Fond funciar. Decizia nr. 1093/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1093/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 30-04-2013 în dosarul nr. 10714/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 30 Aprilie 2013
Președinte - A. M. C.
Judecător E.-C. P.
Judecător G. C.
Grefier I. B.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1093/2013
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurentul V. G. M. și pe intimat P. J.. IAȘI, intimat C. M.. IAȘI DE APLICARE A LEGII 18/1991, având ca obiect fond funciar anulare Ordin Prefect; obligația de a face; daune cominatorii.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 10 aprilie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea la data de 18 aprilie 2013, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea la data de 25 aprilie 2013 apoi pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr._/21.09.2012, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
„Respinge acțiunea formulată de reclamanta V. G. - M., cu domiciliul ales în ., la familia C. Ș., în contradicție cu pârâții P. Județului Iași și C. Municipală Iași de Aplicare a Legii nr. 18/1991, prin reprezentanții lor legali.”
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
„Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, sub numărul_ la data de 01.04.2011, reclamanta V. G. - M. a solicitat în contradictoriu cu pârâții P. Județului Iași și C. Municipală de Fond Funciar Iași, să se dispună prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța anularea ordinului 236 din 18.03.2011, ca fiind nelegal și netemeinic, cu consecința reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafața de 160 mp, teren situat în Iași, .-20, emiterea unui nou titlu de proprietate și plata de daune cominatorii de 100 lei/zi întârziere de la data pronunțării sentinței și data emiterii actelor.
În fapt, arată reclamanta că, la data de 9 septembrie 1992, R. A. a depus la C. Municipală Iași de Aplicare a Legii nr. 18/1991 cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 320 mp, teren situat în .-20 (fost Dimitrov nr. 18-209), județul Iași, care a fost aprobată și s-a eliberat titlul de proprietate nr._ din 9 sept. 1992, teren care era aferent și cotei de ½ ce avea formulată cerere de reconstituire aprobată, motiv pentru care, prin decizia civilă nr. 653/22.03.2000 a Curții de Apel Iași s-a constatat nulitatea absolută a acestui titlul de proprietate.
S-a eliberat titlul de proprietate nr._ din 10.10.2004 pentru suprafața de 160 mp, iar pentru diferența de 160 mp cuvenită numitei R. A. nu s-a eliberat alt titlu de proprietate până în prezent, deși cererea de reconstituire a fost aprobată încă din anul 1992.
Întrucât la data de 29.07.1999 a decedat R. A. și la data de 21.10.1999 a decedat fiica sa R. S. Medeea F., iar reclamanta V. G.-M. a rămas singura moștenitoare, a depus la Primăria Iași, cererea înregistrată sub nr._ din 29.11.2005, prin care a solicitat să i se elibereze titlul de proprietate și pentru diferența de 160 mp teren, respinsă prin Ordinul nr. 236 din 18.03.2011, pe motiv că nu are calitate de moștenitor după R. C., iar terenul face parte din domeniul public.
Reclamanta a făcut dovada cu înscrisurile depuse că are calitate de moștenitor deoarece: suprafața de 320 mp teren, situat în Iași, .-20 (fost Dimitrov nr.18.-20), împreună cu construcțiile aferente, au aparținut lui Zahărescu Săvel, care prin testament autentificat sub nr. 4319 din 17.08.1929 le-a lăsat moștenire nepoților săi: R. C. C. și R. C. I. C., care au realizat un partaj voluntar autentificat sub nr. 5566 din 23.10.1929, astfel: fam. R. I. căsătorit cu R. E. au dobândit imobilul din . nr. 83, iar R. C. C. a dobândit imobilul din . nr. 185, partajul fiind făcut numai în ceea ce privește construcțiile, terenul în suprafață de 320 mp (curți-construcții) rămânând în indiviziune.
