Contestaţie la executare. Decizia nr. 357/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 357/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 07-05-2014 în dosarul nr. 15546/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 07 Mai 2014
Președinte - E. C. F.
Judecător - C. E. C.
Grefier - F. L. I.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 357/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelant C. C., apelant C. R. M. și pe intimat H. I. E.-LA CABINET AVOCAT R. R., intimat H. I. E., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 25.04.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 30.04.2014, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 07.05.2014, când:
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr._/14.10.2013 pronunțată de Judecătoria Iași a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de contestatorii C. C. și C. R. M. în contradictoriu cu intimata H. I. E.. De asemenea, prin aceeași sentință civilă a fost respinsă ca neîntemeiată cererea intimatei de obligare a contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, a reținut instanța de fond că prin sentința civilă nr. 2963/26.02.2010, Judecătoria Iași a admis acțiunea formulată de intimata din prezenta cauză în contradictoriu cu contestatorii din prezenta cauză și a obligat pe contestatori la sistarea lucrărilor de construire începute de contestatori în mun. Iași, . desființarea construcțiilor edificate și a gardului construit pe toată lățimea drumului de acces 1870/1, precum și la repunerea drumului DE 1870/1 în starea anterioară începerii construcției, cu consecința redării caracterului de cale de acces auto. Întrucât contestatorii nu au adus la îndeplinire, de bună-voie, dispozițiile hotărârii judecătorești devenită irevocabilă, intimata a solicitat executarea silită a acestui titlu executoriu, în cadrul dosarului execuțional nr. 845/2013 al B. D. și T.. Contestatorii susțin că reclamanta ar fi fost în eroare pe tot parcursul desfășurării procesului în dosarul nr._/245/2008, cu privire la adresa imobilului a cărui desființare se solicită întrucât adresa corectă a imobilului este .. 43, astfel cum rezultă din cartea de identitate, din procesul-verbal de recepție la finalizarea lucrărilor, din adresele nr._/19.11.2009 și_/23.03.2010 emise de mun. Iași și din autorizația de construire nr. 1275/05.12.2011. În consecință, hotărârea judecătorească nu ar putea fi adusă la îndeplinire nici benevol, nici prin executare silită, deoarece dispozitivul vizează un imobil aflat pe o altă stradă. Contestatorii încearcă, așadar, să acrediteze ideea că imobilul construit de ei ar fi distinct de cel la care face referire hotărârea judecătorească ce constituie titlu executoriu, intrată în puterea lucrului judecat. Or, prin aceasta, contestatorii aduc în discuție, indirect, însăși temeinicia hotărârii judecătorești pusă în executare silită, cu toate că, potrivit art. 712 alin. 1 Noul Cod procedură civilă, nu au posibilitatea să facă acest lucru pe calea contestației la executare. De altfel, în cadrul dosarului nr._/245/2008 contestatorii au formulat apărări pe fondul cauzei, neindicând faptul că imobilul cu privire la care se purta judecata ar fi fost greșit individualizat.
Instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 2963/26.02.2010 a Judecătoriei Iași și prin decizia nr. 633/15.12.2010 a Tribunalului Iași, pronunțată în soluționarea apelului, s-a constatat, pe baza probatoriului administrat, că pârâții (contestatori în prezenta cauză) au ocupat în mod ilegal suprafața de 108 m.p. din DE 1870/1 ce separă cele două proprietăți cumpărate de pârâți și care reprezintă drum de acces la proprietatea reclamantei (intimata din cauza de față). Această împrejurare statuată irevocabil de instanțele de judecată se subsumează efectului pozitiv al puterii de lucru judecat al sentinței ce constituie titlu executoriu, nemaiputând fi pusă în discuție într-un proces ulterior. De altfel, ceea ce se dorește a se pune în executare este obligația contestatorilor de a face, de a desființa construcțiile și gardul construit pe lățimea drumului de acces DE 1870/1, iar în dispozitivul hotărârii judecătorești această obligație nu este în nici un fel asociată de . parcelare coroborate cu adresa nr._/05.01.2011 a Instituției arhitectului Șef din cadrul Primăriei Mun. Iași rezultă că DE 1870/1 se intersectează cu DE 1877/1 (denumit . care se află, potrivit procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor și cărții de identitate de contestatorului, construcția edificată de contestatori. Edificarea acestei construcții în apropiere de zona de intersecție a celor două drumuri, așa cum rezultă din raportul de expertiză topo-cadastrală întocmit în cauză, explică de ce construcția contestatorilor figurează la nr. 43 din . ea ocupă, totodată, și parte din DE 1870/1. În consecință, între situația de fapt și partea din dispozitivul sentinței civile nr. 2963/26.02.2010 nu există nicio contradicție care să creeze vreun impediment la punerea în executare a acestei hotărâri judecătorești.
