Contestaţie la executare. Decizia nr. 849/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 849/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 28-05-2014 în dosarul nr. 21624/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 28 Mai 2014
Instanța constituită din:
Președinte - A. M. C.
Judecător - P. T.
Judecător - E.-C. P.
Grefier - I. A. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 849/2014
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe recurenta I. E. și pe intimații T. M., B. M. I. ȘI M. L., având ca obiect contestație la executare suspendare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. Raimondo Bogles, pentru recurentă, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recurenta a înaintat la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru, după care,
Av. Bogles depune împuternicire avocațială pentru recurentă.
Instanța, în temeiul art. 159 și 1591 alin.4 Cod procedură civilă constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei. Constată recursul formulat și motivat în termen, semnat, legal timbrat.
De asemenea, instanța reține că, prin Serviciul Registratură a fost înaintată o cerere de judecată a cauzei în lipsă, formulată de intimatul T. M., acesta fiind deținut în Penitenciarul Iași
La interpelarea instanței, reprezentantul recurentei arată că nu mai are alte solicitări.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Av. Bogles solicită admiterea recursului și modificarea sentinței pronunțate de prima instanță. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra cererii de recurs de față reține următoarele:
Prin sentința civilă nr._ din 25.09.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ a dispus următoarele:
„Admite excepția netimbrării cererii de chemare în judecată.
Anulează ca netimbrată contestația la executare formulată de contestatorul I. E., cu domiciliul în Iași, ., nr. 33, ., ., cu domiciliul ales în Iași, ., ., .. 2 în contradictoriu cu intimații T. M., în prezent în Penitenciarul Iași și BIROUL EXECUTORILOR JUDECĂTOREȘTI ASOCIAȚI M. I. ȘI M. L., cu sediul în Iași, .. 21, .. 1, ..”
Pentru a decide astfel prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:
„În cauză, în raport de data începerii executării silite, sunt aplicabile prevederile Codului de procedură civilă de la 1865.
Prin rezoluție a fost stabilită în sarcina acestuia obligația de a achita taxă de timbru în valoare de 1000 lei. pentru contestația la executare și taxă de timbru de 50 de lei pentru cererea de suspendare a executării silite. De asemenea, i s-a pus în vedere prin citație să consemneze cauțiune de_ lei.
Contestatorul a fost legal citat la domiciliul ales cu mențiunea de a achita timbrajul aferent cererii de chemare în judecată sub sancțiunea anulării cererii.
Lipsa de procedură cu intimatul T. M. de la termenul de judecată din 24.07.2013 nu produce consecințe cu privire la obligația contestatorului de a achita taxa de timbru.
La termenul din 24.07.2013, contestatatorul a fost reprezentat de apărătorul ales, nefiind împiedicat să achite la acel termen taxa de timbru. Fiind prezent în instanță reprezentantul convențional al contestatorului, acesta nu a mai fost citat pentru termenele următoare.
La teremenul din 14.08.2013, situația a fost identică. Nici la termenul respectiv nu a fost achitată taxa de timbru.
La termenul din 04.09.2013 s-a dispus amânarea cauzei la cererea expresă a intimatului.
Instanța a dispus citarea contestatorului cu mențiunea expresă de a face dovada achitării taxei de timbru puse în vedere prin citația inițială.
Pentru termenul din 25.09.2013 contestatorul a fost legal citat atât la domiciliul personal indicat în cerere, precum și la domiciliul ales cu mențiunea să timbreze corespunzător contestația la executare.
Până la termenul din 25.09.2013 contestatorul nu a făcut dovada achitării taxei de timbru.
La termenul din 25.09.2013 contestatorul a fost reprezentat în instanță de avocatul ales. Acesta a susținut, fără temei, că nu a fost citat contestatorul cu mențiunea achitării taxei de timbru. Dovezile de îndeplinire a procedurii de citare contrazic afirmațiile avocatului ales al contestatorului, astfel încât instanța a invocat excepția netimbrării contestației la executare.
