Completare/lămurire dispozitiv. Hotărâre din 10-06-2013, Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 10-06-2013 în dosarul nr. 6437/245/2012/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 10 Iunie 2013
Președinte - C. D.
Judecător M. S.
Grefier E. D. B.
DECIZIA CIVILĂ NR. 336/2013
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind apelul declarat de împotriva sentinței civile nr.2622/14.02.2013 pronunțata de Judecătoria Iași privind pe apelantul V. R. și pe intimata V. C., autoritate tutelară Direcția De Asistență Comunitară Iași, având ca obiect Completare/lămurire dispozitiv .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședință publică din data de 27.05.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 10.06.2013, când,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr. 2622/14.02.2013 pronunțată de Judecătoria Iași a fost respinsă cererea formulată de reclamantul V. R. în contradictoriu cu pârâta V. C..
Instanța de fond a constatat că prin cererea înregistrată sub nr._ 12 din 10.12.2012, reclamantul V. R. a solicitat completarea dispozitivului sentinței civile nr._/11.10.2012, în sensul pronunțării și asupra obligației ce revine părților de a contribui la acoperirea cheltuielilor de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a celor doi minori, A. A. și D. M..
Temeiul juridic al cererii este reprezentat de art. 402 Cod civil.
În drept, potrivit art. 2812 Cod procedură civilă, se poate cere completarea unei hotărâri, în sensul larg al acestei din urmă noțiuni, dacă instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere.
Prin dispozitivul sentinței civile nr._/11.10.2012 instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul V. R. și a dispus ca autoritatea părintească asupra minorilor V. D. M. și V. A. A. să fie exercitată în comun de ambii părinți, a stabilit locuința minorilor la pârâtă.
Instanța a constatat că, prin sentința civilă nr. 5590/2005 a Judecătoriei Iași, a fost desfăcută căsătoria părților, cei doi copii au fost încredințați pârâtei V. C., cu stabilirea unui program de vizită pentru reclamant. De asemenea, V. R. a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorilor.
Art. 402 C. civ. invocat de reclamant face trimitere expresă la instanța care pronunță hotărârea de divorț, ceea ce nu este cazul în speța de față, sentința cu privire la al cărei dispozitiv se solicită completarea fiind pronunțată într-o cauză ce nu are ca obiect divorț.
În al doilea rând, instanța a notat că obligația de întreținere a fost reglementată prin hotărârea din 2005, prin care s-a pronunțat divorțul și s-a stabilit că minorii rămân în îngrijirea mamei, urmând ca, în mod evident, această să presteze întreținere în natură, tatăl fiind obligat la plata unei pensii de întreținere.
Întrucât această situație nu s-a schimbat, copii rămânând în continuare în grija mamei, care va presta întreținerea în natură, urmând ca tatăl să plătească pensie de întreținere, în mod corect instanța, cu respectarea principiului disponibilității, s-a pronunțat numai asupra ceea ce a fost cerut.
Faptul că instanța nu s-a pronunțat și asupra cheltuielilor de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a celor doi minori, A. A. și D. M., se explică și prin aceea că, prin modalitatea de soluționare a cererii, respectiv admiterea în parte a cererii, cu respingerea capătului de cerere privind stabilirea locuinței minorilor la tată, nu s-a schimbat cu nimic situația stabilită prin sentința de divorț, astfel încât aceasta se impune a fi respectată în virtutea autorității de lucru judecat provizorii de care se bucură. Instanța ar fi trebuit să revină asupra modalității de prestare a întreținerii doar dacă ar fi intervenit schimbări cu privire la situația avută în vedere prin pronunțarea sentinței din 2005, ceea ce nu este cazul în speță.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul V. R..
Apelantul a invocat dispozițiile art. 402 și 403 cod civil și a arătat că instanța de fond era obligată a se pronunța în acest sens. Apelantul consideră că, potrivit Noului Cod Civil, dacă ambii părinți exercită autoritatea părintească cu privire la minori, ar trebui stabilită obligația de întreținere în raport de același act normativ în vigoare. Consideră apelantul că este nelegal ca obligația de întreținere să rămână stabilită în baza unui act normativ abrogat.
A solicitat admiterea apelului.
Legal citată intimata nu s-a prezentat în instanță.
În apel nu s-au administrat noi probe.
Analizând sentința atacată în raport de motivele invocate și conform art. 294 și urm. Cod procedură civilă, Tribunalul constată apelul neîntemeiat.
Prin sentința civilă nr._/11.10.2012, Judecătoria Iași a dispus cu privire la exercitarea autorității părintești asupra minorilor V. D. M. și V. A. A. precum și referitor la locuința acestora.
Prin sentința civilă nr. 5590/2005 a Judecătoriei Iași a fost obligat apelantul la plata pensiei de întreținere pentru minori.
Faptul că această hotărâre judecătorească a fost pronunțată în baza vechiului Cod al Familiei – în prezent abrogat – nu o lipsește de efectele legale. Abrogarea unei dispoziții legale presupune că orice altă acțiune formulată ulterior datei abrogării nu mai poate valorifica acel temei legal iar hotărârea judecătorească trebuie pronunțată conform unei dispoziții legale în vigoare.
Hotărârea judecătorească pronunțată sub imperiul legii vechi, în vigoare la data pronunțării, își produce efectele și ulterior abrogării acelei dispoziții legale.
Instanța de fond a respins corect cererea de completare a dispozitivului iar apelul este nefondat și va fi respins raportat la considerentele anterior expuse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de împotriva sentinței civile nr. 2622/14.02.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o păstrează.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi 10.06.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D.C. S.M. GREFIER,
B.E.D.
Red: D.C.
Tehn. H.C.
Ex.5/06.09.2013
Judecător fond: T. G.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1472/2013. Tribunalul IAŞI | Reintegrare în familie. Decizia nr. 1710/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
