Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 48/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 48/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 48/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 21 Ianuarie 2015
Președinte - A. M. C.
Judecător - D. M.
Grefier - N. M.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 48/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelanta C. E. în contradictoriu cu intimatul S. I., având ca obiect constatare nulitate act juridic absolută contract.
Susținerile apelantei au avut loc în ședința publică din data de 13.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 21.01.2015, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 6422/30.04.2014, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, s-a admis excepția lipsei de interes a reclamantei și s-a respins ca atare acțiunea formulată de reclamanta C. E. în contradictoriu cu pârâtul S. I.; s-a admis cererea pârâtului de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată și s-a dispus obligarea reclamantei la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În considerentele acestei sentințe s-a arătat că în cadrul dosarului nr._/245/2012, având ca obiect contestație la executare, dosar în care pârâtul din prezenta cauză nu avea calitate procesuală și nu figura ca parte, C. E. a solicitat, printr-o cerere completatoare, formulată verbal în ședință și consemnată în încheierea din 06.02.2013, anularea contractului de închiriere încheiat cu S. I..
Instanța a apreciat că modificarea cererii de chemare în judecată a intervenit după prima zi de înfățișare, a dispus disjungerea și judecarea separată a cererii având ca obiect anularea contractului de închiriere.
Cererea a fost înregistrată separat sub număr de dosar_ .
În motivarea cererii, reclamanta C. E. a arătat următoarele:
La termenul din 16.01.2013 intimata (DGFP IAȘI) a depus la dosarul cauzei (_/245/2012) contractul de închiriere înregistrat sub nr._/26.06.2001, încheiat între C. E., în calitate de locator, prin mandatar B. M., și S. I., în calitate de chiriaș.
Reclamanta susține că nu a avut cunoștință despre existența acestui contract și a aflat despre existența contractului doar în momentul în care a fost depus în instanță.
Reclamantul solicită constatarea nulității absolute a contractului de închiriere ce reprezintă titlu executoriu pentru absența consimțământului.
În anul 2001 C. E. a încheiat cu pârâul S. I. un antecontract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1115/27.04.2001 la BNP K. N. prin care se obliga, ca la expirarea termenului prohibitiv stabilit de legea nr. 112/1995 să vândă lui S. I. imobilul din Iași, ., nr. 11, cu condiția achitării unui rest de preț de_ lei.
La aceeași dată, C. E. a semnat și procura autentificată sub nr. 1116/27.04.2001 la BNP K. N., prin care mandata pe B. Ș. M. să vândă în numele său imobilul arătat anterior. În acest scop mandatara era împuternicită să facă demersuri pentru obținerea tuturor actelor necesare vânzării, astfel încât mandatarul nu putea, în raport de limitele exprese ale mandatului, să încheie un contract de închiriere cu S. I..
Prin declarația autentificată sub nr. 1138/01.05.2001 la BNP K. N., C. E. a revocat procura autentificata sub nr. 1116/27.04.2001 și a adus la cunoștința mandatarului B. M. această împrejurare.
Întrucât nu rezultă data încheierii contractului de închiriere, ci doar data înregistrării acestuia la Administrația Finanțelor Publice Iași – 26.06.2001 – reclamanta solicită să se constate că nu a existat consimțământul său la data încheierii contractului – singura dată certă fiind 26.06.2001 – mandatul fiind revocat la data de 01.05,2001. Chiar dacă mandatarul ar fi încheiat contractul de închiriere anterior revocării mandatului, acest contract a fost încheiat cu depășirea limitelor mandatului.
La dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri.
Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare, însă a solicitat, prin intermediul apărătorului ales, respingerea cererii de chemare în judecată.
Instanța a încuviințat și administrat probele cu înscrisuri și interogatoriile părților, răspunsurile acestora fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei,
Deși a fost încuviințată proba cu declarația martorului B. M., administrarea acestei probe nu a fost posibilă, martorul fiind plecat din țară.
Instanța a invocat și a pus în discuția contradictorie a părților excepția lipsei de interes în promovarea prezentei acțiuni.
După ce a ascultat concluziile părților cu privire la excepția lipsei de interes, precum și cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut cauza în pronunțare.
Analizând cu prioritate excepția lipsei de interes, instanța de fond a reținut următoarele aspecte:
Reclamantul invocă drept motiv de nulitate lipsa consimțământului la încheierea contractului de închiriere înregistrat la Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași la data de 26.06.2001.
Lipsa consimțământului atrage sancțiunea nulității absolute a actului juridic încheiat cu nerespectarea acestei condiții.
Referitor la excepția lipsei interesului, condiție de exercitare a acțiunii civile constând în folosul practic urmărit de către titularul acțiunii civile, instanța reține că acesta trebuie să fie născut și actual, personal, direct și legitim.
Din acest punct de vedere cercul persoanelor care pot cere constatarea nulității absolute se restrânge în raport cu condițiile evocate, necesar a fi întrunite sub aspectul folosului practic urmărit.
