Pretenţii. Decizia nr. 548/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 548/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 40534/245/2010
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 29 Aprilie 2015
Președinte – M. M.
Judecător – M. D.
Judecător B. I. E.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 548
Pe rol fiind rejudecarea cauzei civile privind acțiunea formulată de reclamantul P. V. în contradictoriu cu pârâtul B. I., având ca obiect pretenții REJUDECARE.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 31.03.2015 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 07.04.2015, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data 09.04.2015, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 16.04.2015, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 23.04.2015 când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 28.04.2015, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 29.04.2015 când
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată la data de 30.12.2010, pe rolul Judecătoriei Iași, sub numărul de înregistrare_, reclamantul P. V. îl cheamă în judecată pe pârâtul B. I., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, să fie obligat la plata sumei de 4200 lei, reprezentând contravaloarea fânului cosit și însușit de pe un teren deținut cu arendă de către reclamant. Reclamantul solicită de asemenea și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul arată că în anul 2009 a deținut cu arendă o suprafață de 5 ha, vecină cu o suprafață de teren deținută de pârât. În luna iulie pârâtul a cosit și și-a însușit iarba de pe o suprafață de 6 ha deținută de reclamant, cauzându-i un prejudiciu, în opinia acestuia, de 4200 lei.
Urmare celor întâmplate, reclamantul a făcut plângere penală împotriva pârâtului, la P. de pe lângă Judecătoria Iași. În opinia reclamantului, pârâtul și-a recunoscut fapta dar a afirmat că a fost în eroare din cauza lipsei bornelor de delimitare dintre cele două suprafețe.
În ședința publică din 25.03.2011, pârâtul depune întâmpinare, prin care cere respingerea acțiunii reclamantului, ca netemeinică și nelegală. Pârâtul cere și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării pârâtul arată că, în pofida faptului că nu s-a trasat o delimitare clară între terenul deținut de el și cel deținut de reclamant, în pofida numeroaselor confuzii și inadvertențe din discursul reclamantului, pârâtul este convins că iarba pe care a cosit-o se află pe terenul său. Mai mult decât atât, știe că, dimpotrivă, oparte din terenul pe care-l deține legal este stăpânit, în opinia sa, de reclamant. Mai consideră pârâtul că, pentru o parte din pământul arendat și lucrat de el, reclamantul încasează necuvenit subvenția de la APIA.
Prin sentința civilă nr._/14.12.2012 a Judecătoriei Iași a fost respinsă ca neîntemeiată cererea, reținându-se următoarele:
,,Reclamantul și pârâtul dețin, în arendă sau în proprietate, suprafețe de teren vecine în Blocul fizic 49 din Tarlaua 1 (cunoscută sub numele popular Pripoare) a comunei Tăcuta, județul Iași. Suprafețele de teren deținute de părți nu au fost măsurate și delimitate de vreo persoană abilitată în acest sens dar, cu toate acestea, ambele părți aveau o reprezentare (mai mult sau mai puțin corectă) a cuantumului suprafeței pe care o deține.
În luna iulie 2009, reclamantul constată că, față de reprezentarea lui privind linia de demarcație dintre suprafețele menționate, pârâtul a cosit iarba de pe cca. 5 ha (în unele înscrisuri se vorbește de 6 ha, în altele de 4,9 ha) care erau deținute de el, reclamantul, nu de pârât. Urmare acestei situații, reclamantul a înaintat o plângere penală împotriva numitului B. I..
Motivat de ambiguitatea delimitării suprafețelor în discuție și de nerecunoașterea faptei de către numitul B. I., organul de cercetare penală a dispus neînceperea urmăririi penale întrucât fapta, chiar dacă ar fi fost comisă, ar fi fost comisă fără vinovăție.
Tot din motive de incertitudine, organul de cercetare penală nu a dispus ca presupusul făptuitor să-i returneze petentului vreo cantitate de fân, deși petentul s-a constituit și ca parte civilă în dosarul de cercetare penală.
Împotriva deciziei procurorului, de neîncepere a urmăririi penale, petentul a depus contestație, care a fost respinsă de prim-procuror.