Apărătorul ales al contestatorului, prezent în ședință, nu a formulat cererea de reexaminare sau cerere de ajutor public judiciar, ceea ce ar fi atras o temporizare, o prorogare a soluționării excepției de netimbrare până la soluționarea respectivelor cereri.
În aceste condiții, instanța a rămas în pronunțare pe excepția de netimbrare.
După ce instanța a rămas în pronunțare asupra excepției de netimbrare, contestatorul, prin avocat ales, a formulat, cerere de ajutor public judiciar.
Fiind formulată după închiderea dezbaterilor, nefiind o situație care să impună repunerea cauzei pe rol, instanța nu a avut în vedere cererea de ajutor public judiciar la soluționarea excepției de netimbrare.
Potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ. instanța se va pronunța asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Conform art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru – dacă taxa nu a fost achitată în cuantumul legal în momentul înregistrării acțiunii, instanța va pune în vedere părții să achite suma datorată până la primul termen de judecată și că neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii. De asemenea, potrivit art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, în cazul nerespectării dispozițiilor privind timbrul judiciar se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru.
În același sens, prin deciziile Curții Constituționale nr.65/2000, nr.372/2004 si nr.242/2005 s-a reținut ca accesul liber la justiție, consacrat de art. 21 din Constituție si art. 6 din Convenția Europeană a drepturilor si libertăților fundamentale ale omului, nu înseamnă gratuitate, scutirile de la plata taxei judiciare de timbru fiind în mod expres prevăzute de art.15 din Legea nr.146/1997.
Mai mult decât atât, contestatorul avea posibilitatea să formuleze o cerere de reexaminare, în condițiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, dacă aprecia că taxa de timbru nu a fost calculată în mod legal.
Cum la termenul de judecată stabilit, contestatorul, deși legal citat cu mențiunea de a depune taxă de timbru și timbru judiciar, nu a depus prin serviciul Registratură dovada achitării taxei de timbru și timbru judiciar, instanța a invocat din oficiu excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, excepție pe care o va admite, și pe cale de consecință, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea 146/1997 și art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, va anula acțiunea ca netimbrată..”
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea criticând sentința pentru faptul că nu poate fi sancționată prin anularea acțiunii, având în vedere că înainte că înainte ca instanța să se pronunțe asupra excepției netimbrării, apărătorul său a depus cerere de ajutor public judiciar însoțită de toate documentele.
Solicită, în consecință, admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei instanței de fond în vederea continuării judecății.
Intimații, legal citați, nu au formulat întâmpinare.
În recurs nu au fost administrate probe.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, Tribunalul constată că recursul este întemeiat, astfel că îl va admite, pentru considerentele ce succed:
Prin cererea adresată primei instanțe contestatoarea I. E. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu intimații T. M., și BIROUL EXECUTORILOR JUDECĂTOREȘTI ASOCIAȚI M. I. ȘI M. L., să se dispună anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 1275/2012 și suspendarea executării silite
Prin rezoluție a fost stabilită în sarcina contestatorului obligația de a achita taxă de timbru în valoare de 1000 lei. pentru contestația la executare și taxă de timbru de 50 de lei pentru cererea de suspendare a executării silite, partea fiind citată cu mențiune în acest sens pentru termenele din 24.07.2013 și 25.09.2013 .
La termenul din 25.09.2013 instanța a solicitat apărătorului recurentei să depună la dosar dovada achitării taxelor de timbru și a timbrului judiciar și raportat la lipsa acesteia a invocat excepția de netimbrare a cererii si a rămas in pronunțare, fara a lua in considerare cererea avocatului contestatoarei de a se lasa cauza la șfarșitul sedinței .
De asemenea, Tribunalul reține că la termenul din 25.09.2013, după strigarea cauzei, dar înainte de terminarea ședinței de judecată, astfel cum atesta referatul intocmit de grefier pe ultima fila a sentinței ( fila 113 dosar fond), la ora 13 și 17 min, conform mențiunilor de pe cererea de ajutor public judiciar, apărătorul contestatoarei a depus cerere de scutire de la plata taxelor de timbru anexând și adeverință de venit.
