Uzucapiune. Decizia nr. 1745/2014. Tribunalul IAŞI

Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul B. D.V. în contradictoriu cu pârâta D. (fostă M.) P., domiciliată în Iași, ., ., ..

Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.”

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că:

„La data de 01.06.1981, a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare între numitele M. C. și M. P. (pârâtă în prezenta cauză), în calitate de vânzătoare, și reclamantul B. D. V., în calitate de cumpărător, cu privire la casa de locuit amplasată pe terenul de construcție clădit și neclădit în suprafață de 250 m.p., situate în perimetrul construibil al satului Sinești, ., conform schiței de plan atașată la contractual autentificat sub nr.2101, de către notariatul de Stat Județean Iași (filele 5-6).

Anterior, prin Decizia nr.70/23.04.1981, emisă de Consiliul Popular al comunei Sinești (fila 10), suprafața de 250 m.p. teren proprietate de stat, aflată în administrația operativă a comunei Sinești, jud. Iași, a fost trecută în folosința reclamantului, pe durata existenței construcției casă de locuit, cu plata unei taxe anuale.

În cauza de față, reclamantul pretinde că ar fi stăpânit, din anul 1981, nu numai casa de locuit și terenul aferent, de 250 m.p., dar o întreagă suprafață de 4105 m.p., situată în satul Sinești, ..

Din adresa nr.1365/10.04.2012 a Primăriei comunei Sinești, depusă la fila 96 a dosarului, rezultă că terenul de 4105 m.p. reprezintă o parte din cei 6000 m.p. teren cu amplasamentul în intravilanul satului Sinești, cu care familia M. T. și C. (autorii pârâtei D. P., fostă M., conform certificatului de moștenitor nr.312/16.04.1981-fila 13) figura în registrul agricol . 1958-1962, la nr.101, vol.I. Conform respectivei adrese, M. C. a solicitat Comisiei de Fond Funciar Sinești, prin cererea nr.4078/21.03.1991, terenul de 6000 m.p., împreună cu 4,34 ha, extravilan Sinești, solicitarea sa fiind validată prin Hotărârea Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Iași nr.41/09.08.1991, terenurile fiind înscrise pe lista anexa 1 ..267. Se învederează de către Primăria Comunei Sinești că, până la data de 10.04.2012, s-a eliberat un titlu de proprietate, având nr._/22.03.2004, pentru suprafața de 5000 m.p., urmând a fi întocmită documentația suport a titlului și pentru restul suprafeței validate, cu corecția ce se impune ca urmare a înstrăinării casei și a suprafeței de 250 m.p. intravilan. Aceste susțineri sunt confirmate de înscrisurile depuse de OCPI Iași, la solicitarea instanței, respectiv procesul-verbal de punere în posesie nr._/24.11.2003 și adeverința eliberată de Comisia comunală Sinești pe numele M. C. (filele 124-125), precum și de cele înaintate la dosar din partea Instituției Prefectului județului Iași, reprezentând documentația identificată pe numele M. C. (filele 127-131).

În drept, instanța constată că uzucapiunea, invocată în cauza de față drept temei juridic al acțiunii, reprezintă un mod originar de dobândire a proprietății, prin care se constituie dreptul de proprietate în patrimoniul posesorului unui lucru, ca urmare a unui fapt juridic complex, constând în exercitarea posesiei asupra lucrului, în temeiul și în condițiile prevăzute de lege.

Soluționând cu prioritate, în temeiul art.137 alin.1 C.p.civ., excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, instanța apreciază că aceasta este întemeiată, mai puțin în ceea ce o privește pe pârâta D. (fostă M.) P., pentru următoarele considerente.

Calitatea procesuală presupune existența unei identități între părțile din procesul civil și persoanele implicate în raportul juridic dedus judecății. Astfel, reclamantul trebuie să coincidă cu titularul dreptului afirmat, iar pârâtul, cu cel care este subiect pasiv (obligat) în raportul juridic respectiv. În cazul situațiilor juridice pentru a căror realizare este obligatorie calea justiției, calitatea procesuală activă aparține celui care se poate prevala de acest interes, iar calitatea pasivă este a celui față de care se poate realiza interesul respectiv. Sarcina justificării calității procesuale active și a celei pasive în procesul civil revine reclamantului, iar instanța este datoare, odată sesizată, să verifice ambele calități.

