Fond funciar. Decizia nr. 763/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 763/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 16-05-2014 în dosarul nr. 854/239/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 16 Mai 2014
PREȘEDINTE – D. I.
JUDECĂTOR – D. C.
JUDECĂTOR – C. A. M.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 763/2014
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de către C. A. împotriva sentinței civile nr. 1130 din 29.10.2013 pronunțată de Judecătoria Hîrlău, intimați fiind Ș. M M., C. L. De Fond Funciar Fîntînele Prin Primar, C. Județeană De Fond Funciar Iași Prin Prefect, având ca obiect fond funciar anulare T.p..
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Cauza a rămas în pronunțare în ședința publică din data de 09 mai 2014, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1130 din_ Judecătoria Hîrlău a admis excepția lipsei de interes al reclamantei în promovarea acțiunii,invocată din oficiu și în consecință a respins acțiunea promovată de reclamanta C. A. în contradictoriu cu pârâtele Ș. M.M. C. L. Fântânele și C. Județeană Iași de fond funciar.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta este fiica lui C. Eugeniu, așa cum rezultă din certificatul de naștere depus la dosarul cauzei. Reclamanta mai are un frate, C. E.,însă acesta a renunțat la succesiunea tatălui lor, C. Eugeniu, decedat la data de 6.02.2000,așa cum rezultă din declarația autentificată la BNP A. Ț. din B.-fila 8.
Tatălui reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 9,50 ha teren pe raza comunei Fântânele,județul Iași și i s-a emis adeverința de proprietate nr.847 din 12.08.1991-fila 9 bis.
Prin prezenta cerere, reclamanta, în calitate de moștenitoare a defunctului C. Eugeniu,tatăl ei,a susținut că terenul înscris în titlul de proprietate emis pârâtei Ș. M.M. provine din moștenirea bunicului ei,C. I.,decedat la data de 7.11.1967 și că din eroare pe titlu a fost menționată o altă persoană.
Instanța de fond – în soluționarea excepției - a reținut că titlul de proprietate contestat,nr._ din 2.10.1997 a fost emis pârâtei Ș. M.M. pentru suprafața de 1 ha teren pe raza comunei Focuri,județul Iași.În documentația aferentă emiterii titlului de proprietate depusă de pârâta C. Județeană Iași se regăsesc două cereri formulate la apariția Legii 18/1991 și anume: una promovată de Știuruc M. în calitate de moștenitoare a tatălui ei,Ț. I. pentru suprafața de 0,90 ha teren și o cerere de constituire a dreptului de proprietate formulată de Ș. M.M..
Nu rezultă din probele administrate în cauză care dintre aceste cereri a fost avută în vedere de comisia locală de fond funciar atunci când a întocmit documentația care a stat la baza emiterii titlului însă din relațiile obținute de la SEIP H. pârâta Ș. M.M. nu este fiica lui Ț. I. ci a lui P. M. și E..
Trecând peste aceste inadvertențe,instanța de fond a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada interesului său în anularea titlului de proprietate emis pârâtei Ș. M.M. mai exact a folosului practic,imediat pe care îl are pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare.Interesul trebuie să îndeplinească anumite condiții și anume să fie legitim,personal și direct,născut și actual.
Interesul este legitim atunci când se urmărește afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv sau interes recunoscute de lege și potrivit scopului economic și social pentru care au fost recunoscute.
În cauza de față,reclamanta ar fi justificat un interes legitim dacă ar fi făcut dovada emiterii unui act de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea autorului său pe terenul cuprins în titlul de proprietate emis pârâtei,altfel nu are nici un folos practic în urma anulării acestui titlu pentru că nu se poate emite un titlu în favoarea sa atât timp cât nu are,la rândul său,un drept recunoscut asupra terenului respectiv.
Singurele probe administrate de reclamantă în această cauză sunt înscrisurile depuse la dosar și declarația martorei Ț. C..Adeverința de proprietate emisă autorului reclamantei pentru suprafața de 9,50 ha face dovada întinderii dreptului recunoscut acestuia nu și a amplasamentului terenului iar depoziția martorei este evazivă,fără repere concrete care să poată conduce la individualizarea terenului.
Reclamanta nu a realizat dovada că autorul său ar fi formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul cuprins în titlul de proprietate emis pârâtei.Condiția existenței interesului în cazul promovării unei acțiuni în constatarea nulității absolute a titlului de proprietate rezultă și din dispozițiile art.III alin.2 din Legea 169/1997 conform cărora nulitatea poate fi invocată și de terțe persoane care justifică un interes legitim ,acestea fiind orice persoane ale căror drepturi au fost încălcate sau nesocotite la eliberarea titlului.
