Contestaţie la executare. Decizia nr. 881/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 881/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 06-11-2014 în dosarul nr. 41395/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 06 Noiembrie 2014
Președinte - M. M.
Judecător - Diuță T. A. M.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 881
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind apelul declarat de apelanta A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței civile nr. 7866/02.06.2014 a Judecătoriei Iași ,intimat G. I., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde avocat C. E. pentru intimat, lipsă fiind reprezentantul legal al apelantei.
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință
Instanța constată cauza la primul termen de judecată, apelul declarat în termen, motivat, semnat, scutit de plata taxei de timbru, că este competentă material, general, teritorial să soluționeze prezenta cerere.
Instanța constată faptul că s-a solicitat de către apelantă judecata cauzei în lipsa sa. Prin întâmpinare s-a solicitat proba cu înscrisuri.
Interpelat fiind apărătorul intimatului arată că nu mai are alte înscrisuri de depus.
Instanța încuviințează pentru intimat proba cu înscrisuri, ia act că acesta nu mai are alte înscrisuri de depus, de asemenea reține faptul că apelanta nu a solicitat proba cu înscrisuri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cererea de apel în stare de judecată și acordă cuvântul.
Apărătorul intimatului având cuvântul solicită respingerea apelului ca neîntemeiat, menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică., în subsidiar solicită să se aibă în vedere că actele de executare s-au perimat. Cu cheltuieli de judecată, depune la dosar chitanță onorariu avocat și practică judiciară, solicită amânarea pronunțării pentru a depune la dosar concluzii scrise.
Instanța rămâne în pronunțare, va aprecia asupra cererii de amânare a pronunțării formulată.
TRIBUNALUL
Asupra cererii de apel de față reține urmatoarele:
Prin sentința civilă nr. 7866/02.06.2014 Judecătoria Iași a dispus în sensul că:
„Admite contestația la executare, astfel cum a fost precizată, formulată de către contestatorul G. I., CNP_, cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat „C. E.” din Iași, ..3, . - M.), demisol, „Class Office Center”, biroul nr.5, județul Iași în contradictoriu cu intimata A. pentru Administrarea Activelor Statului – A.A.A.S (fostă A.V.A.S.), cu sediul în București, .. Ș. nr. 50, sector 1.
Anulează toate actele de executare și executarea silită însăși ce formează obiectul dosarului de executare silită nr. 69/2013 al B.E.J. A. C..
Dispune întoarcerea executării silite și repunerea părților în situația anterioară începerii executării silite în dosarul de executare nr. 69/2013 al B.E.J. A. C. în sensul că
Obligă pe intimata A. pentru Administrarea Activelor Statului – A.A.A.S (fostă A.V.A.S.) să restituie contestatorului G. I. suma de 4.094,99 lei reținută prin poprire.
Obligă pe intimată să achite contestatorului cheltuieli de judecată în cuantum de 2.050 lei din care suma de 1050 lei reprezintă cuantumul taxei judiciare de timbru, iar suma de 1.000 lei reprezintă onorariul apărătorului ales. „
P. a decide astfel prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:
„Prin contestația la executare înregistrată la data de 20.12.2014 sub nr._, astfel cum a fost precizată (fila 40), contestatorul G. I. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța în contradictoriu cu intimata A. pentru Administrarea Activelor Statului – A.A.A.S (fostă A.V.A.S.) să dispună anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 69/2013 al B.E.J. A. C., întoarcerea executării silite prin restituirea sumei 4.094,99 lei reținute prin poprire și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, contestatorul a arătat, în esență, că nu a fost încuviințată executarea silită a deciziei civile nr. 252/2006 a Curții de Apel Iași prin care a fost stabilită răspunderea sa, executarea silită a fost pornită împotriva sa de către o persoană fără calitate de creditor. A mai arătat contestatorul că s-a împlinit termenul de prescripție a dreptului intimatei de a solicita executarea silită a creanței fiscale în baza titlului executoriu.