În cauza dedusă judecății, reclamantul B. D.V. i-a chemat în judecată atât pe moștenitoarea proprietarilor terenului de 4105 m.p., cât și pe vecinii respectivei suprafețe și unitatea administrativ-teritorială a comunei Sinești, jud.Iași.

Instanța constată, însă, că uzucapiunea, ca mod de dobândire a proprietății asupra unui imobil, reprezintă, în mod indirect, și o sancțiune a fostului proprietar, care, prin pasivitatea lui, a făcut ca timp îndelungat bunul să se afle în posesia altei persoane, ce s-a comportat ca un adevărat proprietar. Prin urmare, acțiunea în constatarea uzucapiunii trebuie îndreptată împotriva celui care poate pretinde un drept de proprietat asupra imobilului în discuție, această persoană fiind, în speță, pârâta D. (fostă M.) P., în calitate de succesoare a părinților săi, M. T. și M. C., cei care figurau în registrul agricol aferent anilor 1958-1962, la nr.101 din vol.I. Numai această pârâtă are legitimare procesuală pasivă, nu și . pe pe trei laturi ale terenului de 4105 m.p.

Pe cale de consecință, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților R. P.C., M. L., G. C.G., G. D., C. I. și . respingerii acțiunii formulate de reclamant în contradictoriu cu aceștia, urmând să respingă excepția în ceea ce o privește pe pârâta D. (fostă M.) P. și să analizeze, pe fond, cererea formulată de reclamantul B. D.V. în contradictoriu cu aceasta.

Din ansamblul reglementărilor referitoare la uzucapiune rezultă că aceasta este un mod originar de dobândire a proprietății asupra unui bun imobil, ca efect al exercitării unei posesii utile în intervalul de timp stabilit de lege. În cazul dobândirii dreptului de proprietate imobiliară prin uzucapiunea de 30 de ani, este necesar să fie îndeplinite cumulativ două condiții, și anume: posesia propriu-zisă să fie utilă, adică neviciată, și să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani, indiferent dacă posesorul este de bună sau de rea-credință.

Prescripția achizitivă este întemeiată pe faptul posesiei, iar, pentru a duce la dobândirea dreptului de proprietate, posesia trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute de art.1847 din vechiul Cod civil. Conform acestui text de lege, posesia trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.

Potrivit dispozițiilor art.1846 alin.2 Cod civil, posesia reprezintă o stare de fapt, constând în stăpânirea materială sau exercitarea unei puteri de fapt, de către o persoană asupra unui bun, cu intenția și voința de a se comporta față de toți ceilalți ca proprietar, în art.1847 cod civil fiind prevăzut în mod expres că, pentru a se putea uzucapa, posesia trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar, adică să fie o posesie utilă.

Până la împlinirea termenului de 30 de ani, în timpul posesiei exercitate de posesorul neproprietar, există numai o aparență de proprietate, în sensul că, în toată perioada, posesorul se află într-o situație incertă, existând permanent posibilitatea ca adevăratul proprietar să facă acte prin care să întrerupă prescripția achizitivă. Prin urmare, numai după împlinirea termenului fixat de lege, faptul posesiei de până atunci se transformă într-o stare de drept și se consolidează dreptul de proprietate, posesorul devenind proprietar.

În cauza dedusă judecății, instanța reține că reclamantul B. D.V. a stăpânit, într-adevăr, suprafața de 4105 m.p., identificată în raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic judiciar O. M. B. (filele 64-73), timp de 30 de ani, continuu, neîntrerupt, public și sub nume de proprietar aspect confirmate atât de cei doi martori ascultați în cauză (M. C. – fila 50 și I. G. – fila 107), cât și de adeverința nr.2536/06.06.2011, eliberată de Primăria comunei Sinești (fila 8).

