Uzucapiune. Decizia nr. 909/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 909/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 11-04-2013 în dosarul nr. 38229/245/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 11 Aprilie 2013
Președinte - M. C.
Judecător E.-C. P.
Judecător P. T.
Grefier D. C.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 909/2013
Pe rol se află judecarea recursului formulat de recurenții F. I., F. M., B. C., B. I., T. R., C. M., U. M. și C. L. împotriva sentinței civile nr._/9.11.2011 pronunțată de Judecătoria Iași privind pe intimații I. GH. D., H. A. și U. D., având ca obiect uzucapiune .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, prin care se arată că dezbaterile asupra fondului apelului au avut loc în ședința publică din data de 27.03.2013 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, la cererea apărătorului intimatului de a se amâna pronunțarea pentru a depune la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea la data de 04.04.2013, când datorită imposibilității constituirii completului de judecată, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr._/9.11.2011 Judecătoria Iași dispune:
„Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului – reclamant F. I. in ce priveste actiunea posesorie.
Admite in parte actiunea formulată de reclamantul – pârât I. D., cu domiciliul ales la C..Av.L. B. in Iasi,..21, ..B, ., in contradictoriu cu pârâtii – reclamanti F. I. si F. M., ambii domiciliati in Iasi, ..37, ., ., jud.Iasi; B. C. si B. I., ambii domiciliati in .; H. A., Totoloi R. si C. M., domiciliati in .; U. M.,C. L. si U. D., toti domiciliati in Iasi, ..2, ..5, ..
Admite capătul de cerere din actiunea principală precizată având ca obiect „uzucapiune”, formulată de reclamantul –pârât I. D. in contradictoriu cu pârâtii – reclamanti F. M., B. C., B. I., H. A., Totoloi R., C. M., U. M.,C. L. si U. D..
Constată că reclamantul - pârât a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate pentru terenul în suprafață de 1.286 mp situat în intravilan .,jud.Iasi, identificat in planul de situatie nr.1 din raportul de expertiza topografică efectuat de expert M. I., delimitat in plan prin punctele 5, 11,12,13,7,6,5.
Respinge capătul de cerere din actiunea principală având ca obiect „uzucapiune”, formulată in contradictoriu cu pârâtul – reclamant F. I., ca fiind introdus impotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge ca neintemeiat capătul de cerere din actiunea principală având ca obiect „actiune posesorie”, formulat de reclamantul –pârât I. D. in contradictoriu cu pârâtii – reclamanti F. I., F. M., B. C., B. I., H. A., Totoloi R., C. M., U. M.,C. L. si U. D..
Respinge cererea reconventională având ca obiect „revendicare” formulată de pârâtii – reclamanti F. M., B. C., B. I., H. A., Totoloi R., C. M., U. M.,C. L. si U. D., in contradictoriu cu reclamantul –pârât I. D..
Respinge cererea reconventională formulată de pârâtul – reclamant F. I. in contradictoriu cu reclamantul –pârât I. D., ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Admite in parte cererea reclamantului – pârât de obligare a pârâtilor – reclamanti la plata cheltuielilor de judecată, urmând ca acestia din urmă să fie obligati la plata unor cheltuieli in cuantum de 2025 lei către reclamantul –pârât (525 lei onorariu expert, 1500 lei onorariu avocat).”
Pentru a se pronunța în acest sens instanța de fond reține următoarele:
In ce priveste exceptia lipsei calității procesuale pasive a pârâtului – reclamant F. I. in ce priveste actiunea posesorie, instanta retine că, potrivit art.676 C.pr.civ., singura cerinta pentru ca o persoana să fie chemata in judecata este aceea de a avea calitate de „tulburător”,aspect ce trebuie stabilit pe baza probelor administrate. Raportat la faptul că acest aspect presupune de fapt analiza temeiniciei cererii, urmeaza a fi respinsă exceptia invocată, cele invederate in motivarea exceptiei urmând a fi avute in vedere la solutionarea cauzei pe fond.
