Fond funciar. Decizia nr. 470/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 470/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 03-04-2014 în dosarul nr. 81/286/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 03 Aprilie 2014
Președinte – M. M.
Judecător – M. M.
Judecător – M. D.
Grefier –M. Getuța
Decizia civilă Nr. 470
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurentul P. GH. P. împotriva sentinței civile nr. 141/18.03.2013 a Judecătoriei Răducăneni,intimate C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR IAȘI, C. C. DE FOND FUNCIAR DOLHEȘTI, având ca obiect fond funciar plângere la Legea 18/1991.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 14.03.2014 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 21.03.2014, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data 28.03.2014, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi 03.04.2014 când,
TRIBUNALUL
Asupra cererii de recurs de față reține urmatoarele:
Prin sentința civilă nr.141/18.03.2013 Judecătoria Răducăneni a dispus în sensul că:
„Respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de reclamantul P. Gh. P., domiciliat în com. Dolhești, ., în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în mun. Iași, ..60, jud. Iași, și Comisia comunală de fond funciar Dolhești, cu sediul în ., împotriva hotărârii nr. 2509 din 13.12.2011 emisă de pârâta C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Dă în debit reclamantul cu suma de 886 lei reprezentând diferența neachitată a onorariului datorat d-nului expert Bulbasa C. D..”
Pentru a decide astfel prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:
„Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Răducăneni la data de 01.02.2012, sub nr._, reclamantul P. Gh. P. a formulat, în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și Comisia comunală de fond funciar Dolhești, jud. Iași, plângere împotriva Hotărârii comisiei județene nr.2509/13.12.2011, solicitând ca, prin hotărâre judecătorească, instanța să dispună reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,75 ha. teren.
În fapt, reclamantul a arătat că este moștenitorul lui P. I. care a avut în proprietate o suprafață de 0,75 ha. teren cu vegetație forestieră pe raza ., suprafață cumpărată de la G. B. și I. B. în anul 1929, trecută în registrul agricol din anii 1951-1955, 1956-1958 și 1959-1962.
Acțiunea nu a fost motivată în drept.
La cerere, reclamantul a anexat, în copie, hotărârea atacată.
În dovedirea acțiunii reclamantul a solicitat și instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, precum și proba cu expertiză tehnică judiciară topo cadastrală, raportul întocmit de domnul expert Bulbasa C. D. fiind atașat la dosar.
Pârâta C. județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii motivat de faptul că reclamantul nu face dovada dreptului de proprietate pentru suprafața revendicată, fiind invocate dispozițiile Legii nr.1/2000, Legii nr.18/1991 și ale H.G. nr.890/2005.
Deși legal citată, pârâta Comisia comunală de fond funciar Dolhești nu a depus întâmpinare și nici nu a fost reprezentată în instanță la judecarea cauzei.
În cursul judecății, instanța a solicitat pârâtelor să înainteze documentația ce a stat la baza emiterii hotărârii atacate, aceasta fiind atașată la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 16.09.2005 reclamantul P. Gh. P., în calitate de moștenitor al autorului P. A. I., a depus la Primăria comunei Dolhești, jud. Iași, cerere, înregistrată sub nr.130/16.09.2005, prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,75 ha. teren cu vegetație forestieră.
În ședința din data de 25.11.2011, Comisia comunală de fond funciar Dolhești propune, potrivit procesului – verbal încheiat la acea dată (fila 27), invalidarea cererii, soluție adoptată apoi de membrii Comisie locale Dolhești prin hotărârea nr.158 din data de 25.11.2011.
Împotriva acestei soluții, reclamantul a formulat contestație, contestație respinsă de pârâta C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor prin Hotărârea nr.2509/13.12.2011.
Pentru a hotărî astfel pârâta a reținut că la dosar nu au fost depuse toate actele, lipsind declarația pe proprie răspundere prevăzută de art.10 din Legea nr.18/1991, copii după certificatul de deces al autorului, precum și restul certificatului de calitate de moștenitor, certificatul de naștere și actele de identitate ale petentului. De asemenea, s-a reținut că în registrul agricol din perioada trecerii terenurilor la stat, autorul P. A. I. nu figurează înscris cu suprafețe de teren cu pădure, iar solicitantul nu prezintă acte doveditoare, actul de vânzare cumpărare dintre G. B. și I. B. nr.255/1929 nefiind relevant.
