Pretenţii. Decizia nr. 572/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 572/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 16-04-2014 în dosarul nr. 35882/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 16 Aprilie 2014
Președinte - M. C.
Judecător - S. F.
Judecător - C. R.
Grefier - F. L. I.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 572/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent ASOCIAȚIA DE LOCATARI PT 5 și pe intimat I. M., având ca obiect pretenții .
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 09.04.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 16.04.2014, când:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față Tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1694/31.01.2013 Judecătoria Iași a admis in parte cererea reclamantei Asociația de proprietari PT 5 prin reprezentant legal, în contradictoriu cu parata I. M. și a obligat parata la plata sumei de 1743,53 lei cu titlu de debit datorat pentru cheltuielile de întreținere acumulate in perioada iulie 2010 - octombrie 2012
Analizând actele și lucrările dosarului sus-evocate, depuse la filele 6 – 38 dosar, instanța a reținut că pârâta locuiește la adresa indicată în acțiune și potrivit calculului precizat în acțiune de către reclamantă, aceasta în perioada iulie 2010 - octombrie 2012 nu și-a achitat cheltuielile de întreținere în cuantum de 1993,53 lei solicitat prin acțiune.
Potrivit legii 114/1996 republicată și a Regulamentului Cadru de aplicare a Legii nr. 114/1996, toți proprietarii de apartamente trebuie să plătească cheltuieli ce le revin cotelor de întreținere necesare cheltuielilor comune ale clădirii.
Având în vedere cele arătate mai sus, instanța în raport cu disp. art. 1169 Cod civil, va admite in parte acțiunea, si va respinge capătul de cerere privind plata penalităților de întârziere către reclamantă prin lipsa actelor cerute imperativ de disp. art. 49-50 din Legea nr. 230/2007 și H.G. nr. 1588/2007, fiind lipsă modul de calcul al acestor penalități la debitul aferent fiecărei luni și nu raportat la restanța acumulată.
În pronunțarea soluției se va reține și următoarea argumentare:
În speță, configurația raportului juridic dintre părți este stabilită de legiuitor prin dispozițiile Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari.
Astfel, membrii asociației de proprietari au obligația potrivit art. 46 din Legea nr. 230/2007 să plătească lunar, conform listei de plată, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației, astfel cum sunt definite în art. 47. De asemenea, potrivit art. 49 din lege, asociația poate stabili penalizări pentru sume restante afișate pe lista de plată, în condițiile art. 30 alin. 1 lit. j, iar în alineatul 2 al art. 49 se prevede că termenul de plată a cotelor de contribuție afișate pe lista lunară de plată este de maxim 20 de zile calendaristice.
Din dispozițiile legale amintite rezultă, pe de o parte, faptul că titlul legal de plată al cotelor de întreținere și al penalităților îl reprezintă listele de plată (lipsă de la dosar), iar pe de altă parte, obligația de plată a penalităților nu este una legală, ci convențională, trebuind să fie stabilită printr-o decizie a comitetului executiv al Asociației, în condițiile art. 30 alin. 1 lit. j din Legea nr. 230/2007.
Pârâta prezentă arată că nu contesta debitul, pe care instanța reține că a fost dovedit cu listele de plată depuse la dosar.
Ia act instanța că pârâta a făcut dovada că a achitat parte din debit și anume sume 250 lei rămânând un rest de plata de 1743, 53 lei.
De asemenea, potrivit art. 49 din lege, asociația poate stabili penalizări pentru sume restante afișate pe lista de plată, în condițiile art. 30 alin. 1 lit. j, iar în alineatul 2 al art. 49 se prevede că termenul de plată a cotelor de contribuție afișate pe lista lunară de plată este de maxim 20 de zile calendaristice.
Din dispozițiile legale amintite rezultă, pe de o parte, faptul că titlul legal de plată al cotelor de întreținere și al penalităților îl reprezintă listele de plată la care reclamanta trebuie sa daca dovada perioadei de întârziere la care s-a aplicat coeficientul convențional stabilit prin Hotărârea adunării generale, fapt nerealizat de reclamanta pentru fiecare suma restantă.
În consecință, instanța reține că sunt îndeplinite parțial condițiile prevăzute de Legea nr. 230/2007, urmând ca, pentru considerentele arătate, să admită în parte cererea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta criticând soluția instanței vizând admiterea în parte a cererii de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de întreținere și respingerea cererii de obligare a acestei la plata penalităților de întârziere. Susține recurenta că a depus întreaga documentație din care rezultă obligațiile de plată ale pârâtei și că aceasta nu a contestat sumele solicitate.
De asemenea arată că pârâta cunoștea situația debitelor, pe care nu le contestă și că soluția pronunțată dezavantajează nu numai asociație ci pe ceilalți colocatari, buni platnici care rămân fără utilități din cauza rău platnicilor.
