Pretenţii. Decizia nr. 77/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 77/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 24-01-2014 în dosarul nr. 3081/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 24 Ianuarie 2014
PREȘEDINTE – T. DOINIȚA
JUDECĂTOR – R. C.
JUDECĂTOR – C. C. E.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 77/2014
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de către reclamantul S. V. C. împotriva sentinței civile nr._ din 21.12.2012 pronunțată de judecătoria Iași, intimați fiind C. Județeană De Fond Funciar Iași Pentru Aplicarea Legii 18/1991 Prin Prefectul Județului Iași, C. L. De Fond Funciar M. Pentru Aplicarea Legii 18/1991 Prin Primar, S. C., A. S., având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 10 ianuarie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru 17.01.2014 și apoi pentru azi când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._ la data de 27.01.2012 reclamantul S. V. C. a solicitat în contradictoriu cu pârâții C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR IAȘI PENTRU APLICAREA LEGII 18/1991 PRIN PREFECTUL JUDEȚULUI IAȘI, C. L. DE FOND FUNCIAR M. PENTRU APLICAREA LEGII 18/1991 PRIN PRIMAR, S. C. și A. S. să se dispună obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată din dosarul de fond funciar nr._/245/2007, finalizat la data de 29.01.2009 prin decizia civilă definitivă și irevocabilă nr. 192/2009 pronunțată de Tribunalul Iași.
În fapt, la data de 29.01.2009 instanța s-a pronunțat prin Decizia nr. 192/2009 - definitivă și irevocabilă - asupra persoanelor îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile ce au aparținut bunicului său patern, G. S. admițând:
- în totalitate acțiunea civilă formulată împotriva pârâților la punctele 1 și 2;
- în parte acțiunea civilă formulată împotriva pârâților la punctele 3 și 4.
În temeiul dispozițiilor art. 274-277 Cod procedură civilă se solicită obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată constând în plata onorariilor avocațiale în valoare de 7112 Ron (71.120.000 lei vechi), conform chitanțelor:
- nr. 46/24.07.20078fila 101) a Contractului de asistență juridică nr. 46, cu împuternicirea avocațială din data de 27.07.2007(fila 4) și
- nr. 899/17.01.2008-(fila 102) a Contractului de asistență juridică nr._, cu Împuternicirea avocațială din data de 28.01.2008(fila 88), precum și pentru fiecare termen la care a fost prezent personal sau avocatul său.
În drept se invocă dispozițiile art. 274 -277 Cod procedură civilă și art. 998 și 1084 Cod civil.
Prin sentința civilă nr._ din 21.12.2012 Judecătoria Iași a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de parata C. Comunală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor M.,prin întâmpinare, precum și excepțiile inadmisibilității, lipsei calității procesuale pasive a paratelor persoane fizice și tardivității formulării acțiunii, invocate de către parata A. S., prin intâmpinare.
A respins acțiunea formulată de reclamantul S. V.C., domiciliat in București,.,.,., sector 6, în contradictoriu cu parații C. Judeteana pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor Iași, prin Primar, C. Comunală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor M., prin Primar, S. C., domiciliată in com.Cetațeni,. și A. S., cu domiciliul in Pitești,..19J,jud.Argeș.
