Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 39/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 39/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 15-01-2014 în dosarul nr. 32880/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 15 Ianuarie 2014
Președinte - E.-C. P.
Judecător - A. M. C.
Judecător - D. M.
Grefier - I. A. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 39/2014
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe recurentul P. I. și pe intimata CN CF C. SA BUCUREȘTI, având ca obiect actiune in raspundere contractuala .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. Climov E., pentru recurent, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
La interpelarea instanței, av. Climov precizează că nu mai are probe de propus.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Av. Climov, pentru recurent, solicită admiterea recursului, motivând că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că recurentul a achitat o parte din debit și o parte din penalități. De asemenea, precizează că prima instanță a admis acțiunea intimatului, însă suma achitată de recurent a fost plătită pe parcursul desfășurării procesului de la acel moment.
Cu privire la întâmpinarea formulată de intimatul din prezenta cauză, av. Climov susține că acesta nu a prezentat un motiv pentru care cererea de recurs ar trebui respinsă și a făcut referire la o sumă ce nu face obiectul litigios din cauză.
Pentru aceste considerente, reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată. Totodată, depune și chitanța nr. 14/25.11.2013 în dovedirea onorariului avocațial.
Instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 1947/04.02.2013 pronunțată de Judecătoria Iași s-au dispus următoarele:
„Admite cererea formulată de reclamanta CN CF CFRA SA București prin Sucursala CREIR CF Iași, cu sediul în Iași, .. 1, în contradictoriu cu pârâtul P. I., cu domiciliul in mun. Iași, .. 1, jud. Iași.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei:
- suma de 424,48 lei cu titlul de contravaloare utilități la contractul nr. 6.3/1214/23.07.2012 in perioada 01.10._12;
- suma de 783,86 lei, reprezentând contravaloare penalități utilități la contractele nr. 6._ si nr. 6.3/1214/23.07.2012 calculate pana la data de 30.09.2012, precum și la plata in continuare a utilităților pana la data debranșării, cat si la plata penalităților de întârziere pana la achitarea efectiva a debitului .
Constata reziliat contractul nr. 788 din 23.07.2012, de furnizare a utilităților .
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 110,67 lei cu titlul de cheltuieli de judecată”.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că:
„Instanța constata ca deși reclamanta si-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract, paratul nu si-a îndeplinit insa obligația de a achita contravaloarea utilităților puse la dispoziție, nefăcând in niciun fel dovada plătii.
La suma neachitată cu titlu de utilități, reclamanta a calculat si penalități de întârziere, conform art. 23 pct. 1 din contracte din contract, in valoare de 0, 25 % pe zi de întârziere, rezultând o valoare de 783,86 lei, calculata calculate pana la data de 30.09.2012 . Instanța reține, deci, că părțile au procedat la momentul încheierii contractului la o evaluare convențională anticipată a prejudiciului ce ar putea fi înregistrat de creditor în cazul neexecutării la timp a obligației de plată a contravalorii serviciilor prestate. Prin urmare, având în vedere caracterul accesoriu precum și semnificația clauzei penale instanța, apreciază că aceasta este datorată atunci când sunt întrunite toate condițiile acordării de despăgubiri, respectiv condițiilor angajării răspunderii civile contractuale. În speță, instanța reține că reclamanta a efectuat un calcul corect al penalităților de întârziere pentru sumele datorate de pârâtă.
De asemenea, instanța retine ca, potrivit convenției părților în prezentul contract s-a inserat un pact comisoriu de grad IV- art. 18, cap. VII, contractul nr. 788/23.07.2012. Părțile au convenit ca rezilierea contractului să aibă loc pentru nerespectarea obligațiilor contractuale .
Pentru considerentele expuse anterior instanța apreciază ca si acest capăt de cerere este întemeiat, urmând sa il admită.
In drept, instanța retine ca potrivit art.1270 din Noul Cod Civil, „Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”, acestea fiind ținute să-și execute întocmai și cu bună-credință obligațiile contractuale. Mai mult, potrivit art.1530 N.C.civ., „Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației.”
Concret, având in vedere natura contractuală a raportului juridic obligațional existent între părți, instanța a verificat și reținut că reclamanta a făcut dovada existenței creanței, neexecutarea prezumându-se atâta timp cât pârâtul nu probează efectuarea plății prin chitanțe eliberatorii sau intervenția unor cauze exoneratoare de răspundere. Astfel, creanța reclamantei decurge dintr-un act juridic sinalagmatic și comutativ, cu executare succesivă, fiind certă, lichidă și exigibilă, reprezentând obligația de plată a unor sume de bani.
Din analiza prevederilor art. 1169 din Codul civil, care dispun că cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, rezultă că reclamanta - creditor care pretinde executarea unei obligații trebuie să facă dovada existenței obligației și a temeiului juridic al acesteia, iar pârâta - debitoare care pretinde că a executat obligația asumată trebuie să facă dovada acestei executări prin mijloacele de probă admise de lege. În speță, instanța reține că reclamanta creditoare a făcut dovada existenței unor obligații certe, lichide și scadente prin contractele depuse la dosar și facturile atașate la dosarul cauzei, iar pârâtul debitor nu a făcut dovada executării acestor creanțe.
