Contestaţie la executare. Decizia nr. 878/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 878/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 08-04-2013 în dosarul nr. 1705/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 08 Aprilie 2013
Președinte - M. A.
Judecător M. S.
Judecător O. L.
Grefier E. D. B.
DECIZIA CIVILĂ NR. 878/2013
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul formulat de ANAF București împotriva sentinței civile nr. 8921 din 25.04.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în contradictoriu cu intimata P. V., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat C. pentru intimată, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care instanța acordă cuvântul la probe.
Având cuvântul, avocat C. pentru intimată arată că nu mai are alte probe de solicitat.
Nemaifiind alte cererii de formulat și nici probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Având cuvântul, avocat C. pentru intimată solicită respingerea cererii de recurs ca neîntemeiată, fără obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 8921/25.04.2012 pronunțată de Judecătoria Iași s-a admis contestația formulată de contestatoarea P. V. în contradictoriu cu intimata Casa Națională de Asigurări de Sănătate – CAS Iași.
Dispune anularea titlului executoriu nr._ /27.12.2011, a somației și a tuturor
actelor de executare întocmite de intimată pentru suma de 3205 RON.
Obligă intimata să plătească contestatoarei suma de 597 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Intimata a emis pe numele contestatoarei decizia de impunere nr. 6724/23.09.2011 pentru stabilirea contribuțiilor și accesoriilor datorate la FNUASS pentru perioada 01._. Decizia stabilea, în temeiul art. 257 alin. 2 din Legea nr. 95/2006, ale art. 85 alin. 1 lit. b) și art. 91 alin. 1 și 3 din OG nr. 92/2003, în sarcina contestatorului obligația de plată a următoarelor sume: 1792 lei cu titlu de contribuție datorată, 1442 lei cu titlu de dobânzi, 269 lei cu titlu de penalități de întârziere. Obligația de plată stabilită prin decizie devenea exigibilă în condițiile art. 110 din Codul de procedură fiscală.
În baza deciziei de impunere, având în vedere că nu a survenit plata sumei menționate, au fost emise în sarcina contestatoarei somația de plată și titlul executoriu din 27.12.2011.
Potrivit art. 172 din Codul de procedură fiscală, (1) persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. (3) Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. (4) Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.
Instanța învestită cu prezenta contestație la executarea ( contestatorul a invocat expres art. 399 C.proc.civ care reprezintă dreptul comun în materie și se aplică executarii creanțelor fiscale în măsura în care nu contravine normelor speciale ale Codului de procedură fiscală) reține că nu poate analiza aspectele invocate de contestator privind existența și întinderea obligației de plată astfel cum aceasta a fost stabilită prin decizia de impunere pentru că, în acest scop, contestatorul are deschisă calea contestației împotriva deciziei de impunere ca și act administrativ fiscal potrivit art. 205 și urm. Cod procedură fiscală, la organul administrativ fiscal și ulterior la instanța de contencios administrativ.
Instanța este chemată să verifice exclusiv dacă executarea silită a fost declanșată și derulată cu respectarea prevederilor legale. Singura critică formulată în acest sens se referă la comunicarea deciziei de impunere, contestatoarea susținând că aceasta nu i-a fost comunicată.
Instanța reține că intimata nu putea declanșa executarea silită înainte de a comunica contestatoarei decizia de impunere valorând titlu de creanță și înainte de expirarea termenului de plată a sumelor respective ci numai în caz de depășire a scadenței titlul de creanță putea deveni titlu executoriu ( art. 110-111, 141 C.proc.fiscală).
În speță intimata a susținut că a procedat la comunicarea prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire și că, mai mult, contestatoare ar fi formulat la 01.11.2011 contestație administrativă împotriva deciziei de impunere, însă nu a produs nici o dovadă în acest sens deși sarcina probei în revenea.
În consecință, reținând împrejurarea că nu s-a realizat comunicarea deciziei de impunere în condițiile legii, instanța va admite contestația și va dispune anulare actelor de executare.
În baza art. 274 C.proc.civ, văzând taxa de timbru, timbrul judiciar și onorariul de avocat de 400 ROn ( chitanța 149/17.03.2012)
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs CNAS - Casa de Asigurări de Sănătate Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
Aspectele reținute de prima instanță sunt eronate raportat la faptul că art. 44 al.2 C.pr.fiscală a fost modificat de OUG 29/2011 iar recurenta – intimată la fond a comunicat actul administrativ prin intermediul serviciilor poștale cu confirmare de primire .
Se mai arată de către recurentă faptul că, deși instanța de fond menționează că titlul executoriu nu îndeplinește condițiile de formă cerute de Codul de pr. Fiscală, nu precizează care sunt aspectele de legalitate ce au fost emise din conținutul titlului executoriu.
Pe fond, se arată faptul că – raportat la art. 257 al.2 coroborat cu al.5 precum și la art. 261 din Lg. 95/2006 – obligația de a-și declara veniturile și a face dovada plății integrale a contribuțiilor îi reveneau în primul rând lui V. C.. Din cuprinsul deciziei de impunere și a anexelor la aceasta se poate observa modul în care au fost determinate contribuția de plată, penalitățile și dobânzile aferente pentru fiecare an în parte. La fiecare perioadă a fost aplicată legislația specifică privind cotele de contribuție sau procentele legale de majorări de întârziere (dobânzi) sau penalități de întârziere.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 299 și 304 ind.1 C.pr.civ.
