Uzucapiune. Decizia nr. 444/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 444/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 28-03-2014 în dosarul nr. 2290/239/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 28 Martie 2014
Președinte - A. M. Diuță T.
Judecător C. E. C.
Judecător E. C. F.
Grefier D. M. B.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 444/2014
Pe rol judecarea recursului civil privind pe recurenta D. F. și pe intimații C. L. DE FOND FUNCIAR BELCEȘTI și U. A. TERITORIALĂ . obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 21.03.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea cauzei pentru azi, 28.03.2014 când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de fața,
Prin sentința civilă nr.514/17.04.2013 pronunțată de Judecătoria H. s-au dispus următoarele:
„Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. L. de fond funciar Belcești.
Respinge acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta C. L. de fond funciar Belcești, cu sediul în Belcești, jud. Iași, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta D. F., domiciliată în ., jud. Iași, în contradictoriu cu pârâta U. A. Teritorială Belcești, cu sediul în Belcești, jud. Iași, astfel cum a fost modificată, ca nefondată.”
Pentru a pronunța aceasta soluție, prima instanța a reținut următoarele:
„Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.12.2012, sub nr. de dosar_, reclamanta D. F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ț. G., UAT Belcești și C. Comunală de aplicare a legii nr. 18/1991 Belcești constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1000 mp. teren situat în intravilanul satului Munteni, ., identificat cadastral în T5, parcelele 274/1, 276/1 și 275 cu vecinătățile: la N – Zimerman T., la E – C. A., la S – C. A. și la V – DS 260, ca urmare a împlinirii termenului de uzucapiune.
În motivare s-a arătat că în fapt reclamanta a fost căsătorită cu pârâtul Ț. G., căsătorie ce a fost desfăcută prin divorț. Prin sent. civ. nr. 389/08.03.2000 pronunțată de Judecătoria Hrlău în ds. nr. 125/1999, rămasă irevocabilă, s-a dispus partajarea bunurilor imobil și mobile dobândite în timpul căsătoriei, fiindu-i atribuite ei imobilul casă și grajd. Mai arată că nu a putut face partajul și a suprafeței de 1.000 mp. teren reconstituit conform Legii nr. 18/1991 dat fiind că nu a intrat în posesia titlului de proprietate, dar această suprafață a fost validată pe numele fostului său soț Ț. G. conform adeverinței de proprietate nr. 333/08.09.1991, fiind pus în posesie conform procesului-verbal din anul 2008. De altfel, pe această suprafață de teren se află imobilul casă și grajd atribuite prin sentința menționată mai sus. Cum de la data partajării imobilelor a stăpânit această suprafață de teren în mod util și cu bună-credință.
În drept au fost indicate prev. art. 1846 C. civ.
La termenul din 28.01.2013 reclamanta și-a modificat acțiunea în sensul că renunță la judecata în contradictoriu cu pârâtul Ț. G., iar instanța a încuviințat acesteia proba cu înscrisuri, cu interogatoriul pârâtelor, cu expertiză tehnică topometrică, precum și proba testimonială în cadrul căreia au fost audiați martorii Ț. L. (f. 23) și I. V. (f. 24).
Pârâtele, deși legal citate, nu au formulat întâmpinare și nici nu au fost reprezentate în instanță.
În ședința publică din 04.03.2013 (f. 25) instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Locale de fond funciar Belcești pe care a unit-o cu fondul cauzei.
La termenul din 10.04.2013 instanța decade reclamanta din proba cu introgatoriul pârâtelor, dat fiind că aceasta nu a depus puncte de interogatoriu pentru comunicare și a revenit de la celelalte probe încuviințate, acestea nemaiapărând ca utile cauzei.
Examinând cu prioritate excepția de fond a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. L. de fond funciar Belcești, conform disp. art. 137 alin. 1 C. pr. civ., amintește că promovarea oricărei acțiuni în justiție presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor cerințe: formularea unei pretenții, existența unui interes, calitatea procesuală și, nu în ultimul rând, capacitatea procesuală.
În principiu, prin calitate procesuală pasivă se înțelege identitatea dintre persoana care figurează în proces în calitate de pârât și subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecății. Prin urmare, în materia drepturilor reale, cum este și dreptul de proprietate, calitatea procesuală pasivă revine acelei persoane față de care reclamantul are un interes serios și actual de a-și opune dreptul pe care îl invocă, respectiv acela care din punct de vedere juridic ar fi în măsură să îl conteste.