Pe de altă parte, însă, instanța apreciază că posesia exercitată de reclamant nu este una netulburată, în condițiile în care, la data de 19.03.1991, numita M. C. a solicitat Comisiei comunale Sinești, prin cererea nr.4078 (fila 127), reconstituirea dreptului său de proprietate asupra terenului în suprafață totală de 4,44 hectare, din care 4,34 hectare arabil și 0,10 hectare curți-construcții. Pe cale de consecință, prin Hotărârea nr.41/09.08.1991 a Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Iași (filele 130-131) a fost validată, printre altele, și propunerea Comisiei Comunale Sinești în ceea ce o privește pe numita M. C., ce figura în anexa 1 la poziția 267, cu suprafața agricolă de 3,40 hectare extravilan și 0,60 hectare intravilan teren arabil (fila 129). Prin urmare, fostul proprietar al terenului cu privire la care pretinde reclamantul dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune și-a manifestat voința, în mod expres, de a i se stabili dreptul de proprietate cu privire la terenul cu care figura în registrul agricol, în perioada anilor 1958-1962, iar solicitarea sa a fost admisă pentru 4 hectare, inclusiv pentru terenul intravilan de 6000 m.p., ce include terenul pretins de reclamant. Or, această exercitare a drepturilor consfințite prin Legea nr.18/1991 reprezintă o manifestare de voință de natură să tulbure posesia reclamantului, în condițiile art.1851 Cod civil (“Posesiunea este tulburată când este fundată sau conservată prin acte de violență în contra sau din partea adversarului.”). Mai mult, instanța reține că numitei M. C. i s-a eliberat titlul de proprietate nr._/22.03.2004, pentru suprafața de 5000 m.p. extravilan, urmând să i se întocmească moștenitoarei acesteia documentația suport a titlului și pentru diferența suprafeței validate, astfel cum rezultă din adresa nr.1365/19.04.2012 a Primăriei comunei Sinești, jud. Iași.

Pentru a putea uzucapa, reclamantul trebuia să probeze, dincolo de orice, îndoială, exercitarea unei posesii utile, pe parcursul a cel puțin 30 de ani. Or, în condițiile în care, din materialul probator administrat în cauză, rezultă o viciere a posesiei în ceea ce privește caracterul ei netulburat, față de dispozițiile art.1846-1847 și1851 Cod civil, instanța apreciază ca neîndeplinite condițiile prescripției achizitive, motiv pentru care va respinge, ca neîntemeiată, cererea reclamantului B. D.V., formulată în contradictoriu cu pârâta D. (fostă M.) P..

Nu în ultimul rând, față de dispozițiile art.274 C.p.civ. și de manifestarea de voință a părților, instanța va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.”

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul B. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că, în primul rând, hotărârea este nelegală în ceea ce privește admiterea a excepției calității procesuale pasive a Comunei Sinești, având în vedere faptul reținut de instanța de fond că pe numele M. C. s-a eliberat titlul de proprietate nr._/22.03.2004 pentru o suprafață de 5000 mp extravilan – în care nu este inclusă suprafața în litigiu – și că pentru restul solicitat urmează să i se întocmească acesteia documentația suport a titlului și pentru diferența suprafeței validate; Sustine că, . patrimoniului imobiliar și administrator al acestui patrimoniu – inclusiv al terenului în litigiu – precum și din rațiuni de opozabilitate, aceasta trebuie să fie parte în litigiu.

În al doilea rând considera recurentul ca instanța de fond în mod greșit și a apreciat că posesia exercitată timp de 30 de ani continuu, neîntrerupt, public și sub nume de proprietar a fost tulburată prin formularea de către pârâta M. a unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în anul 1991.

Atât în vechiul și în noul Cod civil este instituită prezumția de utilitate a posesiei. Or, în cazul de față, instanța de fond a ignorat faptul că pârâta M. nu s-a apărat în nici un mod în acest litigiu, nu a formulat întâmpinare și nu a opus excepția viciului violenței posesiei.

Mai mult, instanța a interpretat excesiv efectele juridice ale unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, în condițiile în care posesia recurentului nu a fost întreruptă prin aceasta.

De asemenea, practica judecătorească în materie este în sensul că „existența unei cereri formulate în temeiul Legii 18/1991 nu este în măsură a suspenda prin ea însăși curgerea termenului de prescripție achizitivă, câtă vreme nu s-a tulburat posesia reclamanților-intimați”.

Invocă art. 23 din Legea 18/1991 și consideră că nu este necesar a se emite un titlu de proprietate în temeiul Legii 18/1991 pentru această categorie de persoane, dreptul de proprietate fiind recunoscut de iure, însă, având în vedere interesul persoanelor aflate în această situație și nevoia lor de a avea un act de proprietate, nimic nu-i împiedică a obține un titlu de proprietate, potrivit dispozițiilor acestei legi sau dreptului comun.

