Acţiune în constatare. Decizia nr. 218/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 218/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 926/286/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 19 Februarie 2015
Președinte - Doinița T.
Judecător M. S.
Grefier A. M.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 218/2015
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de către ..R.L. împotriva Sentinței civile nr. 122 din data de 01.04.2014, pronunțată de Judecătoria Răducăneni, în contradictoriu cu intimații A. M. și Ș. C. C., având ca obiect acțiune în constatare hotărâre care să țină loc de act de vânzare - cumpărare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 02.02.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru 09.02.2015, 16.02.2015 și pentru astăzi, când,
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Răducăneni sub nr._ din data de 25.11.2013 reclamanta ., prin reprezentanți legali a chemat în judecată pe pârâții A. M. și Ș. C. – C. pentru ca în contradictoriu cu aceștia și pe baza probelor ce se vor administra să se constate că între reclamantă și pârâta A. M. a intervenit vânzarea imobilului în suprafață de 5400 mp. teren situat în extavilanul . alcătuit din suprafața de 5000 mp. categoria arabil amplasat în tarlaua 6/1, ., având ca vecinătăți: N- CP 8, E – Z. N.., S – DE 908 și V – S. și suprafața de 400 mp., categoria „vie”, amplasat în ., având ca vecinătăți: N – DE 471/7, E – Telche C., S-DE 471/5, V – Z. I., dobândit de pârâtă prin constituirea dreptului de proprietate în baza Legii 18/1991 și înscris în titlul de proprietate nr._/27.06.1995.
Solicită, de asemenea, pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare și autorizarea de către instanță a intabulării în cartea funciară pe numele reclamantei, în cotă de 1/1 asupra suprafeței descrisă mai sus.
În subsidiar, solicită instanței rezoluțiunea antecontractului de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. 2206/21.11.2008 și obligarea în solidar a pârâților la restituirea sumei de 11.620 lei din care suma de 1.620 lei reprezintă prețul achitat pentru imobil și suma de 10.000 lei reprezentând daune interese potrivit aceleiași convenții a părților.
Solicită obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii arată reclamanta că la data de 21.11.2008 a încheiat cu pârâta A. M. antecontractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 2206 la BNPA N. I., M. M. – C., prin care pârâta, în calitate de promitentă vânzătoare s-a obligat ca după intabularea în Cartea Funciară și până la termenul din data de 21.11.2010, să-i vândă imobilul în suprfață totală de 5400 mp. situat în ., descris în preambulul acțiunii.
Arată reclamanta că la data semnării și autentificării antecontractului de vânzare – cumpărare a achiat promitentei vânzătoare în numerar și integral prețul convenit, respectiv suma de 1620 lei.
Precizează reclamanta că așa cum rezultă din clauzele antecontractului, promitenta vânzătoare și-a asumat obligația intabulării terenului, pe cheltuiala promitentului cumpărător și că în vederea efectuării demersurilor de intabulare, pârâta A. M. l-a împuternicit pe pârâtul Ș. C. – C., în baza procurii speciale autentificată sub nr. 2207/21.11.2008 la BNPA N. I., M. M. C., ca în numele ia să se realizeze intabulare imobilului și să semneze contractul de vânzare – cumpărare cu promitenta cumpărătoare.
Întrucât de la data perfectării antecontractului de vânzare cumpărare a trecut o perioadă considerabilă de timp și nu a fost contactată de pârâta promitentă vânzătoare sau de mandatarul acesteia, s-a procedat la convocarea acestora prin notificarea nr. 13/29.10.2013 transmisă prin executor judecătoresc prin care le-a solicitat ca la data de 11.11.2013, ora 13,00 să se prezinte cu toate actele necesare în vederea încheierii contractului de vânzare în formă autentică. Cu toate aceste demersuri, pârâții nu au dat curs invitației,motiv pentru care a promovat prezenta acțiune.
Având în vedere natura sinalagmatică a antecontractului de vânzare – cumpărare încheiat cu pârâta și faptul că aceasta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate, deși a încasat prețul integral al tranzacției solicită, în principal, să se promunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare cu privire la suprafața de teren ce a făcut obiectul promisiunii de vânzare. Solicită, de asemenea, să se autorizeze înscrierea în carte funciaă a dreptului de său de proprietate asupra imobilului.