A mai arătat contestatorul că executarea silită pornită împotriva sa în temeiul sentinței civile nr. 377/2005 a Tribunalului Iași și deciziei civile nr. 252/2006 a Curții de Apel Iași în vederea recuperării creanței fiscale în cuantum de 3489,80 lei ce formează obiectul dosarului de executare nr. 69/2013 al B.E.J. A. C. este lipsită de obiect întrucât suma datorată a fost achitată în anul 2008, în urma executării silite pornite de către ANAF/AFPM Iași/DGFPJ Iași în baza titlului executoriu nr._ din 19.03.2007. Contestatorul este urmărit a doua oară pentru aceeași sumă.
În drept, contestația la executare a fost întemeiată pe prevederile art. 453, art. 711-art. 721 Cod procedură civilă, art. 131 din O.G. nr. 32/2009, republicată, art. 722, art. 723 Cod procedură civilă.
În susținerea contestației la executare, legal timbrate, contestatorul a depus, în copie certificată, titlul executoriu, ordinul de plată BRD nr. 756/10.04.2008, înscrisuri din dosarul de executare, titlul executoriu nr._ din 19.03.2007 emis de către AFPM Iași din cadrul DGFPJ Iași, întâmpinarea formulată de către AFPM Iași în dosarul nr._/245/2008 al Judecătoriei Iași, extras de cont, talon de plată a pensiei.
Intimata A. pentru Administrarea Activelor Statului – A.A.A.S (fostă A.V.A.S.) a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare.
În motivare, intimata a arătat că titlul executoriu este reprezentant de sentința civilă nr. 377E/09.06.2005 pronunțată în dosarul nr._/2004 de către Tribunalul Iași ce se completează cu decizia civilă nr. 252/03.07.2006 pronunțată de către Curtea de Apel Iași în dosarul nr. 898/2006, astfel încât nu este necesară o încheiere de încuviințare a executării silite pentru decizia Curții de Apel Iași.
Cu privire la prescripția dreptului de a cere executarea silită, intimata a arătat că aceasta este neîntemeiată întrucât potrivit prevederilor art. 13 alin.5 din O.U.G. nr. 51/1998, termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a creanțelor preluate de A.V.A.S., constatate prin acte care constituie titlu executoriu sau care, după caz, au fost investite cu formulă executorie, este de 7 ani. În aceste condiții, solicitarea contestatorului de întoarcere a executării silite este nefondată.
În drept, intimata a invocat dispozițiile O.U.G. nr. 51/1998.
Contestatorul a depus răspuns la întâmpinare prin care a reiterat susținerile din contestația la executare.
A fost atașat dosarul de executare nr. 69/2013 al B.E.J. A. C..
Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași a comunicat, în copie certificată, dosarul de executare în care a fost achitată suma de 110.905 lei de către contestatorul G. I. prin ordinul de plată BRD nr. 756/10.04.2008.
Contestatorul a depus sentința civilă nr._/02.10.2008 pronunțată de către Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/2008 și concluzii scrise.
Analizând susținerile părților coroborate cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 377/E/09.06.2005 pronunțată în cauza cu nr._/2004 – Secția Comercială, Tribunalul Iași a admis cererea formulată de către creditoarea D.G.F.P. Iași – Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași în contradictoriu cu debitoarea S.C. TIMI S.A. și pârâtul administrator A. Ș., a stabilit răspunderea personală a pârâtului administrator A. Ș. să suporte partea din pasivul acestei societăți ce nu va fi acoperită prin valorificarea activului său și a respins cererea formulată de către creditoarea – reclamantă D.G.F.P. Iași – Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași împotriva pârâților G. I. și H. M..
Curtea de Apel Iași a admis recursul formulat de către Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași împotriva sentinței civile nr. 377/E/09.06.205 a Tribunalului Iași și, prin decizia civilă nr. 1245 din 21.11.2005 pronunțată în cauza cu nr. 6500/2005, a admis acțiunea creditoarei și în contradictoriu cu pârâții G. I. și H. M., stabilind răspunderea personală a acestora alături de pârâtul A. Ș. pentru a suporta partea din pasivul S.C. TIMI S.A. ce nu va fi acoperit din valorificarea activului său.
În temeiul sentinței civile nr. 377/E/09.06.205 a Tribunalului Iași, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 1245 din 21.11.2005 pronunțată de către Curtea de Apel Iași în cauza cu nr. 6500/2005, D.G.F.P. Iași – Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași a declanșat executarea silită pentru suma totală de 110.905 lei, ce a fost achitată prin ordinul de plată BRD nr. 756/10.04.2008.