Reclamanta își putea justifica dreptul la acțiune nu numai printr-un alt titlu emis în baza legii fondului funciar ci prin orice alt act ce dovedește că i-a fost recunoscut,în condițiile Legii 18/1991,dreptul ce îi este lezat prin titlul a cărui nulitate o solicită.
Admițând că titlul pârâtei ar fi afectat de vicii ce ar putea atrage nulitatea absolută,atât timp cât reclamanta nu justifică îndreptățirea sa la suprafața de 1 ha teren înscrisă în titlul de proprietate emis pârâtei Ș. M.M.,este sarcina autorităților cu atribuții în domeniul fondului funciar de a verifica legalitatea acestuia.
Fiind o cerință necesară pentru existența dreptului la acțiune pe care reclamanta nu a îndeplinit-o,instanța de fond a admis excepția lipsei de interes al reclamantei în promovarea acțiunii și a respins cererea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta C. A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
Pârâta Ș. a fost greșit trecută pe titlul de proprietate, neavând teren pe amplasamentul respectiv .
Arată recurenta faptul că tatăl său a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață de 40 de ha pe care bunicul său a deținut-o pe raza satului Fîntînele. În mod greșit instanța de fond a apreciat drept evaziva declarația martorei audiate, aceasta cunoscând mai multe amănunte întrucât a stat în casa lor. Se mai arată faptul că la dosar a fost depusă cererea de reconstituire formulată de tatăl său la 11.10.1991 precum și faptul că nu s-a făcut aplicarea art. 225 C.pr.civ.; mai mult, soluția instanței de fond a fost dată în baza a două adrese ce se contrazic, adrese emise de comisia locală de fond funciar.
În drept nu au fost invocate dispoziții legale.
Recursul a fost declarat în termen, motivat, semnat, fiind scutit de la plata taxei de timbru. În cauză nu s-a formulat întâmpinare, nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, sentința primei instanțe prin prisma motivelor de recurs, dar și sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul va reține că recursul sunt neîntemeiat, față de următoarele considerente:
Obiectul cererii de față îl constituie anularea titlului de proprietate nr._ din 2.10.1997, cerere formulată de C. A., fiica lui Eugeniu (fiul lui I. și A.) și A..
Titlul de proprietate este emis pe numele intimatei pârâte Ș. M. M. pentru un ha pe teritoriul satului Fîntînele: 2573 mp în extravilan, T 19/1, . și 7427 mp în intravilan, T 40, ..
Potrivit art. III alin 1 lit. a din Legea nr. 169/1997 așa cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005: „ (1) Sunt lovite de nulitate absoluta, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, cu modificările si completările ulterioare si ale prezentei legi: a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, in favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt:…„
Analizând recursul reclamantei, prin prisma motivelor invocate dar și a dispozițiilor legale în materie, instanța de control judiciar reține că acesta este nefondat, sentința instanței de fond fiind temeinică și legală.
Potrivit art. III alin 2 din Legea nr. 169/1997 așa cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005 prevede că: „ Nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim…. „
După cum solicită expres reclamanta, dorește constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._ din 2.10.1997, titlu față de care are calitatea de terț nefiind parte a raportului juridic în temeiul căruia a fost emis acest act .
Față de prevederile art. III din Legea nr.169/1997, care
reprezintă „sediul materiei” în privința nulității absolute a actelor emise cu încălcarea dispozițiilor Legii nr.18/1991 „Prin calitate procesuală se înțelege interesul îndreptățit al unei persoane de a cere concursul justiției, ce izvorăște din încălcarea unui drept propriu sau dintr-un raport – recunoscut de lege - de conexitate cu acel drept.
Raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, dar și la practica judiciară în materie, instanța de control judiciar reține că, într-o acțiune în anularea unui titlu de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991, legitimare procesuală are orice persoană ale cărei interese au fost nesocotite la eliberarea titlului de proprietate și care își poate justifica interesul printr-un titlu sau orice act prin care dovedește că i-a fost recunoscut, în condițiile Legii nr. 18/1991, dreptul ce pretinde că îi este lezat prin titlul de proprietate a cărui anulare o solicită.
Așadar, în mod temeinic și legal, instanța de fond a reținut că, potrivit dispozițiilor legale speciale, trebuia să își dovedească interesul în promovarea acțiunii printr-un titlu sau orice act prin care dovedește că i-a fost recunoscut, în condițiile Legii nr. 18/1991, un drept de proprietate ce ar fi lezat prin emiterea titlului emis intimatei, lucru ce nu a fost dovedit de către aceasta.
