Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 455/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 455/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 02-04-2014 în dosarul nr. 32477/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 02 Aprilie 2014
Președinte - A. M. Diuță T.
Judecător M. A.
Judecător M. S.
Grefier I. B.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 455/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent G. V. și pe intimat T. I., având ca obiect acțiune in răspundere delictuala .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 26 martie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 1654/30.01.2013 a judecătoriei Iasi s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și, pe cale de consecință, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul G. V. în contradictoriu cu pârâtul T. I., fiind prescris dreptul la acțiune al reclamantului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
„Pe rolul acestei instanțe a fost inregistrată sub nr._ /23.10.2012 cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul G. V., în contradictoriu cu pârâtul T. I., prin care a solicitat ca acesta să fie obligat să-i achite suma de 20.000,00 lei, reprezentand c/v prejudiciu cauzat ca urmare a accidentului rutier pe care l-a produs la data de 05.03.2004 ca urmare a neadaptării vitezei la condițiile de drum, ținand seama de faptul că el a necesitat pentru vindecare de un număr de 75-80 zile de îngrijire medicală și urmează tratament chiar și în prezent.
Cererea a fost legal timbrată.
În motivare a arătat reclamantul că, la data menționată, se deplasa din direcția Iași către Răducăneni cu autoturismul Dacia condus de parat și, la ., ca urmare a neadaptării vitezei la condițiile de drum, acesta a pierdut controlul volanului, a derapat intrand pe contrasens și, în final, s-a oprit în șanț.
A menționat reclamantul că, ulterior, a fost întocmit dosar penal pentru săvarșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, pe numele lui T. I., iar la începutul anului în curs, motivat de neefectuarea vreunui act de cercetare în acest dosar, P. de pe langă Judecătoria Răducăneni a emis rezoluție de neancepere a urmăririi penale, fiind intervenită prescripția, astfel că a ales să se îndrepte pentru despăgubiri, printr-o acțiune civilă, împotriva paratului, mai ales că din actele de cercetare reiese culpa șoferului în producerea accidentului, cu precizarea că solicită atat contravaloarea cheltuielilor de spitalizare și medicamente dar și a traumelor suferite .
În drept au fost invocate disp. art. 998-999 C.civ.
La cerere au fost anexate înscrisuri (f.5-7).
Legal citat paratul a formulat și depus întampinare, prin care a invocat, pe cale de excepție, intervenirea prescripției extinctive a dreptului la acțiune, ce impune respingerea acțiunii.
A motivat paratul că faptul ilicit cauzator de prejudiciu este dat de un accident pe care l-ar fi provocat la data de 05.03.2004 și, prin care acesta a fost vătămat, dar dispozițiile legale incidente și anume art. 1 și 3 din Decretul nr.167/1958, prevăd că dreptul la acțiune avand un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul de 3 ani prevăzut de lege, ce curge în speță de la data producerii accidentului .
Conform susținerilor paratului, din cuprinsul Rezoluției de neancepere a urmăririi penale din 12.03.2012 a Parchetului Răducăneni, dar și din Ordonanța din 18.01.2012 a aceleiași instituții reiese că pe numele său nu a existat niciun dosar de urmărire penală pentru săvarșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, acesta fiind deschis la sesizarea reclamantului abia în 2012, fapt pentru care s-a și dispus în acest sens, ca urmare a prescrierii răspunderii încă din 2009, iar pe de altă parte, prima verificare efectuată de G. V. în vederea unei eventuale constituiri de parte civilă împotriva sa în vreun dosar penal deschis pe numele lui a fost efectuată abia în 2011.
În consecință, a arătat paratul că termenul de prescripție nu curge de la data comunicării rezoluției din 12.03.2012, cat imp în acest interval nu a existat vreun dosar penal în care reclamantul să fi formulat pretenții civile împotriva sa.
La solicitarea instanței P. de pe langă Judecătoria Răducăneni a înaintat copie „ conform cu originalul” după dosarul nr. 114/P/2012 .
La teermnul din 23.01.2013 reclamntul a fomrulat și depsu precizări în legătură cu excepșie invocată.
Analizand cu prioritate excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune raportat la disp. art. 137 C.p.c instanța o consideră întemeiată din următoarele considerente:
Potrivit art. 1 din Decretul nr.167/1958 republicat și actualizat, incidente în cazul prescripțiilor începute anterior intrării în vigoare a dispozițiilor Noului Cod Civil, după cum reiese din interpretarea art. 6 alin.4 NCC :” Dreptul la acțiune avand un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.” iar art. 3 din același act normativ prevede durata termenului general de prescripție de 3 ani.
Conform disp. art.8 din Decretul nr.167/1958 republicat și actualizat:” Prescriptia dreptului la actiune in repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita, incepe sa curga de la data cind pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca, atit paguba cit si pe cel care raspunde de ea.”
În speță, faptul ilicit cauzator de prejudiciu s-a produs, după cum afirmă chiar reclamantul, la data de 05.03.2004, fără a reieși din cuprinsul procesului verbal întocmit la 12.07.2011 de IPJ Iași-Biroul Control intern, aflat în dosarul nr. 114/P/2012, faptul că în registrele din cursul anului 2004 ar figura înregistrat vreun dosar în care numitul G. V. să fie persoană vătămată ca urmare a unui accident rutier petrecut pe raza comunei Costuleni (f.20).
