Actiune in raspundere delictuala. Hotărâre din 27-04-2015, Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 27-04-2015 în dosarul nr. 8064/245/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 27 Aprilie 2015
Președinte - I. E. B.
Judecător - G. C.
Grefier - N. E.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 569/2015
Pe rol fiind pronunțarea apelului promovat de pârâtul T. P. împotriva sentinței civile nr._/26.11.2014 a Judecătoriei Iași, în contradictoriu cu intimata P. V., având ca obiect acțiune in răspundere delictuala daune morale și materiale.
La apelul nominal lipsesc părțile.
Procedura este completă.
Cauza a rămas în pronunțare în ședința publică din data de 20.04.2015, susținerile părților și concluziile apărătorului intimatei fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când instanța, pentru a-i da reprezentantului convențional al apelantului posibilitatea d ea depune la dosar concluzii scrise, la solicitarea acestuia, a amânat pronunțarea cauzei pentru azi, 27.04.2015, când,
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr._ din 26.11.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
„Admite in parte cererea formulată de reclamanta P. V., CNP_, cu domiciliul procedural ales in Iași, ., jud. Iași, in contradictoriu cu pârâtul T. P., CNP_, cu domiciliul in Iași, .. 20, . B, ., jud. Iași.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 500 lei, reprezentând daune materiale și suma de 5 000 lei, reprezentând daune morale.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată – onorariu avocat.”
Pentru a se pronunța în acest sens prima instanță a reținut:
„Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub număr dosar_, reclamanta P. V. a chemat in judecată pe pârâtul T. P. solicitând instanței să pronunțe o hotărâre prin care acesta să fie obligată la plata sumei de 1000 lei daune materiale și 20.000 lei, reprezentând daune morale.
In motivarea cererii, a arătat că in ziua de 23 octombrie 2013, ora 14,05, pârâtul T. P., in timp ce conducea autoutilitara marca Renault Kangoo, cu număr de înmatriculare_ pe . municipiul Iași a accidentat reclamanta, pe trecerea de pietoni. Ca urmare a accidentului, a rezultat vătămarea corporală a reclamantei care a fost transportata la Spitalele Clinice de Urgențe „ Prof. Dr. N. O.” și „Sf. S.” din Iași. A fost diagnosticată astfel: „policontuzionată, traumatism cranio-facial, traumatism cranio - cerebral minor, traumatism vertebral lombar, contuzie gambă stânga, contuzie șold stâng și contuzie toraco – abdominală.
A invocat reclamanta că a avut nevoie de 6-7 zile de îngrijiri medicale conform certificatului medico-legal nr. 5228/28.10.2013, că a făcut plângere penală, dar prin ordonanța din 14 februarie 2014 s-a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, întrucât numărul de îngrijiri medicale nu încadrează fapta in sfera penalului.
A mai arătat că pârâtul trebuie să repare prejudiciul produs prin fapta sa care a condus la vătămarea integrității corporale și sănătății.
In drept, au fost invocate prevederile art. 1381, art. 1385 Cod civil.
A solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu și martori.
S-a stabilit că cererea nu se timbrează, raportat la faptul că această pretenție civilă derivă dintr-un proces penal.
Pârâtul, legal citat, a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea cererii reclamantei, ca fiind neîntemeiată.
A arătat că reclamanta face dovada pretențiilor de natură materială cu diferite înscrisuri, chitanțe ce atestă faptul că au fost procurate medicamente pentru tratarea afecțiunilor psihice, deranjament stomacal, afecțiuni stomatologice sau pentru afecțiuni specifice scăderii aportului de magneziu din organism. A indicat in acest sens următoarele bonuri fiscale depuse de reclamantă: nr. 45 din 12.12.2013, nr. 189 din 17.09.2014, nr. 114 din 28.05.2014, nr. 37 din 16.09.2014, nr. 10 din 17.08.2014, nr. 116 din 28.05.2014, nr. 6 din 2.09.2014.
Pârâtul a invocat și faptul că aceste bonuri vizează o perioadă de timp ce se situează la o distanță de aproximativ 12 luni raportat la data producerii accidentului de circulație.