În subsidiar, solicită să se dispună rezoluțiunea antecontractului de vânzare – cumpărare și obligarea pârâților la restituirea sumei de 11.620 lei din care suma de 1.620 lei reprezintă prețul achitat pentru imobil și suma de 10.000 lei reprezentând daune interese potrivit aceleiași convenții încheiate între părți.
În drept invocă disp. art. 3, art. 7 din Decretul 167/1958, art. 998, art. 999, art. 1021, art. 1073, art. 1077 C. civil, art. 5 alin.2 din Legea 247/2005 și art. 35 C. proc. civilă.
Prin sentința civilă nr. 122 din 1.04.2014 Judecătoria Răducăneni a respinge ca inadmisibilă acțiunea, pentru următoarele considerente:
Astfel, cu privire la excepția inadmisibilității cererii de hemare în judecată ca urmare a faptului că reclamanta nu a făcut dovada parcurgerii ședinței de informare cu privire la avantajele medierii, instanța constată că este întemeiată și,în consecință, urmează a fi admisă.
Pentru a se pronunța astfel instanța reține că potrivit disp. art. 43 alin. 1 din Legea 192/2006, părțile aflate în conflict se pot prezenta împreună la un mediator pentru realizarea ședinței de informare cu privire la avantajele medierii și se eliberază un certificat de informare conform prev. art. 2 alin. 11din lege.
Dispozițiile legale în materie prevăd faptul că în situația în care doar una din părți se prezintă, respectiv reclamantul, se va adresa pârâților o invitație scrisă în vederea participării acestora la ședința de informare, invitație care poate fi transmisă prin orice mijloace care asigură confirmarea primirii acesteia. În situația în care una din părți refuză participarea la ședința de informare se va întocmi un proces verbal ce atestă această situație.
Având în vedere că la dosarul cauzei reclamanta a depus certificatul nr. 3 din data de 14.11.2013 emis de cabinet avocat C. Arala – M. fără a fi depusă dovada invitației scrisă a pârâților, ședința de informare fiind realizată doar cu participarea reprezentantului reclamantei, în baza disp. art. 2 alin. 12 din Legea 192/2006, urmează a respinge ca inadmisibilă acțiunea de față.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel reclamanta ., cu următoarele critici.
Instanța de fond a soluționat litigiul fără a se pronunța asupra fondului cauzei, prin admiterea excepției invocate de pârât potrivit art. 2 alin 1 indice 2 din Legea 192/2006 respingerea cererii ca inadmisibilă poate fi dispusă doar în situația expres și limitativ prevăzută in care reclamantul nu face dovada participării la o ședință de informare asupra avantajelor medierii. Această dovadă s-a făcut potrivit certificatului de informare depus la dosar instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile Legii 192/2006 și nu face distincție intre procedura medierii și invitația la mediere. Indiferent de prezența sau absența pârâților la această procedură prin urmare modalitatea de convocare a părților pentru mediere nu prezintă utilitate. Sancțiunea inadmisibilității putea fi aplicată doar în condițiile în care reclamantul nu ar fi făcut dovada participării proprii la ședința de informare asupra avantajelor medierii. Scopul medierii nu putea fi atins câtă vreme reclamantul nu a optat pentru mediere.
In acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională declarând neconstituționale prevederile art. 2 alin 1 din Legea 192/2006, pârâții nu pot impune soluționarea litigiului prin procedura medierii. Solicită anularea sentinței în temeiul art. 480 alin 3 Cod pr.civilă, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Solicită și judecata în lipsă.
Apelul a fost legal timbrat.
Apelul este fondat și va fi admis pentru următoarele considerente.
Critica apelantei privind greșita admitere a excepției de inadmisibilitate a acțiunii motivat de absența dovezii de invitație scrisă a pârâților la ședința de informare privind avantajele medierii, prev. de art. 2 alin 1 din Legea 192/2006 este întemeiată.
Reținând inadmisibilitatea acțiunii instanța de fond a stabilit culpa reclamantei pentru nerespectarea procedurii de informare privind avantajele medierii, procedură a cărei derulare ține de aplicarea procedurii reglementate de Legea 192/2006 de către mediator și nu de către reclamant.