Cererea depusă la Judecătoria Iași, prin care petentul a atacat rezoluția dată de prim-procuror, a fost respinsă pe motiv de tardivitate.
Față de cele de mai sus, numitul P. V. introduce prezenta acțiune, solicitând repararea prejudiciului pe care i l-a produs, în opinia sa, numitul B. I..
Numeroasele înscrisuri depuse de ambele părți (acte de proprietate, contracte de arendă, centralizatoare cu arendatori, un Raport de expertiză tehnică judiciară topo-cadastrală efectuată într-o altă cauză, hărți aflate în evidența APIA V., acte emise de Primăria Tăcuta, etc.) au determinat instanța să pună în discuția părților și în final să încuviințeze, efectuarea unei expertize tehnice judiciare topo-cadastrale privind suprafețele legal deținute de fiecare dintre părți în Blocul fizic 49 din Tarlaua 1 (Pripoare) a comunei Tăcuta. Această expertiză era absolut necesară în primul rând din cauză că contractele de arendă sunt incomplete, neprecizând delimitarea terenului arendat. Unele suprafețe arendate se află parțial în Blocul 49, parțial în Blocul 18, fapt ce a generat confuzii și aprecieri greșite. Unele contracte au fost reziliate unilateral de arendatori, altele erau nelegale, fiind încheiate de unul dintre moștenitori în numele tuturor moștenitorilor unui defunct.
Raportul de expertiză tehnică judiciară topo-cadastrală efectuată în cauză arată că, în anul 2009, pârâtul a deținut, în arendă sau în proprietate, în Blocul fizic 49 din tarlaua Pripoare, suprafața de 15,96 ha iar reclamantul a deținut, în anul 2009, în același . Pripoare, suprafața de 1,31 ha (fila 323 din dosar). Astfel, nu este cu putință ca pârâtul să fi cosit fân de pe o suprafață de 6 hectare, cum susține reclamantul, suprafață care îî aparține, când reiese foarte clar din raporul de expertiză tehnică topo-cadastrală că reclamantul deține doar o suprafață de 1,31 ha.
Față de cele de mai sus, acțiunea reclamantului apare ca evident nefondată și urmează a fi respinsă.
Față de soluția ce urmează a se pronunța în ceea ce privește capătul principal de cerere din acțiune, reclamantul, căzând în pretenții, urmează ca, în temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1555 lei, reprezentând onorariu expert, precum și 3800 lei reprezentând onorariu avocat”.
Prin decizia civilă nr. 536/11.04.2014 Tribunalul Iași a admis recursul declarat de reclamantul P. V. împotriva sentinței civile nr._/14.12.2012 a Judecatoriei Iasi, sentință pe care a casat-o în tot, reținând cauza spre rejudecarea în vederea întocmirii unui supliment la raportul de expertiză tehnică topo-cadastrală întocmit de către expertul Salceanu G.
La pronunțarea acestei decizii s-a reținut că deși la dosar a fost depus doar răspunsul expertului Ț. C. (f.49 volI), prima instanța, fără a pune în discuția părților și fără a dispune vreo alta măsura procesuala, în lipsa oricărui răspuns a expertului S. G. la obiecțiunile formulate de reclamant, a constatat în ședința publica din 11.12.2012 cauza în stare de judecata și a acordat cuvantul pe fond.
Or, apreciind, în condițiile art.167 C.pr. civ raportat la art.208 și urm C.pr.civ din 1865, utilitatea și necesitatea lămuririi aspectelor invocate de reclamantul recurent prin obiecțiunile formulate la raportul de expertiza topo-cadastrala, prima instanța nu putea reveni asupra încuviințării date, decât motivat și numai cu respectarea principiului contradictorialității.
Ulterior a fost administrată proba cu expertiză, având următoarele obiective:
-să stabilească separat și în mod clar pe de o parte, situația suprafețelor de teren ce rezultă din contractele de arenda încheiate, respectiv separat situația suprafețelor de teren deținute în fapt de părți în . anul 2009, inclusiv prin comparație cu anul 2008, respectiv 2010.
-să stabilească în ce an a fost înființată liziera de salcâm și în ce mod aceasta a diminuat suprafețele de teren.