Invocă recurentul principiul proporționalității potrivit căruia mijloacele folosite de autorități trebuie să fie proporționale cu scopul lor, cu obiectivul legitim urmărit prin instituirea normelor și să corespundă importanței scopului urmărit.

Rezultă din acest principiu aplicat speței că s-ar impune o sarcină disproporționată recurentului dacă i s-ar respinge cererea, având în vedere existența, pe de o parte, a construcțiilor pe teren și folosirea în fapt a întregii gospodării ca un bun proprietar de peste 30 de ani și, pe de altă parte, scopul urmărit de legiuitor prin dispozițiile art. 23 din Legea 18/1991, față de sarcina impusă pârâților privind lipsirea de această suprafață în natură pe vechiul amplasament, întrucât aceștia pot beneficia (prin decizii ulterioare ale Comunei Sinești și potrivit normelor speciale ale Legii 18/1991) de restituire echivalentă pe un alt amplasament sau de măsuri reparatorii ce ar conduce la cauzarea unui prejudiciu mult mai mic decât lui.

S-au administrat probe noi în recurs respectiv înscrisuri.

. intampinare prin care a aratat ca nu se opune admiteriii cererii recurentului .

* * *

Analizând actele și lucrările dosarului, sub aspectul motivelor de recurs invocate și al dispozițiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constată că recursul este neîntemeiat motivat de considerentele ce succed.

În prezenta cauză, reclamantul B. D. V. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții . M.) P., R. P. C., M. L., G. C.G. și G. D. și C. I., ultimii cinci în calitate de vecini ai terenului, să se constate că a devenit, prin uzucapiunea de 30 de ani, proprietarul suprafeței de aproximativ 4105 m.p., situată în com. Sinești, ., jud. Iași.

Tibunalul constată ca fiind vădit neîntemeiate criticile recurentului.Astfel, instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt printr-o interpretare completă a probelor și a aplicat în mod riguros prevederile legale în materie.

In fapt, se retine ca la data de 01.06.1981, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare transcris sub nr 3027/1981, între numitele M. C. și M. P. (pârâtă în prezenta cauză), în calitate de vânzătoare, și reclamantul B. D. V., în calitate de cumpărător, cu privire la casa de locuit amplasată pe terenul de construcție clădit și neclădit în suprafață de 250 m.p., situate în perimetrul construibil al satului Sinești, ., conform schiței de plan atașată la contractul autentificat de către Notariatul de Stat Județean Iași .

Prin Decizia nr.70/23.04.1981, emisă de Consiliul Popular al comunei Sinești suprafața de 250 m.p. teren proprietate de stat, aflată în administrația operativă a comunei Sinești, jud. Iași, a fost trecută în folosința reclamantului, pe durata existenței construcției casă de locuit, cu plata unei taxe anuale.

Tribunalul reține că în mod corect a fost soluționată excepția lipsei calității procesuale pasive a Comunei Sinești. Tribunalul nu poate primi sustinerile recurentului care a invocat faptul ca unitatea administrativ teritoriala este cea care are calitate procesual pasiva, aceste asertiuni fiind lipsite de fundament in probatoriul administrat .

Acțiunea în uzucapiune, ca sancțiune a fostului proprietar, se impune a fi pronunțată în contradictoriu doar cu cel care se putea pretinde proprietar asupra imobilului. Ori, ansamblul probator administrat relevă că pârâta D. P. este succesoarea autorilor săi, M. T. și M. C. care figurau cu terenul in registrul agricol.

Instanta de control judiciar noteaza ca prin hotărârea pronunțată la data de 26 iulie 2011 în cauza G. și G. S. c. României s-a statuat ca unitatea administrativ teritoriala are calitate procesual pasiva in uzucapiune doar in ipoteza in care niciun alt proprietar nu ar putea fi identificat si reclamanții s-ar afla în imposibilitate de valorificare a drepturilor lor rezultând dintr-o îndelungată stăpânire a unui teren din cauza lipsei unei activități coerente a statului privind publicitatea imobiliară referitoare la înscrierea dreptului de proprietate.