Astfel cum s-a reținut prin sentința civilă nr._ din 02.10.2008 pronunțată de către Judecătoria Iași în cauza cu nr._/245/2008, intimata D.G.F.P. Iași – Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare promovate de către contestatorul G. I., ca rămasă fără obiect, întrucât suma de 110.905 lei pentru care s-a stabilit răspunderea personală a acestuia, alături de alți doi administratori, a fost recuperată prin instituirea popririi pe contul contestatorului G. I.. Judecătoria Iași a respins contestația la executare formulată de către contestatorul G. I. ca rămasă fără obiect.
Prin decizia civilă nr. 252 din 03.07.2006 pronunțată de către Curtea de Apel Iași în cauza cu nr. 898/2006, a fost admisă contestația în anulare formulată de către contestatorul G. I. împotriva deciziei civile nr. 1245 din 21.11.2005 pronunțată de către Curtea de Apel Iași în cauza cu nr. 6500/2005 (pentru nelegala citare a contestatorului pentru termenul de judecată din 21.11.2005 când s-a soluționat recursul), a fost anulată decizia civilă contestată și, rejudecând recursul, Curtea de Apel Iași a pronunțat aceeași soluție și anume a admis recursul declarat de către Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași împotriva sentinței civile nr. 377 E/09.06.2005 a Tribunalului Iași, a admis acțiunea creditoarei și în contradictoriu cu pârâții G. I. și H. M., stabilind răspunderea personală a acestora alături de pârâtul A. Ș., administratori ai S.C. TIMI S.A., pentru a suporta partea din pasivul societății ce nu va fi acoperită din valorificarea activului său.
Intimata din prezenta cauză, A. pentru Administrarea Activelor Statului – A.A.A.S (fostă A.V.A.S.), preluând creanța, a formulat cerere de executare silită înregistrată pe rolul B.E.J. A. C. fiind constituit dosarul de executare silită nr. 69/2013 în vederea valorificării creanței rezultate din sentința civilă nr. 377E/09.06.2005 a Tribunalului Iași rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 252/03.07.2006 a Curții de Apel Iași, până la concurența sumei de 6.297,47 lei.
Prin încheierea din ședința din camera de consiliu din 05.04.2013 pronunțată în dosarul nr._/245/2013, Judecătoria Iași a încuviințat executarea silită în vederea recuperării creanței în cuantum de 3489,80 lei, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 377/E/09.06.2005 a Tribunalului Iași, la cererea creditoarei A. P. Administrarea Activelor Statului împotriva debitorilor A. S., G. I. Și H. M..
Ca urmare a înființării popririi, din veniturile contestatorului G. I. a fost reținută suma de 4.094,99 lei.
Instanța apreciază ca neîntemeiate susținerile contestatorului conform cărora era necesară pronunțarea unei încheieri de încuviințare a executării silite a deciziei civile nr. 252/03.07.2006 a Curții de Apel Iași și intimata nu ar avea calitatea de creditor, întrucât titlul executoriu este reprezentat de sentința civilă nr. 377/E/09.06.2005 a Tribunalului Iași, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă a Curții de Apel Iași menționată mai sus, iar calitatea intimatei A. pentru Administrarea Activelor Statului – A.A.A.S (fostă A.V.A.S.) de creditor este justificată prin prevederile O.U.G. nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, republicată.
Neîntemeiată este și susținerea contestatorului conform căreia a intervenit prescripția dreptului intimatei de a cere executarea silită având în vedere prevederile art. 13 alin.5 din O.U.G. nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, republicată, potrivit cărora termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silita a creanțelor preluate de A.V.A.S., constatate prin acte care constituie titlu executoriu sau care, după caz, au fost investite cu formula executorie, este de 7 ani. Având în vedere data rămânerii irevocabile a sentinței civile nr. 377 E din 09.06.2005 a Tribunalului Iași (03.07.2006 – data pronunțării deciziei civile nr. 252 din 03.07.2006 a Curții de Apel Iași) și data formulării cererii de executare silită înregistrată pe rolul B.E.J. A. C. (13.02.2013), instanța constată că nu s-a împlinit termenul de 7 ani prevăzut de textul legal menționat mai sus.
