Fond funciar. Decizia nr. 820/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 820/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 27-05-2014 în dosarul nr. 27333/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 27 Mai 2014
PREȘEDINTE – M. M.
JUDECĂTOR – T. P.
JUDECĂTOR – A. C.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 820/2014
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de către C. M. De Fond Funciar Iași, P. M. Iași împotriva sentinței civile nr. 9190 din 17.06.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, intimați fiind C. Județeană Pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate Asupra Terenurilor Iași, B. M., având ca obiect fond funciar constatare nulitate absolută hotărâre comisie județeană.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 25 aprilie 2014 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru 29 aprilie 2014, 06 mai 2014 și apoi pentru 13 mai 2014 când, având în vedere imposibilitatea participării la pronunțare a unuia dintre membrii completului de judecată, s-a amânat pronunțarea pentru 20 mai 2014, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru azi când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 9190/17.06.2013 Judecătoria Iași a respins excepțiile invocate de pârâta B. M. și a respins acțiunea formulată de reclamanta C. M. de Fond Funciar Iași în contradictoriu cu pârâtele B. M. și C. Județeană de Fond Funciar Iași.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, sub numărul_ /07.09.2012, reclamanții C. M. de Fond Funciar Iași și P. M. Iași, prin reprezentanții lor legali, au chemat în judecată pârâtele C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Iași și B. M., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună constatarea nulității absolute a Hotărârii nr. 3945 din data de 05.09.1994 emise de către C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată, în beneficiul d-nei B. M..
În fapt, s-a învederat că în beneficiul d-nei B. M. a fost emisă Hotărârea Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Iași nr. 3945 din data de 05.09.1994.
Reclamanții consideră că această hotărâre este lovită de nulitate absolută întrucât a fost emisă în beneficiul unei persoane care nu avea calitatea de persoană îndreptățită potrivit legii la o astfel de reconstituire a dreptului de proprietate.
Prin Hotărârea nr. 3945/05.09.1994, C. Județeană de Fond Funciar Iași a reconstituit numitei B. M., în calitate de moștenitoare a autorului L. I., suprafața de 3743 mp teren, situată în Trecătoarea P. nr. 5. S-a precizat faptul că din această suprafață de teren pentru care s-a validat reconstituirea dreptului de proprietate, beneficiarei i s-a eliberat T.P. nr._/12.06.1995 pentru suprafața de 2828 mp teren situat în Trecătoarea P. nr. 5.
S-a solicitat ca în urma analizei actului administrativ pentru care se solicită, prin prezenta cerere, constatarea nulității absolute, faptul că a fost emis – în sensul admiterii cererii formulate de B. M. - având la bază existența unei sentințe civile nr. 7986 din data de 03.06.1992 pronunțată de Judecătoria Iași, hotărâre judecătorească prin care L. I. a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra suprafeței de 8347 mp situată în Iași, .. 5 A.
Trecând peste temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza pronunțării acestei hotărâri judecătorești, precum și peste aspectele legate de valabilitatea acesteia, s-a solicitat să se constate faptul că sentința civilă invocată de petentă la momentul formulării cererii de reconstituire este prin ea însăși un act de proprietate, dreptul de proprietate decurgând din aceasta, nefiind în nici un fel reglementat de dispozițiile legii fondului funciar, neputând constitui temei legal pentru admiterea unei cereri de constituire/reconstituire a dreptului de proprietate în baza acestei legi speciale.
Astfel, întrucât în baza acestei hotărâri judecătorești nu se putea constitui în persoana numitei B. M. calitatea de persoană îndreptățită astfel cum aceasta este reglementată de dispozițiile Legii nr. 18/1991 a fondului funciar, reclamanții au solicitat să se constate faptul că hotărârea Comisiei Județene de Fond Funciar Iași nr. 3945/05.09.1994 este lovită de nulitate absolută.
