Cereri. Decizia nr. 598/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 598/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 25254/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 30 Aprilie 2015
Președinte - Diuță T. A. M.
Judecător – M. M.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 598
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind apelurile declarate de apelanții intimați Ș. N., D. M., Ș. V., apelant A. E. și intimata –apelantă R. I. B. S.A., împotriva sentinței civile 9540/4.07.2014 a Judecătoriei Iași, având ca obiect servitute de trecere.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 09.04.2015 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 23.04.2015, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data 27.04.2015, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 30.04.2015, când
TRIBUNALUL
Asupra cererii de apel de față reține urmatoarele:
Prin sentința civilă nr. 9540/4.07.2014 a Judecatoriei Iasi s- a dispus în sensul că:
„Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantii Ș. N. cu domic in Iasi, ., jud Iasi, avind CNP_, D. M. cu domic in Iasi, ., ., ., avind CNP_, STEFAROI V. cu domic in . avind CNP_, Ș. N., domiciliat in ., jud Iasi avind CNP_, A. E. cu domic in ., jud Iasi avind CNP_, toti cu domic procedural ales la C. Av I. I. din ., ., parter in contradictoriu cu pârâtele R. I. B. SA cu sediul in Bucuresti,, ., . si II, sector 3, inreg la ORC cu nr. J_, avind CUI_ si R. I. B. SA-Sucursala Iasi, cu sediul in Iasi, ., . la ORC cu nr. J_, avind CUI_.
Admite in parte cererea reconventionala .
Stabileste in favoarea imobilulului teren apartinind reclamantilor situat in extravilan ., in suprafata de 49. 382 mp. amplasat in . 62 un drept de servitute de trecere asupra terenului in suprafata de 729 mp. apartinind piritelor situat in Tarlaua 62 parcelele CC 2839/1/1/1/2 si CC 2839/1/1/2/1/2, astfel cum este delimitat prin punctele 1,2 ,3,4,5,42,1, prin planul de situatie anexa nr. 1 A la raportul de expertiza topometrica intocmit de catre expert Bulbasa C. D. ce face parte integranta din prezenta hotarire.
Obliga reclamantii-piriti sa plateasca piritelor reclamante suma de 1.377,81 lei/anual cu titlu de despagubire pentru suprafata asupra careia a fost instituit dreptul de servitute .
Dispune inscrierea dreptului de servitute in Cartea Funciara dupa raminerea definitiva a prezentei hotariri.
Compenseaza cheltuielile de judecata in limita sumei de 4429 lei.
Respinge cererea piritelor de obligare a reclamantilor la plata sumei de 8140 lei reprezentind cheltuieli de judecata.
Dispune restituirea catre pirite a taxei de timbru achitate si nedatorate in cuantum de 11.930 lei .
Obliga reclamantii sa plateasca in contul expertului Bulbasa C. D. din cadrul Biroului Local de Expertize de pe linga Tribunalul Iasi, suma de 1147 lei reprezentind diferenta onorariu expert.
Obliga piritele sa plateasca in contul expertului A. E. din cadrul Biroului Local de Expertize de pe linga Tribunalul Iasi, suma de 2290 lei reprezentind diferenta onorariu expert.”
Pentru a decide astfel prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:
„Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, la data de 07.08.2013, reclamantii Ș. N., D. M. ,Stefaroi V., Ș. N., A. E. au solicitat în contradictoriu cu pârâtele R. I. B. S.A si R. I. B. S.A. - Sucursala lași obligarea acestora sa le permită trecerea pe terenul lor la drumul public comunal prin constituirea unei servituți cu lățimea de 7 m și pe cale de consecință, instanța să dispună înscrierea în Cartea Funciară a dreptului de servitute nou creat în favoarea lor.
Motivind in fapt cererea, arata reclamantii ca sunt proprietarii terenului situat în extravilanul comunei M., jud. lași, în suprafață de 49.382 mp, amplasat în . 62, teren înscris în titlul de proprietate cu nr._ din 22.01.1997 .Se menționeaza că acest teren a aparținut autorului lor Ș. G. șt după apariția legilor fondului funciar a fost eliberat titlul de proprietate cu numărul de mai sus, fără însă să fie prevăzută calea de acces la ieșirea publică, pe care au folosit-o timp de 50 de ani și care se regăsește pe terenul învecinat în proprietatea pârâtelor. In tot acest timp, au cultivat terenul lor și au avut acces pietonal la acesta prin bunăvoința celorlalți vecini de pe celelalte laturi.