Astfel, nulitatea absolută a unui act juridic poate fi invocată doar de o persoană care justifică un interes procesual, interes care trebuie să fie valorificabil în cadrul procesului pornit pentru a obține nulitatea respectivului act juridic și nu într-o altă cauză, știut fiind că nulitatea absolută poate fi invocată oricând, atât pe cale de acțiune, cât și pe cale de excepție.
În cauză, cercetarea existenței interesului trebuie să pornească de la obiectul cererii de chemare în judecată, iar îndeplinirea acestei condiții va trebui să se raporteze la finalitatea ipotezei admiterii acestei cereri, având în vedere și natura drepturilor reclamantei în legătură cu obiectul actului juridic a cărei nulitate o solicită.
În plus, prezenta cauză prezintă o particularitate, anume faptul că, între timp, a intervenit încetarea contractului de închiriere a cărui anulare o solicită reclamanta, ca urmare a faptului că, prin sentința civilă nr._/09.11.2011, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/2010, menținută prin decizia nr. 192/30.01.2013 a Tribunalului Iași, pârâtul – chiriaș S. I. a dobândit în proprietate apartamentul care face obiectul contractului de închiriere.
Această împrejurare nu atrage de plano o lipsă de interes în formularea unei acțiuni în anularea contractului de închiriere încheiat anterior cu chiriașul care între timp a devenit proprietar.
Evident, reclamantul – în calitate de fost proprietar, locator – poate solicita constatarea nulității absolute a contractului, în condițiile în care, cât timp a fost în vigoare, respectivul act juridic a produs – având în vedere contextul în care a fost formulată prezenta acțiune - efecte patrimoniale între părți, efecte care, ca urmare a pronunțării unei soluții de nulitate, ar putea fi revizuite.
Rezultă că, pentru a justifica un interes procesual în prezenta cauză, reclamantul trebuie să indice care ar fi beneficiile patrimoniale generate de o eventuală admitere a acțiunii în nulitate.
Reclamantul pornește de la ipoteza greșită potrivit cu care contractul de închiriere este titlul executoriu care stă la baza executării sale silite de către AFP IAȘI.
Executarea sa silită se realizează în temeiul unor titluri executorii fiscale, titluri care au la baza titluri de creanță fiscale.
Este adevărat că întregul proces execuțional se întemeiază pe prezumția relativă a realizării unor venituri din cedarea folosinței unui bun aflat în proprietate, or tocmai dovedirea situației contrare, adică a nerealizării nici unui venit din cedarea folosinței bunului, reprezintă adevărata miză a procesului pentru reclamantă.
Această apărare poate fi valorificată într-o eventuală cerere în contencios administrativ îndreptată împotriva titlurilor de creanță fiscală, legal emise și comunicate de AFP IAȘI, apărare – lipsa realizării unor venituri din chirii – care este independentă de obținerea nulității contractului de închiriere, pentru că ceea ce interesează pentru stabilirea unui impozit este dacă a fost sau nu realizat un venit impozabil.
Anularea contractului de închiriere, contract cu executare succesivă, nu ar aduce reclamantului nici un beneficiu de natură patrimonială, bunul nemaiputând să revină în patrimoniul său, acesta intrând în temeiul unui alt act juridic, necontestat, în patrimoniul pârâtului.
Ceea ce îl interesează pe reclamant este reținerea de către instanța a situației de fapt potrivit cu care el nu a încasat în tot intervalul de la încheierea contractului și până la . pârâtului nici o sumă de bani cu titlu de chirie. Această împrejurare, după cum s-a arătat mai sus, poate fi valorificată într-o acțiune în contencios administrativ și nu ar putea fi valorificată ca urmare a pronunțării unei soluții de nulitate a contractului de închiriere, nulitatea acestui contract nefiind aptă să producă efecte patrimoniale pentru trecut.
În plus, faptul că un locator nu a încasat chiria la care ar fi avut dreptul în temeiul unui contract de închiriere nu poate constitui motiv de nulitate, per se, a unui contract de închiriere.
Deci, aspectele pecuniare legate de încasarea sau nu a unei chirii nu pot influența validitatea unui contract de închiriere și nici nulitatea unui contract de închiriere nu poate produce efecte patrimoniale pentru trecut.
Rezultă că reclamantul nu justifică un interes patrimonial și nici unul procesual, care să fie valorificabil în prezenta cauză, ci acesta, practic, dorește ca instanța să rețină o situație de fapt care să poată fi, eventual, valorificată într-o acțiune în contencios administrativ îndreptată împotriva titlurilor de creanță fiscale.
Întregul demers al reclamantului, pornit, după cum am văzut, cu formularea unei contestații la executare, vizează de fapt protejarea propriului patrimoniu față de actele de executare silită demarată de AFP IAȘI.
Anularea unui contract de închiriere, care a încetat deja, nu produce, după cum am arătat mai sus, nici un efect patrimonial favorabil reclamantului și nici nu aduce reclamantului vreun avantaj procesual în raport de miza reală a demersului judiciar – dovedirea faptului că nu a încasat chirii și, astfel, nu datorează impozit pe venituri din chirii.