Cu privire la daunele morale solicitate, a invocat faptul că organul de cercetare nu a indicat o culpă exclusivă a pârâtului, iar cuantumul solicitat este străin de jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție. Acordarea daunelor morale ar trebui făcută . să asigure doar repararea prejudiciului moral, fără a suplini daunele materiale, astfel încât această despăgubire să nu constituie o îmbogățire fără just temei . In acest sens, a invocat Decizia nr. 2129/30 mai 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II- a Civilă.
A mai precizat că impactul s-a produs prin acroșarea reclamantei in condiții de vizibilitate redusă, determinată de sistematizarea urbanistică deficitară a străzilor din zona Calea Galatei, dar și a imprudenței reclamantei, care se deplasa in fugă pe trecerea de pietoni.
Totodată a arătat că dorește să achite achite costurile tratamentului medicamentos pe care reclamanta susține că l-a urmat, in cuantum aproximativ de 350 lei.
S-a încuviințat proba cu înscrisuri și proba testimonială, fiind audiată martora P. A., martor propus de reclamantă.
S-a atașat dosarul nr._/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași.
In fapt:
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
La data de 23 octombrie 2013, ora 14,05, pârâtul T. P., in timp ce conducea autoutilitara marca Renault Kangoo, cu număr de înmatriculare_ pe . municipiul Iași a accidentat reclamanta, pe trecerea de pietoni. Ca urmare a accidentului, a rezultat vătămarea corporală a reclamantei care a fost transportata la Spitalele Clinice de Urgențe „ Prof. Dr. N. O.” și „Sf. S.” din Iași.
Reclamanta a fost diagnosticată astfel: „policontuzionată, traumatism cranio-facial, traumatism cranio - cerebral minor, traumatism vertebral lombar, contuzie gambă stânga, contuzie șold stâng și contuzie toraco – abdominală”. Acestdiagnostic rezultă din biletuș de ieșire din spital din 25 octombrie 2013 (fila nr. 20 dosar penal)
In urma accidentului a avut nevoie de 6-7 zile de îngrijiri medicale conform certificatului medico-legal nr. 5228/28.10.2013 (fila nr. 19 dosar penal).
P. V. a făcut plângere penală împotriva pârâtului, dar prin ordonanța de clasare din 14 februarie 2014 s-a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, întrucât numărul de îngrijiri medicale nu încadrează fapta in sfera penalului. Astfel, fapta săvârsită nu este prevăzută de legea penală. Împotriva ordonanței de clasare nu s-a formulat plângere.
Din declarația martorei rezultă că in urma accidentului suferit reclamanta a avut probleme cu coloana vertebrală, fiind nevoită să meargă periodic la medic, iar timp de două săptămâni nu s-a putut deplasa fiind nevoită să stea la domiciliu. A mai arătat că accidentul a produs reclamantei o stare de teamă, iar in perioada cât a fost spitalizată a trebuit să i se aducă lenjerie și medicamente, cheltuindu-se aproximativ 1000 lei.
Bonurile fiscale depuse la dosar de către reclamantă provin de la unități farmaceutice, din perioada martie 2014 - septembrie 2014
În drept:
În ceea ce privește legea aplicabilă potrivit art. 3 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii 287/2009 C. civil, actele și faptele juridice încheiate ori, după caz săvârșite înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, săvârșirii ori producerii lor.
Prezenta acțiune este înregistrată pe rolul instanței la data de 7 martie 2014, iar data la care s-au produs evenimentele prezentate in cerere este situată după . Noului cod civil (01.10.2011), fiind incidente dispozițiile acestui cod.
Așadar, în soluționarea prezentei cauze sunt incidente următoarele dispoziții legale:
Conform art. 1349 Cod civil, Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.
(2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
Potrivit art. 1357 Cod civil, Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. (2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
Art. 1381 Cod civil prevede: Orice prejudiciu dă dreptul la reparație.(2) Dreptul la reparație se naște din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat.(3) Dreptului la reparație îi sunt aplicabile, de la data nașterii sale, toate dispozițiile legale privind executarea, transmisiunea, transformarea și stingerea obligațiilor.
