Contestaţie la executare. Decizia nr. 240/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 240/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 28-03-2014 în dosarul nr. 18776/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 28 Martie 2014
Președinte – M. M.
Judecător – F. S.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 240
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind apelul declarat de apelanta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNIC.IAȘI împotriva sentinței civile nr._/24.09.2013 a Judecătoriei Iași, intimați P. M. C., BIROUL EXECUTORILOR JUDECĂTOREȘTI ASOCIAȚI D. C. SI T. V. B., având ca obiect contestație la executare suspendare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 21.03.2014 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi 28.03.2014 când,
TRIBUNALUL
Asupra prezentului apel
Prin sentința civila nr._/24.09. 2013 a Judecătoriei Iași s-a respins contestația la executare formulată de contestatoarea Administrația Finanțelor Publice a Mun. Iași în contradictoriu cu intimatul P. M. C. ca neîntemeiată.
S-a respins cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea irevocabilă a contestației la executare.
Pentru a se pronunța astfel prima instanța a reținut ca s-a formulat de câtre ontestatoarea Administrația Finanțelor Publice a Mun. Iași contestație la executare silită împotriva somației nr.932/16.05.2013 și a încheierii nr.932/16.05.2013 emise de B.E.J.A. „D. C. și T. V. B.” în cadrul dosarului de executare silită 932/2013 solicitând anularea actelor de executare silită și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
Instanta de fond a retinut ca prin sentința civilă nr.1867/ca/15.11.2011 a Tribunalului Iași, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul P. M. C. fiind obligată pârâta DGFPJ Iași să emită o decizie de soluționare a contestației reclamantului și la plata sumei de 1039,3 lei cheltuieli de judecată.
Sentința menționată a rămas definitivă și irevocabilă prin Decizia nr.785/02.04.2012 a Curții de Apel Iași, prin care a fost respins recursul DGFPJ Iași, fiind obligată recurenta la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
La data de 07.05.2013 reclamantul se adresează executorului judecătoresc T. V. B. cu o cerere de punere în executare silită a sentințelor civile menționate sub aspectul sumelor datorate cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cererea de executare silită a fost încuviințată de Judecătoria Iași prin încheierea de ședință din data de 14.05.2013.
La data de 16.05.2013 executorul judecătoresc emite somația și procesul verbal de stabilirea cheltuielilor de executare silită, acte comunicate debitorului la data de 27.05.2013 .
Prin contestația la executare de față contestatoarea a solicitat instanței anularea actelor de executare invocând caracterul inadmisibil al procedurii execuționale demarată de creditorul P. M. C., în cadrul dosarului execuțional nr.932/2013 al B. „D. C. și T. V. B.”, în baza titlului executoriu sentința civilă nr.785/02.04.2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul cu numărul_ .
Arată contestatoarea faptul că până la data de 10.01.2012 cheltuielile de judecată se acordau la cererea beneficiarului numai după aprobarea de către M.F.P. conform procedurii și metodologiei prevăzute prin O.M.F.P. nr.1227/2006 iar după data de 10.01.2012, conform Circularei nr._/20.01.2012 a Cabinetului Secretar General din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, plata sumelor reprezentând cheltuieli de judecată acordate în dosarele având ca obiect taxa pentru emisii poluante va fi efectuată în condițiile art.13 din Legea nr.9/2012 din taxa încasată în conturile organului fiscal sau din taxa virată la bugetul fondului de mediu potrivit Ordinului Ministerului Mediului și Ministerului Finanțelor Publice nr.85/62 din 19.01.2012 pentru aprobarea procedurii de restituire a sumelor prevăzute de art.7, 9, 12 din Legea nr.9/2012.
Instanta de fond a retinut potrivit celor două acte administrative ca sumele stabilite de instanțele judecătorești prin hotărâri definitive și irevocabile în sarcina statului se suportă din taxa încasată în conturile organului fiscal competent sau din taxa virată la bugetul fondului pentru mediu, după caz în conformitate cu disp.art.13 din Legea nr.9/2012.De asemenea s-a stabilit faptul că obligațiile bănești ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii vor fi achitate din sumele aprobate cu această destinație în bugetele acestora, fără a afecta sumele destinate acoperirii cheltuielilor de organizare și funcționare inclusiv a celor de personal, în conformitate cu dispozițiile OG nr.22/2002.