În acest context, în ipoteza uzucapiunii, calitatea procesuală pasivă nu poate reveni decât adevăratului proprietar al imobilului căruia reclamantul dorește să-i opună prescripția achizitivă. Această concluzie reiese, pe de o parte, din dubla funcționalitate a uzucapiunii – mod de dobândire a proprietății, dar și sancțiune pentru proprietarul nediligent care a permis ca imobilul său să fie stăpânit de o altă persoană pe tot timpul cerut de lege pentru a prescrie - și, pe de altă parte, concluzia de mai sus rezultă din împrejurarea că invocarea uzucapiunii față de o altă persoană ar fi inutilă în contextul în care, față de adevăratul proprietar, constatarea uzucapiunii în raport de un terț ar fi inopozabilă.
Prin urmare, instanța reține că în litigiile întemeiate pe dispozițiile legale privind prescripția achizitivă, calitate procesuală pasivă poate avea persoana care din punct de vedere juridic, la momentul invocării uzucapiunii, are calitatea de proprietar al imobilului, titularul dreptului real de proprietate.
Astfel, față de cele expuse mai sus și având în vedre dispozițiile Legii nr. 215/2001 privind administrația publică locală (unde, la art. 21 alin. 1 se arată că „unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii”), instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. L. de fond funciar Belcești (care are atribuții strict în cea ce privește procedura de constituire sau de reconstituire a dreptului de proprietate) și va respinge acțiunea formulată cu privire la aceasta ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, instanța amintește că uzucapiunea este una dintre modalitățile de dobândire a dreptului de proprietate caracterizată prin posedarea neîntreruptă a unui lucru în tot timpul fixat de lege.
Conform art. 1890 Cod civil, toate acțiunile atât reale cât și personale, pe care legea nu le-a declarat imprescriptibile și pentru care n-a defipt un termen de prescripție, se vor prescrie prin treizeci de ani, fără ca cel ce invocă această prescripție să fie obligat a produce vreun titlu și fără să i se poată opune reaua credință.
Din analiza dispoziției locale invocate rezultă că, pentru uzucapiunea de 30 de ani (cunoscută în literatura juridică sub denumirea de uzucapiune de lungă durată), spre deosebire de cea scurtă durată de 10 până la 20 de ani, nu este necesară nici existența unui just titlu și nici buna credință a posesorului; este necesar doar ca cel ce invocă uzucapiunea să fi exercitat o posesie utilă vreme de 30 de ani (respectiv continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar), indiferent dacă posesorul a fost de bună sau de rea credință și indiferent dacă posedă în temeiul unui titlu.
Art. 1846 alin. 2 C civ. definește posesia ca „deținerea unui lucru sau folosirea unui drept, exercitată, una sau alta, de noi înșine sau de altul în numele nostru.” Rezultă, deci, că una dintre condițiile esențiale pentru existența posesiei apte de a conduce la dobândirea unui bun prin uzucapiune o reprezintă atitudinea posesorului față de bun, respectiv faptul că acesta înțelege să se comporte față de bun ca un adevărat proprietar.
Or, așa cum reiese din coroborarea declarațiilor martorilor audiați în cauză (Ț. L., f. 23, și I. V., f. 24), terenul de 1000 mp. situat în intravilanul satului Munteni, ., identificat cadastral în T5, parcelele 274/1, 276/1 și 275 cu vecinătățile: la N – Zimerman T., la E – C. A., la S – C. A. și la V – DS 260 a fost stăpânit în mod continuu de către reclamantă, fără a fi tulburată în posesie, timp de aproximativ 30 de ani.
Pe de altă parte, din înscrisurile depuse la dosar rezultă în mod neîndoielnic faptul că terenul în cauză a fost supus cooperativizării, având în vedere că ulterior, fostul soț al reclamantei, a și urmat procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991, fiindu-i eliberată adeverința nr. 333/08.09.1991 (f. 7) și procesul-verbal de punere în posesie aferent (f. 8).
În acest context se impune menționat faptul că, pe perioada colectivizării, reclamanta (și nici fostul soț al acesteia) nu a exercitat o posesie în nume de proprietar, ci doar una cu titlu precar, adică prin îngăduința proprietarului (respectiv a cooperativei agricole de producție, în proprietatea căreia au intrat terenurile colectivizate) și pentru acesta.
