Partaj judiciar. Decizia nr. 908/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 908/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 11-11-2014 în dosarul nr. 31144/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 11 Noiembrie 2014
Președinte - E.-C. P.
Judecător - M. C.
Grefier - O. S.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 908/2014
Pe rol judecarea cererii de apel formulate de reclamanta C. C. împotriva sentinței civile nr. 6333/29.04.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, în contradictoriu cu intimații A. M., C. E., MANTAȘ M., C. M. C. și C. M., având ca obiect partaj judiciar ieșire din indiviziune; drept de creanță.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat apelanta, prin reprezentant convențional, avocat G. M., care depune delegație de substituire pentru d-na avocat R. D. M., lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cauza aflându-se la prim termen de judecată, instanța constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei. Constată că apelul este formulat și motivat în termen, timbrat corespunzător, față de chitanța depusă la fila 7 dosar.
În temeiul art. 238 Noul Cod procedură civilă, având în vedere natura cauzei și probele solicitate, instanța estimează durata procesului la 3 luni.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul părților asupra probelor.
Avocat G., pentru apelantă, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Instanța încuviințează, pentru apelantă, proba cu înscrisuri. Constată că a fost administrată proba cu înscrisuri în fața instanței de fond.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța, văzând dispozițiile art. 392 NCPC acordă cuvântul asupra cererii de apel.
Avocat G., pentru apelantă, solicită admiterea apelului, apreciind că în mod greșit instanța de fond a admis excepția inadmisibilității acțiunii. Arată că potrivit prevederilor Legii nr. 192/2006 efectuarea procedurii de informare asupra avantajelor medierii poate fi realizată și de către avocat, iar decizia Curții Constituționale nr. 266/07.05.2014 a declarat ca fiind neconstituționale dispozițiile art. 2 alin. 1 și 1 ind. 2 din Legea sus-amintită, privind obligativitatea parcurgerii acestei proceduri. În consecință, solicită desființarea sentinței primei instanțe și respingerea excepției inadmisibilității acțiunii, urmând a fi restituită cauza primei instanțe pentru judecarea fondului. Nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 6333/29.04.2014, pronunțată de Judecătoria Iași, s-au dispus următoarele:
„Admite excepția inadmisibilității, ridicată din oficiu.
Respinge ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanta C. C. (cu domiciliul în satul și comuna Valea L., ..30, jud. Iași) în contradictoriu cu pârâții A. M. (cu domiciliul în Iași, ., ., etaj 6, .), C. E. (cu domiciliul în Iași, . nr.2E, jud. Iași), Mantaș M. (cu domiciliul procesual ales în satul și comuna Valea L., ., jud. Iași, persoana care va primi actele de procedură fiind S. C.), C. M.-C. (cu domiciliul în satul și comuna Valea L., ., jud. Iași).”
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele
„Conform art.2 alin.12 din legea 192/2006, instanța va respinge cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă în caz de neîndeplinire de către reclamant a obligației de a participa la ședința de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare în judecată, sau după declanșarea procesului până la termenul dat de instanță în acest scop, pentru litigiile în materiile prevăzute de art.601 alin.1 lit. a-f.
A..11 prevede că dovada participării la ședința de informare privind avantajele medierii se face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea.
A..12 prevede că efectuarea procedurii de informare asupra avantajelor medierii poate fi realizată de către judecător, procuror, consilier juridic, avocat, notar, caz în care aceasta se atestă în scris.
Problema în speță este legată de obligativitatea realizării informării de către un mediator autorizat.
Interpretând coroborat ultimele două texte, rezultă că procedura de informare în general poate fi realizată de oricare dintre profesioniștii dreptului menționați în al treilea alineat, dar că procedura inițială, preliminară și obligatorie nu poate fi realizată decât de mediatorul autorizat, de vreme ce se arată că dovada procedurii obligatorii se face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea.
Cum nu s-a făcut dovada că avocatul care a realizat procedura în speță este și mediator autorizat (ba chiar s-a recunoscut că nu are această calitate), instanța va admite excepția inadmisibilității și va respinge ca atare cererea reclamantei.”
* * *
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta C. C. care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că prin modificările aduse Legii 192/2006, s-a extins sfera categoriilor profesionale care au competența de a prezenta avantajele medierii, mediatorul nemaifiind singurul competent să efectueze această procedură. Mediatorii au păstrat în competență exclusivă posibilitatea de a efectua procedura de mediere propriu-zisă.
Nu putea opera sancțiunea respingerii acțiunii ca inadmisibilă, atât timp cât instanța avea la dosar dovada parcurgerii unei proceduri de prezentare a avantajelor medierii.
Consideră că soluția primei instanțe este nelegală și în lumina deciziei nr. 266/07.05.2014 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 464/ 25.06.2014, care a declarat neconstituționale dispozițiile art. 2 alin. 1 și alin. 11 din Legea nr. 192/2006.
Nu s-au administrat probe noi în apel.
* * *
Analizând actele și lucrările dosarului, sub aspectul motivelor de apel invocate și al dispozițiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constată că apelul este întemeiat motivat de considerentele ce succed.