Precizeaza reclamantii că accesul pe latura unde sunt proprietare în prezent pârâtele nu a fost posibil întrucât au fost permanent refuzați sau amânați de către reprezentanții primăriei, prima proprietară și ulterior, prin a doua proprietară, respectiv Societatea Comercială Grupul Artigiani Brianza SRL - Fabrica de mobilă, care a dobândit terenul împreună cu activele aflate pe acesta, printr-un contract schimb autentificat încheiat cu Primăria M., prin Consiliul Local. Ulterior, S. C. Grupul Artigiani Brianza SRL a intrat în insolvență, iar pârâtele din prezenta cauză au intrat, printr-un act autentificat de dare în plată, în proprietatea terenului care include și poțiunea de teren pe care o solicită reclamantii să aibă destinația de servitute . Se mai menționeaza că aceste aspecte le-au cunoscut reclamantii în luna iulie 2013 în urma solicitărilor adresate printr-un cabinet de avocat.
Considera reclamantii ca fiind relevant de subliniat că așa cum s-a arătat mai sus, această porțiune reprezintă calea cea mai scurtă până la drumul comunal și a constituit timp de 50 de ani calea de acces pe care au folosit-o autorii lor iar în prezent este asfaltată, fiind folosită de foștii și actualii proprietari tot ca un drum de acces către diverse sectoare din cadrul fostei fabrici precum și ca ieșire la drumul public. Mai arata acestia faptul ca, pe celelalte laturi ale terenului lor, sunt terenurile altor proprietari însă accesul la drumul public s-ar putea face pe o rută ocolitoare și după amenajarea și construirea unui drum, situație ce ar presupune serioase investiții, motive pentru care apreciaza că singura modalitate economicoasă și avantajoasă pentru toți vecinii ca reclamantii să beneficieze de ieșire la calea publică este doar pe terenul vecin, proprietatea pârâților, și anume pe calea de acces deja creată în acest scop Pe de altă parte, este de subliniat și faptul că reclamantii sunt în mod grav prejudiciați de către Primăria M., prin Comisia Locală de fond funciar și Consiliul local M. care nu au reconstituit dreptul lor de proprietate în întregime și l-au înstrăinat mai departe, consecința fiind absurd și nefirească, aceea de a fi privați de toate prerogativele dreptului nostru de proprietate înscris în TP cu nr._ din 22.01.1997, nefiind posibilă nici măcar folosința terenului pe care l-au avut în proprietate autorii lor, sau lotizarea ori vânzarea acestuia întrucât terenul din litigiu nu are nici o ieșire la drumul public.Arata reclamantii ca aceste aspecte le-au cunoscut și mai târziu, cu ocazia unor măsurători făcute de un inginer cadastrist care le-a explicat că nu au nici o posibilitate de a vinde, întabula sau împărți acest teren între ei, în lipsa căii de acces.
Invedereaza reclamantii instanței că în situația în care pârâții vor avea pretenții pentru folosirea sevituții, isi rezervă dreptul de a chema în garanție autoritățile implicate din cadrul Primăriei M. care au încălcat legile fondului funciar . reconstituind reclamantilor, prin eliberarea titlului de proprietate, un drept de proprietate asupra unui teren, fără să asigure o cale de ieșire la drumul public, ceea ce constituie un abuz grav și o încălcare cu bună știință a legilor din materia dreptului de proprietate.Față de aspectele menționate mal sus și având în vedere câ terenul proprietatea lor are situația juridică a unui loc înfundat, în înțelesul art. 616 C. Civ. se solicită institituirea unei servituți pe terenul pârâților astfel ca, prin hotărârea pronunțată, să se constituie un drum de trecere pe terenul pârâților, prin punctul cel mai scurt.
În drept:art. 616, art. 617 C. Civ, dispozițiile Noului Cod de procedură civilă.
In dovedire s-a solicitat proba cu acte, cercetarea la fața locului, relațiile de la Primăria M. privind situația juridică a terenurilor părților care urmează a fi înaintate la dosar, la solicitarea instanței, expertiza topometrică care să aibă ca obiective stabilirea de către expert dacă terenul reclamanților este loc înfundat, dacă singurul drum de acces este pe proprietatea pârâtelor, identificarea vechii căi de acces pe care au folosit-o subsemnații și autorii lor timp de 50 de ani, dacă există identitate cu drumul asfaltat de pe proprietatea pârâtelor, construit pentru propriul acces, dacă servitutea creată pe terenul pârâtelor ar necesita vreo investiție pentru exercițiul normal al acesteia precum și precizarea dacă s-ar crea vreo pagubă pârâtelor .