Cu privire la întinderea reparației, se aplica dispozițiile art. 1385 alineat 1 Cod civil: Prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel.
Concluzia instanței:
Raportând textele de lege mai sus enunțate la situația de fapt reținută, instanța constată că prezenta acțiune este întemeiată și o va admite in parte pentru următoarele considerente:
Din analiza prevederilor art. 249 C.proc. civ coroborate cu cele ale art. 1357 Cod civil, rezultă că reclamanta trebuie sa dovedească:
a) existența unui prejudiciu, în considerarea faptului că nu poate exista răspundere civilă delictuală dacă nu s-a produs un prejudiciu;
b) existența unei fapte ilicite, considerându-se că numai o faptă ilicită poate să atragă după sine răspunderea civilă delictuală;
c) existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu,
d) existența vinovăției, fiind necesar ca această faptă să fie imputabilă autorului ei.
Sarcina probei referitoare la existența elementelor răspunderii civile delictuale revine victimei prejudiciului (deoarece ea este cea care reclamă ceva în fața justiției), fiind admisibil orice mijloc de probă, inclusiv proba cu martori, întrucât este vorba de dovedirea unor fapte juridice – stricto sensu.
In ceea ce privește fapta ilicita, din actele si lucrările dosarului penal nr._/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, in care s-a dat ordonanța de scoatere de sub urmărire penală, rezultă fără dubiu că pârâtul a accidentat reclamanta pe trecerea de pietoni. Sub aspectul laturii obiective, elementul material consta in acțiunea de lovire a părții vătămate cu ocazia accidentului de circulație produs de pârât, neacordarea priorității reclamantei –pieton in traversare in urma căreia victima a suferit leziuni traumatice.
In urma accidentului reclamanta a suferit prejudicii atât de natură materială cât și morală, iar aceste prejudicii au rezultat in urma accidentului de circulație produs de pârât. Rezultă că suntem in prezența unei fapte ilicite, a prejudiciului și a legăturii de cauzalitate.
In privința dovedirii vinovăției, dat fiind caracterul subiectiv, intern, al acestui element, dovada sa directă este practic imposibilă, reclamantului putându-i-se cere să dovedească numai elementele exterioare de comportament, respectiv fapta autorului, caracterul ilicit obiectiv al acestei fapte, legătura de cauzalitate dintre această faptă și prejudiciu, eventualele circumstanțe de loc și de timp.
Obligația generală de a nu aduce atingere drepturilor și intereselor legitime ale celorlalți este o obligație de rezultat, fiind evident că atunci când se săvârșește o astfel de faptă, vinovăția există, în lipsa unor cauze exoneratoare, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul moral rezultând expres din însăși săvârșirea faptei.
Având in vedere că orice prejudiciu dă naștere la repararea acestuia, reparare care trebuie să fie integrală, in lipsa unor dispoziții derogatorii, instanța urmează a analiza dacă cuantumul sumelor solicitate este proporțional cu prejudiciul suferit.
Din probele administrate rezultă că reclamanta a fost transportată o unitate medicală – Spitalul Clinic de Urgență „Prof. Dr. N. O.” Iași, unde a stat internată 2 zile (23octombrie – 25 octombrie 2013) și i s-au făcut investigații.
Conform certificatului medico-legal nr. 5228 din 28 octombrie 2013 (fila nr. 34 din dosarul de cercetare penală) a avut nevoie de 6-7 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Pe perioada spitalizării, reclamanta a suportat o . cheltuieli pentru medicamente, lenjerie, aspect confirmat și de martora ce a fost audiată sub prestare de jurământ.
In ceea ce privește bonurile fiscale depuse la dosar, instanța va reține apărările pârâtului întrucât aceste medicamente, in mare parte, sunt achiziționate la o perioadă de aproximativ un an de la producerea accidentului de circulație. Mai mult, studiind gama de medicamente pentru care a depus bonuri la dosar, instanța constată că o parte din acestea au ca si indicații terapeutice alte afecțiuni pentru care nu se poate stabili o legătură de cauzalitate directă cu accidentul produs de pârât și diagnosticul stabilit de medic.
Față de cele expuse urmează a fi obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 500 lei, reprezentând daune materiale.