Mai susține că instanța de fond a omis să se pronunțe cu privire la solicitarea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Legal citată intimata a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului. Arată că instanța a reținut corect, în ceea ce privește penalitățile de întârziere că reclamanta nu a dovedit modul de calcul al acestora, astfel că a procedat la respingerea acestei cereri.
În ce privește cheltuielile de judecată susține intimata că recurenta are deschisă calea solicitării acestora pe cale separată, nu pe calea recursului. De asemenea consideră că reclamanta nu e îndreptățită la acordarea cheltuielilor în condițiile în care a recunoscut la primul termen de judecată debitul solicitat și a dovedit achitarea parțială a acestuia iar până în prezent a achita aproape în totalitate datoriile restante.
A atașat întâmpinării copii ale chitanțelor de plată.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate precum și a disp. art 304 ind 1 Cod procedură civilă instanța reține următoarele:
Recurenta critică sentința instanței de fond din prisma admiterii doar în parte a pretențiilor sale, în sensul respingerii cererii de obligare a pârâtei la plata penalizărilor de întârziere și a neacordării cheltuielilor de judecată.
Analizând critica recurentei privind neacordarea sumei solicitate cu titlu de penalități de întârziere instanța de recurs reține următoarele:
Potrivit disp. art. 25 teza a doua din HG 1588/2007 Asociația de proprietari poate calcula și percepe penalizări de întârziere pentru suma neachitată, în condițiile stabilite și aprobate de comitetul executiv al asociației de proprietari, în limitele stabilite de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 230/2007. Suma acestora nu poate depăși suma cotei restante la care s-a aplicat.
Ori, reține instanța că în speță reclamanta, care a dovedit stabilirea unui sistem propriu de penalizări ale asociației de proprietari pentru restanțele afișate pe lista de plată ce privesc cheltuielile asociației de proprietari, este îndreptățită a obține obligarea pârâților la plata acestor sume.
Astfel, la filele 36-38 dosar fond, reclamanta a depus extras din procesele verbale ale Asociației de L. din care rezultă stabilirea unui coeficient al penalizărilor de întârziere la plata cheltuielilor de întreținere de 0,2% pe zi întârziere începând cu anul 2009, coeficient ce a fost redus la 0,1% pe zi întârziere în Adunarea Generală din 24.04.2010.
Din tabelul cu modul de calcul al penalităților pentru debitori rezultă că s-au calculat penalități de întârziere prin aplicarea coeficientului stabilit de Asociație dar, procentul de penalizare fiind aplicat la sumele datorate cu titlu de cheltuieli lunare cu excepția sumelor calculate pentru lunile iulie, septembrie și noiembrie 2010 luni pentru care potrivit tabelului anexat la fila 34 dosar penalitățile s-au aplicat la o sumă diferită de cea reținută a fi datorată.
Reținând ca fiind dovedită stabilirea unui procent de penalizare prin voința membrilor Asociației, Tribunalul va admite și solicitarea reclamantei de a obliga pârâții la plata penalităților de întârziere urmând ca aceștia să plătească penalității de întârziere în sumă de 720,98 lei, calculate asupra cheltuielilor de întreținere restante aferente perioadei iulie 2010 oct 2012.
În ce privește critica recurentei vizând neacordarea cheltuielilor de judecată, reține Tribunalul că în temeiul disp. art 281 ind 2a, cheltuielile de judecată solicitate și neacordate de către instanța de fond nu pot fi acordate pe calea recursului ci numai în condițiile art 281-281 ind 1 Cod procedură civilă, astfel că această critică va fi respinsă.
Pentru considerentele mai sus arătate Tribunalul urmează a admite recursul formulat de Asociația de Locatari PT5 și modificând în parte sentința recurată va obliga pârâta la plata sumei de 720,98 lei penalizări de întârziere calculate asupra cheltuielilor de întreținere restante aferente perioadei iul 2010 oct 2012, menținând celelalte dispoziții ale instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite cererea de recurs formulată de reclamanta Asociația de Locatari PT 5 ., nr. 29, . împotriva sentinței civile nr. 1694/31.01.2013 pronunțată de Judecătoria Iași pe care o modifică în parte și în consecință.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 720,98 lei penalizări de întârziere calculate asupra cheltuielilor de întreținere restante aferente perioadei iulie 2010 - octombrie 2012.
Menține dispozițiile instanței de fond atât în ceea ce privește admiterea în parte a acțiunii cât și obligația de plată a cheltuielilor de întreținere.
Irevocabilă.
Pronunțată în sedință publică azi 16.04.2014.
Președinte, M. C. | Judecător, S. F. | Judecător, C. R. |
Grefier, F. L. I. |
Red. / Tehnored. R.C.
2 ex. / 11.08.2014
Judecător fond: C. C.
| ← Întoarcere executare. Decizia nr. 571/2014. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 561/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