Reține instanța de fond faptul că cele două acte administrative nu fac decât să reitereze dispozițiile legale care reglementează modalitatea concretă în care debitorul obligației de plată va asigura îndestularea creanței creditorului, fără ca prin aceasta să fie negat însuși dreptul creditorului de a proceda la executare silită a creanței sale bănești, câtă vreme debitorul obligației de plată nu a procedat la executare benevolă a obligației stabilită în sarcina sa prin titlul executoriu.
Actele de executare silită emise în dosarul nr.392/2013 nu apar nelegale din perspectiva dispozițiilor legale menționate, somație de plată fiind actul începător de executare menționat chiar în cuprinsul art.2 din OG nr.22/2002 text potrivit căruia „ Dacã executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuã din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligatã ca, în termen de 6 luni, sã facã demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de platã. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de platã comunicatã de organul competent de executare, la cererea creditorului.”
Rezultă așadar faptul că actul normativ menționat nu poate închide creditorului calea executării silite a creanței sale; de altfel o astfel de dispoziție legală ar fi de natură să lipsească de efect util titlul executoriu obținut, întrucât posibilitatea creditorului de a obține executarea creanței sale ar fi condiționată perpetuu de atitudinea debitorului său.
Dreptul de acces la justiție prevăzut de art.21 din Constituția României și art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului include nu doar posibilitatea unei persoane de a se adresa instanței și a obține recunoaștere drepturilor sale printr-o hotărâre favorabilă ci și dreptul de a putea obține punerea sa în executare atunci când debitorul nu înțelege să îndeplinească de bună voie obligația cuprinsă în titlul executoriu. Fără această garanție, a posibilității de a executa silit o hotărâre judecătorească, accesul la instanță ar fi iluzoriu întrucât, fără concursul statului, partea reclamantă s-ar găsi la finele procesului în aceeași ipostază în care se afla la începutul acestuia, posedând în plus un înscris care emană de la o instanță dar fără nicio forță de constrângere asupra debitorului său care nu i-a recunoscut dreptul la începutul procesului și cel mai adesea manifestă aceeași rezistență și la finele acestuia.
Astfel cum a statuat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă, caracterul unitar al procesului civil impune concluzia că executarea unei hotărâri judecătorești trebuie considerată ca fiind parte integrantă a procesului civil iar dreptul la instanță ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul părții câștigătoare în proces ( Hotărârea din 28 iunie 2005 Cauza V. I. contra României, Hotărârea din 12.07.2007 Cauza S.C. R. Trading c. României).
În ceea ce privește termenul de 6 luni prevăzut de O.G. nr.22/2002, acesta este un termen acordat de legiuitor atunci când „executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuã din cauza lipsei de fonduri” iar acesta curge tocmai de la data emiterii somației de către executorul judecătoresc.
Revine debitorului sarcina de a evalua situația fondurilor pe care le are la dispoziție și de a proba împrejurarea lipsei de fonduri de natură să atragă temporizarea procedurii de executare vreme de 6 luni, interval în care are obligația să facă toate demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată.
Retine instanta de fond ca textul menționat nu poate fi interpretat în sensul că instituie o prezumție legală și generală de lipsă de fonduri în cazul tuturor executărilor silite pornite împotriva instituțiilor și autorităților publice.
De asemenea, în ceea ce privește dispozițiile art.13 din Legea nr.9/2012 (act normativ abrogat prin O.U.G. nr.9/2013 care preia soluția legislativă în art. 13) se reține că legiuitorul a stabilit care sunt sumele din care urmează a fi suportate cheltuielile stabilite de instanțele judecătorești, textul nepermițând vreo interpretare în sensul restrângerii sau anulării dreptului creditorului de a obține executarea silită atunci când autoritatea publică nu își execută benevol obligația de plată a acestor sume.
Potrivit art.13 din O.U.G. nr.9/2013 „Cheltuielile bănești stabilite de instanțele de judecată prin hotărâri definitive și irevocabile în sarcina statului, precum și orice alte cheltuieli ocazionate de executarea silită, privind taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și timbrul de mediu, se suportă din sumele încasate, cu titlu de timbru, în conturile organului fiscal competent sau din bugetul Fondului pentru mediu, după caz.”