In dovedire s-au anexat inscrisuri.
Legal citata ,pârâta a depus întâmpinare si cerere reconventionala prin care a solicitat respingerea actiunii intrucit terenul reclamantilor are iesire directa la calea publica prin partea estica a proprietatii, situatia existenta datorindu-se neprevederii reclamantilor si lipsei lor de initiativa in consolidarea acestei cai de acces. Drumul de acces solicitat nu constituie calea unica, cea mai scurta si neprejudiciabila de acces a reclamantilor la terenul lor.Constituirea unei servituti de trecere cu o latime de 7 m, ar crea proprietarului fondului aservit, un prejudiciu din punct de vedere al perturbarii activitatii logisice desfasurata in incinta. Considera pirita ca nu sint intrunite conditiile pentru constituirea servitutii de trecere intrucit locul are iesire la calea publica pe un drum care poate deveni practicabil cu oarecare cheltuieli, fiind necesar a fi respectate disp. 617 NCC .Arata pirita ca, in calitate de proprietar a incheiat un contract de inchiriere cu . pe o perioada de 10 ani,, prin care s-a obligat sa asigure locatarului folosinta deplina a imobilului. In aceste conditii, constituirea servitutii de trecere i-ar prejudicia in mod direct, in cazul in care locatarul ar solicita diminuarea valorii chiriei. Mai arata pirita ca pe terenul proprietatea piritei exista un drept de servitute intabulat in favoarea ., astfel ca instituirea unei noi servituti ar conduce la farimitarea excesiva a dreptului de proprietate al piritei.
Pe cale reconventionala, solicita pirita ca in situatia admiterii actiunii pirita sa fie despagubita cu suma reprezentind contravaloarea cedarii fortate a folosintei terenului asupra caruia s-a instituit servitutea. Avind in vedere ca pirita a inchiriat terenul impreuna cu constructiile edificate pe acesta pentru o chirie lunara de 2.500 euro, considera ca pagubele ce s-ar ocaziona ar consta in pierderea/diminuarea chiriei aferente suprafetei pe care nu o va mai putea pune la dispozitia locatarului pentru desfasurarea activitatilor comerciale specifice.Asa fiind, se solicita obligarea reclamantei la plata unei despagubiri anuale in valoare de 3280,5lei/luna la care se adauga suma de 477 lei reprezentind costul mutarii gardului in suprafata de 6,51 mp.
In dovedire s-a solicitat proba cu acte, cercetarea la fața locului, expertiza topometrica.
In raspunsul la intimpinare si intimpinarea la reconventionala formulate se arata ca pirita invoca un contract de inchiriere incheiat pro causa, la data de 10.09.2013, care insa nu a fost atasat la dosar. Se sustine ca prejudiciul piritei nu este dovedit, nefiind clar modul in care s-a ajuns la stabilirea despagubirilor, cu atit mai mult cu cit contractul de inchiriere a fost incheiat dupa promovarea prezentei actiuni.
În cauză au fost administrate probele cu înscrisuri, interogatoriul partilor, proba testimoniala fiind audiat martorul B. A., expertiza tehnică specialitatea topografie intocmita de catre expert Bulbasa C. D. ,expertiza evaluatori intocmita de catre expert E. A.( fila 304 dosar).
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Potrivit inscrisurilor depuse la dosar reclamantii sunt proprietarii terenului situat în extravilanul comunei M., jud. lași, în suprafață de 49.382 mp, amplasat în . 62, teren înscris în titlul de proprietate cu nr._ din 22.01.1997 .Acest teren a aparținut autorului lor Ș. G. și după apariția legilor fondului funciar a fost eliberat titlul de proprietate cu numărul de mai sus, fără însă să fie prevăzută calea de acces la ieșirea publică .In tot acest timp, reclamantii au cultivat terenul lor și au avut acces pietonal la acesta prin bunăvoința celorlalți vecini de pe celelalte laturi.
Potrivit actului de dare in plata nr. 1253/2013 pirita detine in intravilan M., . de 1,4682 ha .
Așa cum rezultă din raportul de expertiză topografica intocmit în cauza de față, proprietatea reclamantilor este loc infundat fara iesire la calea publica, cel mai scurt drum de acces de la proprietatea reclamantilor la drumul public fiind cel solicitat de reclamanti, in suprafata de 729 mp. Acest teren apartine piritelor si este situat in Tarlaua 62 parcelele CC 2839/1/1/1/2 si CC 2839/1/1/2/1/2, fiind delimitat prin punctele 1,2 ,3,4,5,42,1, prin planul de situatie anexa nr. 1 A la raportul de expertiza topometrica intocmit de catre expert Bulbasa C. D.. Servitutea creata nu afecteaza activitatea economica a societatilor comerciale care isi desfasoara activitatea in incinta piritei, calea de acces putind fi folosita in continuare atit de catre pirite cit si de reclamanti.