Instanța reține temeinicia susținerii contestatorului conform căreia este executat silit a doua oară pentru același debit.
Astfel, inițial, contestatorul a fost executat pentru suma de 110.905 lei, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 377/E/09.06.2005 a Tribunalului Iași, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 1245 din 21.11.2005 pronunțată de către Curtea de Apel Iași în cauza cu nr. 6500/2005.
Ulterior, ca urmare a anulării deciziei civile nr. 1245/21.11.2005 a Curții de Apel Iași în cadrul contestației în anulare, a fost pronunțată decizia civilă nr. 252 din 03.07.2006 a Curții de Apel Iași prin care a fost modificată sentința civilă nr. 377/E/09.06.2005 a Tribunalului Iași, obligația contestatorului fiind aceeași, și anume de a răspunde personal alături de pârâții A. Ș. și H. M., administratori ai S.C. TIMI S.A., pentru a suporta partea din pasivul societății ce nu va fi acoperită din valorificarea activului său.
În aceste condiții, reținând că la data formulării cererii de executare silită (13.02.2013) intimata A. pentru Administrarea Activelor Statului – A.A.A.S (fostă A.V.A.S.) nu mai justifica un drept de creanță susceptibil de executare silită, instanța va anula toate actele de executare silită și executarea silită însăși ce formează obiectul dosarului de executare silită nr. 69/2013 al B.E.J. A. C..
În conformitate cu prevederile art. 722 alin.1 Cod procedură civilă, în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia. Cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului.
În aceste condiții, față de textul legal menționat mai sus, instanța va dispune întoarcerea executării silite și repunerea părților în situația anterioară începerii executării silite în dosarul de executare nr. 69/2013 al B.E.J. A. C. în sensul că va obliga pe intimata A. pentru Administrarea Activelor Statului – A.A.A.S (fostă A.V.A.S.) să restituie contestatorului G. I. suma de 4.094,99 lei reținută prin poprire.
Așadar, instanța, în temeiul prevederilor art. 711 și următoarele Cod procedură civilă, va admite contestația la executare, astfel cum a fost precizată, și va dispune potrivit celor arătate mai sus.
Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 453 alin.1 Cod procedură civilă, intimata căzând în pretenții și aflându-se în culpă procesuală, instanța urmează a o obliga la plata către contestator a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.050 lei din care suma de 1050 lei reprezintă cuantumul taxei judiciare de timbru, iar suma de 1.000 lei reprezintă onorariul apărătorului ales. „
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata A. pentru Administrarea Activelor Statului, criticând sentința pentru următoarele motive:
E. a apreciat prima instanță faptul că se impune anularea actelor de executare. Prin Protocolul de transfer nr. 41/03.03.2004, AAAS a preluat de la Casa de Asigurări de Sănătate Iași o creanță de natură fiscală în valoare de 6.936,52 lei asupra . prin dec. civ. 252/2006 a Curții de Apel Iași a fost stabilită obligația lui G. I. de a suporta pasivul societății . era obligatoriu să se prevadă expres față de ce creditori este obligat direct administratorul, hotărârea fiind însoțită de tabloul creanțelor unde apar menționați toți creditorii.
Contestatorul a fost executat de creditorii fiscali pentru creanța ce se cuvenea MFP și DGFP Iași, nu și pentru creanța aferentă Casei Județene de Pensii Iași, preluată ulterior de AAAS, cei trei administratori rămânând datori față de AAAS pentru suma de 6297,47 lei, pentru care s-au întreprins măsuri de executare: în baza Ordinului 39/25.03.2010 a Vicepreședintelui A. s-a înființat poprirea și s-a recuperat suma de 2807,67 lei, contestatorul neformulând contestație la executare, acesta recunoscând datoria și necontestând-o, iar la data de 13.02.2013 s-a cerut B. A. C.executarea silită pentru diferența de 3.489,8 lei rămași neachitați, astfel nefiind urmărit contestatorul de două ori pentru aceeași creanță.
De asemenea, greșit a dispus Judecătoria obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa de timbru, care a și fost greșit stabilită, în condițiile în care l-a urmărit legal pe contestator pentru plata creanței, neputându-se reține nici reaua sa credință, cheltuielile de judecată nefiind puse în discuția părților.
Solicită, în consecință, admiterea apelului.