F. de considerentele expuse anterior, instanța apreciind ca cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta este întemeiata, urmează sa admită cererea si sa oblige paratul să plătească reclamantei suma de 424,48 lei cu titlul de contravaloare utilități la contractul nr. 6.3/1214/23.07.2012 in perioada 01.10._12 si suma de 783,86 lei, reprezentând contravaloare penalități utilități la contractele nr. 6._ si nr. 6.3/1214/23.07.2012 calculate pana la data de 30.09.2012, precum și la plata in continuare a utilităților pana la data debranșării, cat si la plata penalităților de întârziere pana la achitarea efectiva a debitului .
Totodată instanța va constata reziliat contractul nr. 788 din 23.07.2012, de furnizare a utilităților .
Reținând culpa procesuală a pârâtei în declanșarea și derularea prezentului proces, instanța, față de cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul art.274 C. pr. civ., il va obliga în mod corespunzător și la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând contravaloarea sumelor achitate de reclamantă cu titlul de taxă de timbru, respectiv timbru judiciar”.
* * *
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că pe parcursul derulării cauzei, s-au achitat o parte din sumele solicitate, și anume, contravaloarea debitului principal, 424 lei, aferent facturilor nr._/10.04.2012 și nr._/13.02.2012, și o parte din penalități, 220 lei. Plata acestor sume este atestată prin chitanța nr. 2224/15.10.2012 și nr. 9590/01.11.2012, care au fost depuse la dosarul cauzei de fond.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a recunoscut că debitul rămas de achitat este de 392,11 lei, confirmând susținerile recurentului relativ la plățile efectuate.
S-au administrat probe noi în recurs respectiv înscrisuri.
* * *
Analizând actele și lucrările dosarului strict sub aspectul motivelor de recurs invocate și al dispozițiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constată că recursul este întemeiat motivat de considerentele ce succed.
În prezenta cauză prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 25 noiembrie 2012 sub nr._, reclamanta CN CF „C.” S.A. – Sucursala CREIR CF Iașia chemat în judecată pe pârâtul P. I., solicitând instanței ca, să se dispună obligarea pârâtului la plata următoarelor sume: suma de 424,48 lei cu titlul de contravaloare utilități la contractul nr. 6.3/1214/23.07.2012 in perioada 01.10._12 si suma de 783,86 lei, reprezentând contravaloare penalități utilități la contractele nr. 6._ si nr. 6.3/1214/23.07.2012 calculate pana la data de 30.09.2012, precum și la plata in continuare a utilităților pana la data debranșării, cat si la plata penalităților de întârziere pana la achitarea efectiva a debitului.
În fapt, Tribunalul reține că în mod legal și temeinic instanța de fond a constatat că pârâtul și-a încălcat obligațiile contractuale.
Tribunalul constată însă că în mod nejustificat prima instanță nu a avut în vedere faptul că pârâtul a plătit o parte din debitul datorat reclamantei în baza contractelorl nr. 6.3/1214/23.07.2012 ,nr. 6._ si nr. 6.3/1214/23.07.2012 .
Astfel, pe parcursul derulării cauzei, s-au achitat o parte din sumele solicitate, și anume, contravaloarea debitului principal, 424 lei, aferent facturilor nr._/10.04.2012 și nr._/13.02.2012, și o parte din penalități, 220 lei. Plata acestor sume este atestată prin chitanțele nr. 2224/15.10.2012 și nr. 9590/01.11.2012, care au fost depuse la dosarul cauzei de fond.
În considerarea celor anterior expuse, Tribunalul urmează în baza art. 312, 316 și 294 alin. 2 Cod procedură civilă a admite recursul și a modifica în parte sentința recurată doar în limita criticilor aduse prin motivele de recurs constatând că suma de 424,48 lei contravaloare utilități a fost achitată de pârât la 15.10.2012 iar din suma de 78,86 lei reprezentând contravaloare penalități pârâtul a achitat parțial respectiv diferența rămasă de achitat fiind de 392,11 lei sumă ce se compune din F_ din 10.09.2012 în valoare de 149,87 lei și F_ din 25.09.2012 în valoare de 242,24 lei, facturi solicitate în acțiune și 13,90 lei reprezentând penalități .
Tribunalul urmează a respinge cererea recurentului privind acordarea cheltuielilor de judecată în recurs văzând disp. art. 275 Cod procedură civilă și poziția procesuală a intimatei exprimată în cuprinsul întâmpinării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul P. I. împotriva sentinței civile nr. 1947/04.02.2013 a Judecătoriei Iași pe care o modifică în parte, în sensul că:
Obligă pârâtul P. I. la plata către reclamanta CN CF CFRA SA a sumei de 392,11 lei cu titlu de penalități de întârziere.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Respinge cererea recurentului de obligare a intimatei la plata de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată in ședință publica, azi 15.01.2014.
Președinte, E.-C. P. | Judecător, A. M. C. | Judecător, D. M. |
Grefier, I. A. G. |
Red. P.C.
Tehn. A.G.
2 ex./21.01.2014
Jud. fond: M. G. C.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 32/2014. Tribunalul IAŞI | Actiune in raspundere delictuala. Hotărâre din 13-01-2014,... → |
|---|