Totodată, in raspunsul la obiectiuni la raport s-a precizat ca, in prezent, accesul de la calea publica la proprietatea reclamantilor se face pe proprietatea vecinului de la nord, terenul avind o latime de 4,03-4,65, si se poate strabate cu piciorul, cu caruta, are acces mijloace auto si hipo, dar nu este cel mai scurt drum de acces de la proprietatea reclamantilor la drumul public . Cel mai scurt drum de acces de la proprietatea reclamantilor la drumul public este cel solicitat de reclamanti. De asemenea,conform extrasului de carte funciara aflat la fila 352 dosar, pentru terenul in suprafata de 651 mp., cu nr. cadastral 437/1/2 este inscrisa sarcina intabulare, drept de servitute in favoarea ., proprietara terenului ce se invecineaza cu proprietatea piritei pe latura de Sud.
Cu privire la fundamentarea în drept a pretențiilor formulate de către reclamanti, instanța arata că, in acord cu art. 5 din Legea 71/2011, legea de punere în aplicare a noului cod civil, dispozițiile Codului civil se aplica tuturor actelor si faptelor încheiate sau, după caz, produse ori savarsite după ., precum si situațiilor juridice născute după .. Dispozițiile Codului civil sunt aplicabile si efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, derivate din starea si capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție si obligația legala de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor si din raporturile de vecinătate, daca aceste situații juridice subzista după . Codului civil. Analizând dispozițiile legale prin prisma principiului enunțat, precum și a intenției legiuitorului, se poate observa că situațiile juridice născute după . Noului cod civil cad sub incidența noii reglementări a Codului Civil.
In drept, potrivit disp. art. 755 C civil,, servitutea este sarcina care greveaza un imobil, pentru uzul sau utilitatea imobilului unui alt proprietar. Utilitatea rezulta din destinatia economica a fondului dominant care consta . confortului acestuia,,.
Avind in vedere concluziile raportului de expertiza topo, instanța constată că este necesară crearea acestei căii de acces în vederea posibilității folosirii terenului reclamantilor conform scopului social și economic, în conformitate cu disp. art. 755 C. civ ,cu atât mai mult cu cât aceasta este calea de acces cea mai puțin împovărătoare pentru fondul aservit si drumul de acces cel mai scurt la calea publica.
Având în vedere cele expuse mai sus, în baza art. 755-756 Cod civil, instanța va admite acțiunea civilă formulată de reclamanti, urmind a stabili in favoarea imobilulului teren apartinind reclamantilor situat in extravilan ., in suprafata de 49. 382 mp. amplasat in . 62 un drept de servitute de trecere asupra terenului in suprafata de 729 mp. apartinind piritelor situat in Tarlaua 62 parcelele CC 2839/1/1/1/2 si CC 2839/1/1/2/1/2, astfel cum este delimitat prin punctele 1,2 ,3,4,5,42,1, prin planul de situatie anexa nr. 1 A la raportul de expertiza topometrica intocmit de catre expert Bulbasa C. D. ce face parte integranta din prezenta hotarire.
Cit priveste cererea reconventionala prin care se solicita sa fie despagubita pirita cu suma reprezentind contravaloarea cedarii fortate a folosintei terenului asupra caruia s-a instituit servitutea, respectiv cu suma de 3280,5lei/luna la care se adauga suma de 477 lei reprezentind costul mutarii gardului in suprafata de 6,51 mp. instanta retine urmatoarele:
Spre deosebire de alte servituti legale, servitutea de trecere nu este gratuita, proprietarul fondului aservit fiind indreptatit sa primeasca de la proprietarul fondului infundat, o despagubire proportionala cu pagubele ce s-ar putea ocaziona prin stabilirea drumului de trecere. Paguba reprezintă, in speta, numai echivalentul lipsei de folosinta a terenului de care proprietarii ar fi lipsiti prin realizarea drumului.
Potrivit raportului de expertiza evaluatorie intocmit de expert A. E., s-a stabilit contravaloarea lipsei de folosinta a terenului prin raportare la redeventa cauzata de folosinta terenului ca fiind de 1.377,81 lei anual iar prin raportare la chiria lunara /mp. ca fiind de 3.280,5 lei/luna. A aratat expertul ca drumul de acces este construit din beton, inconjoara halale de productie fiind delimitat pe latura estica si nordica de proprietatile vecine de un gard cu soclu din beton armat, stilpi metalici si plasa metalica. S-a estimat costul de mutare a gardului ca fiind de 20.849,16 lei.