A respins cererea paratei A. S. privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
A reținut instanța de fond următoarele considerente:
În probațiune se atașează dosar nr._/245/2007 al Judecătoriei Iași din analiza căruia și a concluziilor părților instanța constată acțiunea neîntemeiată raportat la specificul acțiunii în care se reține că procesul funciar este guvernat de procedura specială a legii nr.18/1991 cu modificările și completările ulterioare prin prisma căreia se reține că C. județeană și cea locală au, în limitele competenței lor și prin derogare de la dispozițiile Codului de procedură civilă calitate procesuală pasivă și, când este cazul activă, fiind reprezentate legal prin prefect, respectiv prin primar. Dispoziția legală sus-citată creează deci acestor organe de aplicare a legii, care nu au personalitate juridică, o poziție procesuală sui/generis, derogatorie de la dispozițiilor Codului de procedură civilă. Dacă legiuitorul ar fi conceput să asimileze aceste organe părților din proces, așa cum drepturile și obligațiile părților sunt reglementate prin codul de procedură civilă ar fi fost suficient să arate că ele participă la proces în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă, fără a se folosi sintagma – prin derogare - această sintagmă conduce la ideea că aceste comisii participă la procesul civil ca organe stabilite să aplice și totodată să vegheze la aplicarea prevederilor legii, cu un statul de oficialitate. Concepția legii potrivit căreia comisiile participă la procesul ca organe stabilite să aplice și totodată să vegheze la aplicarea prevederilor legii, cu un statut de oficialitate. Concepția legii potrivit căreia comisiile ce le instituie acționează din oficiu este întărită și de prevederile art. 3 alin. 2 din Legea nr.167/1997(de completare și modificare a Legii nr. 18/1991) ce exclude răspunderea lor procesuală în sensul prevederilor art. 274 cod procedură civilă căci cel obligat la o diligență funcțională nu poate fi ținut răspunzător de rezultatul acțiunii sale fără o dispoziție expresă a legii. De asemenea, prin decizia civilă nr. 12/2005 a Tribunalului V. s-a reținut că "că nu se poate reține culpa comisiei județene în sensul art. 274 Cod procedură civilă deoarece obiectul litigiului l-a constituit plângerea formulată în condițiile art. 53 din Legea nr, 18/1991, republicată". C. Județeană a analizat în conformitate cu prevederile HG nr. 117/2001 propunerile făcute de comisia locală cu privire la modalitatea de stabilire a dreptului de proprietate, pârâții neputând fi în culpă în ceea ce privește modul de reconstituire a dreptului de proprietate al reclamantului fiind analizat dreptul reclamantului în concordanță cu documentația întocmită și înaintată de comisia locală și modul de soluționare a cererii de către organele administrativ-jurisdicționale.
Privitor la excepțiile invocate se vor respinge cu motivarea că în dispozitivul sentințelor civile pronunțate în dosar nr._/245/2007 figurează părți și pârâții persoane fizice S. C. și A. S., acțiunea fiind admisă în parte în contradictoriu și cu aceste pârâte așa cum rezultă din dispozitivul deciziei civile nr. 192/29.01.2009 atunci când se dispune: „Admite în parte acțiunea civilă promovată de reclamantul S. V. C., în contradictoriu cu pârâții C. Județeană de fond funciar Iași, C. L. de Fond Funciar M., jud. Iași, S. C. și A. S..
Constată nulitatea absolută parțială a adeverinței provizorii de proprietate nr. 661/15.08.1991 emisă de C. L. de fond funciar M. și a Hotărârii nr. 69/11.08.1991, emisă de C. Județeană de fond funciar Iași, în sensul radierii pârâtelor S. C. și A. S. din aceste acte.
Constată nulitatea absolută parțială a Hotărârii nr. 181/29.10.2000 emisă de C. Județeană de fond funciar Iași – poziția 4 din anexa 28 a Comunei M. și poziția 60 din anexa 30 a comunei M., în sensul radierii pârâtei S. C..
Menține dispoziția respingerii acțiunii în contradictoriu cu A. S. privind punctele 3 și 4 din cerere(Hotărârea nr. 181/29.10.2000 emisă de C. Județeană de fond funciar Iași – poziția 4, anexa 28 a Comunei M. și poziția 60, anexa 30 a comunei M.).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.01.2009.”
Fiind pronunțată decizia la data de 20.01.2009 și formulată și depusă acțiunea prin poștă, la data de 23.01.2012(fila 4 verso) acțiunea este în termenul de prescripție de 3 ani conform Decretului 167/1958, considerent pentru care se va respinge și excepția tardivității, precum și cea de inadmisibilitate - ca o consacrare a principiului liberului acces la justiție în raport de dispozițiile articolului 21 din Constituție s-ar îngrădi liberul acces al părții la justiție și tot odată faptul că partea câștigătoare nu a solicitat chiar în procesul respectiv cheltuieli de judecată nu constituie o împiedecare pentru a le cere printr-o acțiune separată conform art.274 cod procedură civilă și art.998 cod civil.
