Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 773/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 773/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 23-10-2014 în dosarul nr. 24566/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 23 Octombrie 2014
Președinte - C. R.
Judecător C. E. C.
Grefier Ș. D.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 773/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelanta C. M. și pe intimatul C. D., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este completă.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile în apel au avut loc în ședința publică din data de 16.10.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie civilă când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru azi, 23.10.2014, când,
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 5533/14.04.2014 pronunțată de Judecătoria Iași a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost completată, formulată de către reclamanta C. M. în contradictoriu cu pârâtul C. D..
S-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei în cote egale de contribuție de câte 50% următoarele bunuri:
- dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 11 situat în Iași, ., ., et2, județul Iași, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3800 din 24.09.1998 de B.N.P. B. – A. L., în valoare de 161.722 lei;
- dreptul de proprietate asupra autovehiculului marca Chevrolet, nr. de identificare KLASF69A14B148853, cu nr. de înmatriculare_, în valoare de 8.606 lei.
Valoarea totală a bunurilor comune fiind de 170.328 lei.
S-a dispus sistarea stării de coproprietate în devălmășie și, ca efect al partajului, s-au atribuit reclamantei toate bunurile comune și a fost obligată reclamanta să achite pârâtului suma de 85.164 lei, cu titlu de sultă, fiind stabilit termen de plată a sultei 6 luni de la data rămânerii definitive a sentinței.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantei având ca obiect constatarea unui drept de creanță în cuantum de 3728,82 lei reprezentând cheltuieli de întreținere aferente exclusiv locațiunii pârâtului.
A fost obligat pârâtut la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2850 lei, din care suma de 550 lei reprezintă onorariile experților, suma de 1800 lei reprezintă cuantumul taxei judiciare de timbru, iar suma de 500 lei reprezintă onorariul apărătorului ales.
Pentru a se pronunța astfel, a reținut instanța de fond că prin sentința civilă nr._/28.06.2013 a Judecătoriei Iași s-a dispus desfacerea, prin acord, a căsătoriei părților încheiate la data de 26.03.1988. În timpul căsătoriei, părțile au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 11 situat în Iași, ., ., ., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3800 din 24.09.1998 de B.N.P. B. – A. L., în valoare de 161.722 lei, și dreptul de proprietate asupra autovehiculului marca Chevrolet, nr. de identificare KLASF69A14B148853, cu nr. de înmatriculare_, în valoare de 8.606 lei.
În ceea ce privește cererea reclamantei având ca obiect constatarea unui drept de creanță în cuantum de 3728,82 lei reprezentând cheltuieli de întreținere aferente exclusiv locațiunii pârâtului, instanța de fond a reținut că aceasta este neîntemeiată având în vedere faptul că din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă cuantumul sumelor datorate de către ambii foști soți cu titlu de cheltuieli de întreținere și penalizări, și nici perioada pentru care au fost calculate acestea, astfel încât să se poate conchide că sumele achitate de către reclamantă, conform chitanțelor nr._/28.01.2014 și nr._/04.02.2014, reprezintă exclusiv datoria aferentă cotei – părți cuvenite pârâtului. De asemenea, s-a reținut că susținerile reclamantei referitoare la încheierea contractului de credit cu B. Post S.A., plata ratelor contractuale și modalitatea de utilizare a sumei împrumutate nu au fost probate, astfel cum impun prevederile art. 10 alin.1 Cod procedură civilă.
Potrivit disp. art. 320 cod civil (art. 36 alin. 1 din vechiul Cod al familiei), în caz de încetare, regimul matrimonial se lichidează potrivit legii, prin buna învoiala, sau, în caz de neînțelegere, pe cale judiciară. Totodată, potrivit prevederilor art. 339 Cod civil, bunurile dobândite în timpul regimului comunității legale de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmășie ale soților, iar, potrivit art. 343 din același act normativ, calitatea de bun comun nu trebuie dovedită (art. 30 alin. 1 și 3 din vechiul Cod al familiei). Astfel, s-a reținut că, în temeiul prezumției relative de comunitate instituite de către legiuitor prin art. 357 al 2 Cod civil, oricare bun dobândit in timpul căsătoriei de oricare dintre soți, se consideră comun, câtă vreme nu se face dovada că este propriu, respectiv că se încadrează într-una din categoriile prevăzute de art. 340 Cod civil.