Intimatul G. I. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului.
În speță, decizia de impunere emisa de CAS Iasi catre debitoarea falita . constituie titlu executoriu potrivit dispozitiilor art. 39 din OUG nr.51/1998, așadar în speta executarea silita pornită de catre AAAS nefiind efectuata in temeiul unei creante preluate de A.A.A.S, nu sunt incidente dispozitiile art. 13 alin. 5 din OUG nr.51/1998, care prin derogare de la termenul general de prescriptie de 3 ani, prevazut de Decretul 167/1958, dispune in sensul ca "termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silita a creantelor preluate de A.V.A.S, constatate prin acte care constituie titlu executoriu sau care, dupa caz au fost investite cu formula executorie, este de 7 ani".
În speță, dreptul AAAS de a cere executarea creanței s-a născut la data de 09.06.2005, astfel că cererea de executare formulată la data de 13.02.2013 s-a făcut după ce dreptul de a cere executarea s-a prescris.
Totodată, arată intimata că se împlinise și termenul de prescripție de 7 ani prev. de art. 13 alin 5 din OUG 51/1998, la data de 09.06.2012, de la data ordinului de poprire nr. 39/25.03.2010 și până la data de 13.02.2013 când a formulat cererea de executare silită împlinindu-se termenul de perimare prev. de art. 389 alin 1 CPCiv, acesta împlinindu-se la data de 25.02.2011, actele începătoare de executare din 13.02.2013 nemaiavând efecte asupra prescripției dreptului de a cerere executarea silită.
Solicită, așadar să se constate că în cauză a fost perimată executarea silită începută în baza ordinului 39/2010 și a intervenit prescripția dreptului de a cere executarea silită.
În plus, executarea silită este lipsită de obiect în condițiile în care contestatorul a achitat integral debitul în anul 2008.
Cum cheltuielile de judecată se suportă de partea care cade în pretenții, este neîntemeiat motivul de apel vizând aceste cheltuieli.
În drept, a invocat intimata dispozițiile art. 115-119 cod procedură civilă.
În apel nu au fost administrate probe.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate și raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, Tribunalul constată că apelul este întemeiat, astfel că îl va admite, pentru considerentele ce succed:
Urmare a stabilirii răspunderii lui G. I. alături de ceilalți administratori pentru plata datoriilor falitei ., conform deciziei civile nr. 252/03.07.2006 a Curții de Apel Iași, A. pentru Administrarea Activelor Statului a procedat la executarea creanței de natură fiscală în valoare de 6.936,52 lei preluată de la Casa de Asigurări de Sănătate Iași în temeiul disp. art. 1 din OUG nr. 95 din 14 octombrie 2003 *actualizata* privind preluarea de catre A. pentru Valorificarea Activelor Bancare a unor creante bugetare in vederea incasarii si virarii lor la Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate conform cărora: „Prezenta ordonanța de urgenta reglementează cesiunea creanțelor bugetare restante, existente în evidentele contabile ale Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS) la data de 30 iunie 2003, pentru care creditorul deține titluri de creanța sau titluri executorii legal constituite, către A. pentru Valorificarea Activelor Bancare (AVAB), în vederea recuperării acestora în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, republicată.
Susținerea apelantei în sensul că nu era obligatoriu să se prevadă expres prin dec. civ. 252/2006 a Curții de Apel Iași față de ce creditori este obligat direct administratorul, cătâ vreme a fost stabilită obligația lui G. I. de a suporta pasivul societății . fiind însoțită de tabloul creanțelor unde apar menționați toți creditorii este adevărată, câtă vreme în dosarul în care a fost pronunțată decizia civilă nr. 252/2006 s-a stabilit răspunderea contestatorului pentru a suporta partea din pasivul societății ce nu va fi acoperită din valorificarea activului său, pasivul neacoperit constând și din creanța pe care o avea Casa de Asigurări de Sănătate Iași, în sumă de 62.974,733 lei (6.297,4 ron), înscrisă în bilanțul general depus la fila 6 din dos. de exec. atașat, bilanț necontestat în cauză de contestator.