Împrejurarea că, legea procedurală creează părții posibilitatea de a obține restituirea cheltuielilor de judecată ca un accesoriu al dreptului care i se recunoaște în cadrul procesului respectiv nu constituie un impediment și nici nu devine inadmisibilă acțiunea dacă sunt solicitate pe calea unei acțiuni separate.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs reclamantul S. C., care a formulat următoarele critici:
Instanța a reținut greșit faptul că cele două comisii de fond funciar, raportat la specificul acțiunii, au în limitele competenței lor și prin derogare de al dispozițiile Codului de procedură civilă o poziție procesuală sui generis, derogatorie de la Codul de procedură civilă. Atât C. locală de fond funciar M. cât și C. județeană de fond funciar Iași s-au aflat în culpă procesuală prin întârzierea în soluționarea cererilor dar și prin modalitatea defectuoasă de soluționare a acestora, ceea ce a angrenat costuri substanțiale din partea recurentului, fiind obligat să promoveze acțiune in instanță, să se deplaseze în Iași pentru angajare apărător, să angajeze și să suporte in mod exclusiv cheltuielile ocazionate de angajarea avocatului, să se deplaseze la OCPI, la comisia județeană sau instituția Prefectului cu diferite petiții ori în audiențe, dincolo de deplasările efective la termenele de judecată. Este total injust ca recurentul să fie obligat să suporte in mod exclusiv cheltuielile de judecată în condițiile în care de cererile pe care le-a formulat beneficiază în mod direct și persoanele fizice pârâte în proces, ceea ce a condus la concluzia îmbogățirii fără just temei a acestora. Hotărârea este lovită de nulitate absolută pentru că, fiind respinsă pe fond acțiunea reclamantului, hotărârea nu cuprinde motivele care au stat la baza acestei respingeri. Solicită casarea sentinței și trimiterea spre rejudecare.
Prin întâmpinare intimatele A. S. și S. C. au solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu menținerea sentinței. Litigiul in care s-au pronunțat hotărârile invocate s-a derulat in materia legilor funciare. In procedura acestora intimatele nu puteau influența cursul judecății având ca obiect constatarea nulității absolute a unei adeverințe sau a unei hotărâri; au fost chemate in judecată numai pentru opozabilitate. In relație cu intimatele recurentul nu și-a exercitat obligațiile procesuale cu bună-credință, conform art. 723 Cod pr.civilă.
Asupra fondului susțin că in privința cheltuielilor de transport biletele depuse la dosar nu coincid cu data termenelor de judecată. Judecata a comportat deplasări care nu le sunt imputabile. Cheltuielile pentru avocat sunt exagerate și nejustificate. Onorariul in sumă de 5112 lei a fost pentru judecata in recurs. Solicită cenzurarea acestor sume.
In recurs au fost depuse înscrisuri.
Recursul este fondat și va fi admis pentru considerentele ce urmează:
Motivul de recurs potrivit căruia culpa procesuală a fost analizată prin aplicarea greșită a legii este fondat.
Cu cererea de chemare in judecată reclamantul a învestit judecătoria cu pretenția de obligare a pârâtelor C. Județeană pentru aplicarea Legii 18/1991 Iași, C. L. de fond funciar M., S. C. și A. S. la plata onorariilor de avocat și a cheltuielilor de transport și cazare ocazionate de judecata ds. nr._/245/2007.
Cercetând dosarul nr._/245/2007 atașat in cauza de față Tribunalul constată următoarele:
Cererea de chemare in judecată promovată de către S. C. in contradictoriu cu pârâtele C. Județeană pentru aplicarea Legii 18/1991 Iași, C. L. de fond funciar M., S. C. și A. S., obiect al dosarului nr._/245/2007 a fost soluționată irevocabil prin decizia civilă nr.192 din 29.01.2009 a Tribunalului Iași, fiind admisă in parte. Comisiile pârâte au căzut în pretenții față de toate cererile reclamantului, iar pârâtele A. S. și S. C. doar in relație cu primele două cereri formulate in cuprinsul cererii de chemare in judecată.