În ceea ce privește cota de contribuție, instanța de fond a reținut că, în ceea ce privește partajul bunurilor comune dobândite de către foștii soți, această cotă de contribuție este stabilită prin raportare la totalitatea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, nu în mod individual, fiind avute în vedere nu doar veniturile realizate din muncă de către fiecare dintre foștii soți, ci și contribuția fiecăruia în cadrul gospodăriei comune, precum și la dobândirea și conservarea bunurilor. În speță, reclamanta a susținut că fiecare dintre foștii soți a avut o cotă de contribuție de 50% la dobândirea și conservarea bunurilor comune, astfel încât instanța de fond a dat eficiență prevederilor art. 357 alin.2 Cod civil.
În consecință, în temeiul prevederilor art. 357 Cod civil, instanța de fond a admis în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost completată, și a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei în cote egale de contribuție bunurile menționate mai sus, în valoare totală de 170.328 lei.
La formarea loturilor prima instanță a avut în vedere disp. art. 983 alin. 2 Cod procedură civilă potrivit cărora instanța va face împărțeala în natură, iar în cazul în care loturile nu sunt egale în valoare, ele se întregesc printr-o sumă de bani, precum și criteriile prevăzute de art. 987 Cod procedură civilă, reținând și cererea reclamantei cu privire la modalitatea de efectuare a partajului, dar și lipsa unei cereri din partea pârâtului cu privire la atribuirea bunurilor.
Prin urmare, dispunând sistarea stării de coproprietate în devălmășie, instanța de fond a atribuit reclamantei toate bunurile comune, astfel cum au fost identificate și a obligat reclamanta, în temeiul disp. art. 983 alin. 2 Cod procedură civilă, să achite pârâtului suma de 85.164 lei, cu titlu de sultă corespunzătoare cotei de contribuție de 50%, stabilind termen de plată a acesteia 6 luni de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe civile, în concordanță cu dispozițiile art. 989 Cod procedură civilă. Totodată, instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei având ca obiect constatarea unui drept de creanță în cuantum de 3.728,82 lei reprezentând cheltuieli de întreținere aferente exclusiv locațiunii pârâtului.
Față de prevederile art. 453 alin. 2 și art. 455 Cod procedură civilă, având în vedere soluția pronunțată cu privire la cererea de chemare în judecată, precum și dubla calitate a părților în procesele de partaj (reclamant și pârât) și împrejurarea că sistarea stării de coproprietate este în interesul ambelor părți, instanța de fond a obligat pârâtul la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2850 lei, corespunzătoare cotei de contribuție a acestuia de 50 %, din care suma de 550 lei reprezintă onorariile experților, suma de 1800 lei reprezintă cuantumul taxei judiciare de timbru, iar suma de 500 lei reprezintă onorariul apărătorului ales.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel reclamanta C. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, reclamanta a susținut că este netemeinică soluționarea cererii privind atribuirea bunului mobil (autoturism) către pârâtul. Astfel, solicitarea sa de atribuire către pârât a autoturismului a fost generată de faptul că în prezent pârâtul este cel care folosește exclusiv autoturismul Chevrolet Kalos. Din acest motiv, evaluarea efectuată de expert a fost realizată la nivel teoretic, pârâtul refuzând să se prezinte la cele două convocări ale expertului ori să dea expertului posibilitatea de a vizualiza bunul. Uzura acestui bun, starea de întreținere, valoarea actuală stabilită pe calea probei tehnice efectuate, se datorează exclusiv pârâtului. În consecință, apreciază apelanta că, fie și în considerarea principiului conform căruia partajarea se dispune, de regulă, în natură, autoturismul trebuie să-i fie atribuit pârâtului C. D..