Faptul că legiuitorul a prevăzut în mod explicit care sunt sumele ce vor fi alocate plății cheltuielilor de judecată stabilite prin hotărâri judecătorești, nu anihilează dreptul creditorului de a proceda la executare silită .
În ceea ce privește procesul verbal de cheltuieli de executare emis de executorul judecătoresc, instanța de fond a reținut că recursul la executare silită antrenează în mod evident cheltuieli suplimentare în sarcina debitorului însă acestea sunt justificate câtă vreme debitorul nu a făcut dovada faptului că și-a executat în mod benevol obligația de plată stabilită în sarcina sa.
Articolul 13 anterior menționat face vorbire inclusiv de acest tip de cheltuieli iar prin aceasta se probează o dată în plus faptul că legiuitorul nu a intenționat prin textul menționat să nege dreptul creditorului la executare silită, atunci când o executare benevolă nu a avut loc.
Contestatoarea a afirmat faptul că procesul verbal de cheltuieli depus la dosar include onorariul apărătorului ales, sumă nejustificat de mare însă instanța de fond a constatat că ea este justificată prin chitanța depusă în dosarul de executare de creditor, motiv pentru care acesta a fost emis cu respectarea dispozițiilor art.669 Cod procedură civilă, neexistând motive de nulitate a acestuia. .
Față de dispozițiile art.718 Cod procedură civilă, având în vedere soluția dată contestației prima instanța a respins si cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea irevocabilă a contestației la executare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea Direcția Generala a Finanțelor Publice – Administrația Județeana a Finanțelor Publice Iași motivând ca executarea silita prin intermediul biroului executorului judecătoresc impovareaza bugetul de stat iar motivele invocate de Administrația Finantelor Publice a Municipiului Iași sunt temeinice pentru admiterea cererii de suspendare cat timp plata cheltuielilor de judecata se face de câtre acesta potrivit art. 13 din Legea 9/2012 din taxa încasata in conturile organului fiscal competent sau din taxa virata la bugetul fondului pentru mediu ijar creditorul nu a înaintat o astfel de cerere .
Continuarea executării silite este de natura sa prejudicieze Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iasi, instituție aflata in subordinea Ministerului Finantelor Publice, a cârei atribuție principala consta in colectarea impozitelor si taxelor datorate bugetului general consolidat al statutului.
S-a motivat ca instanța de fond nu a analizat Ord. Guv nr, 22/2002 ce reglementează o procedura derogatorie de la dreptul comun in materia executării silite împotriva instituțiilor publice ce poate avea loc numai după trecerea unui termen de 6 luni de la emiterea somației .
Potrivit Ordonantei .Guv.nr. 22/ 2002 creantele stabilite prin titluri executorii in sarcina instituțiilor publice se achita din sumele aprobate cu acesta destinație prin bugetele acestora sau, dupa caz de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligatia de plata respectiva, aceste creante neputându-se achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare si funcționare, inclusiv a celor de personal.
S-a motivat ca aceste cheltuieli de judecata acordate prin hotărâri judecătorești se achitau pana la data de 10. 01. 2012 de câtre organul fiscal in proces la cererea beneficiarului, numai după aprobarea de catre MFP conform procedurii si metodologiei prevazute in OMFP nr 1127/2006.
După aceasta data, potrivit circularei nr._/21.01. 2012 plata acestor sume se vor efectua in condițiile art. 13 din Legea 9/2012 din taxa incasata in conturile organului fiscal competent sau din taxa virata la bugetul Fondului pentru mediu, dupa caz, potrivit Ordinului Ministerului Mediului si Pădurilor si MFP nr, 85 /2012 iar creditorul nu a adresat o cerere in vederea restituirii sumei achitate cu titlu de taxa de poluare si a acordării cheltuielilor de judecata stabilite prin sentința civila nr._/24. 039. 2013. .
S-a motivat ca actele normative menționate nu stabilesc o procedura prealabila pentru restituirea sumelor stabilite prin hotarari judecătorești, in urma căreia creditorul nemulțumit sa se poata adresa unei instanțe de judecata, ci doar o procedura speciala si derogatorie de la prevederile codului de procedura civila privind executarea silita .