În susținerea cererii de chemare în judecată, s-a solicitat a avea în vedere, analizând întreaga documentație anexată, și următoarele aspecte pe care le apreciază ca fiind relevante în soluționarea cauzei:
1. Autorul numitei B. M. – în considerarea naturii juridice a sentinței judecătorești pronunțate la data de 03.06.1992, a înstrăinat prin actul de vindere-cumpărare autentificat la notariatul de Stat Județean Iași sub nr. 6565/04.03.1993, numitului M. C., o suprafață de 4604,25 mp teren. După cum rezultă din planul de situație ce a stat la baza înstrăinării, aceasta era singura suprafață de teren liberă din zonă, raportat la amplasamentul fostei proprietăți a numitului D. C. N., persoană de la care autorul numitei B. M. susținea că a dobândit terenul în baza Procurii speciale din data de 12.02.1959.
Acesta a fost, probabil, motivul ascuns pentru care numita B. M. a formulat cerere în temeiul legilor fondului funciar, ca fiind singura modalitate de valorificare a hotărârii judecătorești de constatare a uzucapiunii în persoana autorului său, în sensul complinirii suprafeței de teren, respectiv pentru a putea intra în posesia unei suprafețe de teren reprezentând diferența dintre suprafața de teren pentru care s-a dispus constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune și suprafața de teren înstrăinată în 1993, aceasta în condițiile în care sentința civilă pronunțată la data de 03.06.1992, nu a avut la bază un raport de expertiză, care să identifice și să delimiteze în teren suprafața de teren uzucapată.
De altfel, a și fost emis după cum se precizează mai sus în titlul de proprietate nr._ din 12.06.1995 pentru suprafața de 2828 mp.
2. Avându-se în vedere înscrisurile deținute de numita B. M., depuse de aceasta în susținerea noii cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, respectiv punere în posesie, asupra suprafeței de 915 mp teren, reprezentând diferența dintre suprafața de teren pentru care s-a validat reconstituirea dreptului de proprietate prin Hotărârea Comisiei Județene de Fond Funciar Iași - 3743 mp și cea pentru care s-a emis titlul de proprietate nr._/12.06.1995 – 2828 mp (cereri formulate o dată cu . Legii nr. 247/2005) rezultă faptul că fostul proprietar al terenului a fost numitul D. C. N., și nicidecum autorul acesteia B. I., astfel încât cu atât mai mult numitei B. M. nu i s-ar fi putut stabili calitatea de persoană îndreptățită în temeiul legii fondului funciar.
S-a solicitat să se constate faptul că în mod nelegal a fost emisă Hotărârea nr. 3945/05.09.1994, fiind incidente prevederile art. III, alin. 1, lit. a, pct. i din Legea nr. 169/1997 și pe cale de consecință să fie admisă prezenta acțiune și să se dispună constatarea nulității absolute a Hotărârii Comisiei Județene de Fond Funciar Iași nr. 3945/05.09.1994.
În drept, s-a invocat art. III, pct. 1, lit. a (i) din Legea nr. 169/1997.
În dovedirea celor susținute, reclamanții au solicitat instanței să pună în vedere pârâtei C. Județeană de Fond Funciar Iași să depună documentația ce a stat la baza emiterii Hotărârii nr. 3945/05.09.1994, proba cu înscrisuri și orice alte probe utilei cauzei.
Documentația care a stat la baza emiterii hotărârii atacate a fost depusă la dosarul cauzei de către pârâta C. Județeană de Fond Funciar Iași.
• Pârâta B. M., prin apărător, a formulat întâmpinare (fila 55 dosar) – arătând că: „terenul în cauză a aparținut lui D. N. conform actului de partaj din 20.03.1957 până în 12.02.1959.
Din procura specială datată la 12.02.1959, act vizat de Notariatul A. I., certificatul de la Arhivele Statului, Certificatul de Moștenitor, obținut prin Anexa 1 de la Primăria Iași, reiese că terenul aparține bunicului meu L. I., unde a construit casa și a locuit până în 16.05.1993, nefiind deranjat de nimeni.
În anul 1971, bunicul vinde din suprafața de teren de 9147 mp suprafața de 800 mp numitei I. M., conform actului de vânzare-cumpărare nr. 66/25.05.1971 prin sentința civilă nr. 344/15.03.1962. Prin sentința civilă pronunțată în dosarul nr. 7986/92 al Judecătoriei Iași, bunicului mei i se reconstituie dreptul de proprietate pe suprafața de 8347.
În 4.03.1993 vinde numitului M. C. suprafața de 4604 mp conform contractului de vânzare-cumpărare transcris de notariatul de stat Iași sub nr. 2621/04.03.1993.