Astfel, prin colectivizare, terenurile au intrat în proprietatea cooperativei agricole de producție iar, după . Legilor fondului funciar, în lipsa cererilor de reconstituire (formulate în termenul legal), devin incidente disp. art. 18 din Legea nr. 18/1991 conform cărora astfel de terenuri rămân la dispoziția comisiei iar, după încheierea integrală a reconstituirii drepturilor de proprietate, trec în domeniul privat al comunei.
O concluzie contrară ar lipsi de efect termenele de decădere (conform art. 9 alin. 3 teza finală din Legea nr. 18/1991) în care se putea formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legilor fondului funciar și ar echivala cu inutilitatea tuturor legilor reparatorii adoptate după anul 1990, situație ce nu corespunde realității, și realizarea în fapt a unei reconstituiri a dreptului de proprietate fără respectarea dispozițiilor legale (mai ales în contextul în care reclamanții recunosc faptul că nu au formulat cerere de reconstituire în temeiul legilor fondului funciar).
Prin urmare, instanța constată ca neîndeplinită una dintre cerințele necesare pentru a interveni uzucapiunea de 30 de ani (respectiv exercitarea unei posesii utile) și subliniază faptul că neopunerea pârâtei cu privire la prezenta acțiune sau împrejurarea că reclamanta deține construcții proprietate personală pe respectivul teren nu reprezintă un temei pentru eludarea dispozițiilor legale.
Astfel, față de cele expuse mai sus, instanța va respinge acțiunea ca neîntemeiată, amintind că prezenta hotărâre nu are autoritate de lucru judecat față de o nouă acțiune în constatarea uzucapiunii ce poate fi introdusă în momentul îndeplinirii tuturor condițiilor legale.”
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs reclamanta D. F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că la data efectuării partajului de bunuri comune, ca urmare a desfacerii căsătoriei încheiate cu Ț. G., ulterior decedat la data de 31.01.2012, nu era emis titlu de proprietate pentru suprafața de 1000 mp, însă terenul a fost reconstituit defunctului în baza Legii 18/1991 conform adeverinței tip de proprietate nr.333/08.09. 1991 emisă de C. Locala de Fond Funciar Belcești și procesului verbal de punere în posesie din anul 2008. Având în vedere cele două acte, respectiv adeverința tip proprietate și procesul verbal de punere în posesie nu poate fi vorba de o eludare a dispozițiilor Legii 18/1991 și nici despre incidenta dispozițiilor art.18 din Legea 18/1991 în sensul că terenurile invalidate rămân la dispoziția comisie comunale și trec în domeniul privat al comunei, așa cum argumentează instanța de fond în respingerea acțiunii. Instanța de fond reține faptul ca terenul din jurul imobilelor construcții au apartinut fostei Cooperative Agricole de Producție, deși la dosarul cauzei nu este nici o dovada în acest sens. Avand în vedere ca acest teren a fost reconstituit în favoarea defunctului soț, terenul nu mai putea fi solicitat la Legea 18/1991, singura modalitate de dobandire fiind constatarea dreptului de proprietate dobândit prin uzucapiunea de peste 10 ani. Instanța de fond reține și faptul că nu este îndeplinita una din cerintele necesare pentru a interveni uzucapiunea, respectiv cerința privind exercitarea unei posesii utile. Conform practicii judiciare și literaturii de specialitate posesia utia este definita ca fiind posesia cu calități de a căror existența legea leaga producerea anumitor efecte juridice specifice. De asemenea, posesia trebuie să fie continuă, netulburata, publica și sub nume de proprietar, iar prin administrarea probei testimoniale s-au dovedit pe deplin îndeplinirea celor 4 condiții ale unei poseii utile. Mai mult, instanța de fond nu a avut în vedere poziția pârâtei UAT Belcești exprimata prin adresa din 06.03.2013. Pentru aceste motive, s-a solicitat admiterea recursului.
Cererea de recurs a fost legal timbrata.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
În recurs nu s-au administrat alte probe.
***
Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, instanța constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Obiectul învestirii instanței l-a constituit cererea reclamantei D. F., astfel cum a fost modificată, în contradictoriu cu pârâții UAT Belcești și C. Comunală de aplicare a legii nr. 18/1991 Belcești privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1000 mp. teren situat în intravilanul satului Munteni, ., identificat cadastral în T5, parcelele 274/1, 276/1 și 275 cu vecinătățile: la N – Zimerman T., la E – C. A., la S – C. A. și la V – DS 260, ca urmare a împlinirii termenului de uzucapiune.