În ceea ce privește critica pe care o aduc contestatorii cu privire la lipsa autorizației de desființare, impusă de art. 8 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, instanța de fond a reținut că hotărârea judecătorească prin care se dispune desființarea unei construcții suplinește necesitatea emiterii unei autorizații de desființare. Art. 8 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 are în vedere situația obișnuită, în care desființarea construcției se face la inițiativa proprietarului construcției; atunci când desființarea a fost dispusă de o instanță judecătorească, hotărârea devenind irevocabilă, cum este cazul în speță, organele administrației publice care au competența eliberării autorizației de desființare nu ar putea ineficientiza hotărârea judecătorească printr-un eventual refuz de a elibera această autorizație. De altfel, așa cum rezultă din art. 32 din Legea nr. 50/1991, chiar în situația în care proprietarul construcției a fost sancționat contravențional pentru edificarea acesteia fără autorizație de construire și s-a dispus, totodată, . sancțiunea desființării construcției, iar contravenientul nu s-a conformat, organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanța judecătorească pentru ca aceasta să dispună desființarea construcției. Așadar, în această situație, instanța de judecată este cea care dispune desființarea construcției, fără a mai fi necesară emiterea unei autorizații de desființare. Prin urmare, și în alte situații în care printr-o hotărâre judecătorească s-ar dispune, irevocabil, desființarea unei construcții, pentru aducerea la îndeplinire a acestei măsuri nu mai este necesară emiterea autorizației de desființare.
Pentru toate aceste considerente, instanța de fond a respins ca neîntemeiată contestația la executare.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat apel contestatorii C. C. și C. R. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, apelanții au susținut că au contestat executarea silită în principal sub două aspecte: somarea lor de a demola o parte dintr-un imobil situat în Iași, .. 43, în condițiile în care imobilul ce trebuie desființat este identificat în dispozitivul hotărârii judecătorești ca fiind amplasat pe . eliberării unei autorizații de demolare.
În ceea ce privește primul punct al contestației, susțin apelanții că prin cererea de chemare în judecată ce a făcut obiectul dosarului nr._/245/2008 al Judecătoriei Iași, reclamanta H. I.-E. a solicitat să se dispună sistarea lucrărilor începute în Mun. Iași . și a gardului din Mun. Iași, . care s-a pretins că blochează accesul reclamantei la proprietatea sa. Prin sentința civilă nr. 2963/26.02.2010, menținută în apel și recurs, Judecătoria Iași a dispus sistarea lucrărilor de construire începute de pârâți în Mun. Iași, . construcțiilor menționate, pe toata lungimea drumului de acces 1870/1. Pentru a duce la îndeplinire dispozițiile instanței, rezultă că trebuie să desființeze o construcție și gardul de împrejmuire din Iași, . apelanții că reclamanta a fost în eroare pe tot parcursul desfășurării procesului cu privire la adresa imobilului a cărui desființare se solicită. Adresa corecta a imobilului este .. 43, Mun. Iași, astfel cum rezultă din cartea de identitate, din procesul verbal de recepție la finalizarea lucrărilor, din adresele nr._ din 19.11.2009 și_/23.03.2010 emise de Mun. Iași și din autorizația de construire nr. 1275/05.12.2011.
