Reintegrare în familie. Decizia nr. 1710/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1710/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 17-07-2013 în dosarul nr. 21770/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 17 Iulie 2013
Președinte - G. C.
Judecător - M. S.
Judecător - A. M. C.
Grefier - O. T.
DECIZIE Nr. 1710/2013
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurentul-intimat P. I. în contradictoriu cu intimata-recurentă A. L. (FOSTĂ P.), având ca obiect ordonanță președințială reintegrare spațiu locativ.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 10.07.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, la solicitarea apărătorului intimatei-recurente, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 17.07.2013, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr._/09-.11.2012 Judecătoria Iași dispune:
S-a respins acțiunea reclamantei A. L. cu domiciliul procedural ales la C. av Damacovici L. cu sediul în Iași . . cu pârâtul P. I. domiciliat în Iași .. C . obiect reintegrare.
S-a respins acțiunea conexă formulată de reclamantul P. I. în contradictoriu cu pârâta A. L. având ca obiect evacuare.
Pentru a se pronunța în acest sens instanța de fond reține următoarele:
Părțile din prezenta cauză sunt coproprietarii apartamentului situat în Iași . . . compus din 2 camere și dependințe
Reclamanta locuiește de mai mulți ani în străinătate revenind temporar în țară, când locuiește în apartamentul bun comun. Pârâtul locuiește în acest imobil, mai puțin în perioadele în care reclamanta revine în țară.
În luna iulie a acestui an reclamanta a revenit din Italia și a găsit ușa apartamentului încuiată, cu yala schimbată de către pârât, fapt recunoscut de acesta. Deoarece pârâtul a refuzat să îi permită reclamantei accesul în apartament în lipsa sa, aceasta a spart ușa de la intrare și a intrat în apartament. Aceste aspecte rezultă din declarațiile părților a martorilor audiați și planșele foto depuse la dosar.
S-a convenit că către foștii soți, actuali coproprietari ca fiecare dintre ei să folosească câte o încăpere din apartament. Fiecare dintre părți susține agresivitatea verbală a celuilalt și imposibilitatea colocațiunii. În prezent reclamanta este din nou în Italia
Procedura aleasă de părți, atât în acțiunea principală cât și în cea conexă, în virtutea principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, este o procedură specială, pe calea căreia se pot soluționa cererile ce îndeplinesc condițiile expres prevăzute de lege.
În accepțiunea art. 581 C. proc. civ., “instanța va putea ordona mãsuri vremelnice în scopuri grabnice, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlãturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executãri”
Condițiile speciale de admisibilitate ale unei acțiuni pe calea ordonanței președințiale sunt urgența, vremelnicia și neprejudecarea fondului. Acestea trebuiesc dovedite de către reclamant în condițiile art. 1169 cod civil.
A reținut instanța că nu a dovedit nici una dintre părți existența urgenței în pronunțarea evacuării respectiv a reintegrării în apartamentul proprietate comună. De altfel, așa cum rezultă din declarațiile date în fața organelor de poliție, fiecare dintre părți și-a rezolvat, în afara cadrului legal, probleme apărute prin spargerea ușii de la apartament, respectiv prin încuierea uneia dintre camerele din apartament.
Pentru considerentele arătate instanța a respins acțiunea principală ca și acțiunea conexă ca neîntemeiate, urmând ca părțile să își rezolve pe calea acțiunii de partaj neînțelegerile privind folosința locuinței.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs atât reclamanta pârâtă A. L., cât și pârâtul-reclamant P. I. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În ceea ce privește recursul formulat de A. L. (P.) aceasta a susținut că în conformitate cu disp. art. 339 Cod civil, bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt de la data dobândirii lor, bunuri comune astfel că acțiunea prin care ea a cerut să fie obligat pârâtul să-i permită să locuiască în apartamentul din Iași, ., ., ., ori de câte ori vine în țară este legală. A precizat intimata recurentă că prin probele administrate în fața instanței de fond a dovedit faptul că fostul soț se opune ca ea să intre în apartament, adresându-i insulte și amenințări ori de câte ori ea a încercat să intre în locuință pe perioada celor 2 luni (iulie-august 2012) cât a stat în România.
A mai arătat recurenta că nu se impune evacuarea sa din imobil având în vedere că apartamentul este dobândit în timpul căsătoriei și că nu s-a dezbătut partajul, cu atât mai mult cu cât aceasta ar fi o măsură permanentă ce nu poate fi luată pe calea ordonanței președințiale, împotriva unui coproprietar care nici nu locuiește în acest apartament în prezent.
În recurs nu s-au administrat alte probe.
Analizând actele aflate la dosarul cauzei raportat la disp. legale incidente, tribunalul reține că recursul formulat de intimata-recurentă A. L. este neîntemeiat urmând să fie respins pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prima instanță a pronunțat o sentință temeinică și legală raportat la situația de fapt reținută și dispozițiile legale incidente.
Astfel tribunalul reține că ambele părți au formulat acțiuni pe calea ordonanței președințiale prev. de art. 581 Cod procedură civilă, respectiv A. L. a cerut reintegrarea în apartamentul proprietate comună pe perioada cât vine în țară în condițiile în care ea își desfășoară activitatea în mod curent în Italia, în timp ce P. I. (fostul soț) a cerut evacuarea acesteia din apartament motivat de comportamentul ei agresiv.
Potrivit art. 581 Cod procedură civilă pentru a se putea formula acțiunea pe calea ordonanței președințiale se impun a fi îndeplinite concomitent mai multe condiții respectiv urgența, neprejudecarea fondului cauzei și să fie o măsură vremelnică, ori așa cum a reținut și prima instanță din probatoriul administrat nu reiese pentru nici una dintre părți că ar fi îndeplinită condiția urgenței.
Atât timp cât fie și numai una dintre condiții nu este îndeplinită, tribunalul reține că în mod corect prima instanță a respins ambele acțiuni formulate pe cale ordonanței președințiale ca fiind neîntemeiate.
Pentru toate aceste considerente instanța va respinge ca neîntemeiat recursul formulat de reclamanta pârâtă A. L..
Pe de altă parte pentru primul termen de judecată din data de 10.07.2013, în baza disp. art. 114 ind. 1 alin. 5 Cod procedură civilă, s-a dispus citarea recurentului-intimat pârlea I. cu mențiunea de a achita taxa de timbru de 5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei în conformitate cu dispozițiile art. 11 din legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Având în vedere că recurentul-intimat P. I. nu s-a conformat obligației legale ce-i incumbă, tribunalul face în cauză aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. 3 din Legea 146/1997 potrivit cărora neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
În aceste condiții constatând recursul formulat de P. I. ca fiind netimbrat și având în vedere dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă tribunalul va anula ca netimbrat recursul declarat și va menține ca legală și temeinică sentința civilă pronunțată de Judecătoria Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează, ca insuficient timbrat, recursul declarat de recurentul P. I. împotriva sentinței civile nr._ din 09.11.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, sentință pe care o menține.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A. L. împotriva sentinței civile nr._ din 09.11.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17.07.2013.
Președinte, G. C. | Judecător, M. S. | Judecător, A. M. C. |
Grefier, O. T. |
Red. S.M.
Tehn. A.G.
2 ex./14.10.2013
Jud. fond: R. C.
| ← Completare/lămurire dispozitiv. Hotărâre din 10-06-2013,... | Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 369/2013.... → |
|---|