În limitele motivelor de recurs invocate (nefiind recurata soluția procesuala privind lipsa calității procesuale pasive a Comisiie Locale de Fond Funciar Belcești) se reține că în mod corect prima instanța a apreciat că nu sunt întrunite condițiile dobândirii dreptului de proprietate prin posesia de lungă durata .
Din conținutul art. 645 cod civil din 1864 care prevede prescripția achizitivă ca modalitate de dobândire a dreptului de proprietate coroborat cu art. 1890 rap. la art. 1847 Cod civil din 1864, reiese că pentru a opera uzucapiunea de 30 ani este necesară îndeplinirea a două cerințe: o posesie propriu-zisă, și respectiv, posesia să fie exercitată neîntrerupt, timp de 30 ani.
Pe de o parte, uzucapiunea reprezintă un mod de dobândire a dreptului de proprietate imobiliară prin posedarea neîntreruptă a lucrului în tot timpul fixat de lege, reprezentând (indiferent dacă aceasta presupune sau nu joncțiunea posesiilor), o sancțiune îndreptată împotriva proprietarului nediligent al bunului imobil.
Pe de alta parte, uzucapiunea reprezintă un mod de dobândire a dreptului de proprietate imobiliară în temeiul dispozițiilor generale ale Codului civil, mod de dobândire ce rămâne inaplicabil în ipoteza existenței unei norme legale, speciale derogatorii, potrivit principiului specialis generalibus derogant.
Or, reclamanta însăși recunoaște prin acțiunea introductiva, dar și în recursul formulat că terenul în suprafața de 1000 mp a facut obiectul reconstituirii în procedura speciala a Legii 18/1991, sens în care s-a depus la dosar adeverința nr.333/08.09.1991 privind validarea fostului soț cu suprafața de 0,29 ha, în tabelul anexa nr.2b pozitia 52, respectiv procesul verbal de punere în posesie din 2008, ce include și suprafața de 1000 mp, obiect al prezentei cauze. Or, legea reparatorie exclude aplicarea prevederilor Codului Civil, orice eventual conflict dintre dispozițiile legale rezolvându-se în favoarea legii speciale, părțile interesate având la dispoziție procedura Legii 18/1991 pentru obținerea titlului de proprietate.
Din aceeași perspectiva, aprecierea recurentei că poziția procesuala a intimatei UAT Belcești ar fi suficientă pentru admiterea cererii nu poate fi reținută, în condițiile în care este discutabilă, din punct de vedere judiciar, din perspectiva instanței de recurs, chiar antrenarea în judecata a unității administrativ-teritoriale, atat timp cat dreptul de proprietate a fost deja recunoscut în favoarea lui Țirdea G.. Însă, atât aspectele ținând de corecta stabilire a cadrului procesual nu pot fi antamate de instanța de recurs, fără agravarea situației recurentei în propria cale de atac. Oricum, soluția primei instanțe este legal întemeiata pe dispozițiile Legii 18/1991, iar aspectele, invocate de recurenta referitoare la nelămurirea situației juridice a terenului în procesul de partaj, depașesc obiectul prezentei cauze, problema dreptului de proprietate urmând a fi soluționata potrivit dreptului comun, doar ulterior finalizării procedurii inițiate pe Legea 18/1991, în domeniul de aplicare al căreia intră și terenul din cauza de fața.
Nici dispozițiile referitoare la uzucapiunea de scurta durata nu sunt incidente în cauza, întrucat reclamanta nu poate invoca sau opune terților vreun just titlu de natura a crea vreun drept în patrimoniul său, drepturile recunoscute în procedura Legii 18/1991 vizand exclusiv patrimoniul fostului soț, Țirdea G.
În consecință, pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 C.pr.civ din 1865 se va respinge recursul formulat de reclamanta D. F. împotriva sentinței civile nr. 514/17.04.2013 pronunțată de Judecătoria Hîrlău, sentință pe care menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanta D. F. împotriva sentinței civile nr. 514/17.04.2013 pronunțată de Judecătoria Hîrlău, sentință pe care menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28.03.2014.
Președinte, A. M. Diuță T. | Judecător, C. E. C. | Judecător, E. C. F. |
Grefier, D. M. B. |
Red/Tehnored/FEC
2ex/08.05.2014
Jud fond O. Mihăila
| ← Fond funciar. Decizia nr. 441/2014. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 470/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