A pune in executate sentinta civila nr._/2013 prin intermediul executorului judecatoresc ar reprezenta o discriminare fata de alti 2000 de creditori care si.-au încasat sumele reprezentând taxa de poluare si cheltuielile de judecata acordate prin hotărâri judecatoresti conform procedurii speciale de restituire stabilite prin OMFP nr._.
Intimatul nu a formulat intampinare .
In apel nu s-au administrat probe.
Tribunalul analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate constata ca s-a formulat contestație la executare de câtre contestatoarea Administratia Finantelor Publice Iasi solicitându-se anulare somației nr. 932/16. 05. 2013 si a încheierii nr. 932/16. 05. 2013 privind stabilirea cheltuielilor de executare emise in dosarul de executare nr. 932/2013 al B. D. C. si T. V. B. precum si suspendarea executarii silite pana la solutionarea irevocabila a acestei contestatii.
Prin somatia nr. 932/16. 05. 2013 s-a adus la cunoștința debitoarei Administrația Finanțelor Publice Iasi sa se conformeze titlurilor executorii respectiv sentinta civila nr. 1867/ca a Tribunalului Iasi si decizia nr. 785/02.04. 2012 a Curtii de Apel Iasi, in sensul achitarii sumei de 3.884, 20 lei constand in creantele din aceste hotarâri judecatoresti si cheltuielile de executare ..
Motivul de apel că era obligat creditorul sa formuleze cerere in vederea restituirii sumei achitate cu titlu de taxa de poluare si a acordării cheltuielilor de judecata este nefondat întrucât Legea 9 / 2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule este abrogata prin OUG 9 /2013 la data de 15. 03. 2013, cererea de executare fiind facuta in mai 2013 iar art. 13 din O.U.G 9/2013 prevede următoarele: „Cheltuielile bănești stabilite de instanțele de judecată prin hotărâri definitive și irevocabile în sarcina statului, precum și orice alte cheltuieli ocazionate de executarea silită, privind taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și timbrul de mediu, se suportă din sumele încasate, cu titlu de timbru, în conturile organului fiscal competent sau din bugetul Fondului pentru mediu, după caz.”
Nu se prevede astfel obligatia creditorului de a formula cerere către debitoare, atunci cand creditorul se afla in posesia unui titlu executoriu, procedura de executare a unui titlu executoriu fiind cea prevazuta de Codul de Procedura Civila, creditorul formuland, potrivit considerentelor sentintei civile nr. 1867/CA/2011 a Tribunalului cerere de restituire a taxei de poluare la data de 14. 03. 2011 prin cererea înregistrata sub nr. NR._/, cerere respinsa de organul fiscal.
Culpa debitoarei in rezolvarea cererii creditorului nu poate fi motiv de invocare a unei proceduri pe care creditorul a îndeplinit-o justificându-si refuzul de a pune in executare a titlului executoriu.
Astfel ca motivul suspendarii cererii de executare este de asemenea nefondat, debitoarea nefiind prejudiciata cat timp obligatia acesteia este de a respecta un titlu executoriu, care a stabilit in sarcina debitoare plata unor obligatii banesti.
Motivul de apel ca nu s-a respectat procedura prevazuta de OG 22 /2002 este nefondat intrucat somatia nr 932/ a fost emisa la 16. 05. 2013 iar decizia civila nr. 785/ a curtii de apel iasi . sectia contencios administrativ si fiscal a fost pronuntata la 02. 04 2012 a Curtii de Apel Iasi, iar debitoarea nu a facut dovada lipsei fondurilor.
A obliga creditorul sa astepte îndeplinirea de catre debitoarea a obligatiilor instituite in titlu executoriu SINE D. duce la neexecutarea acesteia in fapt făcând ca dreptul creditorului obtinut pe calea unei judecati sa fie iluzoriu.
Pentru aceste considerente se va respinge apelul si se va păstra sentința .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge apelul formulat de contestatoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publica Iași împotriva sentinței civile nr._/24.09.2013 a Judecătoriei Iași, pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată azi, 28.03.2014 și pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei.
PREȘEDINTE, JUDECATOR, GREFIER ,
M.M.F.S.M.G.
Red./ Tehn. S. F
4ex. / 12. 08. 2014.
Judecător fond: D. C. E.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 432/2014. Tribunalul IAŞI | Uzucapiune. Decizia nr. 433/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
