Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 897/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 897/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 11-11-2014 în dosarul nr. 18472/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 11 Noiembrie 2014
Președinte - S. F.
Judecător - C. R.
Grefier - O. S.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 897/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelanta DIRECȚIA G. R. A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI în contradictoriu cu intimații MARCULEȚ C. L., H. M. și C. I., având ca obiect actiune in raspundere delictuala .
Cauza a fost reținută spre soluționare în ședința publică din data de 28.10.2014, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 04.11.2014 și respectiv pentru astăzi, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față Tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3902/17.03.2014 Judecătoria Iași a hotărât următoarele:
Admite excepția inadmisibilității.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Direcția R. pt. Accize si Operațiuni Vamale Iași- în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, cu sediul in sector 1, București, .. 13 în contradictoriu cu pârâții Marculeț C. L., domiciliat in Iași, Fdt.O., nr. 9, H. M., domiciliat in Iași, Tutea P., nr. 24, ., . I., domiciliat in Iași, ., ., ..
A reținut instanța de fond următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, reclamanta Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, în nume propriu și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâții Marculeț C. L.,H. M. și C. I. să dispună obligarea acestora, in solidar, la plata sumei de 33 de lei cu titlu de prejudiciu produs Autorității Naționale a Vămilor .
În motivarea cererii se susține că se impune angajarea răspunderii civile a pârâților deoarece aceștia în calitate de funcționar public în cadrul DRAOV Iași, ca urmare a neîndeplinirii atribuțiilor de serviciu prevăzute în fișa postului, au permis împlinirea termenului de prescripție a executării silite în dosarul de executare, cauzând un prejudiciu în valoare de 33 lei .
Faptele imputate pârâților au fost constatate în baza Dispoziției nr.23/08.05.2012, modificată prin Dispoziția nr.32/24.07.2012 emise de Directorul executiv al DRAOV Iași în aplicarea Deciziilor nr.7 și 9 din 2012 privind înlăturarea deficiențelor constatate și consemnate în raportul de control nr.7346/2012 al Camerei de Conturi Iași, fiind întocmit raportul nr._/17.12.2012.
Pârâții nu au respectat obligațiile de serviciu privind primirea, constituirea și înregistrarea dosarelor de executare silită, în care sunt stabilite creanțe bugetare ori alte despăgubiri civile datorate bugetului de stat sau instituției vamale, permițând prescrierea executării silite .
Condițiile răspunderii civile delictuale sunt îndeplinite sub aspectul prejudiciului, faptei ilicite, legăturii de cauzalitate și vinovăția, în raport și de prevederile art.1349, 1357 C.civ. coroborat cu art.84 din lg. nr.188/1999.
In dovedire, reclamanții au depus înscrisuri ( filele 7-68 ds)
Pârâții H. M. și C. I., legal citați, au formulat întâmpinare prin care au arătat ca nu au fost respectate prev Legii nr 188/1999, nefiind întocmita o ancheta administrativa, considerând ca aplicarea răspunderii civile delictuale este inaplicabilă in cazul său in condițiile in care au calitatea de funcționar public, iar pe fond au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Pârâtul Marculeț C. L. a invocat excepția prescripției dreptului de a imputa suma, lipsa calității procesuale (fila 93 ds.), precum si excepția inadmisibilității, raportat la prev. art 85 al 1 din Legea nr. 188/1999 si tardivitatea efectuării controlului, fiind încărcat termenul prev de art 100 al Codului Vamal, iar pe fond a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată (fila 102 ds).
Instanța a constatat ca este competenta să soluționeze prezenta cauza, raportat la considerentele expuse in cadrul încheierii de ședința pronunțate la data de 14.10.2013 .
La termenul de judecată din data de 24.02.2014 instanța a reținut cauza în pronunțare cu privire la excepția inadmisibilității invocată de pârât prin întâmpinare.
Analizând excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată se constată că este întemeiată deoarece în raport de prevederile art.84 și 85 din lg. nr.188/1999 reclamanta, dat fiind calitatea de funcționar public a pârâților, reclamanta nu are un drept de opțiune între acțiunea în răspundere civilă delictuală și procedura de imputare prevăzută de art. 85 din lg. nr.188/1999, aceasta fiind obligată prin natura normei legale anterior indicate să utilizeze procedura specială derogatorie reglementată de lg. nr.188/1999 în cazul funcționarilor publici..
Cazurile de angajare a răspunderii civile a funcționarului public reglementate de art.84 din lg. nr.188/1999, precum și procedura de imputare reglementată de art.85 din același act normativ sunt incidente exclusiv în cazul funcționarilor publici ca dispoziții speciale de la care reclamanta nu poate deroga, cele 2 norme legale constituind cadrul juridic în baza căreia se poate proceda la angajarea răspunderii civile delictuale a funcționarului public.
Prin urmare, reclamanta avea la îndemână procedura emiterii dispoziției sau ordinului de imputare în termen de 30 de zile de la data constatării pagubei, dar nu mai târziu de 3 ani de la data producerii acesteia, sau posibilitatea semnării unui angajament de plată de către pârât.
