Rezoluţiune contract. Decizia nr. 1064/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1064/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 25-06-2014 în dosarul nr. 13319/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 25 Iunie 2014
Instanța constituită din:
Președinte - C. R.
Judecător - M. C.
Judecător - S. F.
Grefier - N. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1064/2014
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de către B. C. – decedat și B. A. împotriva Sentinței civile nr. 4403 din data de 21.03.2013, pronunțată de Judecătoria Iași, în contradictoriu cu intimații B. V., B. G., L. E., V. M., A. D., A. P. și I. N., având ca obiect rezoluțiune contract .
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 04.06.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, pentru a se depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 11.06.2014, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 18.06.2014, când instanța, având în vedere imposibilitatea constituirii completului de judecată, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 25.06.2014, când:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față Tribunalul reține următoarele:
Prin sentințe civilă nr. 4403/21.03.2013 Judecătoria Iași a respins acțiunea civilă formulată și modificată ulterior de reclamanții B. C. și B. A. împotriva pârâților B. V., B. G., L. E., V. M., A. D., A. P. și I. N.. A obligat reclamanții să plătească în solidar pârâtei B. V. suma de 1700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În baza disp. art. 19 din OUG nr. 51/2008 rep. suma de 700 lei pentru care reclamanții au beneficiat de ajutor public judiciar a rămas în sarcina statului.
A reținut instanța de fond următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3655/16.06.2010, reclamanții și pârâtul I. N. au vândut pârâtei B. V. apartamentul proprietatea lor, reclamanții rezervându-și un drept de abitație asupra cotei înstrăinate, până la sfârșitul vieții, iar pârâta B. V. obligându-se ca, pe lângă prețul menționat în contract, să asigure îngrijirea și întreținerea pentru un trai decent a reclamanților, pe tot restul vieții acestora, începând de la data autentificării contractului, iar la deces să îi înmormânteze.
Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 177/09.01.2012, pârâta B. V. a vândut apartamentul pârâților A. P. și A. D., împreună cu pârâtele B. G., L. E. și V. M., cu mențiunea dreptului de abitație al reclamanților, până la sfârșitul vieții lor, în apartamentul ce a făcut obiectul vânzării-cumpărării precum și cu mențiunea obligării pârâtei B. V. de îngrijire și întreținere a reclamanților până la sfârșitul vieții lor, așa cum s-a stipulat în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3655/16.06.2010.
Din conținutul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3655/16.06.2010, reiese că respectivul contract a fost citit de către părți, care au înțeles conținutul acestuia, cu care au fost de acord, iar prețul vânzării, declarat de părți, de 54.695 lei a fost primit integral de către vânzători, respectiv de către reclamanți și de către pârâtul I. N., în ziua autentificării contractului.
La interogatoriul ce i s-a luat reclamanta B. A. a declarată că a fost încheiat primul contract de vânzare-cumpărare din litigiu atât din inițiativa sa cât și din inițiativa celuilalt vânzător, respectiv a pârâtului I. N.,a recunoscut că pârâta B. V. trebuia să-i asigure doar o parte din alimentele necesare traiului, să o îngrijească atunci când se va îmbolnăvi și să o înmormânteze pe ea și pe soțul său, susținând că pârâta nu și-a respectat obligațiile, că a dus ei și soțului său doar la început, de două ori sau trei ori, câteva alimente, însă din luna aprilie 2012 nu a mai trecut pe la ei.
La interogatoriul ce i s-a luat, la stăruința reclamanților, pârâta B. V. a declarat că prin contract s-a obligat ca, doar în caz de boală, să-i îngrijească pe reclamanți și la deces să-i înmormânteze, că timp de un an și jumătate a fost la reclamanți cam de două ori pe săptămână, ducându-le alimente, că cheltuielile cu utilitățile apartamentului sunt achitate de către reclamanți, care au pensii și beneficiază de aceste utilități, că prețul convenit este cel din contract și că din luna aprilie 2012 reclamanții nu i-au mai dat drumul la ușă.
Martora Farunz A. a declarat că știa de la pârâta B. V. că ea nu a plătit prețul reclamanților, pentru că avea datorii, că a văzut-o pe respectiva pârâtă ducându-se la reclamanți de vreo după-trei ori după încheierea contractului, fără a le duce nimic, însă a recunoscut că nu a fost de față de fiecare dată când pârâta a mers la reclamanți, declarând că știe că instalația de gaz din apartament exista deja, iar pârâta doar a deschis-o.