În urma defunctului L. I. s-a obținut certificatul de moștenitor prin Anexa 1 Primăria M. Iași cu nr. 1946/13.02.1993 în suprafață de 3743 mp. Conform Legii nr. 18 privind Fondul Funciar, prin hotărârea nr. 3945/05.09.1994 mi s-a eliberat titlul de proprietate cu nr._/12.06.1995, în suprafață de 2828 mp.”
Pârâta B. M. a solicitat respingerea acțiunea invocată de Primăria M. Iași.
Aceasta își legitimează calitatea procesuală activă în cauză, în baza următoarelor acte, depuse în copie: partaj D. N. 26.03.1957; procură specială - Notariatul de Stat A.-I. - 12.02.1959; contract de vânzare-cumpărare nr. 66/25l05.1971; hotărârea s.c. nr._/03.06.1992; contract de vânzare-cumpărare nr. 2621/4.03.1993; certificat Arhivele Statului nr. 3799 din 19.07.1993; certificat de moștenitor nr. 1946/1993 din 13.12.1993; hotărârea nr. 3945 din 5.09.1994; titlul de proprietate nr._/12.06.1995; sentința civilă nr. 6438/19.05.2006.
• Potrivit dispozițiilor art. 167 Cod procedură civilă raportat la Legea nr. 247/2005, instanța a încuviințat pârâtei, proba cu expertiză, acordând în acest sens pârâtei un termen de grație pentru a se depune obiectivele - la data de 18.04.2013 – termen la care pârâta prin avocat nu și-a executat obligația legală.
• Ca atare, pârâta este decăzută din dreptul de a proba cu acest mijloc de probă – dat fiind că, legiuitorul a stabilit prin Legea nr. 247/2005 - ca o condiție de celeritate efectivă în cauzele de fond funciar – propunerea obiectivelor pentru expertiză concomitent cu discutarea admisibilității probei.
• Pârâta, prin apărător, după depunerea întâmpinării, a invocat: inadmisibilitatea acțiunii, prescripția dreptului la acțiune – potrivit precizărilor formulate la fila 75 dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, a motivelor de fapt și de drept ale cererii, prin prisma dispozițiilor care ar putea avea incidență în cauză, respectiv: art. III Legea nr. 169/1997, așa cum a fost modificat succesiv (ultima modificarea Titlul V, articol unic, pct. 1 Legea nr. 247/2005) alin. 1 lit. a (ii) potrivit cu care: „sunt lovite de nulitate absolută, potrivit legislației civile, aplicabile la data încheierii actului, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000 (…) – actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 și a prezentei legi, precum și actele de constituire scoase din domeniul public în acest scop.”
Analizând legalitatea Hotărârii nr. 3945/1994, emisă pe numele B. M., prin prisma motivelor de nulitate invocate, instanța de fond a reținut următoarele:
• Potrivit certificatului emis de Arhivele Naționale (fila 22 dosar) D. C. E. – autoarea pârâtei –figura în registrul agricol nr. 8/1956 – 1958 cu rol deschis sub numărul 1431, - în ceea ce privește: suprafața de 4,50 ha teren – din care: 1 ha - arabil, 2 ha fânețe, 0,75 ha livezi, 0,05 ha neproductiv și 0,10 ha curți și clădiri și cu rol deschis sub numărul 2302 – în registrul agricol nr. 18 -1959-1963, cu suprafața de 0,92 ha teren în .. 2 A, pe numele L. I..
- Potrivit sentinței civile nr. 7986 din 3 iunie 1992 s-a constatat că L. I. este proprietarul terenului în suprafață de 8347 mp situat în Iași, .. 5 A, dobândit pe calea uzucapiunii.
- Potrivit certificatului de moștenitor nr. 1936/1993, contractului de vânzare-cumpărare nr. 4487/1971 și 6565/1993 și a actului de partaj voluntar, pârâta a făcut dovada existenței în patrimoniul autorilor săi a dreptului de proprietate pentru suprafața ce face obiectul hotărârii atacate și a circulației juridice a terenului, potrivit dispozițiilor art. 11 a Legea ne. 18/1991.
Instanța de fond, în analiza motivelor de nulitate invocate, a avut în vedere că pentru a opera sancțiunea nulității, condițiile enunțate de textul de lege trebuiau să fie împlinite cumulativ.