Analizând această critică, instanța de fond a găsit-o neîntemeiată, apreciind că pârâții din dosarul de fond nu au indicat faptul că imobilul cu privire la care se purta judecata ar fi fost greșit individualizat. Or, consideră apelanții că nici nu aveau obligația de a indica reclamantei eroarea în care aceasta se află. Astfel, instanța de fond le impută în mod greșit menținerea în eroare a intimatei cu privire la adresa imobilului.
De asemenea, susțin apelanții că tot în mod greșit instanța de fond a considerat că se pune în discuție, pe calea contestației la executare, o hotărâre ce beneficiază de puterea lucrului judecat. Hotărârea judecătoreasca este pronunțata ca urmare a investirii instanței cu o cerere de chemare în judecată. În măsura în care prin cererea introductivă s-au indicat date eronate, este foarte probabil ca dispozitivul acesteia să nu poată fi pus în executare, întrucât instanța nu poate acorda decât ceea ce s-a cerut. Or, acesta este aspectul pe care l-au supus atenției instanței de fond.
Mai susțin apelanții în mod greșit instanța de fond a reținut că în dispozitivul hotărârii ce se execută, obligația de a desființa în parte construcțiile nu este în nici un fel asociată de .. Iași. Astfel, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a arătat că terenul proprietatea sa este situat în Mun. Iași pe . DE 1870/1, solicitând ca pârâții să sisteze lucrările de construire din . le desființeze, iar, în caz de refuz al pârâților, să fie ea autorizată să le desființeze. Astfel, nu se poate reține argumentul judecătorului fondului conform căruia nu există nicio corelație între capetele de cerere formulate. În mod logic și din studierea hotărârii se poate constata că lucrările ce trebuie desființate sunt situate în Mun. Iași, . pretinde că imobilul a cărui construire a fost sistată este altul decât cel ce se solicită a fi demolat. Mai mult, în prezent intimata a dat eficiență dispoziției din hotărâre conform căreia „în caz de refuz din partea pârâților, autorizează pe reclamantă să desființeze lucrările edificate de către pârâți, pe cheltuiala pârâților”. În mod greșit instanța de fond face trimitere doar la punctul din dispozitiv prin care sunt obligați pârâții să desființeze construcțiile și să repună drumul DE 1870/1 în starea anterioară.
Apelanții susțin și faptul că instanța de fond a fost în eroare încercând să demonstreze că hotărârea ar putea fi pusă în executare, întrucât imobilul se află în apropiere de zona de intersecție dintre . DE 1870/1. . care se află situate construcțiile este fostul DE 1877/1. . în același cartier (Galata), dar nu se intersectează cu . consecință, instanța de fond a lămurit dispozitivul unei hotărâri judecătorești în loc să constate că există un impediment obiectiv care nu permite punerea în executare a unei hotărâri pronunțată de o instanță judecătorească ce a fost indusă în eroare prin cererea introductivă asupra unor aspecte esențiale, în speță localizarea imobilului ce se cere a fi demolat.
Apelanții au susținut că în mod greșit a fost soluționată și chestiunea autorizării demolării construcțiilor, considerându-se că existența unei hotărâri a instanței este suficientă, aceasta suplinind actul administrativ. Astfel, autorizația de desființare ar trebui să existe, raportat la dispozitivul hotărârii și la conținutul somației executorului judecătoresc. Instanța a hotărât și executorul s-a limitat doar la a emite somația de desființare a acelei părți de construcție care ocupă drumul de acces, restul imobilului trebuind să rămână neafectat. Or, demolarea unei părți dintr-un imobil nu poate fi realizată decât în urma aprobării unei documentații tehnice, anterioare autorizării, care să garanteze că cealaltă parte a construcției nu va fi afectată de demolare.