Martora Joimir I. a declarat că pârâta B. V. i-a arătat banii pe care trebuia să-i plătească pârâtului I. N., înainte de a pleca la notariat, că a însoțit-o de mai multe ori pe pârâta respectivă, atunci când mergea la reclamanți să le ducă alimente, aceștia refuzând, însă, ca pârâta să le facă menajul, spunând că pot să și-l facă și singuri.
Aceeași martoră a mai declarat că după 5-6 luni de la încheierea contractului, reclamanții nu i-au mai dat drumul la ușă pârâtei și că a asistat la o discuție între reclamantă și fiica pârâtei B. V., în care reclamanta spunea că vrea o sumă de un miliard de lei pentru apartament, discuția respectivă având loc după încheierea contractului.
Coroborând probele administrate în cauză, instanța reține că, așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3655/16.06.2010, prețul a fost primit integral de către reclamanți și de către pârâtul I. N..
Reclamanții sunt pensionari, conform cupoanelor depuse la dosar, în susținerea cererii de acordare de ajutor public judiciar, pensia ajungându-le pentru plata utilităților apartamentului, utilități de care ei beneficiază și pentru a-și procura hrană, pârâta B. V. angajându-se doar să se asigure că reclamanții duc un trai decent pe tot restul vieții lor, iar la deces să-i înmormânteze.
Potrivit declarațiilor martorei Joimir I., reclamanții au pretins, după încheierea contractului un preț mai mare decât cel convenit pentru apartament și acesta a fost motivul pentru care, începând din luna aprilie 2012, ei nu i-au mai permis pârâtei B. V. accesul în apartament, deși ea a încercat să-și îndeplinească în continuare obligațiile asumate prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3655/16.06.2010, obligații menținute prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 177/09.01.2012.
Față de aceste considerente, constatând că nu s-a făcut dovada culpei pârâtei B. V. pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contract, având în vedere și caracterul subsecvent al contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 177/09.01.2012, văzând și disp. art. 969, 1019, 1020 și 1021 din vechiul Cod civil, instanța va respinge acțiunea de față, așa cum a fost formulată și modificată ulterior, ca neîntemeiată.
Văzând și disp. art. 274 C.pr.civ. și disp. art. 19 din OUG nr. 51/2008 rep.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie. Susțin aceștia că instanța de fond a reținut greșit că pârâta B. V. s-a angajat doar să asigure reclamanților un trai decent pe tot restul vieții iar la deces să-i înmormânteze deoarece clauza de întreținere inserată în contractul de vindere cumpărare are un conținut mai complex clauza cuprinzând ajutorul în caz de boală, achiziționarea medicamentelor achiziționarea alimentelor plata utilităților care nu au fost asigurate de căte pârâtă.
La momentul vânzării aveau 73, respectiv 75 de ani având probleme de sănătate pe care pârâta le cunoștea. În cuprinsul contractului s-a menționat „Eu B. V. în calitate de cumpărătoare, pe lângă prețul menționat mă oblig să asigur îngrijirea și întreținerea pentru un trai decent vânzătorilor mei B. C. și B. A. pe tot restul vieții acestora, începând de azi data autentificării contractului, iar la deces îi voi înmormânta. Cheltuielile vor fi suportate în totalitate de mine”. Contractul stabilește pe lângă dreptul de abitație al vânzătorilor și dreptul la întreținere.
Arată că au solicita rezoluțiunea contratului motivat de încălcarea obligației de asigurare a întreținerii. Așa cum rezultă din cercetarea judecătorească efectuată la fond, pârâta nu a contribuit în nici un fel la întreținerea lor, nu a achitat obligațiile rezultate din nevoile lor, neinteresându-se de viața lor, deși știa că sunt bolnavi și au nevoie de îngrijire.
Au achitat singuri contravaloarea medicamentelor a facturilor la utilități, cheltuielile de întreținere a locuinței. Deși B. C. este încadrat în grad grav de handicap având nevoie de îngrijire nu a beneficiat de atenție din partea pârâților . Atât declarația martorei Farmuj cât și răspunsul la interogatoriul luat pârâtei dovedesc aceste susțineri.
Susțin recurenții că greșit reține instanța că au pretins ulterior semnării contractului un preț mai mare decât cel convenit de părți pentru apartament, de aceea nu au permis pârâtei accesul în apartament. Din declarația martorei Farmuj A. care este vecină rezultă că pârâta nu a achitat prețul vânzării și că nu a venit la ușa lor din anul 2012 și nu a prestat nici un fel de întreținere.