Instanta retine ca pirita nu a probat producerea unor prejudicii mari sau ca este creată o sarcină excesivă și împovărătoare proprietarului fondului aservit în exploatarea terenului său prin constituirea acestei servituti. In plus, asa cum rezulta din extrasul de carte funciara aflat la fila 352 dosar, pentru acelasi teren este inscris un drept de servitute in favoarea ., proprietara terenului ce se invecineaza cu proprietatea piritei pe latura de Sud. Pirita nu a probat ca servitutea constituita in favoarea acestei societati ar fi oneroasa.
In aceste conditii, in raport de pagubele minime ce s-ar ocaziona prin constituirea acestei servituti, instanta va stabili despagubirile proportional cu inconvenientele create acestuia prin folosirea respectivei căi de acces, urmind a obliga reclamantii sa plateasca piritelor suma de 1.377,81 lei/anual. Suma reprezinta contravaloarea lipsei de folosinta a terenului estimata prin intermediul redeventei cauzate de utilizarea terenului de catre o alta persoana.
Cit priveste contractul de inchiriere depus la dosar de catre pirita in dovedirea prejudiciului cauzat prin crearea acestei servituti, instanta il apreciza ca fiind lipsit de forta probanta, in conditiile in care este incheiat pro causa, la data de 10.09.2013, dupa promovarea prezentei actiuni.
Prin urmare, instanta va admite in parte cererea reconventionala, in sensul celor anterior aratate.
In temeiul disp. art. 24 al.3 din Legea 7/1996, art. 888 C civ dispune inscrierea dreptului de servitute in Cartea Funciara dupa raminerea definitiva a prezentei hotariri.
În baza art. 453 al.2 C. proc. civ., compenseaza cheltuielile de judecata in limita sumei de 4429 lei si respinge cererea piritelor de obligare a reclamantilor la plata sumei de 8140 lei reprezentind cheltuieli de judecata.
In temeiul disp. art. 45 al.1 lit a din OUG 80/2013 dispune restituirea catre pirite a taxei de timbru achitate si nedatorate in cuantum de 11.930 lei .
In temeiul disp. art. 23 din OG 2/2000 obliga reclamantii sa plateasca in contul expertului Bulbasa C. D. din cadrul Biroului Local de Expertize de pe linga Tribunalul Iasi, suma de 1147 lei reprezentind diferenta onorariu expert.
In temeiul disp. art. 23 din OG 2/2000 obliga piritele sa plateasca in contul expertului A. E. din cadrul Biroului Local de Expertize de pe linga Tribunalul Iasi, suma de 2290 lei reprezentind diferenta onorariu expert.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții Stefaroi N., D. M., Stefaroi V., Stefaroi N. si Asavoaie E., precum si pârâta R. I. B., criticând sentința pentru următoarele motive:
Reclamanții Stefaroi N., D. M., Stefaroi V., Stefaroi N. si Asavoaie E. au invederat cu referire la cererea reconvențională faptul că în mod greșit s-a reținut de prima instanță faptul că terenul stabilit ca servitute înconjoară halele de producție ale intimatei (fila 4 din hotărâre, antepenultimul paragraf), deși acesta este, în realitate, în linie dreaptă, fiind cea mai scurtă cale de la nord, unde se află proprietatea apelanților, la sud, unde se află drumul comunal.
În al doilea rând, eronat prima instanță a stabilit o despăgubire pe baza redevenței, în sumă de 1377,81 lei având în vedere o suprafață de 3 ori mai mare decât cea pentru care s-a stabilit servitutea, preluând greșeala expertului evaluator care a avut în vedere o suprafață de 2187,14 mp.
De asemenea, în mod nelegal prima instanță a reținut că li s-a produs o pagubă pârâților, cu toate că drumul era deja betonat și împrejmuit de fostul CAP, iar instanța a reținut că nu este folosit exclusiv de pârâtă, ci și de alte persoane, încălcând astfel dispozițiile art. 616 Cod Civil de la 1864, dreptul de trecere acordat reclamanților neducând la o limitare atât de drastică a prerogativelor pârâtelor, astfel încât reclamanții să se bucure de o folosință exclusivă pentru calea de acces.