Potrivit art. 274 cod pr.civilă partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.
Dispozițiile art. 52 alin 3 din Legea 18/1991 stabilesc aplicabilitatea prevederilor art. 274 Cod pr.civilă in materie funciară în cauzele in care părți sunt comisia locală ori comisia județeană. Legea 18/1991 nu exclude ci reglementează special aplicabilitatea dispozițiilor privind cheltuielile de judecată și in privința comisiilor constituite in temeiul Legii 18/1991 și pentru aplicarea acesteia. Prin urmare considerentele instanței de fond potrivit cărora nu poate fi reținută culpa procesuală a comisiilor pârâte prin raportare la rolul lor in proces sunt potrivnice art. 52 alin 3 din Legea 18/1991, astfel că vor fi înlăturate. Fiind căzute in pretenții in sensul art. 274 Cod pr.civilă pentru că cererea de anulare a adeverinței de proprietate și a hotărârilor comisiei județene nr. 69 /1991 respectiv nr. 181/2000 a fost admisă in contradictoriu cu acestea, comisiile locale și județeană datorează reclamantului cheltuieli de judecată, culpa acestora fiind reținută in temeiul legii, art. 274 Cod pr.civilă coroborat cu art. 52 alin 3 din Legea 18/1991. Culpa procesuală a comisiei locale va fi reținută în aceeași măsură cu cea a comisiei județene deși se dispune in privința a două hotărâri emise de cea din urmă, întrucât –potrivit atribuțiilor stabilite prin lege - activitatea comisiei locale este . vădită interdependență cu activitatea comisiei județene.
Va fi reținută, in temeiul art. 274, și culpa procesuală a pârâtelor A. S. și S. C., căzute in pretenții in privința cererilor de anulare a Hotărârii Comisiei județene nr. 69/1991 ca și a adeverinței provizorii de proprietate nr.661 din 15.08.1991.
Împrejurarea invocată de acestea prin întâmpinarea depusă in recurs in sensul că nu puteau influența cursul judecății nu exclude reținerea culpei procesuale in sarcina lor, obligatorie in temeiul art. 274 cod pr.civilă, câtă vreme in contradictoriu cu acestea a fost admisă o cerere in care s-a stabilit existența calității lor procesuale pasive. Acest aspect va fi avut in vedere in determinarea limitei in care acestea urmează să suporte plata cheltuielilor de judecată, redusă in raport de culpa procesuală a comisiilor pârâte, soluție argumentată și pe împrejurarea că au căzut in culpă nu față de întreg cuprinsul cererii de chemare in judecată ci doar pentru parte din cererile acesteia.
In privința cuantumului cheltuielilor de judecată suportate de către recurentul din speță in judecata cauzei ce face obiectul ds. nr._/245/2007 Tribunalul constată că s–au probat următoarele sume: 2000 lei onorariu avocat I. (fila 101 dosar fond inițial), 5112 lei onorariu pentru Societatea Civilă C., B. și asociații (fila 102). În fața instanței de fond reclamantul a depus la dosar și bilet de tren din 12.04.2009 și bon fiscal eliberat de Societatea de Turism M. SA la data de 4.06.2009 (filele 15,16 dosar fond). Nu vor fi reținute aceste costuri cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate in cauza ce a făcut obiectul ds nr._/245/2007, soluționată irevocabil la data de 29.01.2009 pentru că sunt mult ulterioarei datei soluționării litigiului. Există la dosarul de fond dovada unor demersuri ulterioare finalizării litigiului aparținând reclamantului ( cererile formulate la data de 10.03.2009, 10.06.2009, 11.06.2009, 27 și 28.10.2011), niciuna dintre acestea nu permite, insă, asocierea lor cu avansarea costurilor probate prin chitanțele doveditoare pentru transportul și cazarea reclamantului dată fiind distanța în timp dintre data cererilor și data acestor dovezi.