D. fiind că prin incheierea din 04.05.2011, instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului – reclamant F. I. in ce priveste capatul de cerere avand ca obiect „ uzucapiune’’si a admis exceptia lipsei calitatii procesual active a aceluiasi parat – reclamant in ce priveste cererea reconventională, urmează ca atât cererea principală având ca obiect „uzucapiune” formulata in contradictoriu cu acesta, cât si cererea reconventională formulata de acest pârât – reclamant să fie respinse pe acest considerent.
Pe fondul cauzei, instanta retine că din declaratiile ambilor martori audiati, rezultă că reclamantul –pârât si, inaintea acestuia, familia sa, au stăpânit casa si terenul in suprafata actuală de 2.384 mp, in intravilan ., incă din anul 1975. Parte din acest teren, in suprafata de 1098 mp, a fost dobândit de reclamantul – pârât prin cumpărare, in urma incheierii contractului de vânzare – cumpărare nr.3461/09.12.1999 cu numita Crâsmaru E.. Restul terenului, in suprafata de 1286 mp, a fost stapânit de familia acestuia si, ulterior de reclamantul – pârât, fără a avea acte doveditoare ale proprietatii.
Prin inscrisul sub semnătură privata intitulat „chitanță”, incheiat la 01.03.1975, mostenitorii lui U. D.N., parte din ei parti in prezenta cauză, au instrăinat părintilor reclamantului – pârât, I. Gheoghe si Crasmaru E., casa de locuit, beci, garduri din scândură pentru imprejmuire, „fara a mai avea nici o pretentie la mostenirea ramasă de pe urma părintilor”.
Ambii martori au arătat că din anul 1975 până in prezent toata acea suprafata de teren a fost stăpânită doar de familia I., perceputa ca si proprietar al intregii suprafete, delimitarea terenului nesuferind modificari de-a lungul timpului, gardul rămânând in aceeasi pozitie ca la momentul intrării in posesie.
La data de 21.07.2009, a fost eliberat pe numele mostenitorilor defunctului U. D.N., respectiv U. C., B. A., T. M., F. M., H. A., U. D., titlul de proprietate nr._, pentru suprafata totala de 1300 mp teren pe raza . de expertul M. I. in cadrul raportului de expertiza ca fiind in suprafata reală de 1286 mp, reprezentant pe schita din planul de situatie nr.1, intre punctele 11,12,13,7,6,5,11.
Desi formulate cereri de reconstituire de către mostenitorii defunctului U. D.N. in anul 1991, desi eliberata adeverinta nr.511/26.08.1991 pe numele acestor mostenitori pentru suprafata totala de 2,12 ha teren, terenul a cărui uzucapiune se cere a fost stapânit neintrerupt de către familia reclamantului – pârât. Acest aspect a fost recunoscut in mod expres si de paratele – reclamante C. L. si C. M., in raspunsul la interogatoriu.
Instanța retine că uzucapiunea este un mod originar de dobândire a proprietății asupra bunurilor imobile, prin exercitarea unei posesii utile asupra acesteia în termenul prevăzut de lege; în speță, reclamantul - pârât invocă dobândirea proprietății prin uzucapiunea de 30 ani, condițiile ce sunt cerute pentru a opera această uzucapiune vizând, potrivit art. 1890 C.civ. doar exercitarea unei posesii utile și în cadrul unui termen de cel puțin 30 de ani. Conform art. 1847 C.civ. pentru a fi utilă, putând duce, așadar, la prescripție, posesia trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
Reclamantul invocă joncțiunea posesiei sale cu posesia exercitată de autorii săi, I. Gheoghe si Crasmaru E.. O astfel de joncțiune este posibilă, având în vedere că reclamantul a dobândit, pe calea succesiunii legale, posesia asupra imobilului fiind, așadar, succesor în drepturi a autorilor săi și, de asemenea, atât autorii reclamantului – pârât, cât și acesta din urmă au exercitat o stăpânire de fapt asupra imobilului, fiind vorba, deci, de posesii. Că avem de-a face cu veritabile posesii rezultă din faptul că aceștia au exercitat atât elementul corpus, rezultând din exercitarea stăpânirii în fapt a imobilului, cât și elementul animus, constând în intenția de a se comporta ca proprietar asupra imobilului, aspect rezultat din cele declarate de martori. Invocând prescripția de 30 de ani, singura cerință pentru ambele posesii, ca prin joncțiunea acestora să se ajungă la uzucapine, este caracterul util al acestora, prin întrunirea condițiilor prevăzute de art. 1847 C.civ.