Prin Decretul nr. 92/1950 s-a naționalizat imobilul proprietatea lui R. C. C-tin din Iași, .. 18, însă acest decret nu a fost pus în aplicare imediat, exproprierea fiind realizată efectiv după cutremurul din 1977 când construcțiile au fost demolate, terenul devenind liber, iar R. C. C-tin a decedat în același an. Tot terenul a fost luat la stat pentru sistematizarea zonei.
După apariția Legii nr.18/1991, fără știrea sa R. V. A. – soția lui R. C. C. (decedat la 26.06.1977) a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață de 320 mp teren, cerere care a fost aprobată și s-a eliberat titlul de proprietate nr._ din 09.09.1992. Aflând despre acest fapt, reclamanta a formulat în instanță acțiune de anulare a acestui titlu, iar prin decizia civilă nr.165/22.03.2000 a Curții de Apel Iași, s-a constatat nulitatea absolută a acestui titlu de proprietate, hotărârea fiind definitivă și irevocabilă. Reclamanta a contestat faptul că R. V. a obținut tot terenul deși avea dreptul la 1/2 din acest teren.
În calitate de singură moștenitoare după soții R. C. I. C. – decedat la 16.08.1972 și R. E. – decedată la 24.08.1987 (ei neavând copii sau frați), reclamanta a obținut titlul de proprietate nr._ din 10.10.2001 pentru 1/2 din teren, respectiv 160 mp, aceasta făcând dovada calității de moștenitor cu certificatul nr. 219/1998.
În ceea ce privește diferența de 1/2 din teren, respectiv 160 mp, teren pentru care R. V. A. a obținut reconstituirea dreptului de proprietate în anul 1992 nu s-a mai eliberat un nou titlu de proprietate, deoarece ea a decedat la 29.07.1999.
Singura moștenitoare după R. C. C-tin și R. V. A., respectiv R. S. Medeea F. în calitate de fiică nu a formulat cerere de eliberare a titlului de proprietate pentru acest teren, deoarece a fost bolnavă și a decedat la 21.10.1999.
Aprobarea reconstituirii dreptului de proprietate s-a realizat în anul 1992, când propunerea Comisiei Municipale Iași de Aplicare a Legii nr. 18/1991 a fost validată de C. Județeană Iași de Aplicare a Legii nr. 18/1991.
Fiind teren din Municipiul Iași, s-a impus emiterea unui ordin al Prefectului Județului Iași și deși a făcut dovada cu înscrisuri că este singura moștenitoare, s-a respins cererea de reconstituire a dreptului de proprietate.
Terenul este liber de construcții și nu aparține domeniului public, fiind lipsă dovezi în acest sens.
În drept, se invocă dispozițiile art. 54 din Legea nr. 18/1991 și art. 1073 Cod civil.
Legal citat pârâtul P. Județului Iași – depune întâmpinare la fila 13 dosar, susținând următoarele:
Prin ordinul menționat, s-a respins cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 160 mp, situat în Municipiul Iași, .-20, motivat de faptul că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările ulterioare.
În mod corect a fost respinsă cererea reclamantei V. G.-M. pe temeiul art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991 republicată, cu modificările ulterioare, care prevede că „terenurile fără construcții, neafectate de lucrări de investiții aprobate, potrivit legii din intravilanul localităților, aflate în administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispozițiilor Decretului nr. 712/1966 și a altor acte normative speciale, se restituie foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, după caz, la cerere.”
În acest sens, din referatul Comisiei Municipale de Fond Funciar Iași, (fila 20 verso dosar), rezultă că suprafața de teren în cauză, este afectată de detalii de sistematizare, respectiv trotuar, parcare și spațiu verde și ca atare nu poate fi retrocedată în baza prevederilor art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, republicată cu modificările ulterioare.
Se invocă lipsa calității de moștenitor a reclamantei după autorul R. C..
Având în vedere cele expuse, se solicită să se constate că Ordinul nr. 236/18.03.2011 a Prefectului Județului Iași este legal și să se respingă acțiunea reclamantei ca fiind neîntemeiată sub aspectul reconstituirii dreptului de proprietate pentru cei 160,00 mp.