Cu privire la prejudiciile morale, instanța reține că cele susținute de reclamantă se coroborează și cu declarația martorei din care rezultă că după accident aceasta a fost nevoită să stea o perioada izolată la domiciliu întrucât nu se putea deplasa singură. Aceasta s-a confruntat și cu dureri cauzate de trauma produsă de accident, precum și cu o stare de teamă, sentiment care produce disconfort.
Deși cuantificarea prejudiciului moral nu este supusa unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei in cauza, in plan fizic, psihic si afectiv, importanta valorilor lezate, măsura in care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, etc. Toate aceste criterii se subordonează conotației aprecierii rezonabile, pe o baza echitabila, corespunzătoare prejudiciului real si efectiv produs.
Acordarea daunelor morale trebuie făcută într-un cuantum adecvat, fără a suplini daunele materiale, pe criterii obiective, astfel cum a stabilit și Înalta Curte de Casație și Justiție. Și CEDO a stabilit in CauzaTolstoy Miloslovsky c. Regatului Unit că despăgubirile trebuie să reprezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă, având in vedere totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora.
Instanța reține că este cert că reclamanta a suferit traume fizice și psihice ca urmare a accidentului de circulație, această concluzie fiind sprijinită de toate probele administrate, și apreciază că suma de 5000 lei reprezintă o reparație echitabilă și justă a prejudiciului moral suferit.
Pentru a stabili această suma instanța a avut in vedere și Ghidul pentru soluționarea daunelor morale elaborat de Fondul de Protecție a Victimelor Străzii.
Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate, potrivit art. 453 alineat 1 Cod procedură civilă instanța reține că partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
Conform art. 452 Cod procedură civilă, Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.
Având in vedere soluția ce urmează a se pronunța, de admitere in parte a cererii, constatând culpa procesuală a pârâtului, deși reclamanta a făcut dovada cheltuielilor de judecată in cuantum de 1500 lei, urmează a fi obligat pârâtul doar la plata sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată – onorariu avocat, conform chitanței nr. 31 din 19 noiembrie 2014.”
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal pârâtul care a invocat aspecte de nelegalitate și netemeinicie. A arătat că în cauza trebuia introdus în mod obligatoriu asigurătorul autoturismului, având în vedere dispozițiile Deciziei nr. 1 din 28.03.2015 a ÎCCJ, art. 7 N.C.p.c., art. 223 alin1 Cod civil și legea 136/1995.
Cu privire la evaluarea materialului probator se arată că aceasta este neconformă cu realitate, deoarece reclamanta a traversat neregulamentar, putându-se reține cel mult o culpă concurentă, iar modul de evaluare al prejudiciului se bazează pe elemente probatorii care nu fac dovada raportului de cauzalitate cu suferința reclamantei. De asemenea, cuantumul daunelor morale a fost stabilit în mod subiectiv și în lipsa unui probatoriului din care să rezulte elementele de individualizarea culpei părților.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului cu menținerea hotărârii primei instanțe ca legală și temeinică.
Analizând actele aflate la dosarul cauzei raportat la conținutul cererii de apelul și la dispozițiile legale incidente, Tribunalul reține că apelul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce succed:
Prin cererea dresată primei instanțe reclamanta P. V. a chemat in judecată pe pârâtul T. P. solicitând instanței să pronunțe o hotărâre prin care acesta să fie obligată la plata sumei de 1000 lei daune materiale și 20.000 lei, reprezentând daune morale.
Articolele 1349 și 1357 din Noul Cod civil instituie răspunderea civilă delictuală. Din cuprinsul acestor dispoziții legale rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale este necesar să fie întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu; existența unei fapte ilicite; existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat; existența capacității delictuale a celui ce a săvârșit fapta ilicită.
În ceea ce privește fapta ilicită, aceasta a fost definită în literatura de specialitate ca fiind orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane.
În ceea ce privește vinovăția, se reține de către instanța de apel că pentru a fi angajată răspunderea civilă este necesar ca fapta ilicită să fie imputabilă autorului ei, adică autorul să fi avut o vină atunci când a săvârșit-o. Vinovăția reprezintă atitudinea psihică pe care autorul a avut-o la momentul săvârșirii faptei ilicite.