În plus, despăgubirea ce s-ar putea acorda are în vedere pagubele ce s-ar putea ocaziona, iar nu o pagubă produsă, repararea prejudiciului având natura specifică a faptului care a provocat vătămarea.
Pe de altă parte, cum situația de loc înfundat a fost creată ulterior dobândirii de intimate a imobilului lor, situat pe fostul teren al CAP-ului, iar intimatele au preluat fondul cu această sarcină, neoperând culpa apelanților, aceștia nu datorează despăgubiri.
Solicită, în consecință, admiterea apelului, respingerea cererii reconvenționale și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta – reclamantă . (fostă R. I. B. SA) a arătat prin motivele de apel faptul că terenul reclamanților pârâți are ieșire la calea publică prin partea de est a pârâtei-reclamante, situația existentă datorându-se lipsei de inițiativă a reclamanților în consolidarea acestei căi de acces, iar faptul că această cale de acces prezintă dificultăți, nu le dă dreptul la crearea altei căi de acces.
În plus, crearea căii de acces ar perturba activitatea desfășurată în incintă și ar crea premisa unui risc de incendiu prin pătrunderea în aceasta a unor persoane neinstruite cu privire la limitarea riscului de incendiu.
Susține apelanta că în practica judiciară s-a statuat faptul că instanța trebuie să aibă în vedere nu numai interesul de a se ajunge la calea publică, ci și pe cel al intimatului de a-i fi protejată proprietatea, care nu poate fi obligat să suporte dezafectarea unei părți a terenului său doar pentru ca reclamantul să nu facă anumite cheltuieli, ori în cauză nu se justifică această servitute câtă vreme există și o altă cale de acces, care ar necesita însă anumite investiții, instanța trebuind să țină seama și de interesul celui care urmează să suporte consecințele servituții, iar nu doar de interesul beneficiarului dreptului de servitute.
Ori prin instituirea servituții de trecere se creează o limitare a dreptului de folosință al ., societate care are ca obiect de activitate prelucrarea lemnului și care a închiriat acel imobil, existând riscul unui prejudiciu financiar al pârâtei în condițiile în care chiriașa, nefolosind pe deplin imobilul, să solicite diminuarea chiriei.
În plus, există deja un drept de servitute în favoarea ., iar o nouă servitute ar duce la fărâmițarea excesivă a dreptului de proprietate, în eventualitatea unei vânzări a imobilului pârâta fiind grav afectată de acest al doilea drept de servitute.
Cu privire la despăgubirea acordată, de 3,77 lei/zi sau de 1,89 lei/mp/an nu poate fi mulțumitoare pentru pârâtă și nici echitabilă, activitatea locatarei fiind obstrucționată prin instituirea dreptului de trecere.
Intimații Stefaroi N., D. M., Stefaroi V., Stefaroi N. si Asavoaie E. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului . (fostă R. I. B. SA).
În apel s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate și raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, Tribunalul constată că apelurile formulate sunt întemeiate, în limitele și pentru considerentele ce succed:
Apelantii-intimati Stefaroi N., D. M., Stefaroi V., Stefaroi N. si Asavoaie E. au invocat prin motivele apelului formulat faptul că în mod eronat s-a stabilit o despăgubire de achitat în favoarea R. I. B. SA în sumă de 1377,81 lei câtă vreme aceasta a avut în vedere o suprafață de 3 ori mai mare decât cea pentru care s-a stabilit servitutea.
Aceasta critică este fondată. Prima instanță, admițând acțiunea, a stabilit in favoarea imobilului teren apartinind reclamantilor situat in extravilan ., in suprafata de 49. 382 mp. amplasat in . 62 un drept de servitute de trecere asupra terenului in suprafata de 729 mp. apartinind piritelor situat in Tarlaua 62 parcelele CC 2839/1/1/1/2 si CC 2839/1/ 1/2/1/2, astfel cum este delimitat prin punctele 1,2,3,4,5,42,1 prin planul de situatie anexa nr. 1 A la raportul de expertiza topometrica intocmit de catre expert Bulbasa C. D., obligând reclamantii-piriti sa plateasca piritelor reclamante suma de 1.377,81 lei/anual cu titlu de despagubire pentru suprafata asupra careia a fost instituit dreptul de servitute.
Din verificarea actelor dosarului Tribunalul reține faptul că despăgubirea stabilită – în suma de 1.377,81 lei/anual – a avut în vedere suprafața de 2187,14 mp, iar nu suprafața de 729 mp stabilită cu titlu de servitute. Refăcând calculele, Tribunalul reține faptul că, așa cum au susținut apelanții, despăgubirea ce se impune
a fi achitată este în cuantum de 459,27 lei (729 mp x 15,75 lei/mp= 11.481,75 lei: 25 ani = 459,27 lei anual).