În prezenta cauză, Tribunalul constată că reclamanta C. C. a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre în contradictoriu cu pârâții A. M., C. E., Mantaș M., C. M.-C., prin care să dispună partajarea bunurilor succesorale rămase de pe urma defuncților C. M. și C. V. M.; să constate în favoarea reclamantei un drept de creanță în valoare de_ lei, reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor efectuate la casa de locuit supusă partajului și să oblige pârâții la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul constată că în mod nelegal instanța de fond a admis excepția inadmisibilității cererii, atât timp cât la dosarul cauzei s-a depus dovada parcurgerii procedurii de prezentare a avantajelor medierii (fila 15 dosar fond).
Tribunalul are în vedere, in plus ,împrejurarea că prin Decizia Curții Constituționale 266/07.05.2014 s-au dispus următoarele: „Admite excepția de neconstituționalitate (…) și constată că prevederile art. 2 alin. (1) și (12) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator sunt neconstituționale. „
Curtea Constituțională a statuat că reglementarea legală criticată, respectiv art. 2 alin. (1) din Legea nr. 192/2006, prin care părțile sunt obligate la parcurgerea procedurii de informare asupra medierii, răstoarnă prezumția irefragabilă "nemo censetur ignorare legem". Dacă legea, în speță Legea nr. 192/2006, cu toate modificările ei, este publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit acestui adagiu, cetățeanul beneficiază de prezumția de cunoaștere a legii. Ca atare, nu este justificată o procedură specială de informare asupra conținutului unei atare legi. În mod indubitabil această obligație instituită sub orice sancțiune, nu doar sub aceea a inadmisibilității cererii de chemare în judecată, contravine dispozițiilor art. 21 din Constituție, care prevăd că nicio lege nu poate îngrădi exercitarea accesului liber la justiție. Obligativitatea participării la informarea despre avantajele medierii reprezintă o îngrădire a accesului liber la justiție, deoarece se constituie într-un filtru pentru exercitarea acestui drept constituțional, iar prin sancțiunea inadmisibilității cererii de chemare în judecată, acest drept este nu doar îngrădit, ci chiar interzis.
Întrucât pot exista situații în care persoanele fizice sau juridice doresc ca soluționarea conflictului să se facă exclusiv de către instanța de judecată, Curtea constată că prin reglementarea legală criticată nu le este permis acestora să aprecieze singuri dacă au sau nu nevoie de această informare. Accesul liber la justiție reprezintă facultatea fiecărei persoane de a se adresa unei instanțe judecătorești pentru apărarea drepturilor sale sau valorificarea intereselor sale legitime. Orice limitare a acestui drept, oricât de neînsemnată ar fi, trebuie să fie temeinic justificată, analizându-se în ce măsură dezavantajele create de ea nu cumva depășesc posibilele avantaje. Atât în jurisprudența Curții Constituționale, cât și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, se arată că "simpla sa consacrare legală, chiar și la nivelul suprem, prin Constituție, nu este de natură a asigura și o eficacitate reală a acestuia, atât timp cât, în practică, exercitarea sa întâmpină obstacole.
Curtea constutițională a statuat, cu caracter obligatoriu pentru instanțe ,că procedura prealabilă obligatorie a informării asupra avantajelor medierii apare ca fiind o piedică în calea realizării și obținerii de către cetățean a drepturilor sale în justiție. Mai mult, o procedură constând în informarea asupra existenței unei legi apare, neîndoielnic, ca o încălcare a dreptului de acces la justiție, ce pune asupra justițiabilului o sarcină inoportună, cu atât mai mult cu cât procedura se rezumă la o simplă obligație de informare, și nu la încercarea efectivă de soluționare a conflictului prin mediere, astfel încât participarea părților la ședința de informare în fața mediatorului este una cu caracter formal.
În contextul celor mai sus reținute, Curtea constutițională constată că obligația instituită în sarcina părților, persoane fizice sau persoane juridice, de a participa la ședința de informare privind avantajele medierii, sub sancțiunea inadmisibilității cererii de chemare în judecată, este o măsură neconstituțională, fiind contrară dispozițiilor art. 21 din Constituție.
În considerarea celor anterior expuse, Tribunalul urmează, în baza art. 480 NCPC, a admite apelul și a anula în tot sentința apelată. Se va respinge excepția inadmisibilității cererii și se va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, in baza art .480 NCPC.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite cererea de apel formulată de reclamanta C. C. împotriva sentinței civile nr. 6333/29.04.2014 pronunțată de Judecătoria Iași pe care o anulează în tot si în consecință:
Respinge excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată.
Dispune trimiterea cauzei către Judecătoria Iași în vederea rejudecării sale.
Definitivă.
Pronunțată în sedință publică azi, 11.11.2014.
Președinte, E.-C. P. | Judecător, M. C. | |
Grefier, O. S. |
Red. E.C.P.
Tehnored. M.M.D.
7 ex./02.02.2015
Judecător fond Z. L. F. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 898/2014. Tribunalul IAŞI | Uzucapiune. Decizia nr. 1745/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