-în ce temei a diminuat suprafețele de teren pe care reclamantul le are în arendă de la numiții Ursăchescu C., A. I. și S. M.,
-să se menționeze dacă prin crearea acelor perdele de protecție în suprafața de 55.000 m.p. în Blocul fizic 49 această suprafață s-a diminuat și cu cât a afectat întregul . implicit cu cât a redus suprafețele arendate de către P. V. și B. I.,
-să se menționeze pe ce criteriu a trasat în raportul de expertiză linia de demarcație între cei doi arendași întrucât în anul 2009 când s-a produs prejudiciu nu există o asemenea linie.
Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză în anii 2008-2010 în blocul fizic 49 B. I. a avut în arendă 11,11 ha în timp ce P. V. nu a avut nici o suprafață de teren luată în arendă. A ajuns expertul la această concluzie filtrând contractele de arendă încheiate de cele două părți prin prisma următoarelor condiții: contractele de arendă să fi fost încheiate de proprietarii de drept, să fi fost înregistrate la primărie, suprafețele de teren să nu fi fost vândute sau înstrăinate. În acest fel expertul a diminuat suprafețele menționate în contractele încheiate de P. cu A. I., S. M., Ursăchescu C.. S-a mai concluzionat că prin crearea perdelelor de protecție nu s-a diminuat suprafața blocului fizic 49 și nici suprafața arendată.
Analizând actele și lucrările dosarului, raportat și la expertizele efectuate instanța apreciază că acțiunea nu este întemeiată urmând a fi respinsă pentru următoarele motive:
Este adevărat că modalitatea de formulare a răspunsurilor la expertiză nu este departe de orice critică. Expertul își depășește atribuțiile tehnice și face observații de natură juridică, recurge la interpretări legale, dând prioritate unui contract sau arendă sau altul funcțiile de propriile interpretări, deși valabilitatea unui contract de arendă trebuie apreciată doar de instanță.
Totuși acest aspect nu este esențial în cauză. C. chiar pornind de la premisa că ar fi prioritare contractele încheiate de reclamantul Popisatșu V. cu privire la acele terenuri în privința cărora are contract de arendă și B. I., totuși reclamantul, în ciuda expertizelor efectuate și a celorlalte probe administrate nu a făcut proba clară că pârâtul ar fi exploatat și obținut avantaje de pe acele suprafețe care constituie obiectul contractelor lui de arendă, fie ele și cele contestate. În cauză reclamantul nu a reușit să facă dovada clară a amplasamentului în blocul fizic 49 a suprafețelor pretins deținute în arendă, nici măcar a celor înlăturate de expert pe motiv că contractele nu ar îndeplini condițiile legale.
Or între prejudiciul reclamat de reclamant și fapta imputată pârâtului trebuie să fie dovedit un raport de cauzalitate. Nu este suficient ca reclamantul să pretindă sau chiar să dovedească existența unei recolte scăzute în activitatea sa sau chiar a unei recolte superioare în activitatea pârâtului, pentru a se deduce că pârâtul este cel care a exploatat terenul deținut de reclamant în arendă, ci este necesar a se identifica exact amplasamentul suprafețelor deținute de reclamant în arendă și în același timp a amplasamentului exploatat de către pârât. Or reclamantul nu a reușit să dovedească aceste elemente, cele două suprafețe nefiind delimitate prin semne exterioare clare, acțiunea și argumentele reclamantului bazându-se mai degrabă pe deducții extrase din nivelul celor două recolte.
În consecință cum reclamantul avea sarcina probei iar elementele răspunderii trebuiau dovedite în mod clar, instanța urmează a respinge acțiunea, obligându-l totodată pe reclamantul aflat în culpă procesuală la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În rejudecare,
Respinge, ca fiind nefondată acțiunea promovată de reclamantul P. V. împotriva pârâtului B. I..
Obligă reclamantul să plătească pârâtului cheltuieli de judecată în cuantum de 9355 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29.04.2015.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
M.M. M.D. B.I.E. M.G.
Red./Tehnored. M.D.
2 ex/ 18.05.2015
Jud. fond. C. S. E.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 590/2015. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 549/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