Referitor la prejudiciu, instanța de apel reține că acesta este un element esențial al răspunderii delictuale și constă în rezultatul, în efectul negativ suferit de o persoană, ca urmare a faptei ilicite săvârșite cu vinovăție de o altă persoană. La rândul său, prejudiciul trebuie să fie cert și să nu fi fost reparat. Caracterul cert al prejudiciului presupune că acesta este sigur, atât în privința existenței, cât și în privința posibilității de evaluare. Astfel, este cert prejudiciul actual și prejudiciul viitor care, deși nu s-a produs încă, este sigur că se va produce în viitor, fiind susceptibil de evaluare. Cu privire la prejudiciul viitor, care este cert, acesta nu trebuie confundat cu prejudiciul eventual, care este lipsit de certitudine și, deci, nu poate justifica acordarea de despăgubiri.
Or, în speță, se reține de către instanța de apel că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
Astfel, toate criticile prezentate în cererea de apel sunt infirmate de materialul probator care a fost corect și legal interpretat de prima instanță.
În acest sens, Tribunalul reține din referatul cu propunerea de a nu începe urmărirea penală din dosarul penal nr._/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, că pârâtul a accidentat reclamanta pe trecerea de pietoni, soluție care a avut la bază propria recunoaștere a apelantului care a declarat că intimata traversa regulamentar și că la fața locului există indicator de trecere de pietoni, aspect confirmat de procesul verbal de cercetare la fața locului, fiind lipsită de sens susținerea unei culpe comune.
Tribunalul reține că în cauză s-a dovedit existența unui prejudiciu cert în privința existenței cât și în privința posibilității de evaluare, pornind de la cele consemnate în certificatul medico-legal nr. 5228 din 28 octombrie 2013 care atestă că pentru diagnosticul de policontuzionată, traumatism cranio-facial, traumatism cranio - cerebral minor, traumatism vertebral lombar, contuzie gambă stânga, contuzie șold stâng și contuzie toraco – abdominală intimata a avut nevoie de 6-7 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Astfel, prima instanță a dat dovadă de obiectivitate și imparțialitate în aprecierea materialului probator, înlăturând argumentat bonurile prezentate de intimată ca dovadă a cheltuielilor, la stabilirea prejudiciului material având în vedere declarația martorei a cărei declarație se confirmă situația dificilă în care s-a aflat intimata care a avut nevoie de îngrijiri ca urmare a accidentului suferit.
În continuare, Tribunalul constată că argumentele prezentate de apelant cu privire la acordarea daunelor morale sunt lipsite de suport probator, reținând că este în afara oricărei îndoieli că intimata a avut de suferit atât fizic cât și psihic ca urmare a accidentului de circulație provocat de apelant, iar suma de 5000 lei prezintă un caracter este rezonabil și echitabil, raportat la diagnosticul stabilit, zilele de îngrijiri medicale și culpa apelantului.
Cu privire la aspectul de nelegalitate invocat pentru neintroducerea în cauză a asigurătorului autoturismului, instanța de apel constată că nicio dispoziție invocată de apelant nu obligă instanța civilă să introducă în mod obligatoriu asigurătorul în cauzele având ca obiect despăgubiri, decizia invocată fiind aplicabilă doar pentru cauzele penale.
Față de toate cele reținute, Tribunalul urmează a respinge, ca nefondat, apelul promovat de pârâtul T. P. împotriva sentinței civile nr._/26.11.2014 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o va menține.
Va fi obligat apelantul să plătească intimatei suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca fiind nefondat apelul promovat de pârâtul T. P. împotriva sentinței civile nr._/26.11.2014 a Judecătoriei Iași, pe care o menține.
Obligă apelantul să plătească intimatei cheltuieli de judecată în cuantum de 2000 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27.04.2015.
Președinte, I. E. B. | Judecător, G. C. | |
Grefier, N. E. |
Red./Tehnored.C.G.
4ex./08.07.2015
Jud. fond: I. R. E.
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 502/2015.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 590/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