La dosar nu s-a formulat întâmpinare de către intimată.
În recurs nu s-au administrat alte probe.
Avand in vedere prevederile art. V alin. 10 din OUG nr. 125/2011 potrivit carora ,, pentru litigiile având ca obiect contestațiile la executarea silitã sau contestațiile împotriva actelor prin care se dispun și se duc la îndeplinire mãsurile asigurãtorii, precum și în cazul litigiilor ce privesc procedurile de insolvențã, aferente creanțelor prevãzute la alin. (4), Agenția Naționalã de Administrare Fiscalã se subrogã în toate drepturile și obligațiile procesuale caselor de asigurãri sociale și dobândește calitatea procesualã a acestora, începând cu data de 1 iulie 2012, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecãtorești, indiferent de faza de judecatã” tribunalulu retine ca a operat transmisiunea legala a calitatii procesuale de la Casa de Asigurari de Sanatate Iasi in favoarea ANAF-AFP Iasi si in consecinta prin încheierea din 29.10.2012 s-a dispus scoaterea din cauza a intimatei Casa de Asigurari de Sanatate Iasi si introducerea in cauza si citarea in calitate de intimata a ANAF- AFP Iași.
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, sentința primei instanțe prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul va reține că recursul este întemeiat, față de următoarele considerente:
Intimata a emis pe numele contestatoarei decizia de impunere nr. 6724/23.09.2011 pentru stabilirea contribuțiilor și accesoriilor datorate la FNUASS pentru perioada 01._. Decizia stabilea, în temeiul art. 257 alin. 2 din Legea nr. 95/2006, ale art. 85 alin. 1 lit. b) și art. 91 alin. 1 și 3 din OG nr. 92/2003, în sarcina contestatoarei obligația de plată a următoarelor sume: 1792 lei cu titlu de contribuție datorată, 1442 lei cu titlu de dobânzi, 269 lei cu titlu de penalități de întârziere. Obligația de plată stabilită prin decizie devenea exigibilă în condițiile art. 111 din Codul de procedură fiscală.
Decizia de impunere menționată care, potrivit art. 110 din Codul de procedură fiscală, constituie titlu de creanță, a fost comunicată contestatoarei prin intermediul serviciilor poștale cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, fapt dovedit de recurentă.
Potrivit dispozițiilor art. 85 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, „stabilirea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat” se stabilesc … „b) prin decizie emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri.”iar decizia de impunere emisă de intimata Casa de Asigurări de Sănătate Iași, în temeiul disp. art.85 alin.1 lit. b) O. G. nr.92/2003, reprezintă un act administrativ fiscal astfel cum este definit acesta de art.41 din același act normativ.
Totodată, art. 205 din O. G. nr.92/2003 prevede la alin.1 că „împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Instanța învederează că în speță titlul de creanță pus în executare este decizia de impunere menționată în paragraful anterior, împotriva căreia se putea formula contestație în conformitate cu prevederile art. 205-207 din OG nr. 92/2003. În cadrul contestației la executare, în materie fiscală, instanța poate analiza, în principiu, doar aspecte care țin de procedura de executare, nu și de legalitatea titlului de creanță pus în executare, Codul de procedură fiscală prevăzând o procedură distinctă de contestare a acestui act. Or, în speța de față contestatoarea invocă aspecte ce țin de temeinicia emiterii deciziei de impunere, ce nu pot fi analizate în cadrul contestației la executare. Singurul aspect ce poate fi cenzurat pe calea contestației la executare silită este cel privitor la prescripția dreptului de a cere executarea silită; însă, întrucât potrivit art. 131 alin. 1 C.pr.fiscală dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept, iar în speță creanțele fiscale au fost calculate la venituri realizate din cedarea folosinței bunurilor începând din anul 2006, rezultă că termenul de prescripție s-ar fi împlinit la 01.01.2012. Cum decizia de impunere a fost emisă anterior acestei date nu poate fi reținută nici prescripția dreptului de a cere executarea silită. Aspectele legate de modalitatea de stabilire a contribuției datorate nu țin de procedura de executare, ci de legalitatea și temeinicia titlului de creanță pus în executare, aspecte cu privire la care se putea formula contestație în conformitate cu prevederile art. 205-207 din OG nr. 92/2003.
Reținând că celelalte aspectele invocate de către contestatoare prin acțiunea sa exced obiectului prezentei contestații la executare și notând că în speță nu există nerespectări ale dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare, tribunalul, raportat la dispozițiile art. 312, 304 pct.9 și 304 ind.1 C.pr.civ. urmează să admită recursul declarat de intimata CNAS - Casa de Asigurări de Sănătate Iași și continuat de Agenția Națională de Administrare Fiscală AFP Iași împotriva sentinței civile nr.8921/25.04.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o va modifica în tot, în sensul că va respinge ca neîntemeiată contestația formulată de contestatoarea P. V. în contradictoriu cu intimata CNAS - Casa de Asigurări de Sănătate Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală București împotriva sentinței civile nr.8921/25.04.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o modifică în tot.
Respinge ca neîntemeiată contestația formulată de contestatoarea P. V. împotriva actelor și formelor de executare efectuate în dosarul de executare al CNAS – CAS Iași nr. 1179/2011.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 08.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
A.M.S.M.L.O.B.D.
RED/TEHNORED – S.M./S.M.
2 EX – 12.07.2013
JUD. FOND O. I. I.
| ← Anulare act. Sentința nr. 1138/2013. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 882/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