Astfel, era necesar ca actul de constituire să fi fost făcut pe vechiul amplasament al fostului proprietar, ca terenul să fi fost solicitat de către acesta (fostul proprietar) în termen legal și ca terenul să fi fost liber la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane. Instanța fiind obligată să analizeze legalitatea titlului eliberat în baza legii nr. 18/1991 în raport de condițiile prevăzute în vigoare la data emiterii titlului, a se reține situații de fapt și de drept noi reprezintă o încălcare a principiului stabilității juridice, cum de altfel, nici nu s-a putut stabili cât timp pârâții și reclamanții au declarat că nu-și însușesc proba cu expertiză topo-metrică.
- Legiuitorul a stabilit, pe cale de excepție, faptul că în categoria actelor de reconstituire care pot fi atacate cu o astfel de acțiune în constatarea nulității întemeiată pe dispozițiile art. III Legea nr. 169/1997, se pot include și hotărârile comisiei județene, prin care s-a validat cererea de reconstituire – cu condiția dovedirii interesului legitim.
• Doctrina și jurisprudența a apreciat în mod unanim și neechivoc faptul că „dacă actele de reconstituire s-au emis în baza unei hotărâri judecătorești – atunci este inadmisibilă introducerea unei acțiuni în nulitate absolută, urmând ca persoanele prejudiciate să promoveze o acțiune petitorie – de regulă - revendicare.”
Cercetată din această perspectivă, hotărârea atacată este supusă regulii tempus regit actum, - în sensul aplicării acelor norme juridice în vigoare la momentul solicitării sau/și a emiterii sale – respectiv anul 1994.
Ca atare, respectând acest principiu general de drept ca și corolar al altui principiu general și derivat privitor la neretroactivitatea legii civile, instanța de fond a subliniat că nu sunt incidente dispozițiile art. III Legea nr. 169/197 - invocate de reclamanți ca temei de drept – în considerarea dispozițiilor art. II Legea nr. 169/1997, care a instituit expressis verbis principiul neretroactivității legii civile noi (coroborat cu Decizia Curții Constituționale nr. 3927/1997) în scopul declarat de a se asigura stabilitatea circuitului civil.
Din această perspectivă, excepțiile invocate de pârâta B. M., inadmisibilitatea acțiunii, prescripția dreptului la acțiune – ca fiind simple apărări ce tind la respingerea acțiunii și care, evident, neavând relevanță juridică în contextul analizării unor raporturi juridice litigioase speciale – de fond funciar - care exclud de plano orice posibilitate de a se admite atât inadmisibilitatea - care este o sancțiune – cât și prescripția dreptului la acțiune – care este improprie acțiunii în constatare a nulității absolute – imprescriptibilă din punct de vedere extinctiv, au fost respinse cu această calificare, ca fiind vădit nefondate.
Instanța de fond a dispus respingerea acțiunii ca fiind nefondată, în raport de considerentele de jure și de factor anterior evocate.
Împotriva sentintei civile nr. 9190/17.06.2013 pronunțată de Judecătoria lași în dosarul nr._, au declarant recurs, C. M. de Fond Funciar Iasi și P. M. Iași, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
Prin hotararea mai sus indicata, Judecatoria lasi:
-a respins exceptiile invocate de parata, asa cum au fost ele invocate si motivate de parata B. M.;
- respinge actiunea formulata de reclamanta C. Municipala de Fond Funciar lasi, in contradictoriu cu paratele B. M. si C. Judeteana de Fond Funciar lasi.
Având în vedere dispozitiile art.304, alin.1, pct. 5,7 și 9 și ale art.3041 C. proc. civ. au solicitat să se constate faptul că hotararea instanței de fond este nelegală, motivarea dată de instanța de fond în susținerea hotărârii de respingere a acțiunii formulate încălcând dispozițiile legale aplicabile.
Prin cererea de chemare în judecată formulata de C. Municipala de Fond Funciar lasi și P. M. lași s-a solicitat constatarea nulitatii absolute a Hotărârii nr. 3945 din data de 05.09.1994 emise de C. Judeteana pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată în beneficiul doamnei B. M..