De asemenea, au susținut apelanții că în mod greșit s-a reținut de prima instanță faptul că terenul stabilit ca servitute înconjoară halele de producție ale intimatei (fila 4 din hotărâre, antepenultimul paragraf), susținere care este întemeiată, Tribunalul având în vedere faptul că terenul de 729 mp pentru care s-a stabilit în mod corect dreptul de trecere este, în realitate, în linie dreaptă, fiind situat în lateral, pe direcția nord, unde se află proprietatea apelanților – sud, unde se află drumul comunal.
În ceea ce privește însă critica apelanților în sensul că în mod nelegal prima instanță a reținut că li s-a produs o pagubă pârâților, Tribunalul apreciază că este incontestabil că, prin stabilirea unui drept de trecere pe terenul proprietatea intimaților, se produce acestora un disconfort, în condițiile în care pe terenul proprietatea intimatei, închiriat unei societăți comerciale, se desfășoară activități de producție, încărcare și descărcare marfă. Astfel, despăgubirea stabilită nu are în vedere un prejudiciu în sensul de o anumită pagubă materială produsă, ci este menită să diminueze disconfortul ce va fi permanent, creat de permiterea accesului reclamanților pârâți pe acea porțiune de teren.
Aceasta deoarece dreptul de trecere limitează dreptul de proprietate al proprietarului terenului pe care se va deschide cale de acces, în atributul folosinței. Astfel, proprietarul acestui teren își va vedea diminuat acest atribut prin aceea că va fi obligat să-i permită și proprietarul vecin să folosească o porțiune din terenul său pentru trecere.
Tribunalul apreciază astfel faptul că se impune stabilirea unei despăgubiri, întrucât dreptul de servitute nu este unul gratuit. Deși textul art. 617 alin 1 NCC nu mai face referire expresă la dreptul proprietarului fondului afectat de dreptul de trecere de a pretinde despăgubiri, acest drept este consacrat indirect de prevederile art. 620 alin 1 NCC care reglementează termenul de prescripție pentru acțiunea în despăgubire.
Și cum despăgubirea trebuie să aibă în vedere modul în care va fi folosit terenul stabilit ca trecere, având în vedere faptul că acesta nu va fi folosit exclusiv de către reclamanții pârâți, având același scop și pentru pârâta reclamantă pentru a ajunge în cealaltă parte a clădirilor, dar și de ., care și-a intabulat dreptul de servitute în cartea funciară (potrivit documentației de la fila 352 dosar fond), Tribunalul apreciază că despăgubirea stabilită de prima instanță este una echitabilă și rezonabilă, neputându-se reține că terenul reclamanților pârâți a devenit loc infundat după dobândirea proprietății de către pârâta - reclamantă, expertul topo precizând expres (f. 347 dosar fond) că nu există planuri de situație din care să rezulte situația ulterioară anului 1990 când CAP a construit și asfaltat un alt drum, iar reclamanții l-ar fi folosit până în anul 2000, când Fabrica de mobilă Brianza, penultima proprietară a interzis accesul.
În ceea ce privește motivele de apel ale pârâtei reclamante:
Tribunalul apreciază nefondată critica referitoare la faptul că terenul reclamanților pârâți are ieșire la calea publică prin partea de est a pârâtei-reclamante, lipsa de inițiativă a reclamanților nedându-le dreptul la crearea altei căi de acces. Are în vedere în acest sens instanța faptul că deși expertul topo a identificat și o altă cale de acces pe latura opusă celei reținute de prima instanță, aceasta este pe o lungime mult mai mare, este mai ingustă, calea de acces reținută de prima instanță fiind deja folosită cu această destinație atât de pârata reclamantă cât și de o altă societate comercială. Prin urmare, a fost chiar în intenția pârâtei reclamante de a folosi acea porțiune de teren drept cale de acces câtă vreme a consimțit anterior la instituirea acesteia în folosul ., instanța apreciind că nu se impune a afecta altă porțiune de teren în acest sens câtă vreme calea stabilită de prima instanță este folosită în acest scop de alții, terenul nefiind acum dezafectat pentru acest scop.
A mai invocat apelanta că prin crearea căii de acces s-ar perturba activitatea desfășurată în incintă și ar crea premisa unui risc de incendiu prin pătrunderea în aceasta a unor persoane neinstruite cu privire la limitarea riscului de incendiu. Tribunalul apreciază neîntemeiată și această apărare câtă vreme, așa cum s-a reținut deja, terenul de trecere avea și anterior aceeași destinație, nimic neîmpiedicând pe viitor luarea tuturor măsurilor necesare pentru prevenirea incendiilor.