Declarația dată de martorul Joimir I. trebuie să fie înlăturată deoarece acest martor nu cunoaște situația de fapt, nu este vecină cu recurenții.
Însăși pârâta menționează că a adus doar alimente și nimic altceva iar martorul și pârâtul I. N. au relatat că doar la început pârâta a mai venit pentru o perioadă foarte scurtă pe la reclamanți, după care nici nu i-a mai vizitat.
Pârâta a achita impozitul pe apartament, a plătit racordul la gaz și a adus alimente de câteva ori, dar aceasta nu semnifică îndeplinirea obligației de prestare a întreținerii, care trebuie să aibă loc periodic, regulat și funcție de nevoile întreținutului.
Însăși pârâta recunoaște că din anul 2012 nu a mai fost în vizită la reclamanți chiar dacă și-a reținut obligația de întreținere în seama sa la momentul înstrăinării apartamentului.
Mai arată recurenții că greșit a reținut instanța de fond că nu au făcut dovada culpei pârâtei B. V..
Solicită rezoluțiunea contractului inițial pentru nerespectarea obligație de a presta întreținere și desființarea actului subsecvent de vânzare cumpărare nr 177/09.01.2012 ca urmare a desființării contractului principal.
Solicită și desființarea contractelor ca urmare a faptului că nu au primit nici un ban cu titlu de plată de la cumpărătoare.
Legal citați, intimații au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului. Susțin intimații că nulitatea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3655/16.06.2010 la BNP B. S. pentru neplata prețului nu pot fi primite. În mod corect a reținut instanța de fond că s-a procedat la citirea contractului de către notar reclamanților care au înțeles conținutul lui iar prețul vânzării de 54.695 lei a fost primit de reclamanți personal, la data semnării contractului. Prețul de aproximativ 15.000 euro pentru un apartament cu o cameră este un preț bun, sincer și serios.
În al doilea rând susțin intimații că pentru a putea opera rezoluțiunea unui contract de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere trebuie îndeplinite două condiții: să existe o neexecutare a contractului din partea fam B. și a doua, această neexecutare să se producă din culpa intimaților B.. Ori în speță s-a reținut corect de către instanță că intimata a prestat întreținere timp de câteva luni recurenților, dar după luna aprilie 2012 nu au mai avut acces în locuința reclamanților, lucru relatat de martora Joimir I. și confirmat parțial de reclamanta B. A..
Faptul că pârâta nu și-a mai îndeplinit obligația de întreținere după luna aprilie 2012 se datorează refuzul familiei B. de a mai menține orice legătură cu ea.
Reclamanții își invocă propria culpă în desființarea contractului.
Și martora reclamanților a afirmat că a văzut-o de câteva ori pe pârâtă în casa reclamanților.
Deși nu a mai fost primită în casă pentru a presta întreținere pârâta a încercat să trimită reclamanților diverse sume de bani, prin mandat poștal, dar familia B. a returnat banii expeditorului.
Recurenta a beneficiat de ajutor public judiciar, prin încheierea din 23.04.2014 fiind admisă cererea acesteia și dispunându-se scutirea recurentei de la plata taxei de timbru în sumă de 1702.5 lei datorată în recurs.
În recurs s-a încuviințat și a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând legalitatea sentinței recurate prin prima motivelor de recurs formulate și având în vedere dispozițiile art 304 ind. 1 cpc Tribunalul reține următoarele:
Între reclamanții recurenți B. C., B. A. și I. N. în calitate de vânzători și pârâta intimată B. V. în calitate de cumpărător s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3655 din 16 iunie 2010 prin care vânzătorii au cedat dreptul de proprietate asupra apartamentului nr 12 situat în municipiul Iași . 6 . ..
Prețul vânzării declarat de părți este de 54.695 lei sumă primită de vânzători la data autentificării contractului conform mențiunii din contract.
Vânzătorii B. și-au rezervat dreptul de abitație asupra cotei lor proprietate din apartamentul înstrăinat iar cumpărătoarea și-a asumat obligația întreținerii vânzătorilor B. până la sfârșitul vieții și suportarea cheltuielilor de înmormântare. La 9 ian 2012 pârâta B. V. a înstrăinat apartamentul către A. D., prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 177/9.01.2012, dreptul de abitație al reclamanților fiind menținut, iar pârâta obligându-se în continuare să presteze întreținerea în favoarea reclamanților B. C. și A..