În susținea acțiunii, din oficiu, s-a atașat documentația care a stat la baza emiterii ordinului contestat, depusă la dosar, filele 15-69 cu adresa nr. 9756/04.04.2011, iar în suplimentarea probatorului, reclamanta a solicitat proba cu acte și expertiză topo privind stabilirea amplasamentului, întocmită de inginer expert topo L. D., la filele 100-117 dosar, din care rezultă că suprafața de 160 mp identificată și individualizată se află situată în sector cadastral 2, este dispusă în teren conform amplasamentului prezentat în PLANUL DE SITUATIE - Planșa nr. 1, este delimitată de punctele A,B,C,D,E,F –A și următorii vecini:
- NORD - TROTUAR – .> - EST - Proprietatea V., .>
- SUD - Teren Primărie – Domeniu public (Parc amenajat);
- VEST - Policlinica Stomatologică Infantilă.
În urma sistematizării zonei, amplasamentul fostului imobil nr. 18-20, revendicat în prezenta caută este „trotuar” și se învecinează la EST cu Propr. V. nr. 20, ce reprezintă „Parcare amenajată” – CAT 32, spațiu verde, CR 33 (construcții rețele), și la VEST cu Policlinica Stomatologică.
Din analiza coroborată a probelor, instanța va respinge plângerea în condițiile în care suprafața de 160,00 mp, după cum rezultă din preambulul ordinului contestat, din referatul de la fila 20 verso dosar, întocmit de C. Locală Iași de Fond Funciar și raportul de expertiză, prin care se menționează că pentru suprafața de 160,00 mp nu se justifică regimul juridic a dreptului de proprietate, în condițiile dispozițiilor art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, de altfel, prin ordinul contestat se motivează gradul de ocupare a terenului revendicat ca fiind trotuar, parcare și spațiu verde nefiind cum cer dispozițiile art. 36 alin. 5 din Legea nr. 18/1991 republicată, în condițiile în care terenul face obiectul utilităților de mai sus, cu mențiunea că și terenul identificat ca fiind spațiu verde cu dimensiunile redate de expert, are destinația de utilitate publică, deoarece reprezintă o servitute legală afectată utilizării firești a construcțiilor. Faptul că noile construcții nu au ocupat în totalitate terenul expropriat în zonă nu impune restituirea în natură a terenului, spațiu verde, căi de acces, trotuar și parcare reprezintă un tot unitar, inseparabil, ce nu permit crearea de suprafețe libere pentru a fi restituite în natură conform art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991. R. și din referatul depus la fila 20 dosar, a rezultat gradul de ocupare a terenului aferent ordinului contestat în condițiile sus expuse.
Motivat de toate aceste aspecte, se va respinge plângerea ca neîntemeiată și se va dispune menținerea ordinului contestat în limita suprafeței de 160 mp, în condițiile în care nu s-au produs probe în contradovadă ordinului contestat.
Ca atare, nefiind făcută dovada solicitării cu mijloacele de probă analizate mai sus, a căror administrare s-a realizat în cadrul procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate prin prisma dispozițiilor nr. 36 alin. 5 din Legea nr. 18/1991 republicată, instanța va respinge plângerea pentru cei 160 mp și va dispune menținerea Ordinului nr. 236/18.03.2011, ca fiind legal și temeinic pentru 160,00 mp, nefiind liberă în sensul dispozițiilor art. 36 alin.5 din lege.
Sub aspectul acordării în subsidiar a unui alt amplasament pentru cei 160,00 mp, se impune a se menționa că fostul proprietar, în speță reclamanta, nu are nici posibilitatea atribuirii unei alte suprafețe de teren în compensare pentru că prin lege este stabilit doar dreptul la restituirea terenului avut în proprietate.
Inclusiv cererea de acordare a despăgubirilor bănești pentru terenul ocupat de 160,00 mp, în sensul dispozițiilor art. 36 alineatele 2-5 din Legea nr. 18/1991 republicată, se impune a menționa faptul că acestea chiar dacă s-ar acorda în condițiile Legii nr. 18/1991 republicată și Legii nr. 1/2000 republicată – reclamanta trebuie să facă dovada îndeplinirii procedurii reglementate de Legea nr. 1/2000.