Legea 146 din 1997 satatuează la articolul 1 faptul că acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor de timbru, iar articolul 20 prevede faptul că taxele de timbru se plătesc anticipat, neîndeplinirea obligației de plată pâna la termenul stabilit de instanță se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii.
Aplicând aceste dispoziții la actele și lucrările dosarului Tribunalul constată că soluția primei instanțe se pliază pe normele legale citate mai sus .
Cu toate acestea, raportat la datele speței, respectiv atitudinea părții care a înțeles să continue cursul procesului prin depunerea cererii de ajutor public judiciar în sensul scutirii de la plata taxelor judiciare de timbru, Tribunalul apreciază că reținerea sancțiunii anulării cererii (fara a se solutiona cererea de ajutor public judiciar formulata anterior finalizării sedintei de judecată) este aplicată cu un grad de rigurozitate ce are valența, in jurisprudenta C.E.D.O, de a-i incalca contestatoarei dreptul de acces efectiv la justiție, garantat legal de art 21 din Constituție si art 6 Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului.
Tribunalul reține că accesul liber la justiție constituie un principiu fundamental al organizării oricărui sistem judiciar democratic fiind consacrat într-un număr important de documente internaționale, astfel că el are semnificații deosebite și pentru dreptul procesual.Facultatea oricarei persoane de a introduce, dupa libera sa apreciere, o actiune in justitie, implicand astfel obligatia corelativa a statului, ca prin instanta competenta, sa solutioneze aceste actiuni, reprezinta practic liberul acces al persoanei la justitie. Orice condiționare excesiva a accesului liber la justiție, reprezintă o nesocotire a unui principiu constituțional fundamental și a unor standarde internaționale universale, în orice democrație reală.
Pe plan procesual, accesul liber la justiție se concretizează în prerogativele pe care le implică dreptul la acțiune, ca aptitudine legală ce este recunoscută de ordinea juridică oricărei persoane fizice sau juridice.
Prin Legea nr. 30 din 18 mai 1994, publicată în Monitorul Oficial nr. 135 din 31 mai 1994, România a ratificat Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului (C.E.D.O.), precum și protocoalele adiționale la aceasta nr. 1, 4, 6, 7, 9, 10.
Ca o garanție a respectării drepturilor omului, Convenția prevede, în art. 6 pct. 1, dreptul oricărei persoane la un proces echitabil: ”Orice persoană are dreptul de a-i fi examinată cauza în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent și imparțial, stabilit prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor cu caracter civil...”
In explicitarea acestui drept, in doctrina dreptului european dreptul de acces la un tribunal este inteles ca un drept de acces concret si efectiv, care presupune ca justitiabilul sa beneficieze de o posibilitate clara si concreta de a contesta atingerea adusa drepturilor sale.
Tribunalul reține că este unanim acceptat ca dreptul de acces la justitie nu poate fi un drept absolut, ci unul care poate implica limitari, insă acestea trebuie să fie rezonabile si proportionale cu scopul urmarit.
Reținând că soluția anulării ca netimbrată a cererii de chemare în judecată (fara a se solutiona cererea contestatoarei I. E. de ajutor public judiciar -formulata anterior finalizării sedintei de judecată ) are valența, in jurisprudenta C.E.D.O, de a-i incalca contestatoarei dreptul de acces efectiv la justiție Tribunalul va admite recursul, va casa integral sentința civilă nr._ din 25.09.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, Judecătoria Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de contestatoarea I. E. împotriva sentinței civile nr._/25.09.2013 a Judecătoriei Iași, sentința pe care o casează în tot.
Trimite cauza pentru continuarea judecații la Judecătoria Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.05.2014.
Președinte, A. M. C. | Judecător, P. T. | Judecător, E.-C. P. |
Grefier, I. A. G. |
Red/P.C. 2EX /10.09.2014
| ← Fond funciar. Decizia nr. 820/2014. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 852/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