Caracterul continuu al posesiei presupune ca posesia să fie exercitată în mod regulat, fără intermitențe prea mari, raportat la natura bunului imobil ce face obiectul posesiei. Reclamantul - pârât, în calitate de posesor actual, beneficiază de prezumția de continuitate și neîntrerupere a posesiei, prevăzută de art. 1850 C.civ., potrivit căreia dacă posesorul actual probează că a posedat la un moment dat mai înainte este presupus că a posedat în tot timpul intermediar, fără ca aceasta să împiedice proba contrară. Pârâtii - reclamanti nu au făcut proba că posesia ar fi avut caracter discontinuu sau ar fi fost întreruptă și, în plus, din declarația ambilor martori audiați rezultă că de la momentul cumpărării terenului autorii reclamantului –pârât și acesta din urmă au exercitat o posesie continuă asupra acestui teren.
Potrivit art. 1851 C.civ., posesia este tulburată când este fundată sau conservată prin acte de violență în contra sau din partea adversarului. Iar din aceeași declarație a martorilor si chiar din cele consemnate de pârâtii – reclamanti rezultă și caracterul pașnic al posesiei, pârâtii – reclamanti manifestând dorinta de a intra in posesia terenului pentru care au obtinut titlul de proprietate abia dupa eliberarea acestuia, când deja era implinit termenul de 30 ani ( termenul fiind implinit in anul 2005) .
Caracterul public al posesiei utile este definit de art. 1852 C.civ., ca fiind o posesie care nu este exercitată în ascuns de adversarul proprietarului sau în așa fel fel încât acesta nu ar putea să o cunoască. Or, chiar din pozitia pârâtilor - reclamanti rezultă că posesia asupra terenului a fost exercitată în mod public.
Iar din felul în care autorii reclamantului - pârât și apoi reclamantul -pârât, s-au comportat cu privire la imobil reiese intenția acestora de a se comporta ca si proprietar al imobilului, exercitând, așadar, o posesie sub nume de proprietar, confirmată de probele administrate.
Din cele mai sus arătate rezultă că posesiile a căror joncțiune se solicită au caracter util. De asemenea, instanța constată că de la data la care s-a început exercitarea posesiei asupra terenului, la nivelul anului 1975, și până la momentul introducerii cererii, 08.12.2010 si chiar la momentul pretinsei tulburari a posesiei reclamantului –pârât ( in anul 2010), au trecut mai mult de 30 de ani.
D. urmare, instanța, în baza art. 1890 C.civ., urmează a admite cererea reclamantului - pârât de constatare a dobândirii, prin uzucapiune, a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1286 mp situat în intravilan ., jud. Iași, identificat prin punctele 5, 11, 12, 13, 7, 6, 5 din planul de situatie nr.1 din raportul de expertiza topografică efectuat de expert M. I., ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
In strânsă corelatie cu actiunea in constatarea uzucapiunii, trebuie analizata si cererea de revendicare formulata de pârâtii – reclamanti F. M., B. C., B. I., H. A., Totoloi R., C. M., U. M.,C. L. si U. D., in contradictoriu cu reclamantul –pârât I. D.. Este cunoscut că efectul uzucapiunii este retroactiv, uzucapantul fiind considerat proprietar chiar din ziua in care a inceput posesia.
Acțiunea în revendicare este acea acțiune reală prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului său, cere restituirea acestui bun, de la posesorul neproprietar.
In același timp, acțiunii in revendicare, deși imprescriptibilă extinctiv, îi poate fi opusă cu succes prescriptia achizitivă – uzucapiunea, dat fiind ca uzucapiunea are si caracter de sanctiune împotriva proprietarului inițial care s-a dezinteresat de bun, lăsând posibilitatea altei persoane de a se comporta ca un adevărat proprietar.
Prin admiterea acțiunii in constatarea uzucapiunii, formulata de reclamantul –pârât, implicit soluția care se impune vis –a - vis de acțiunea in revendicare formulata de pârâtii – reclamanti este aceea de respingere, urmând a se dispune in acest sens.