Această condiție rezultă din însăși textul art. 55 din Legea nr. 247/2005, prevăzut de Titlul I art. I – în capitolul – privind modificarea și completarea Legii nr. 10/2001 – (regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989) – prin care se reglementează în art. I pct. 55, condițiile în care reclamanta ar putea beneficia de despăgubiri, respectiv cu parcurgerea unei proceduri similare cu aceleia prevăzută în Legea nr. 10/2001.
Nici la apariția Legii nr. 247/2005 nu permite atribuirea în compensare de teren situat în intravilanul localităților pentru terenul care nu mai poate fi restituit în natură.
Partea practică a decis (C.S.J. decizia civilă nr. 202/1995 și decizia civilă nr. 5269/2005 a Î.C.C.J.) că „dispozițiile art. 23 și art. 25 din Legea nr. 18/1991, care se referă la compensarea cu teren echivalent, nu sunt aplicabile cât timp terenul a cărui restituire se cere este teren intravilan și nu a aparținut fostei cooperative.”
În consecință, prin lipsa reglementării pentru foștii proprietari ai terenurilor preluate de stat de a beneficia de terenuri în compensare sau de despăgubiri în cazul în care dreptul lor de proprietate nu mai poate fi reconstituit pe vechiul amplasament deoarece este afectat de construcții sau lucrări de interes public, respectiv cele sus-menționate în preambulul ordinelor contestate, reprezentând o omisiune de reglementare, instanța nu se poate substitui în procedura Legii nr. 18/1991, legiuitorului, pentru adăugarea unor noi prevederi celor instituite.
Concluzionând pentru toate argumentele sus expuse care converg și sub acest aspect la respingerea plângerii și menținerea ordinului contestat ca fiind legal și temeinic pentru cei 160 mp și se va dispune de către instanță conform dispozitivului prezentei sentințe și cu motivarea că reclamanta nu a făcut dovada calității de moștenitor, cu certificat de moștenitor după R. C. C. și că ar fi fost moștenitoare după R. I. C., în condițiile în care se depune declarația aut. nr. 4400/7.10.1977 (filele 79), prin care, R. A. și R. S. Medeea-F., renunță la succesiunea lui R. C. (cu ultimul domiciliu în Iași, ., decedat la 26 iunie 1977, în calitate de soție supraviețuitoare și respectiv fiică a defunctului și declară că nu a făcut nici un act de acceptare expresă, forțată sau tacită a succesiunii; cât timp reclamanta îl moștenește pe R. I. C. și soția E., de pe urma cărora a beneficiat, fiindu-i emis T.P. nr._/2001
În raport cu defunctul R. C. în baza art.666 și următoarele cod civil reclamanta nu are calitatea de moștenitor, nu se află în grad de rudenie cu acest defunct, are doar calitatea de moștenitor ca nepoată de frate după, R. E. căsătorită cu R. C. I. C., în baza art.672 cod civil, conform certificatului de moștenitor nr.219/1998( f.60 dosar), considerent pentru care nici nu depus certificat de moștenitor după defunctul R. C. și nici nu a indicat textul de lege care îi conferă calitatea de moștenitor după acest defunct, în speță fiind incidente dispozițiile art.680 cod civil.
Trebuie menționat că în persoana soției supravețuitoare Rozin E. nu operează instituția reprezentării și nici nu poate veni la moștenirea lui R. C. în virtutea propriului ei drept, nefiind moștenitor legal și nici testamentar iar R. I. era decedat la data decesului lui R. C.( art.654 cod civil).”