Împotriva acestei hotărâri a formulat plângere reclamantul P. Gh. P. și a solicitat anularea hotărârii și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,75 ha. teren cu vegetație forestieră, plângere ce urmează a fi respinsă pentru următoarele motive:
Potrivit susținerilor reclamantului, suprafața de 0,75 ha. teren cu vegetație forestieră revendicată prin cererea nr.130/16.09.2005 a aparținut defunctului P. A. I. al cărui moștenitor a fost tatăl reclamantului, numitul P. G..
Astfel, prin actele depuse în copie la dosar, reclamantul a făcut dovada că este fiul lui P. G. (fila 68), precum și faptul că acesta decedat la data de 09.05.1995 (fila 69). Pentru a dovedi că tatăl său P. G. este moștenitorul lui P. A. I., reclamantul a depus, în copie, certificatul de calitate de moștenitor nr.1174/1994 din data de 13.07.1994 emis de notariatul de Stat – Județul Iași în dosarul nr.1589/1994. Potrivit acestui certificat, numitul P. I. a decedat la data de 25.09.1952 având mai mulți moștenitori, printre care regăsindu-se și tatăl reclamantului, numitul P. G..
Acest certificat a fost supus controlului judecătoresc și, prin sentința civilă nr.1241 din 06.11.2001 a Judecătoriei Răducăneni (dosar nr.57/2001) definitivă prin decizia civilă nr.1714/01.01.2002 a Tribunalului Iași și irevocabilă prin decizia nr.1065/02.10.2006 a Curții de Apel Bacău și decizia nr.1475/16.02.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța, constatând nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr.1174/1994, a constatat că unic moștenitor al defunctului P. I. este numitul P. C. D..
Astfel, față de dispozițiile hotărârilor judecătorești anterior menționate, instanța constată că tatăl reclamantului nu are calitatea de moștenitor al defunctului P. I. și, pe cale de consecință, nici reclamantul nu poate invoca drepturi succesorale asupra moștenirii defunctului P. I..
Potrivit dispozițiilor art. 13 alin. 1 din Legea nr.18/1991, calitatea de moștenitor se stabilește pe baza certificatului de moștenitor sau a hotărârii judecătorești definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezulta acceptarea moștenirii.
În cauza de față, instanța constată că reclamantul nu a făcut dovada calității de moștenitor în condițiile prevăzute de art.13 alin.1 din Legea nr.18/1991, certificatul depus în dovedirea acestei calități fiind declarat nul de instanță care, prin hotărârea pronunțată, a verificat inclusiv condițiile de acceptare a moștenirii.
În consecință, reținând că reclamantul nu a făcut dovada calității de moștenitor a autorului, instanța constată că nu este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate, astfel încât soluția de respingere a cererii de către pârâta comisia județeană Iași este una legală.
Față de motivele arătate, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de reclamantul P. Gh. P. în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și Comisia comunală de fond funciar Dolhești împotriva hotărârii nr. 2509 din 13.12.2011 emisă de pârâta C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Având în vedere că reclamantul, deși au fost acordate mai multe termene în acest sens, nu a achitat diferența de onorariu datorată d-nului expert Bulbasa C. D. pentru expertiza efectuată și depusă la dosar la data de 18.01.2013, având în vedere și încheierea de ședință din data de 04.02.2013 prin care a fost stabilit onorariul definitiv datorat expertului, instanța va da în debit reclamantul cu suma de 886 lei reprezentând diferența de onorariu datorată și neachitată expertului.”
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul P. Ghe. P., criticând sentința și susținând faptul că nu s-a făcut un act succesoral și pentru suprafața de teren revendicată în prezenta cauză, din suprafața de 0,75 ha teren pădure fiind validat dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,50 ha la care apare ca moștenitor și reclamantul recurent, prima instanță respingând acțiunea având în vedere și faptul că reclamantul nu a fost apărat de avocatul ales.
În plus, susține recurentul că nu se consideră dator să achite diferența de onorariu expert având în vedere faptul că domnul expert i-a comunicat că are de achitat o diferență de 860 lei.
Solicită, în consecință, admiterea recursului.
Intimata C. Județeană Iași de fond funciar a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, arătând faptul că reprezentarea nesatisfăcătoare din partea apărătorului ales nu poate constitui motiv de recurs conform disp. art. 304 C P Civ. De asemenea, prima instanță a reținut corect faptul că reclamantul are calitate de moștenitor după tatăl său Prajină G., dar acesta nu are calitate de moștenitor după autorul său P. I., având în vedere faptul că certificatul de moștenitor nr. 1174/1994, depus la dosar, a fost constatat nul printr-o . hotărâri judecătorești, astfel că recurentul nu poate invoca drepturi succesorale asupra moștenirii celui de-al doilea.