In ce privește actiunea posesorie formulata de reclamantul –pârât, aceasta cale juridică este pusă de lege ( art.674 – 676 C.pr.civ.) la indemâna posesorului pentru a apăra posesia, ca stare de fapt, impotriva oricărei tulburări, pentru a mentine această stare sau pentru a redobândi posesia atunci când ea a fost pierdută.
A pretins reclamantul – pârât că posesia sa a fost tulburata prin acte ale pârâtilor – reclamanti care au incercat, ulterior emiterii titlului de proprietate_/21.07.2009, să intre in posesia terenului mentionat in acest titlu, că au efectuat lucrări agricole pe terenul in cauză. Conform art.1169 C.civ., cine face o afirmatie in fata judecătii, trebuie să o dovedească. Or, din probele administrate, in special declaratiile celor doi martori, nu rezultă că au existat incălcări ale proprietatii de către pârâtii – reclamanti. Astfel,martorul M. F. – T. a precizat că au existat intre părti doar discutii cu privire la stăpânirea terenului, insă gardul nu a fost mutat, terenul fiind cultivat doar de familia I.. Iar martorul L. P. nu a perceput nici un act de tulburare a posesiei, declarând doar că reclamantul –pârât i s-a plans ca F. I. si rudele acestuia au intrat in gradina sa.
Cum nu se poate vorbi de o acțiune posesorie in absenta tulburării, instanța nu poate decât să constate neteminicia acestui capăt de cerere, urmând a fi respins.
In temeiul art. 274 C.pr.civ., raportat la admiterea in parte a actiunii principale,, instanta va admite in parte cererea reclamantului – pârât de obligare a pârâtilor – reclamanti la plata cheltuielilor de judecată, urmând ca acestia din urmă să fie obligati la plata unor cheltuieli in cuantum de 2025 lei către reclamantul –pârât (525 lei onorariu expert, 1500 lei onorariu avocat).
Împotriva acestei sentințe au formulat apel F. I., F. M., B. C., B. I., U. M., Zololoi R., C. M. și C. L. fără ca cererea de apel să cuprindă criticile aduse de pârâți hotărârii judecătorului fondului. Cererea de apel a fost semnată doar de F. I. și F. M..
Motivele de apel au fost depuse la filele 19 – 27, fiind formulate doar de apelanții F. I. și F. M.. Notează tribunalul că aceste motive cuprind semnăturile a 5 persoane.
În ședința publică din data de 25.04.2012 s-a dispus citarea apelanților B. C., B. I., T. R., C. M., U. M. și C. L. cu mențiunea de a semna cererea de apel sub sancțiunea anulării, conform art. 133 Cod procedură civilă.
Calea de atac căreia îi este supusă hotărârea judecătorului fondului a fost calificată ca recurs în ședința publică din data de 23.05.2013. În aceeași ședință s-a dispus citarea părților cu mențiunea de a răspunde la excepția nulității recursului pentru nemotivare.
Intimata H. A. a decedat la data de 2.06.2012 capacitate și vocație succesorală la moștenirea acesteia având H. G. soț supraviețuitor și H. B. C. – descendent de gr. I. Soțul supraviețuitor H. G. a decedat, vocație și capacitate succesorală la moștenirea acestuia având H. B. C., descendent de gr. I.
Recurenta F. M. a decedat la data de 17.06.2012. Calitatea de moștenitori au, potrivit certificatului nr. 3/28.01.2013 eliberat de B.N.P. T., F. A. C., M. C., F. F. și F. I. descendenți de gr. I.
În recurs s-au depus la dosar înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepțiilor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 133 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă aplicabil în puterea art. 298 și 316 Cod procedură civilă și în calea de atac a recursului, cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura va fi declarată nulă. Lipsa semnăturii potrivit alin. 2 al art. 133 Cod procedură civilă se poate totuși împlini în tot cursul judecății; dacă pârâtul invocă lipsa de semnătură, reclamantul va trebui să semneze cel mai târziu la prima zi de înfățișare următoare, iar când este prezent în instanță în chiar ședința în care a fost invocată nulitatea.