Mai susține apelanta că în mod greșit instanța de fond a respins cererea privind constatarea unui drept de creanță. Astfel, în momentul în care a aflat că imobilul bun comun este pasibil a fi supus procedurii execuționale pentru plata datoriilor către Asociația de locatari, a achitat aceste sume (3728,82 lei), dovada făcând-o cu înscrisurile depuse pentru termenul din 3.03.2014. Este evident faptul că această sumă nu reprezintă contravaloarea unui debit pe care ea l-ar fi înregistrat către Asociația de locatari (fiind de notorietate faptul că tocmai în scopul achitării datoriilor a fost nevoită să plece la muncă în străinătate), ci o datorie personală a pârâtului, pe care a înțeles să o achite tocmai în scopul de a conserva și a păstra în patrimoniu bunul imobil.
În consecință, susține apelanta că este întemeiată solicitarea sa de a se constata în beneficiul său (cu obligarea corelativă a pârâtului la achitarea acestuia) a unui drept de creanță cu privire la suma de 3728,82 lei.
Apelanta a susținut că este nelegală și modalitatea în care instanța de fond a soluționat solicitarea privind acordarea cheltuielilor de judecată, respectiv cenzurarea onorarului apărătorului ales. Susține apelanta că pârâtul C. D. are calitatea de „parte căzută în pretenții”, conform normelor de procedură civilă. Activitatea de identificare a bunurilor și de realizare concretă a lichidării comunității acestora îi profită în egală măsură și pârâtului, sens în care, dat fiind faptul că până la acest moment ea a suportat toate cheltuielile ocazionate de soluționarea prezentei proceduri judiciare, se impunea obligarea pârâtului-intimat la plata acestor cheltuieli.
Pentru toate aceste considerente, apelanta a solicitat admiterea apelului.
Intimatul C. D. nu a formulat întâmpinare.
La primul termen de judecată în apel, părțile au depus la dosarul cauzei o tranzacție, solicitând instanței să ia act de tranzacția intervenită între părți.
Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, instanța de apel reține următoarele:
Potrivit disp. art. 438 alin. 1 Noul Cod procedură civilă, părțile se pot înfățișa oricând în cursul judecății, chiar fără să fi fost citate, pentru a cere să se dea o hotărâre care să consfințească tranzacția lor, iar potrivit disp. art. 439 Noul Cod procedură civilă, tranzacția va fi încheiată în formă scrisă și va alcătui dispozitivul hotărârii.
Potrivit disp. art. 462 Noul Cod procedură civilă, părțile pot solicita instanței legal învestite cu soluționarea unei căi de atac să ia act de înțelegerea lor cu privire la soluționarea litigiului, dispozițiile art. 438 – 441 aplicându-se în mod corespunzător.
Astfel, dispozițiile art. 438 – 441 Noul Cod procedură civilă reglementează aspectele de ordin procedural ale tranzacției judiciare, deci ale tranzacției încheiate de părți cu scopul stingerii unui litigiu aflat pe rolul instanței, prin pronunțarea unei hotărâri de expedient.
Tranzacția, fiind un act procedural de dispoziție, poate fi încheiată de părți personal sau prin mandatar cu procură specială. De asemenea, tranzacția poate fi încheiată în orice etapă a procesului, în primă instanță sau în căile de atac, astfel cum prevede art. 462 Noul Cod procedură civilă.
Cât privește forma tranzacției, pentru a putea fi pronunțată o hotărâre prin care să se încuviințeze învoiala părților este necesar ca aceasta să fie perfectată în formă scrisă, conținutul ei urmând a se regăsi integral în cuprinsul dispozitivului hotărârii.
În speță, la termenul de judecată din 23.10.2014, s-a depus la dosarul cauzei tranzacția încheiată de reclamanta C. M., prin procurator special B. L., și pârâtul C. D., în scopul soluționării prezentului litigiu.
Totodată, la dosarul cauzei a fost depusă și procura judiciară autentificată sub nr. 3521/18.09.2014, prin care reclamanta C. M. a împuternicit pe numita B. L. să o reprezinte în prezenta cauză. Din cuprinsul acestei procuri rezultă că mandatara a fost împuternicită „să-și manifeste consimțământul (…) inclusiv în vederea semnării unui acord de mediere sau/și tranzacții judiciare cu privire la toate și oricare bunuri – obiect material al acțiunii de partaj”. De asemenea, se menționează în cuprinsul procurii faptul că, în temeiul tranzacției ce urmează a fi semnată în numele reclamantei, mandatarul este liber să aprecieze asupra formării loturilor și atribuirii acestora, a plății eventualelor sulte, al căror cuantum îl va stabili după propria apreciere, cu protejarea intereselor mandantei.