Față de cele anterior expuse, având în vedere că reclamanta nu are deschisă calea acțiunii civile pentru angajarea răspunderii civile delictuale potrivit dreptului comun, dat fiind calitatea de funcționar public a pârâților, se va admite excepția și se va respinge cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Direcția G. R. a Finanțelor Publice Iași instituție ce a preluat prin fuziune DRAOV Iași, în numele și pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală care a preluat Autoritatea Națională a Vămilor.
Susține apelanta că Judecătoria Iași deși a procedat la verificarea competenței sale a constat că este competentă general material și teritorial de a soluționa cauza. Solicită să se constate lipsa competenței materiale a judecătoriei motivat de faptul că se pretinde producerea unui prejudiciu prin faptele funcționarilor publici în executarea atribuțiilor de serviciu. În baza art 109 din legea 188/1999 cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public este de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.
Mai arată apelanta că potrivit disp. art. 75 din legea 188/1999 încălcarea de către funcționarii publici cu vinovăție a îndatoririlor de serviciu atrage răspunderea disciplinară, contravențională, civilă sau penală după caz.
Susține că în speță sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie reglementată de disp. art. 1357 cod civil, existența unui prejudiciu respectiv suma de 33 de lei reprezentând accesorii diferențelor de obligații vamale stabilite prin acte neîncasate și necomunicate în termenul de prescripție.. existența unei fapt ilicite constând în netrimiterea de îndată spre executare a titlurilor de creanță, existența unui raport de cauzalitate și existența vinovăției pârâților constând în intenția, neglijența, imprudența cu care au acționat.
În speță există vinovăție deoarece pârâții își cunoșteau atribuțiile de serviciu dar nu au calculat accesorii până la data plății la debitul stabilit prin actul de control întocmit de aceștia.
În drept a invocat disp. art. 1349, 1357 cod civil, coroborat cu art 466,480 cod civil.
Instanța a procedat la termenul din 28 octombrie 2014 la calificarea căii de atac incidente în cauză ca fiind apelul.
În apel nu s-au administrat probe noi.
Analizând în limita cererii de apel formulate stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, Tribunalul reține că cererea de apel formulată este nefondată și urmează a fi respinsă pentru considerentele ce urmează:
În ceea ce privește competența materială a instanței de fond reține Tribunalul că potrivit disp. art. 130 alin 2 Cod procedură civilă necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de către părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.
Astfel reține Tribunalul că în condițiile în care reclamanta a sesizat Judecătoria Iași cu cererea de chemare în judecată având ca obiect obligarea pârâților la plata sumei de 33 lei cu titlu de prejudiciu provocat acesteia și nici părțile nici instanța din oficiu nu a invocat excepția de necompetență materială până la primul termen de judecată, excepția nu mai poate fi invocată în tot cursul procesului, competența rămânând câștigată instanței de fond.
În ceea ce privește cererea reclamantei instanța de fond a apreciat ca fiind întemeiată excepția inadmisibilității acțiunii formulate și pe cale de consecință a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantei.
Apelanta nu a criticat expres soluția pronunțată cu privire la excepția de inadmisibilitate a acțiunii dar a solicitat admiterea acesteia apreciind că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale.
Reține Tribunalul că instanța de fond a reținut în mod corect existența unei alte căi, speciale de recuperare a acestui prejudiciu, în condițiile în care pârâții sunt angajații reclamantei iar aceasta a solicitat obligarea lor la plata sumei de 33 de lei cu titlu de pagubă produsă cu vinovăție patrimoniului instituției publice în care funcționează,
Astfel potrivit disp. art. 84 din legea 188/1999 răspunderea civilă a funcționarului public se angajează:
a) pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează;
b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;
c) pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Potrivit disp. art. 85 repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.
(2) Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ.
(2^1) Ordinul sau dispoziția de imputare rămasă definitivă ca urmare a neintroducerii ori respingerii acțiunii la instanța de contencios administrativ constituie titlu executoriu.
Cum dispozițiile legale mai sus indicate au caracter de norme speciale față de dispozițiile art. 1357 șu cod civil, în mod corect a stabilit instanța de fond că acestea se aplică cu prioritate în raportul juridic dedus judecăți, reclamanta neavând alegerea între calea prevăzută de norma specială și acțiunea întemeiată pe norma generală. În același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție într-o cauză având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială (Decizia nr. 697 din data de 12 februarie 2013 pronunțată în recurs de Secția de contencios administrativ și fiscal)
Reținând că instanța de fond a reținut întemeiat inadmisibilitatea cererii formulate de reclamantă, Tribunalul va respinge ca neîntemeiat apelul formulat împotriva sentinței civile 3902/17.03.2014 a Judecătoriei Iași, pe care o va păstra.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de apel formulată de reclamanta Direcția G. R. a Finanțelor Publice Iași împotriva sentinței civile nr 3902/17.03.2014 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 11.11.2014.
Președinte, S. F. | Judecător, C. R. | |
Grefier, O. S. |
Red./Tehnored.: R.C. / S.O.
6 ex./ 12.02.2015
Judecător fond: Z. I.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 1158/2014. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 898/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