Din probatoriul administrat în fața instanței de fond nu a rezultat faptul că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de întreținere asumată ci că reclamanții nu au mai permis pârâtei să se ocupe de îngrijirea lor, refuzând accesul acesteia în domiciliu(declarația martorei Joimir) Refuzul reclamanților de a mai primi întreținerea rezultă și din faptul că mandatele poștale prin care pârâta a încercat să trimită sume de bani reclamanților au fost returnate, reclamanții refuzând primirea acestora.
Conform dis part. 1020 cod civil, Condiția rezolutorie este subînțeleasă totdeauna în contractele sinalagmatice, în caz când una din părți nu îndeplinește angajamentul sau. Rezoluțiunea contractului este o sancțiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic, constând în desființarea retroactivă a acestuia și repunerea părților în situația avută anterior încheierii contractului.
Potrivit art. 1021 din codul civil, rezoluțiunea nu operează de drept, partea îndreptățită trebuind să se adreseze instanțelor judecătorești cu o acțiune în rezoluțiune. Acțiunea în rezoluțiune a contractului poate fi intentată numai de partea care a executat sau care se declară gata să execute contractul.
Pentru a fi admisibilă rezoluțiunea, trebuie îndeplinite următoarele condiții: una din părți să nu-și fi executat obligațiile ce-i revin; neexecutarea să fi fost imputabilă părții care nu și-a îndeplinit obligația; debitorul obligației nexecutate să fi fost pus în întârziere, în condițiile prevăzute de lege. Sarcina probării îndeplinirii condițiilor de admisibilitatea a acțiuni în rezoluțiune revine reclamanților.
Ori instanța de fond a reținut în mod corect că în speță nu s-a dovedit culpa pârâtei în îndeplinirea obligației asumate ci refuzul reclamanților de a mai beneficia de serviciile pârâtei.
Nefiind îndeplinite condițiile dis part. 1020 cod civil instanța a respins în mod judicios cererea reclamanților având ca obiect rezoluțiune antecontracte de vânzare cumpărare ca neîntemeiată.
Susținerile reclamanților recurenți vizând reținerea greșită de către instanța de fond a conținutului clauzei de întreținere nu sunt întemeiate. Potrivit clauzei inserate în contractul de vindere cumpărare pârâta s-a obligat la „asigurarea îngrijirii și întreținerii pentru un trai decent și la suportarea cheltuielilor de înmormântare”. Instanța de fond a reținut întocmai ceea ce este stipulat în contract.
Probatoriul a fost corect evaluat de către instanța de fond, declarația martorei audiată la propunerea pârâtei fiind mai bine caracterizată și coroborându-se și cu răspunsurile la interogatoriul luat părților. De asemenea martora audiată la propunerea reclamanților a confirmat că a văzut-o pe această martora venind împreună cu pârâta la domiciliul reclamanților, fapt ce conferă credibilitate mărturiei date.
În ce privește reținerea greșită de către instanța de fond a faptului că reclamanții au solicitat ulterior încheierii contractului o sumă de bani mai mare de la pârâtă, reține Tribunalul că acest aspect rezultă din probatoriul administrat și că prezintă relevanță doar pentru caracterizarea atitudinii reclamanților, în sensul refuzului primirii întreținerii, aspect ce rezultă din probatoriul administrat.
În ce privește „rezoluțiunea” contractului motivat de neachitarea prețului de către pârâtă la momentul cumpărării apartamentului, de asemenea corect a reținut instanța de fond că în condițiile în care mențiunea achitării prețului contractului apare în cuprinsul contractului autentificat ce a fost citit și semnat de către reclamanți la momentul încheierii acestuia nu se poate reține contrariul în lipsa unui probatoriu care să ateste că mențiunea din contract nu este conformă cu realitatea.
Reținând motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate, Tribunalul va respinge ca neîntemeiat recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 4403/21.03.2013 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o menține.
În temeiul dis art 274 cpc va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată către intimați, 700 lei reprezentând onorariu de avocat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta B. A. si continuat de aceasta in calitate de mostenitoare a reclamantului decedat B. C. impotriva sentintei civile nr. 4403/21.03.2013 pronuntata de Judecatoria Iasi, sentinta pe care o mentine.
Obliga recurenta la plata sumei de 700 lei catre intimati cu titlu de cheltuieli de judecata (onorariu avocat).
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica, azi 25.06.2014.
Președinte, C. R. | Judecător, M. C. | Judecător, S. F. |
Grefier, N. G. |
Red./Tehnored. R.C.
2 ex./16 septembrie 2014
Judecător fond: M. O.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 562/2014. Tribunalul IAŞI | Anulare act. Decizia nr. 1089/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