De asemenea, neîntemeiată este și critica vizând faptul că prin instituirea servituții de trecere se creează o limitare a dreptului de folosință al ., existând riscul unui prejudiciu financiar al pârâtei în condițiile în care chiriașa ar solicita diminuarea chiriei. Așa cum s-a reținut mai sus, terenul stabilit ca trecere de prima instanță avea deja această destinație dinainte, astfel că nu se poate reține faptul că la data încheierii contractului de închiriere de către pârâta reclamantă cu . chiriașa nu a putut să prevadă un cuantum mai mic al chiriei în considerarea dreptului de trecere. Cu alte cuvinte, aceasta sarcină exista la acel moment, este anterioară litigiului dintre părți, dreptul de servitute în folosul unui terț fiind inscris în cartea funciară din data de 05.06.2006 (f. 352 dosar fond), astfel că, cu atât mai mult nu poate fi reținută apărarea conform căreia se impunea stabilirea unui al traseu de trecere până la drumul public.
În ceea ce privește despăgubirea stabilită de prima instanță, Tribunalul a corectat cuantumul acesteia, refăcând calculele, apreciind în cele de mai sus că este rezonabilă și echitabilă suma de 459,27 lei anual pentru o suprafață de 729 mp, urmând a obliga reclamanta pârâta si la plata sumei de 477 lei reprezentand costul mutarii gardului necesar constituirii servitutii, această operațiune fiind justificată doar de necesitatea asigurării accesului doar la proprietatea reclamanților pârâți.
Pentru aceste considerente Tribunalul, în temeiul disp. art. 480 cod procedură civilă, va admite apelurile declarate de apelantii-intimati Stefaroi N., D. M., Stefaroi V., Stefaroi N. si Asavoaie E., precum si de intimata-apelanta . (fosta R. I. B. SA) impotriva sentintei civile 9540/4.07.2014 a Judecatoriei Iasi și va schimba in parte sentința, in sensul ca va obliga reclamantii-parati Stefaroi N., D. M., Stefaroi V., Stefaroi N. si Asavoaie E. sa plateasca paratelor reclamante suma de 459,27 lei anual cu titlu de despagubire pentru suprafata de 729 mp teren asupra careia a fost constituit dreptul de servitute si suma de 477 lei reprezentand costul mutarii gardului necesar constituirii servitutii, urmând a păstra celelalte dispozitii ale sentintei civile apelate, care nu contravin prezentei decizii.
În temeiul dispozițiilor art. 453 cod procedură civilă, Tribunalul va respinge cererea apelantilor-intimati Stefaroi N., D. M., Stefaroi V., Stefaroi N. si Asavoaie E. privind obligarea intimatei-apelante . la plata cheltuielilor de judecata in apel având în vedere că apelul acestora a fost admis în limita calculului despăgubirii, neputându-se reține vreo culpă procesuală în acest sens pârâților reclamanți și va lua act ca intimata-apelanta . nu a solicitat cheltuieli de judecata in apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de apelantii-intimati Stefaroi N., D. M., Stefaroi V., Stefaroi N. si Asavoaie E., precum si de intimata-apelanta . (fosta R. I. B. SA) impotriva sentintei civile 9540/4.07.2014 a Judecatoriei Iasi, pe care o schimba in parte, in sensul ca:
Obliga reclamantii-parati Stefaroi N., D. M., Stefaroi V., Stefaroi N. si Asavoaie E. sa plateasca paratelor reclamante suma de 459,27 lei anual cu titlu de despagubire pentru suprafata de 729 mp teren asupra careia a fost constituit dreptul de servitute si suma de 477 lei reprezentand costul mutarii gardului necesar constituirii servitutii.
Pastreaza celelalte dispozitii ale sentintei civile apelate, care nu contravin prezentei decizii.
Respinge cererea apelantilor-intimati Stefaroi N., D. M., Stefaroi V., Stefaroi N. si Asavoaie E. privind obligarea intimatei-apelante . la plata cheltuielilor de judecata in apel.
Ia act ca intimata-apelanta . nu a solicitat cheltuieli de judecata in apel.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 30.04.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
D.T.A.M. M.M. M.G.
Red./Tehnored. M.M.
8 ex/12.06.2015
Jud. fond A. F. S.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 549/2015. Tribunalul IAŞI | Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... → |
|---|