Prin Hotararea nr.3945/05.09.1994, C. Judeteana de Fond Funciar lasi a reconstituit numitei B. M., in calitate de mostenitoare a autorului L. loan, suprafata de 3743 mp teren, situata in Trecatoarea P. nr.5.
Recurenții au precizat că din această suprafață de teren pentru care s-a validat reconstituirea dreptului de proprietate, beneficiarei i s-a eliberat Titlul de Proprietate nr._/12.06.1995 pentru suprafața de 2828 mp teren situat in Trecatoarea P. nr.5.
I. S-a solicitat constatarea nulității absolute a Hotărârii nr. 3945 din data de 05.09.1994 întrucât a fost emisă in beneficiul unei persoane care nu avea calitatea de persoana îndreptățita potrivit legii la o astfel de reconstituire a dreptului de proprietate, în conditiile in care, acest act administrativ a fost emis avand la baza Sentinta civila nr. 7986 din data de 03.06.1992 pronuntata de Judecatoria lasi, hotarare judecatoreasca prin care L. loan a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra suprafeței de 8347 mp situat in lasi, .. 5A, fără a se face în nici un fel dovezi privind îndeplinirea conditiilor cerute de legea fondului funciar in ceea ce priveste stabilirea calitatii de persoana îndreptățita: fost proprietar al terenului, preluat de catre stat sau moștenitor al acestuia.
Recurenții au solicitat a retine ca întemeiată cererea de recurs pentru următoarele motive:
In primul rand, faptul ca sentinta civila invocata de pârâta persoana fizica la momentul formularii cererii de reconstituire este prin ea însăși un act de proprietate, dreptul de proprietate decurgând din aceasta nefiind in nici un fel reglementat de dispozitiile legii fondului funciar, neputand constitui temei legal pentru admiterea unei cererii de constituire/reconstituire a dreptului de proprietate in baza acestei legii speciale.
Dupa cum a fost retinut inclusiv in considerentele hotararii comisiei judetene, autorul numitei B. M. - in considerarea naturii juridice a sentintei judecatoresti pronuntate la data de 03.06.1992, a înstrainat prin actul de vindere cumparare autentificat de Notariatul de Stat Județean lasi sub nr. 6565/04.03.1993, numitului Morarita C., o suprafata de 4604,25 mp teren. Dupa cum rezulta din planul de situatie ce a stat la baza înstrainarii, aceasta era singura suprafata de teren libera din zonă raportat la amplasamentul fostei proprietăți a numitului D. C. N., persoana de la care autorul numitei B. M. susținea că a dobândit terenul in baza Procurii speciale din data de 12.02.1959.
In al doilea rand, faptul că dispozitiile Legii nr.18/1991 a fondului funciar au dat posibilitatea restituirii terenurilor catre persoanele care le-au avut in proprietate la momentul preluarii lor de catre stat/cooperativele agricole de productie, sau mostenitorilor acestora.
S-a menționat că autorul paratei B. M. nu a fost proprietar al terenului pentru care a dobândit reconstituirea dreptului de proprietate in baza Hotărârii Comisiei Judetene de Fond Funciar lasi, nefiind depus nici un act prin care să se facă dovada dobândirii in proprietate a acestei suprafete de teren, respectiv a detinerii in proprietate la data preluarii imobilului de catre stat.
De altfel, însăși admiterea unei actiuni in constatarea dobandirii dreptului de proprietate prin uzucapiune este o dovada indirecta a faptului ca autorul paratei-persoane fizice din prezenta cauza nu a fost fostul proprietar legitim al imobilului teren solicitat.
În al treilea rand, este vadită nelegalitatea Sentintei civile nr.9191/2013,
rezultand din motivarea acesteia, în ceea ce priveste invocarea faptului că "daca actele de reconstituire s-au admis in baza unei hotarari judecatoresti - atunci este inadmisibila introducerea unei actiuni in nulitate absoluta, urmand ca persoanele prejudiciate sa promoveze o actiune petitorie - de regulă revendicare", situatia dedusă judecății fiind cu totul alta.