Independent de acest fapt Tribunalul constată că ulterior pronunțării sentinței apelate prin Decizia Curții Constituționale nr. 266 din 7 mai 2014, publicată in Monitorul Oficial nr. 464 din 25.iunie 2014, a fost admisă excepția de neconstituționalitate constatându-se că prevederile art. 2 alin. (1) și (1^2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator sunt neconstituționale.
S-a reținut de către Curte că, deși medierea este facultativă, totuși ședința de informare privind avantajele medierii este obligatorie. Curtea apreciază, totodată, că reglementarea legală criticată, respectiv art. 2 alin. (1) din Legea nr. 192/2006, prin care părțile sunt obligate la parcurgerea procedurii de informare asupra medierii, răstoarnă prezumția irefragabilă "nemo censetur ignorare legem". Dacă legea, în speță Legea nr. 192/2006, cu toate modificările ei, este publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit acestui adagiu, cetățeanul beneficiază de prezumția de cunoaștere a legii. Ca atare, nu este justificată o procedură specială de informare asupra conținutului unei atare legi. În mod indubitabil această obligație instituită sub orice sancțiune, nu doar sub aceea a inadmisibilității cererii de chemare în judecată, contravine dispozițiilor art. 21 din Constituție, care prevăd că nicio lege nu poate îngrădi exercitarea accesului liber la justiție. Obligativitatea participării la informarea despre avantajele medierii reprezintă o îngrădire a accesului liber la justiție, deoarece se constituie într-un filtru pentru exercitarea acestui drept constituțional, iar prin sancțiunea inadmisibilității cererii de chemare în judecată, acest drept este nu doar îngrădit, ci chiar interzis.
Odată constatată neconstituționalitatea lor, dispozițiile art. 2 alin. (1) și (1^2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator își încetează efectele juridice începând cu data de 10 august 2014, dacă legiuitorul nu intervine pentru modificarea prevederilor atacate.
Prin urmare cercetarea modalității de aplicare a dispoziției legale privind procedura informării asupra avantajelor medierii de către instanța de fond este inutilă în condițiile in care textul care reglementează această procedură a fost declarat neconstituțional.
Soluția instanței de fond supusă controlului judiciar, de respingere a cererii de chemare in judecată ca inadmisibilă, este lipsită de temei legal prin reținerea efectului general obligatoriu al deciziei Curții Constituționale nr. 266/2014, motiv pentru care, in temeiul art. 480 alin 3 Cod pr.civilă va admite apelul, va anula sentința constatând că soluționarea litigiului s-a făcut greșit, fără judecata fondului. Va respinge excepția de inadmisibilitate. Reținând solicitarea expresă de trimitere spre rejudecare a cauzei formulată prin cererea de apel, in temeiul art. 480 alin 3 teza a doua Cod pr.civilă tribunalul va trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Iași.
Instanța de trimitere, in rejudecare, va cerceta fondul litigiului, administrând in condițiile legii probatoriul pe care il va stabili ca util cauzei.
Va fi respinsă cererea de obligare a intimaților la plata cheltuielilor de judecată, stabilind că nu sunt întrunite condițiile art. 453 alin 1 Cod pr.civilă pentru reținerea culpei intimaților in admiterea cererii de apel, soluție întemeiată exclusiv pe admiterea excepției de neconstituționalitate a textului art. 2 alin 1 și 1 indice 2 din Legea 192/2006 prin Decizia Curții Constituționale nr. 266/2014 .
PENTRU ACESTE MOITVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de către apelanta . cu sediul in Timi?oara, .. 6, Boxa 8, ., jud. T., cu sediul ales in localitate Timi?oara, . nr.6, jud. T. la Societatea Civilă de avocați G. și Asociații, prin avocat I. P. împotriva sentinței civile nr.122 din 1.04.2014 pronunțată de Judecătoria Răducăneni, pe care o anulează.
Respinge excepția de inadmisibilitate a acțiunii.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Respinge cererea apelantei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 19.02.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte, Doinița T. | Judecător, M. S. | |
Grefier, A. M. |
RED. ȘI TEHN./T.D./17.03.2015/5 EX
JUDECĂTORIA Răducăneni: A. M. C.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 212/2015. Tribunalul IAŞI | Recuzare executor. Decizia nr. 252/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