Pentru toate aceste considerente, apelanții au solicitat admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței apelate.
În dovedirea apelului, apelanții au solicitat proba cu înscrisuri.
Intimata H. I. – E. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.
În apel s-a depus adresa nr._/29.07.2013 și două schițe.
Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, raportat la motivele de apel invocate și la dispozițiile legale aplicabile, instanța constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea introductivă, contestatorii C. C. și C. R. M. au formulat, în contradictoriu cu intimata H. I. E., contestație la executare cu privire la executarea silită declanșată de către intimată în dosarul nr. 845/2013 al B.E.J. Asociați D. C. și T. V. B., solicitând anularea somației nr. 845/30.04.2013 și a executării silite însăși, precum și a încheierii nr. 845/30.04.2013 privind stabilirea cheltuielilor de executare.
Prin sentința civilă apelată a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de contestatorii C. C. și C. R. M..
Or, raportat la motivele invocate și la dispozițiile legale aplicabile, instanța de apel constată că sentința instanței de fond este legală și temeinică.
Astfel, prin sentința civilă nr. 2963/26.02.2010 pronunțată de Judecătoria Iași a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta H. I. – E. în contradictoriu cu pârâții C. C. și C. R. M., s-a dispus sistarea lucrărilor de construire începute de pârâți în mun. Iași, . fost obligați pârâții să desființeze construcțiile edificate și gardul construit pe toată lățimea drumului de acces DE 1870/1 și să repună drumul DE 1870/1 în starea anterioară începerii construcției, cu consecința redării caracterului de cale de acces auto. De asemenea, prin aceeași sentință civilă a fost autorizată reclamanta, în caz de refuz din partea pârâților, la desființarea lucrărilor edificate de către pârâți, pe cheltuiala acestora. Sentința civilă nr. 2963/26.02.2010 pronunțată de Judecătoria Iași este definitivă și irevocabilă, prin respingerea apelului și a recursului (decizia civilă nr. 633/15.12.2010 a Tribunalului Iași și decizia nr. 600/26.10.2011 a Curții de Apel Iași).
Prin cererea înregistrată la B.E.J.A. D. C. și T. V. B. sub nr. 845/2013 la data de 10.04.2013, creditoarea H. I. E. a solicitat punerea în executare a titlului executoriu – sentința civilă nr. 2963/26.02.2010 a Judecătoriei Iași, decizia civilă nr. 633/2010 a Tribunalului Iași și decizia civilă nr. 600/2011 a Curții de Apel Iași. Prin încheierea din 10.04.2013 a B.E.J.A. D. C. și T. V. B. s-a dispus, în baza art. 664 alin. 1 NCPC, înregistrarea cererii și deschiderea dosarului de executare, iar prin încheierea din 19.04.2013 pronunțată în dosarul nr._/245/2013 al Judecătoriei Iași a fost admisă cererea formulată de executorul Judecătoresc T. V. B. și s-a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2963/26.02.2010 a Judecătoriei Iași, decizia civilă nr. 633/2010 a Tribunalului Iași și decizia civilă nr. 600/2011 a Curții de Apel Iași, la cererea creditoarei H. I. – E. împotriva debitorilor C. C. și C. R. M., pentru suma de 2608,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată și pentru desființarea lucrărilor, conform sentinței civile nr. 2963/2010 a Judecătoriei Iași, suma de 1500 lei – cheltuieli de judecată conform deciziei civile nr. 633/2010 a Tribunalului Iași și suma de 500 lei cheltuieli de judecată conform deciziei civile nr. 600/2011 a Curții de Apel Iași.
Prin încheierea nr. 845/30.04.2013 emisă de B.E.J.A. D. C. și T. V. B. s-au stabilit cheltuielile de executare în cuantum de 2928,60 lei.