Prin actul administrativ ce face obiectul prezentei cauze, nu s-a luat act de o hotarare judecatoreasca prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate in temeiul Legii nr.18/1991 a fondului funciar in beneficiul autorului/moștenitorului pentru suprafata de teren indicate ci acest act administrativ: hotararea Comisiei Judetene de Fond Funciar nr.3945/1994 a indicat ca înscris în dovedirea calitatii de persoana indreptatita o hotarare judecatoreasca prin care s-a constatat că reclamantul L. loan este proprietarul suprafeței de teren de 8347 in temeiul uzucapiunii îndelungate de 30 de ani.
Deoarece temeiurile de drept ce stau la baza pronuntarii celor doua tipuri de hotărâr, sunt total diferite si avand la baza conditii diferite ce se impuneau a fi îndeplinite, recurenții apreciază că nu poate fi menținuta ca temeinică și legală hotararea instantei de fond - Sentinta civila nr. 9190/17.06.2013, o hotarare de constatare a dreptului de proprietate dacă sunt îndeplinite condițiile privind constatarea uzucapiunii care este prin ea însăși un act de proprietate.
II. Un alt motiv de nelegalitate al sentintei civile ce face obiectul prezentei cereri, prin care solicită casarea sentintei recurate, vizeaza dispozitiile art.304, alin.5 C. proc. civ., intrucat instanța de judecată a încălcat normele de procedură prevazute sub sancțiunea nulității de art.105, alin.2, nefăcând aplicarea principiului contradictorialității.
Instanța de fond a motivat ca fiind inadmisibilă o cerere de constatare a nulității absolute a unui act administrativ emis în baza unei hotărâri judecătorești fără a pune în discuția părților excepția invocată pentru acest considerent, ci s-a limitat la a respinge excepțiile invocate de reclamantă care însă erau motivate pe alte considerente.
Recurenții consideră că se impune astfel admiterea cererii de recurs, casarea sentintei și modificarea ei în sensul admiterii acțiunii formulate de C. M. de Fond Funciar lași și a Primarului M. lași în contradictoriu cu numita B. M. și C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata asupra Terenurilor lasi și constatarii nulitatii absolute a Hotararii nr.3945 din data de 05.09.1994 emisă de C. Judeteană lași pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată.
Recurenții au solicitat proba cu înscrisuri.
Intimata B. M. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și a invocate excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților recurenți, precum și excepția lipsei de interes.
În motivarea excepției lipsei calității procesuale active intimata a arătat că reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. III lit. a din Legea nr. 169/1997 dar acest text de lege dă dreptul primarului și altor personae să solicite constatarea nulității titlului de proprietate ori reclamanții au solicitat constatarea nulității unei hotărâri a Comisiei Județene de Fond Funciar.
Intimata precizează că Hotărârea putea fi atacată numai cu plângere în termen de 30 de zile de la comunicare, pe calea procedurii special prevăzute de art. 53 din Legea nr. 18/1991.
În ceea ce privește lipsa de interes, intimate a precizat că potrivit dispoz. art. III alin. 2 din Legea nr. 169/1997, condiția justificării unui interes legitim în invocarea nulității este impusă tuturor celor care o invocă și nu doar categoriei ”alte persoane”.
B. M. consideră că formularea de către reclamanți a acestei acțiuni nu se poate situa în afara cadrului procesual impus de dispoz. art. 109 din codul de procedură civilă privind condițiile impuse pentru a putea fi parte într-un proces: calitate procesuală, capacitate procesuală, existent unui interes și afirmarea unui drept sau a unei situații juridice care să justifice formularea acțiunii.
Intimata apreciază că lipsa de interes este vădită, întrucât anularea Hotărârii nr. 3945/05.09.1994 este lipsită de finalitate deoarece nu s-a solicitat și constatarea nulității titlului de proprietate nr._/12.06.1995 și anularea hotărârii atacate nu duce și la anularea hotărârii judecătorești invocate de către recurenți.
Față de acestea, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și a solicitat proba cu înscrisuri.
Analizând excepțiile invocate de intimata B. M. în întâmpinarea din recurs, instanța reține următoarele:
Prin cererea formulată, C. M. de Fond Funciar Iași și P. M. Iași au solicitat, în contradictoriu cu pârâții C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Iași și B. M., constatarea nulității absolute a Hotărârii nr. 3945/05.09.1994 a Comisiei Județene de Fond Funciar Iași.