Așa după cum s-a statuat în practica judiciară în materie, actualitatea interesului judiciar în formularea cererii, ca aptitudine recunoscută de art. III din Legea nr. 169/1997 derivă din existența în patrimoniul reclamantei a unui drept subiectiv încălcat prin emiterea actului juridic atacat, fie a dreptului real de proprietate fie a unui drept de creanță.
S-a statuat de asemenea că, cererea formulată în baza Legii nr. 18/1991, soluționată favorabil, justifică interesul în cererea din cauză, în condițiile în care adeverința provizorie confirmă vocația autoarei reclamantei la reconstituirea dreptului de proprietate emiterea titlului urmând a fi reprezentat doar o formalitate firească pentru atestarea a însuși dreptului real - Curtea de Apel București, Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, decizia nr. 139/R din 16 iunie 2005.
În același sens, este și majoritatea practicii judiciare în materie, și, în sprijinul soluției adoptate de către instanță, invocăm și deciziile de speță nr. 283/2001, nr. 331/2002 și nr. 423/2001 ale Curții de Apel Suceava, decizia civilă nr. 2467/2001 a Curții de Apel Cluj și Decizia civilă nr. 170/R din 2 februarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Pitești ,deciziile nr. 11/12.01.2004 și nr. 569/10.02.2004 ale Curții de Apel C., decizia nr. 275/R/2004 a Curții de Apel Pitești .
Or, în speță, recurenta reclamantă nu numai că nu a dovedit că i-a fost recunoscut dreptul de proprietate în procedura administrativ jurisdicțională prevăzută de legile fondului funciar ci, nu a demonstrat nici că, prin emiterea titlului de proprietate nr._ din 2.10.1997 în favoarea intimatei i-a fost lezat vreun drept real de proprietate.
Astfel, la dosar s-a depus adeverința de proprietate nr. 847 din 12.08.1991 prin care se adeverește faptul că tatălui reclamantei recurente i s-a stabilit dreptul de proprietate pentru 9,50 ha prin HCJ Iași nr. 20 din 9.08.1991, anexa 2a; acest act nu conține nicio identificare a terenului. Aceeași situație este reținută și în privința actelor depuse de reclamanta recurentă la filele 11-15. În ceea ce privește declarația martorei Ț. catinca tribunalul reține faptul că aceasta a arătat că bunicul reclamantei a avut un ha teren grădină în intravilan, fără a mai cunoaște altceva legat de teren. A mia arătat martora că a auzit că s-ar fi construit o casă pe teren dar nu știe exact pe ce teren și cine ar fi îndreptățit să o țină. Astfel, aprecierea declarației martorei ca evazivă – de către instanța de fond - este corectă.
Relevante sunt și precizările formulate de C. L. Fîntînele pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor prin care se arată faptul că tatăl reclamantei recurente nu a avut teren pe raza . a fost pus în posesie. Se face trimitere la fișa suprafețelor primite în proprietate de tată reclamantei nr. 847 în extravilanul . fond. Această fișă este semnată de Ș. M., necuprinzând semnătura membrilor comisiei locale de fond funciar, neputând fi avută în vedere.
În ceea ce privește prezentarea l interogatoriu instanța de recurs reține faptul că, în cauză, nu s/a solicitat această probă, nu a fost dispusă de instanța de fond, pârâta nefiind citată pentru nici un termen cu mențiunea la interogatoriu, motiv pentru care nu sunt aplicabile dispozițiile art. 225 C.pr.civ.
În ceea ce privește adresele contradictorii depuse de comisia locală de fond funciar, tribunalul reține faptul că acestea o privesc pe titulara titlului de proprietate contestat, or – în recursul de față – ne aflăm în analizarea unei sentințe civile prin care s-a reținut lipsa interesului reclamantei în formularea cererii, această cerință urmând a se analiza cu prioritate. Astfel, raportat la soluția dată de instanța de fond, recurată în cauza de față, adresele menționate nu au relevanță.
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă sau alte motive de ordine publică, instanța va respinge recursul declarat de către reclamanta C. Amy împotriva sentinței civile nr. 1130 din 29.10.2013 pronunțată de Judecătoria Hîrlău, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către reclamanta C. Amy împotriva sentinței civile nr. 1130 din 29.10.2013 pronunțată de Judecătoria Hîrlău, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 16.05.2014.
.
Președinte, I. D. | Judecător, C. D. | Judecător, A. M. C. |
Grefier, G. I. |
RED/TEHNORED – D.I./D.I.
2 EX – 1.07.2014
JUD. FOND. – L. V.
| ← Declararea judecătorească a morţii. Sentința nr. 2206/2014.... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