În speță, având în vedere obiectul prezentei cauze (partaj bunuri comune) și constatând îndeplinite disp. art. 438 și art. 439 Noul Cod procedură civilă, raportat și la disp. art. 462 Noul Cod procedură civilă, instanța de apel reține că este întemeiată cererea părților de a se lua act de tranzacția intervenită.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanța, în baza disp. art. 480 și art. 462 Noul Cod procedură civilă, va admite apelul și va schimba în tot sentința primei instanței, iar în temeiul disp. art. 438 – 439 Noul Cod procedură civilă, va consfinți tranzacția intervenită între părți.
În ceea ce privește cererea reclamantei de restituire a taxei de timbru în cuantum de 1344 lei (1/2 din taxa de timbru aferentă căii de atac), instanța de apel va respinge această cerere ca neîntemeiată, având în vedere disp. art. 45 din O.U.G. nr. 80/2013, în care sunt menționate în mod expres cazurile în care se poate restitui taxa judiciară de timbru (integral sau parțial).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de reclamanta C. M. împotriva sentinței civile nr. 5533/14.04.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o schimbă în tot în sensul că:
În baza disp. art. 438 – 439 Noul Cod procedură civilă, consfințește tranzacția intervenită între părți, cu următorul conținut:
„TRIBUNALUL IAȘI
Dosar nr._
TRANZACȚIE
Intervenită între subsemnata C. M. și subsemnatul C.
D., în scopul soluționării cauzei ce formează obiectul dosarului
_
Subsemnata C. M. (posesor al CI . nr._, CNP-_), domiciliată în Iași, ., .>prin procurator special B. L. (conform procurii judiciare autentificată sub nr. 3521/18.09.2014) înțeleg să preiau din comunitatea de bunuri imobilul situat în Iași, ., ., ., dobândit de subsemnații foști soți prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3800/24.09.1998 la BNP B.-A. L..
În egala măsură, subsemnata C. M. mă oblig să restitui contravaloarea împrumutului bancar contractat de subsemnații foști soți în timpul căsătoriei, constând în creditul precizat de contractul de credit încheiat cu Bancpost S.A. Iași nr. 244NEPF_.
Subsemnatul C. D. domiciliat în Iași, ., ., (CI . nr._, CNP-_), înțeleg să preiau din masa bunurilor comune bunul mobil – autoturism Chevrolet Kalos, cu nr. de înmatriculare_ .
În egală măsură, subsemnatul C. D. sunt de acord cu preluarea de către C. M. a imobilului ce formează obiectul partajului, precum și cu asumarea – de către aceasta – a obligației de restituire a creditului contractat de subsemnații foști soți la Bancpost SA Iași, credit achitat și până în prezent exclusiv de către C. M..
În scopul egalizării loturilor, precum și a stingerii oricăror obligații reciproce pe care subsemnații foști soți le avem unul față de celălalt, subsemnata C. M. urmează să achit subsemnatului C. D. suma de 34.000 lei (treizeci și patru mii lei RON).
Subsemnatul C. D. sunt de acord cu achitarea, în beneficiul subsemnatului, de către C. M., a sumei de 34.000 lei (treizeci și patru mii lei RON), plata acesteia urmând a se realiza până la data de 15.03.2015.
Prezenta tranzacție reprezintă concretizarea acordului liber și neviciat al subsemnaților foști soți și înțelegem, prin semnarea acesteia, să renunțăm la orice drepturi și obligații reciproce izvorâte din comunitatea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei.
C. M. C. D.
Prin procurator B. L. ss. indescifrabilă
ss. indescifrabilă”
Respinge cererea apelantei de restituire a sumei de 1344 lei reprezentând 1/2 din taxa de timbru achitată în apel.
Cu drept de recurs, ce se va depune la Tribunalul Iași, în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 23.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
R.C. C.C.E. D.Ș.
Red./tehnored. C.C.E.
4 ex., 12.01.2015
Judecător fond: B. E. C.
| ← Ordin de protecţie. Decizia nr. 763/2014. Tribunalul IAŞI | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