Recurenții reclamanți au invocat faptul că hotărârea atacată a avut la bază sentința civilă nr. 7986/03.06.1992 a Judecătoriei Iași prin care L. I. a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra terenului în suprafață de 8347 mp situat în Iași, .. 5A, această sentință reprezintă prin ea însăși un act de proprietate.
Prin sentința civilă nr. 4791/03.05.2007 dată de Judecătoria Iași în dosarul nr. 6479/245/_ irevocabilă prin nerecurare) a fost însă anulată sentința civilă prin care s-a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune pe excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei.
Prin Hotărârea nr. 3945/05.09.1994 și care face obiectul prezentei acțiuni, a fost admisă cererea petentei B. M. și s-a stabilit în favoarea acesteia dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 3743 mp teren agricol situat în Iași – Trecătoarea P. nr. 5, jud. Iași.
Așa cum rezultă din hotărârea atacată, reconstituirea nu s-a făcut doar în baza sentinței de uzucapiune, anulată ulterior, ci și în baza actelor vechi de proprietate și a certificatului de la Arhivele Statului, s-au avut în vedere vânzările ulteriore intervenite și s-a dispus doar cu privire la suprafața rămasă după acestea.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes invocată de către intimată, aceasta este neîntemeiată și urmează să fie respinsă.
Prezenta acțiune a fost formulată și înregistrată la data de 07.09.2012, fiindu-i aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă anterior.
Conform art. 136 din aceste cod, excepțiile de procedură care nu au fost propuse în condițiile art. 115 și art. 132, nu vor mai putea fi invocate în cursul judecății, afară de cele de ordine publică care pot fi invocate în cursul procesului în cazurile și condițiile legii.
Excepția lipsei de interes nu este o excepție de ordine publică și nu a fost invocată în condițiile art. 115 și art. 132, respectiv prin întâmpinarea depusă la fond sau la prima zi de înfățișare.
În ceea ce privește însă excepția lipsei calității procesuale active, invocată de intimată ca urmare a faptului că nu a fost urmată procedura specială prevăzută de art. 53 din Legea nr. 18/1991, aceasta a fost invocată și prin întâmpinarea de la fond ca excepție a inadmisibilității.
Conform dispozițiilor art. 51 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, C. județeană este competenta să soluționeze contestațiile și să valideze ori să invalideze masurile stabilite de comisiile locale.
C. locală este autoritate publică cu activitate administrativă, iar comisia județeană este autoritate publică cu autoritate administrativ-jurisdicțională.
C. județeană și cea locală au, în limitele competenței lor și prin derogare de la dispozițiile Codului de procedura civilă, calitate procesuală pasivă și, când este cazul, activă, fiind reprezentate legal prin prefect, respectiv primar sau, pe baza unui mandat convențional, de către unul dintre membri, nefiind obligatorie asistarea prin avocat.
Conform dispozițiilor art. 53 alin.1, hotărârile comisiei județene asupra contestațiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, conform dispozițiilor cuprinse în cap. II și cele asupra măsurilor stabilite de comisiile locale, se comunică celor interesați prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare.
În speță recurenții reclamanți nu au făcut dovada că au urmat o astfel de procedură legală obligatorie.
Față de aceste considerente, tribunalul, în baza dispozițiilor art. 312 din Codul de procedură civilă,va respinge excepția lipsei de interes, va admite recursul declarat de C. M. de fond funciar Iași și P. M. Iași împotriva sentinței civile nr. 9190 din 17.06.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o va modifica în parte, în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamanta C. M. de fond funciar Iași în contradictoriu cu pârâții B. M. și C. Județeană de fond funciar Iași.
Partea superioară a machetei
Partea inferioară a machetei
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția lipsei de interes invocată de intimată.
Admite recursul declarat de C. M. de fond funciar Iași și P. M. Iași împotriva sentinței civile nr. 9190 din 17.06.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o modifică în parte, în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta C. M. de fond funciar Iași în contradictoriu cu pârâții B. M. și C. Județeană de fond funciar Iași, pentru lipsa calității procesuale active.
Menține celelalte dispoziții care nu contravin prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.05.2014.
Președinte Judecător Judecător Grefier
M.M. T.P. A.C. I.G.
Redactat: A.C./2 ex/Judecător de fond:Ș. B., Judecătoria Iași
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 433/2014. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 849/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