În drept, a invocat intimata dispozițiile Legii 18/1991, HG 131/1991, HG 890/2005, Codul de Procedură Civilă.
În recurs s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, Tribunalul constată că recursul este neîntemeiat, astfel că îl va respinge, pentru considerentele ce succed:
În fapt, reclamantul recurent P. Ghe. P. a contestat în prezenta cauză Hotărârea Comisiei Județene Iași de fond funciar nr.2509/13.12.2011 prin care i-a fost respinsă cererea de reconstituire înregistrată sub nr.130/16.09.2005 la C. C. Dolhești de fond funciar, prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,75 ha. teren cu vegetație forestieră, în calitate de moștenitor al autorului P. A. I..
Potrivit dispozițiilor art. 13 alin. 1 din Legea nr.18/1991, calitatea de moștenitor se stabilește pe baza certificatului de moștenitor sau a hotărârii judecătorești definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezulta acceptarea moștenirii. În prezenta cauză reclamantul recurent a depus în dovedirea calității de moștenitor după autorul P. I. certificatul de moștenitor nr. 1174/1994 (f. 76 dosar fond), care îl nominaliza pe tatăl său, P. G., ca moștenitor după P. I., în calitate de nepot de frate, certificat care a fost anulat irevocabil prin sentința civilă nr.1241 din 06.11.2001 a Judecătoriei Răducăneni (dosar nr. 57/2001) definitivă prin decizia civilă nr.1714/01.01.2002 a Tribunalului Iași și irevocabilă prin decizia nr.1065/ 02.10.2006 a Curții de Apel Bacău și decizia nr.1475/16.02.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța, constatând nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr.1174/1994 și ca unic moștenitor al defunctului P. I. pe numitul P. C. D..
Prin urmare, cum tatăl reclamantului P. P., P. G., nu justifică calitatea de moștenitor după P. I., nici reclamantul nu poate moșteni pe P. I., aceasta deoarece P. G., decedat la data de 09.05.1995 potrivit mențiunilor certificatului de deces de la fila 69 fond, ulterior decesului lui P. I., survenit la data de 25.09.1952, potrivit mențiunilor certificatului de deces de la fila 71 fond, nu a putut transmite propriilor moștenitori, prin retransmitere, drepturi pe care nu le avea el însuși, câtă vreme nu l-a moștenit pe P. I..
Recurentul a încercat a justifica calitatea sa de moștenitor prin faptul că a obținut validarea parțială a dreptului de proprietate pentru o suprafață de 0,50 ha din totalul de 0,75 ha teren pădure, însă Tribunalul notează faptul că această validare obținută în baza Hotărârii nr. 2814/22.07.1994 a Comisiei Județene Iași de fond funciar (f. 66 dosar recurs) nu poate valora acceptare a moștenirii prin formularea unei cereri de reconstituire, așa cum prevăd dispozițiile art. 13 alin 2 din Legea 18/1991, câtă vreme nu există o dovadă a faptului că terenul a fost solicitat după autorul P. I. și, în plus, prin hotărâre judecătorească irevocabil s-a statuat că P. G. nu poate moșteni pe P. I., tocmai avându-se în vedere faptul că nu s-a formulat o cerere de reconstituire după acest autor, P. G., P. I., P. A. și T. A. solicitând terenul din propriile roluri ori, așa cum probează cererea de la fila 123 dosar recurs, P. G., P. I., P. A. solicitând reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul pe care l-a avut P. C..
Neîntemeiat este și motivul de recurs vizând obligarea reclamantului la plata către expertul topo a diferenței de onorariu câtă vreme expertiza topografică a fost realizată la solicitarea reclamantului în fața instanței de fond, acesta fiind obligat, față de soluția dată pe fond, de respingere a acțiunii, de a suporta toate cheltuielile ocazionate de procedura judiciară pe care el a inițiat-o.
Pentru aceste considerente Tribunalul, în temeiul disp. art. 312 alin 1 cod procedură civilă, va respinge recursul formulat de P. Ghe. P. împotriva sentinței civile nr. 141/18.03.2013 a Judecătoriei Răducăneni, pe care o menține.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Respinge recursul formulat de P. Ghe. P. împotriva sentinței civile nr. 141/18.03.2013 a Judecătoriei Răducăneni, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.04.2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
M.M. M.M. M.D. M.G.
Red./Tehnored. M.M.
2 ex/07.05.2014
Jud. fond G. D. E.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 444/2014. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 462/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