La data de 30.04.2013 a fost emisă de către B.E.J.A. D. C. și T. V. B. somația nr. 845/2013 prin care s-a pus în vedere debitorilor ca, în termen de 10 zile de la primirea somației, să se conformeze titlurilor executorii, în sensul de a desființa lucrările edificate și gardul construit pe toată lățimea drumului de acces DE 1870/1 și de a repune drumul DE 1870/1 în starea anterioară începerii construcției, cu consecința redării caracterului de cale de acces auto, conform sentinței civile nr. 2963/2010. De asemenea, au fost somați debitorii să achite suma de 7536,90 lei, compusă din cheltuieli de judecată stabilite prin titlurile executorii și cheltuieli de executare conform încheierii nr. 845/2013 din 30.04.2013.
Potrivit disp. art. 711 Noul Cod procedură civilă, „împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație la executare de către cei interesați sau vătămați prin executare”, iar potrivit disp. art. 712 alin. 1 Noul Cod procedură civilă, „dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătorești sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe calea contestației motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecății în primă instanță sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă”. Astfel, contestația la executare este mijlocul procedural specific executării silite prin care părțile, direct interesate în raportul juridic de executare, precum și terții vătămați prin modul în care s-a realizat executarea silită, pot obține anularea sau îndreptarea actelor de executare nelegale. Totodată, art. 712 alin. 1 Noul Cod procedură civilă reglementează principiul potrivit căruia, atunci când titlul executoriu este reprezentat de o hotărâre judecătorească, pe calea contestației la executare nu se pot invoca motive de fapt și de drept care au fost invocate și tranșate definitiv de către instanță în cursul procesului finalizat prin emiterea hotărârii judecătorești care constituie titlu executoriu, respectiv motive de fapt sau de drept care ar fi putut fi invocate în cursul judecății în primă instanță sau într-o cale de atac. Instanțele care soluționează o contestație la executare sunt ținute a respecta, la fel ca și părțile din executarea silită, autoritatea de lucru judecat de care se bucură titlul executoriu, atât în privința celor stabilite prin dispozitiv, cât și în privința celor explicate în considerente.
În speță, prin contestația la executare formulată, contestatorii au invocat faptul că prin sentința civilă nr. 2963/26.02.2010 a Judecătoriei Iași s-a dispus sistarea lucrărilor începute de ei în mun. Iași, . construcțiilor menționate, pe toată lungimea drumului de acces DE 1870/1. Or, au susținut contestatorii că reclamanta a fost în eroare pe parcursul desfășurării procesului cu privire la adresa imobilului a cărui desființare a solicitat-o, în sensul că adresa corectă este .. 43, astfel cum rezultă din cartea de identitate, din procesul – verbal de recepție la finalizarea lucrărilor, din adresele nr._/19.11.2009 și nr._/23.03.2010 și din autorizația de construire nr. 1275/05.12.2011. În consecință, au susținut contestatorii că hotărârea nu poate fi adusă la îndeplinire nici benevol, nici prin executare silită, întrucât dispozitivul vizează un imobil aflat pe o altă stradă. Aceste aspecte au fost reiterate și prin cererea de apel.
Or, cum în mod corect a reținut instanța de fond, instanța de apel constată că motivele invocate de către contestatorii – apelanți vizează însăși temeinicia titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2963/26.02.2010 a Judecătoriei Iași, fapt ce contravine dispozițiilor art. 712 alin. 1 Noul Cod procedură civilă. Raportat la disp. art. 712 alin. 1 Noul Cod procedură civilă, instanța de apel reține că toate aceste apărări legate de adresa imobilului a căruia desființare s-a solicitat sunt apărări care puteau fi invocate în cadrul litigiului finalizat cu pronunțarea hotărârii judecătorești a cărei executare silită s-a solicitat, neputând fi invocate în cadrul contestației la executare.