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta V. G. - M. criticând legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea recursului și admiterea cererii motivat de faptul că terenul solicitat reprezință jumătate din întraga suprafață de 320 mp avută în Bulevardul I ndependenței nr. 18 lăsat moștenire nepoților R. C. și R. I. C. de autorul Z. Săvel, În mod greșit, moștenitoarea lui R. C. R. A. a depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 320 mp, teren situat în .-20 (fost Dimitrov nr. 18-209), județul Iași, care a fost aprobată și s-a eliberat titlul de proprietate nr._ din 9 sept. 1992, motiv pentru care s-a constatat nulitatea absolută a acestui titlul de proprietate.
În beneficiu reclamantei s-a eliberat titlul de proprietate nr._ din 10.10.2004 pentru suprafața de 160 mp, iar pentru diferența de 160 mp cuvenită nu s-a eliberat alt titlu de proprietate până în prezent, deși cererea de reconstituire a fost aprobată încă din anul 1992.
Întrucât la data de 29.07.1999 a decedat R. A. și la data de 21.10.1999 a decedat fiica sa R. S. Medeea F., iar reclamanta V. G.-M. a rămas singura moștenitoare, a lui R. C..
De asemenea, se mai critică și faptul că doar 7 mp din terenul solicitat are destinația de spațiu verde, terenul nefiind afectat de detalii de sistematizare, neexistând un trotuar ci doar o platformă betonată.
Intimata au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe.
În faza recursului nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele aflate la dosarul cauzei raportat la motivele de recurs și dispozițiile legale incidente, tribunalul reține că recursul este neîntemeiat urmând a fi respins pentru considerentele ce succed:
Prin cererea înregistrată pe rolul primei instanțe, reclamanta V. G. - M. a solicitat în contradictoriu cu pârâții P. Județului Iași și C. Municipală de Fond Funciar Iași, să se dispună prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța anularea ordinului 236 din 18.03.2011, ca fiind nelegal și netemeinic, cu consecința reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafața de 160 mp, teren situat în Iași, .-20, emiterea unui nou titlu de proprietate și plata de daune cominatorii de 100 lei/zi întârziere de la data pronunțării sentinței și data emiterii actelor.
În baza actelor de la dosar, Tribunalul constată că suprafața de teren de 320 mp teren, situat în Iași, .-20 (fost Dimitrov nr.18.-20), împreună cu construcțiile aferente, au aparținut lui Zahărescu Săvel, care prin testament autentificat sub nr. 4319 din 17.08.1929 le-a lăsat moștenire nepoților săi R. C. C. și R. C. I. C., care au realizat un partaj voluntar autentificat sub nr. 5566 din 23.10.1929, astfel fam. R. I. căsătorit cu R. E. au dobândit imobilul din . nr. 83, iar R. C. C. a dobândit imobilul din . nr. 185, partajul fiind făcut numai în ceea ce privește construcțiile, terenul în suprafață de 320 mp (curți-construcții) rămânând în indiviziune.
Prin Decretul nr. 92/1950 imobilele au fost naționalizate, iar ulterior au fost demolate în vederea sistematizării actualului Bulevard Independenței.
După apariția Legii nr.18/1991, R. V. A. – soția lui R. C. C. (decedat la 26.06.1977) a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață de 320 mp teren, cerere care a fost aprobată și s-a eliberat titlul de proprietate nr._ din 09.09.1992. Reclamanta V. G. - M. a formulat în instanță acțiune de anulare a acestui titlu, iar prin decizia civilă nr.165/22.03.2000 a Curții de Apel Iași, s-a constatat nulitatea absolută a acestui titlu de proprietate, hotărârea fiind definitivă și irevocabilă. În calitate de singură moștenitoare după soții R. C. I. C. – decedat la 16.08.1972 și R. E. – decedată la 24.08.1987, reclamanta a obținut titlul de proprietate nr._ din 10.10.2001 pentru 1/2 din teren, respectiv 160 mp, aceasta făcând dovada calității de moștenitor cu certificatul nr. 219/1998.
În ceea ce privește diferența de 1/2 din teren, respectiv 160 mp, teren pentru care R. V. A. a obținut reconstituirea dreptului de proprietate în anul 1992 nu s-a mai eliberat un nou titlu de proprietate, deoarece ea a decedat la 29.07.1999.