Prin urmare, doar atunci când reclamantul . constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune depune diligențe rezonabile pentru identificarea adevăratului proprietar și, cu toate acestea, nu reușește să-l identifice, intră în aplicare prezumția simplă că bunul respectiv nu a avut niciodată un proprietar și, ca atare, unitatea administrativ-teritorială în circumscripția căreia se află situat ar fi singura care ar putea invoca un drept asupra acestuia

Ansamblul probator administrat in speta relevă că pârâta D. (fosta M.) P. este succesoarea autorilor săi, M. T. și M. C., care au figurat (în registrul agricolaferent anilor 1958-1962) înscriși cu terenul în litigiu la nr. 101 vol. 1 – 1962.

Din adresa nr.1365/10.04.2012 a Primăriei comunei Sinești, depusă la fila 96 dosar fond, rezultă că terenul de 4105 m.p. reprezintă o parte din cei 6000 m.p. teren cu amplasamentul în intravilanul satului Sinești, cu care familia M. T. și C. (autorii pârâtei D. P., fostă M., )figura în registrul agricol anii 1958-1962, la nr.101, vol.I.

Din adresa anterior mentionata rezulta ca M. C. a solicitat Comisiei de Fond Funciar Sinești, prin cererea nr.4078/21.03.1991, terenul de 6000 m.p., împreună cu 4,34 ha, extravilan Sinești, solicitarea sa fiind validată prin Hotărârea Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Iași nr.41/09.08.1991, terenurile fiind înscrise pe lista anexa 1 ..267. Până la data de 10.04.2012, s-a eliberat titluLde proprietate, având nr._/22.03.2004, pentru suprafața de 5000 m.p., urmând a fi întocmită documentația suport a titlului și pentru restul suprafeței validate, cu corecția ce se impune ca urmare a înstrăinării casei și a suprafeței de 250 m.p. intravilan prin contractul de vânzare-cumpărare transcris sub nr 3027/1981.

Tribunalul constată că posesia exercitată de reclamant din anul 1981 nu este una utilă atât timp cât, odată cu cooperativizarea terenului in anii 1956-1962 si pana la aparitia legii 18/1991, aceste terenuri figurau în proprietatea cooperatistă.

In plus ,Tribunalul retine ca nu se poate prezuma ca terenul aferent constructiei cumparate in anul 1981 ar fi fost stapanit sub nume de proprietar atat timp cat nici pentru terenul pe care era amplasata constructia reclamantul nu avea calitate de proprietar ci de detentor, terenul fiindu-i atribuit doar in folosinta si nu in proprietate . Astfel ,prin Decizia nr.70/23.04.1981, emisă de Consiliul Popular al comunei Sinești suprafața de 250 m.p. teren proprietate de stat, aflată în administrația operativă a comunei Sinești, jud. Iași, a fost trecută în folosința reclamantului, pe durata existenței construcției casă de locuit, cu plata unei taxe anuale.

Asadar, nu se poate retine ca terenul a fost stapanit in conditiile impuse de disp. art. 1847 cod civil.

Solicitarea recurentului de a se aplica în cauză principiul proporționalității nu poate fi primită de instanță atât timp cât nu sunt îndeplinite condițiile imperative prevăzute de lege pentru a se dobandi dreptul de proprietate prin uzucapiune .

In ce privește pozitia procesuala a paratei, . intampinare in recurs Tribunalul constata ca acesta nu poate fundamenta admiterea cererii reclamantului in conditiile in care s-a constat ca posesia exercitata de reclamant nu indeplineste conditiile legale pentru uzucapiune .

Relativ la solicitarea recurentului care a invocat, pentru prima data ,in fata instantei de recurs, aplicarea dispozitiilor art 23 din Legea 18/1991 Tribunalul constata ca nu a fost dedusa judecatii instantei de fond o cerere a recurentului avand acest temei legal, ci doar actiunea in uzucapiune, intemeiata pe art 1837 si urm. Cod civil si art 111 C pr civ . Prin urmare ,vazand art 316 si 294 Cpr.civ Tribunalul nu este indreptatit legal, a analiza aceasta pretentie noua direct in recurs .

Față de considerentele anterior expuse, tribunalul urmează, în baza art. 312 Cod procedură civilă, a respinge recursul ca fiind neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de reclamantul B. V. impotriva sentinței civile nr_/25.07.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o mentine.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 10.12.2014.

Red. E.C.P.

Tehn. M.M.D.

2 ex./30.06.2015

Judecător fond I. C. R.