Totodată, din înscrisurile aceluiași dosar, instanța reține faptul că, la sesizarea reclamantului din 11.07.2011, P. de pe langă Judecătoria Iași a dispus disjungerea și declinarea întregului dosar, în xerocopie, către P. de pe langă Judecătoria Răducăneni, în vederea efectuării de cercetări penale față de numitul T. I. pentru săvarșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin.2,4 C.p.pen, avand în vedere și constatările din cuprinsul certificatului medico legal nr.517/15.03.2004, iar prin Rezoluția din 12.03.2012 cea din urmă instituție a confirmat propunerea organelor de cercetare penală, de neancepere a urmăririi penale fașă de T. I. în dosar nr.114/P/2012, raportat la disp. art. 10 lit.g din C.p.pen, motivat de intervenirea prescripției răspunderii penale, ce împedică punerea în mișcare a acțiunii penale.
Nefiind dovedită așadar existența unui dosar de urmărire penală împotriva paratului din prezenta cauză pentru fapta infracțională ce a generat producerea vătămării reclamantului în perioada 2004-2012, în care acesta să se fi constituit parte civilă, pentru a fi eventual aplicabile disp. art. 19 alin.2 C.p.pen conform căruia „penalul ține în loc civilul ”, instanța apreciază faptul că singura posibilitate a reclamantului de a obține despăgubiri era de a formula acțiune la instanța civilă, în termenul general de prescripție de 3 ani, ce curge, în acest caz, de la data producerii faptului ilicit și anume 05.03.2004 și, cum introducerea prezentei acțiuni s-a făcut la o dată ce depășește cu mult data de 05.03.2007 la care acesta s-a împlinit, instanța va admite excepția și va respinge, ca prescrisă, acțiunea formulată de reclamant împotriva paratului pentru obținerea de despăgubiri.”
♦♦♦
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul G. V. arătând în esență faptul că instanța a făcut în mod greșit aplicarea art. 8 din Decretul 167/1958.
Se arată că în conformitate cu art. 7 din același decret, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune, în speță de la data emiterii rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de numitul T. I. de către P. de pe lângă Judecătoria Răducăneni, respectiv de la data de 12.03.2012.
Până la acel moment, pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Răducăneni era înregistrat dosarul penal având ca obiect „vătămare corporală din culpă”, cercetat pentru săvârșirea acestei fapte fiind numitul T. I..
Așa cum rezultă din referatul cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale, dar și din rezoluția de neîncepere, reiese că pârâtul este autorul unui accident de circulatie.
Motivul pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale este durata mare de timp, respectiv 5 ani, de la data producerii accidentului, timp în care nu s-a efectuat nici un act de cercetare penală, apărând prescripția răspunderii penale.
Recurentul învederează că lipsa de diligență a organelor de cercetare penală nu poate fi pusă în sarcina sa.
Pe cale de consecință, și cu respectarea principiului prev. de art. 19 alin. 2 C.pen., conform căruia „penalul ține în loc civilul”, nu putea valorifica o eventuală acțiune civilă, atâtă vreme cât exista in lucru un dosar penal.
Pentru considerentele arătate, recurentul solicită admiterea recursului, respingerea excepției prescriptiei extinctive a dreptului la acțiune și admiterea acțiunii formulate.
În drept, sunt invocate disp. Art. 304 ind. 1 C.proc.civ.
Pârâtul T. I. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, menținerea sentinței civile nr. 1645/30.01.2013 și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
În recurs a fost administrată proba cu acte.
♦♦♦
Examinând sentința civilă recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Tribunalul constată:
Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamantul G. V. solicită obligarea pârâtului T. I. la plata sumei de 20.000 lei reprezentând prejudiciul cauzat ca urmare a accidentului produs la data de 05.03.2004.
Prin sentința civilă criticată, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art.8 din Decretul lege nr. 167/1958, a admis excepția prescripției dreptului la actiune și a respins cererea de chemare în judecată, fiind prescris dreptul la acțiune al reclamantului.
Recurentul critică soluția instanței de fond invocând principiul prev. de art. 19 alin. 2 C.pen., conform căruia „penalul ține în loc civilul”.
Însă, așa cum a reținut în mod corect judecătorul fondului, în perioada 2004-2011, nu a existat un dosar penal deschis pe numele pârâtului T. I., sub aspectul săvârsirii infractiunii de „vătămare corporală din culpă”, pentru fapta săvârșită de acesta în anul 2004. Un astfel de dosar a fost deschis, la sesizarea reclamantului, abia în anul 2012, dispunându-se, totodată, și neînceperea urmăririi penale deoarece a intervenit prescripția răspunderii penale. În aceste condiții, principiul penalul ține în loc civilul nu își găsește aplicabilitate.
În speță, fapta cauzatoare de prejudiciu s-a produs la data de 05.03.2004, dată de la care a început să curgă termenul general de prescripție de 3 ani, care s-a împlinit la 05.03.2007.
Întrucât în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 19 alin.2 Cod penal, și nu s-a făcut dovada niciunui alt caz de suspendare a cursului prescripției extinctive, soluția instanței de fond cu privire la excepția prescripției dreptului material la actiune este legală.
Reținând că niciuna dintre criticile recurentului nu este fondată, Tribunalul va respinge recursul formulat ca neîntemeiat, cu consecința menținerii sentinței instanței de fond.
În temeiul disp. Art. 274 C.proc.civ., instanța va obliga recurentul să plătească intimatului cheltuieli de judecată în recurs constând in onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul G. V. împotriva sentinței civile nr. 1654/30.01.2013 a Judecătoriei Iasi, sentință pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimatului T. I. suma de 400 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 02.04.2014.
Președinte, A. M. Diuță T. | Judecător, M. A. | Judecător, M. S. |
Grefier, I. B. |
I.B. 04 Aprilie 2014
Red./tehnored. DTAM
Ex.2, 18.08.2014
Jud. fond C. C.
| ← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... | Fond funciar. Decizia nr. 598/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