În ședința publică din data de 25.04.2012 s-a dispus citarea titularilor căii de atac B. C., B. I., T. R., C. M., U. M. și C. L. cu mențiunea de a semna cererea de declarare a căii de atac sub sancțiunea nulității raportat art. 133 Cod procedură civilă.
În primul rând notează tribunalul că recurenți sus menționați nu și-au însușit prin semnătură cererea purtând titulatura „apel” aflată la fila 3 dosar.
Relativ la motivele de apel – înscris aflat la filele 19 – 27 dosar – tribunalul reține pe de o parte că acestea au fost formulate de F. I. și F. M. conform părți de început a acestora. Față de titularii cererii, aceasta nu putea și nu trebuia să cuprindă decât semnăturile titularilor săi.
Pe de altă parte, semnarea acestor motive de apel, alături de titularii cererii F. I. și F. M., de încă 3 persoane (cererea cuprinzând semnăturile ilizibile a 5 persoane) nu este de natură a echivala cu o însușire prin semnare a cereri de apel aflată la fila 3 dosar. Subliniază tribunalul că aceasta din urmă cerere aflată la fila 3 dosar este cea care învestește cu soluționarea prezentei căi de atac.
Mai mult decât atât, recurenți din prezenta cauză sunt în număr de 8 determinați în raport de cererea de la fila 3 dosar. Neprezentarea celor citați în instanță pentru semnarea cereri face ca instanța să fie în imposibilitate de a stabili persoanele (în număr de 3) care și-au aplicat semnătura pe motivele de apel (fila 27 dosar).
Ca atare, în aplicarea art. 133 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va declara nulă cererea de recurs formulată de B. C., B. I., U. M., Totoloi R., C. M. și C. L..
Cererii de recurs formulată de F. I. și F. M. (decedată la data de 17.06.2012) tribunalul îi aplică dispozițiile art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă. Potrivit textului de lege recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.
Art. 301 și 303 Cod procedură civilă arată că recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs de 15 zile calculat de la data comunicării hotărârii.
Recurenților F. I. și F. M. le-a fost comunicată hotărârea instanței de fond, potrivit proceselor verbale de la filele 301 – 302 dosar fond, la data de 26.01.2012. Termenul de 15 zile pentru declararea căii de atac, calculat conform art. 101 Cod procedură civilă, s-a împlinit la data de 13.02.2012. Motivarea căii de atac a recursului a fost făcută de recurenții F. I. și M. prin cererea depusă în ședința publică din 25.04.2012 deci cu nesocotirea termenului de 15 zile reglementat legislativ.
Sancțiunea nerespectări acestui termen este cea reglementată de art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă respectiv aceea a nulități recursului în a cărui aplicare tribunalul urmează a dispune conform prezentei decizii.
Cererea intimatului I. D. de obligare a recurenților la plata cheltuielilor de judecată nu poate fi primită. La dosar nu a fost depusă chitanța care să ateste cuantumul onorariului de avocat suportat de intimat ca urmare a recursului promovat în cauză. Absența acestei dovezi face ca dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă să nu-și găsească acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Declara nula in aplicarea art 133 alin 1 c.pr.civ. cererea de recurs formulata de B. C., B. I., U. M., T. R., C. M. si Cimpoiesu L. împotriva sent. civ. nr._/09.11.2011 pronunțata de Judecătoria Iași.
Constata nul in aplicarea art 306 alin 1 c.pr.civ. recursul formulat de F. I. si F. M., decedata la data de 17.06.2012 si continuat de moștenitorii acesteia F. A. C., F. F. si M. C. împotriva sent. civ. nr._/09.11.2011 pronunțata de Judecătoria Iași pe care o păstrează.
Respinge cererea intimatului I. D. de acordare a cheltuielilor de judecata.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 11.04.2013.
Președinte, M. C. | Judecător, E.-C. P. | Judecător, P. T. |
Grefier, D. C. |
Red: C.M.
Tehn. H.C.
Ex.2/17.09.2013
Judecător fond: O. P.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 884/2013. Tribunalul IAŞI | Obligaţie de a face. Hotărâre din 11-04-2013, Tribunalul IAŞI → |
|---|