Prin cererea înregistrată cu nr._/2005 reclamanta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 160 mp teren situat în Bulevardul Independenței, nr. 18, arătând că este singura moștenitoare după R. C. C-tin și R. V. A., respectiv R. S. Medeea F. în calitate de fiică, nu au formulat cerere de eliberare a titlului de proprietate pentru acest teren.
Prin Ordinul 236 din 18.03.2011, s-a respins cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 160 mp, situat în Municipiul Iași, .-20, motivat de faptul lipsei calității de moștenitor a reclamantei după autorul R. C. și nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările ulterioare.
Potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 5 din Legea 18/1991 „Terenurile fara constructii, neafectate de lucrari de investitii aprobate, potrivit legii, din intravilanul localitatilor, aflate in administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispozitiilor Decretului nr. 712/1966 si a altor acte normative speciale, se restituie fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora, dupa caz, la cerere.”
Analizând susținerile recurentei prin prisma dispozițiilor arătate mai sus, Tribunalul constată că acestea sunt nefondate, soluția care se impune în cauză este cea de respingere a cererii de chemare în judecată.
Astfel, Tribunalul apreciază că restituirea terenului indicat mai sus este condiționată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:
- probarea dreptului de proprietate asupra terenului ce a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 712/1966 si a altor acte normative speciale,
- terenul să se afle în intravilanul localităților,
- terenul este fără construcții,
- terenul să nu facă parte din domeniul public al statului,
- terenul nu este afectat de lucrări de investiții aprobate potrivit legii,
- terenul să se afle in administrarea consiliilor locale, la dat intrării în vigoare a legii .
Cu privire la reclamanta, Tribunalul constată că în mod corect s-a reținut de prima instanță că aceasta nu a făcut dovada calității de moștenitor după R. C. C., în condițiile în care din declarația aut. nr. 4400/7.10.1977, R. A. și R. S. Medeea-F., în calitate de soție supraviețuitoare și respectiv fiică a defunctului R. C., au renunțat la succesiunea acestuia, iar reclamanta îl moștenește pe R. I. C. și soția E., de pe urma cărora a beneficiat, fiindu-i emis T.P. nr._/2001.
Susținerea acesteia la data de 29.07.1999 a decedat R. A. și la data de 21.10.1999 a decedat fiica sa R. S. Medeea F., reclamanta rămânând singura moștenitoare a lui R. C. este nesusținută de un temei legal deoarece nu se află în grad de rudenie cu acest defunct, având doar calitatea de moștenitor ca nepoată de frate după R. E., în persoana soției supraviețuitoare neoperând instituția reprezentări, și nici nu are un drept propriu la moștenirea lui R. C., nefiind moștenitor legal și nici testamentar, R. C. I. fiind decedat (1972) la data decesului lui R. C. ( 1977).
Referitor la terenul în cauză, Tribunalul reține că prin raportul de expertiză efectuat în faza de fond a cauzei s-a concluzionat gradul de ocupare a terenului revendicat ca fiind trotuar, parcare și spațiu verde, având destinația de utilitate publică, deoarece reprezintă o servitute legală afectată utilizării firești a construcțiilor.
Aplicând aceste dispoziții la situația din speță, Tribunalul constată ca nefiind îndeplinite condițiile enunțate mai sus, pentru a se putea reține obligația de restituire.
Pentru aceste considerente, Tribunalul va respinge recursul declarat de recurentaV. G. - M. împotriva sentinței civile nr._/21.09.2012, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ sentință pe care va menține .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta V. G. M. împotriva sentinței civile nr._ din 21.09.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,30.04.2013
Președinte, A. M. C. | Judecător, E.-C. P. | Judecător, G. C. |
Grefier, I. B. |
Red. G.C.
Tehnored. G.C./M.M.D.
2 ex./12.06.2013
Judecător fond A. G.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1120/2013. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 1140/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