Prin sentința civilă nr. 2963/26.02.2010 a Judecătoriei Iași și prin decizia civilă nr. 633/15.12.2010 a Tribunalului Iași, s-a constatat că pârâții au ocupat o suprafață de 108 m.p. din DE 1870/1 ce separă cele două terenuri proprietatea lor și care reprezintă drum de acces la proprietatea reclamantei, iar prin edificarea construcției cu destinația de locuință pe DE 1870/1 au îngrădit în mod nejustificat dreptul de proprietate al reclamantei, blocându-i accesul la drumul de exploatare menționat. Or, cum în mod corect a reținut instanța de fond, această împrejurare a fost statuată irevocabil de către instanțele de judecată și se subsumează efectului pozitiv al puterii de lucru judecat al sentinței ce constituie titlu executoriu, nemaiputând fi pusă în discuție într-un proces ulterior.
Cât privește susținerile apelanților referitoare la faptul că instanța de fond a lămurit dispozitivul unei hotărâri judecătorești, în loc să constate că există un impediment obiectiv care nu permite punerea în executare a unei hotărâri judecătorești, instanța de apel reține că acestea sunt neîntemeiate. Astfel, instanța de fond a analizat motivele invocate de către contestatori, concluzionând că din probele administrate nu rezultă că între situația de fapt și dispozitivul sentinței civile nr. 2963/26.02.2010 există vreo contradicție care să creeze un impediment la punerea în executare a hotărârii judecătorești. În acest sens, instanța de fond, în mod corect, a constatat că din cuprinsul adresei nr._/05.01.2011 și a planurilor parcelare rezultă că DE 1870/1 se intersectează cu DE 1877/1, pe care se află construcția edificată de către contestatori. Faptul că imobilul construit de contestatori ocupă parțial DE 1870/1 a fost statuat irevocabil prin hotărârile judecătorești a căror executare silită s-a solicitat.
În plus, instanța de apel reține și faptul că prin sentința civilă nr. 2963/26.02.2010 au fost obligați pârâții să desființeze construcțiile edificate și gardul construit pe toată lățimea drumului de acces DE 1870/1 și să repună drumul DE 1870/1 în starea anterioară începerii construcției, cu consecința redării caracterului de cale de acces auto. Or, în aceste condiții, în mod corect prin somația contestată debitorii au fost somați să se conformeze titlurilor executorii, în sensul de a desființa lucrările edificate și gardul construit pe toată lățimea drumului de acces DE 1870/1 și de a repune drumul DE 1870/1 în starea anterioară începerii construcției, cu consecința redării caracterului de cale de acces auto, conform sentinței civile nr. 2963/2010.
În ceea ce priește susținerile apelanților referitoare la faptul că în mod greșit instanța de fond a reținut că nu este necesară existența unei autorizații de demolare, fiind suficientă existența unei hotărâri judecătorești, instanța de apel reține că acestea sunt nefondate. Astfel, art. 8 alin. 1 din legea nr. 50/1990, invocat de contestatorii – apelanți, reglementează situația în care desființarea construcției se face la inițiativa proprietarului. Or, în situația în care desființarea unei construcții se dispune printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, nu mai este necesară emiterea unei autorizații de desființare pentru aducerea la îndeplinire a acestei măsuri.
Pe cale de consecință, reținând că apelanții – contestatori nu au formulat alte critici care să vizeze legalitatea actelor de executare sau a executării silite însăși, instanța de apel reține că în mod corect instanța de fond a respins contestația la executare formulată.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanța, în baza disp. art. 480 alin. 1 Noul Cod procedură civilă, va respinge apelul și va menține sentința instanței de fond ca legală și temeinică.
În baza disp. art. 453 Noul Cod procedură civilă, instanța va obliga apelanții să achite intimatei suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul promovat de apelanții C. C. și C. R. M. împotriva sentinței civile nr._/14.10.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, pe care o menține.
Obligă apelanții C. C. și C. R. M. la plata în favoarea intimatei H. I. E. a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.05.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
P.E.C. C.C.E. I.F.L.
Red./tehnored. C.C.E.
5 ex., 03.07.2014
Judecător fond: P. Ș. A.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 680/2014. Tribunalul IAŞI | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 686/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