Contestatorul a fost executat în cursul anului 2008 pentru suma de 110.905 lei conform titlului executoriu din 19.03.2007 (f. 8 dosar fond), sumă compusă din 104.430 lei venituri din confiscări, adică suma pentru care D.G.F.P. Iași s-a subrogat în drepturile și obligațiile Casei Judetene de Pensii si AJ.O.F.M. Iasi (la care face referire expresă decizia civilă 252/2006 a CA Iași, în pagina 3 a acesteia) și suma de 6.475 lei accesorii, din care de creditorii fiscali pentru creanța ce se cuvenea MFP și DGFP Iași, iar nu și pentru creanței aferente Casei de Asigurări de Sănătate Iași, preluată ulterior de AAAS, în suma de 6297,47 lei.
P. plata acestei sume s-au întreprins măsuri de executare, iar în baza Ordinului 39/25.03.2010 al Vicepreședintelui A. s-a înființat poprirea și s-a recuperat suma de 2807,67 lei, aspecte necontestate de contestator. Ulterior, la data de 13.02.2013 s-a cerut B. A. C. executarea silită pentru diferența de 3.489,8 lei rămași neachitați, neputându-se astfel reține faptul că a fost urmărit contestatorul de două ori pentru aceeași creanță. Prin urmare, raportat la această concluzie apelul formulat este întemeiat și se impune a fi admis.
Având în vedere natura creanței, în cauză sunt aplicabile disp. art. 13 alin 5 din OUG 51/1998 câtă vreme pentru recuperarea acestei creanțe se aplică, conform disp. art. 1 din OUG 95/2003, citat mai sus, procedura prev. de OUG 51/1998.
Conform disp. art. 13 alin 5 din OUG 51/1998, „Termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silitã a creanțelor preluate de AVAB, constatate prin acte care constituie titlu executoriu sau care, dupã caz, au fost investite cu formula executorie, este de 7 ani. Acest termen nu se aplica creanțelor pentru care dreptul de a cere executarea silitã a fost prescris.”
Prin urmare, Tribunalul reține că prima instanță a analizat corect excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, acesta născându-se la data pronunțării deciziei civile nr. 252/03.07.2006 a Curții de Apel Iași, adică la data de 03.07.2006, când a fost stabilită răspunderea contestatorului, doar din acest moment contestatorul putând fi urmărit pentru pasivul societății falite, termenul de 7 ani nefiind încă împlinit la data de 13.02.2013 când apelanta a adresat cererea de executare către B. A. C.. Prin urmare excepția de prescripție este neîntemeiată.
Nici perimarea executării silite nu interesează în cauză câtă vreme, ulterior executării silite efectuate în baza Ordinului nr. 39/2010, dar în cadrul termenului de prescripție de 7 ani pentru executare, creditoarea AAAS a adresat o nouă cerere de executare, formându-se un nou dosar de executare nr. 69/2013, neputându-se reține faptul că noile acte de executare au fost săvârșite în cadrul unui dosar de executare în care se perimase executarea.
Cu privire la critica vizând faptul că greșit a dispus Judecătoria obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată inclusiv taxa de timbru, care a și fost greșit stabilită, Tribunalul nu are a mai reține decât faptul că, urmare admiterii apelului și schimbării sentinței civile în sensul respingerii contestației formulate, cheltuielile de judecată suportate de contestator rămân nerecuperate, intimata-apelantă AAAS nemaifiind obligată la plata acestora.
P. aceste considerente Tribunalul, în temeiul disp. art. 488 cod procedură civilă, va admite apelul declarat de intimata A. pentru Administrarea Activelor Statului împotriva sentinței civile nr. 7866/02.06.2014 a Judecătoriei Iasi, sentință pe care o schimbă în tot, în sensul că va respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorul G. I. în contradictoriu cu intimata A. pentru Administrarea Activelor Statului.
P. aceste motive
În numele legii
Decide:
Admite apelul declarat de intimata A. pentru Administrarea Activelor Statului împotriva sentinței civile nr. 7866/02.06.2014 a Judecătoriei Iasi, sentință pe care o schimbă în tot, în sensul că:
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorul G. I. în contradictoriu cu intimata A. pentru Administrarea Activelor Statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 6.11.2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
M.M. D.T.A.M. M.G.
Red./Tehnored. M.M.
4 ex/27.11.2014
Jud. fond B. E. C.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 1745/2014. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 1495/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