Pentru aceste considerente Tribunalul va reține ca probate in relație cu litigiul din cauza ce a făcut obiectul ds. nr._/245/2007 doar cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocat. Din totalul chitanțelor cu acest titlu de 7112 lei Tribunalul reține ca efectiv datorate pentru litigiul de față suma de 3000 lei din care onorariul integral pentru dl. avocat I. ( care a redactat și cererea de chemare in judecată) și suma de 1000 lei onorariu pentru Societatea Civilă „C., B. și asociații”, sumă ce a fost determinată de tribunal cu aplicarea art. 274 alin 3 din Cod pr.civilă. Tribunalul are in vedere împrejurarea că prestația d-lui avocat P. in numele acestei asociații civile (delegație la fila 88) a constat în redactarea cererii aflată la fila 89 dosar_/245/2007 și reprezentarea reclamantului la 3 termene de judecată, intre care și pledoaria pe fondul cererii de chemare in judecată.
In raport de aceste elemente și în acord cu jurisprudența CEDO, constantă în a recunoaște validitatea acordării cheltuielilor pentru procedura în fața Curții numai dacă au fost cu adevărat suportate, au fost necesare și dacă au o valoare rezonabilă ( Cauza Nilsen și Johnsen împotriva Norvegiei [GC] nr. 23.118/93, paragraful 62, CEDO 1999-VIII, cauza S. și P. împotriva României -Cererea nr. 46.572/99) Tribunalul stabilește că suma de 1000 lei se află într-un raport rezonabil de proporționalitate cu măsura in care asistența și reprezentarea reclamantului de către Societatea civilă de avocați a fost impusă de durata judecății după momentul împuternicirii sale și complexitatea minimă a litigiului.
In consecință, raportând culpa procesuală diferențiată a intimatelor la cuantumul cheltuielilor de judecată stabilite ca efectiv avansate și necesare in litigiul ce a făcut obiectul ds. nr._/245/2007, anume 3000 lei, reformând sentința, in temeiul art. 274 Cod pr.civilă Tribunalul va obliga pârâtele C. Județeană pentru aplicarea Legii 18/1991 Iași și C. L. de fond funciar M. la plata către reclamant a sumei de 1250 lei fiecare, cu titlu de daune. Va obliga pârâtele S. C. și A. S. să plătească reclamantului, fiecare, câte 250 lei cu titlu de daune.
Reține Tribunalul că instanța de fond a realizat o greșită aplicare a legii pronunțând sentința recurată, în sensul rezultat din considerentele expuse, făcând ca o cerere de chemare in judecată admisă in cea mai mare parte să se finalizeze cu reținerea absenței culpei procesuale a persoanelor obligate, împotriva principiului înscris in art. 274 Cod pr.civilă.,
Pentru toate motivele expuse Tribunalul va admite recursul in temeiul art. 304 pct. 9 și art. 312 alin 1 și 3 Cod pr.civilă, va modifica în parte sentința in sensul expus.
Va menține dispozițiile sentinței recurate relative la excepții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de către reclamantul S. C. împotriva sentinței civile nr._ din 21.12.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, pe care o modifică in parte, respectiv:
Admite în parte acțiunea formulată de către reclamantul S. C. în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană pentru aplicarea Legii 18/1991 Iași, C. L. de fond funciar M., S. C. și A. S..
Obligă pârâtele C. Județeană pentru aplicarea Legii 18/1991 Iași și C. L. de fond funciar M. la plata către reclamant a sumei de 1250 lei fiecare, cu titlu de daune.
Obligă pârâtele S. C. și A. S. să plătească reclamantului, fiecare, câte 250 lei cu titlu de daune.
Menține dispozițiile sentinței recurate in privința excepțiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată in ședință publică, 24.01.2014.
Președinte, Doinița T. | Judecător, C. R. | Judecător, C. E. C. |
Grefier, G. I. |
RED. ȘI TEHN./T.D./26.03.2014./2 EX
JUDECĂTORIA Iași: G. A..
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 15/2014.... | Pretenţii. Decizia nr. 98/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