Altfel spus, anularea contractului de închiriere, întrucât nu produce efecte patrimoniale pentru trecut, nu aduce reclamantului nici un beneficiu concret.
Pentru toate aceste argumente instanța a admis excepția lipsei de interes și a respinge în consecință acțiunea.
Având în vedere că reclamantul a căzut în pretenții, instanța a admis cererea pârâtului privind acordarea cheltuielilor de judecată și a obligat reclamantul să achite pârâtului suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
În raport de lipsa unei mize patrimoniale concrete a acțiunii de nulitate a unui contract cu executare succesivă, contract care a încetat anterior promovării acțiunii în nulitate, acțiune promovată – cel puțin teoretic – de creditorul chiriei, instanța a apreciat că prezenta acțiune este supusă apelului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, reclamanta C. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În acest sens, apelanta a susținut că, în anul 2012, împotriva sa a fost demarată de către Direcția Generală Regională de Finanțe Publice Locale o executare silită pentru un debit reprezentat de venituri din chirii. Apelanta a formulat o contestație la executare prin care arăta că nu datorează debitul, întrucât nu a avut niciodată un imobil închiriat. La dosarul de executare silită transmis instanței de judecată de către DGRFP Iași a fost depus contractul de închiriere înregistrat sub nr._/26 iunie 2001. Acest contract de închiriere a fost încheiat de către C. E. in calitate de proprietar - prin mandatar Buhusi M. - si S. I. in calitate de chiriaș. Apelanta C. E. nu a avut niciodată cunoștința de existenta acestui contract și nici nu a primit vreodată venituri din chirii în contul acestui contract. A aflat despre acest act juridic abia in momentul in care a fost depus in dosarul contestației la executare. Având în vedere această situație de fapt, apelanta a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de închiriere pentru absenta consimțământului - condiție esențiala pentru validitatea convenției. Pe parcursul procesului, Direcția de Finanțe a executat silit apelanta, prin instituirea popririi asupra pensiei acesteia. Motivul de nulitate invocat de către apelantă ține de nerespectarea uneia dintre condițiile de valabilitate a încheierii contractului, respectiv apelanta nu si-a exprimat consimțământul la întocmirea acestui act juridic, ceea ce atrage pe cale de consecința declararea nulității absolute. In acest sens invoca si prevederile art. 948 din C.civ. din 1864, text ce reglementa condițiile de valabilitate ale unei convenții la data încheierii contractului de închiriere. Cu privire la situația de fapt, arată instanței ca in anul 2001 apelanta a încheiat cu numitul S. loan un antecontract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1115/27.04.2001 de BNP K. N. prin care se obliga ca la expirarea termenului prohibitiv stabilit de Legea 112/1995 sa vândă numitului S. loan imobilul din mun. lași, . nr. 11, sub condiția achitării unui rest de preț de 500.000 lei. Totodată, la aceeași data, apelanta a semnat si o procura autentificata sub nr. 1116/27.04.2001 la același BNP K. N., prin care mandata pe Buhusi Ș. M. sa vândă in numele sau imobilul arătat anterior. In acest scop mandatara era împuternicită sa facă demersuri pentru obținerea tuturor actelor necesare vânzării de la diferitele instituții ale statului, inclusiv la Administrația Financiara unde urma sa obțină certificatul de neurmărire fiscala aferent imobilului. Este evident ca mandatul acordat prin procura era strâns legat de antecontractul autentificat sub nr. 1115/27.04.2001 si urma sa producă efecte exclusiv cu privire la întocmirea formalităților necesare vânzării, după expirarea termenului prohibitiv de 10 ani impus de legea 112/1995. Prin urmare Buhusi M. nu putea - având in vedere limitele exprese ale mandatului sau - sa încheie in numele apelantei un contract de Închiriere cu S. loan in anul 2001.
Mai mult decât atât, prin declarația autentificata sub nr. 1138/1.05.2001 la BNP K. N., apelanta a revocat procura autentificata sub nr. 1116/27.04.2001, fapt pe care l-a adus la cunoștința și numitei Buhusi M.. Întrucât din contractul de închiriere nu rezultă data la care a fost încheiat, ci doar data înregistrării sale la Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași - respectiv 26 iunie 2001, urmează ca, in funcție de situația reținuta de instanță, sa se constatate ca nu a existat consimțământul apelantei la data de 26 iunie 2001 întrucât numita Buhusi M., semnatara contractului, nu mai avea la acel moment un mandat, procura fiind revocata încă din 1 mai 2001, iar daca instanța se va raporta la o eventuala încheiere a contractului in intervalul 27 aprilie - 1 mai 2001, sa constatate ca nu a existat consimțământul apelantei întrucât semnarea unui contract de închiriere excede limitelor mandatului stabilit prin procura autentificata sub nr. 1116/27 04.2001 la BNP K. N..
Precizează apelanta că prin sentința civilă nr. 6422/ 30.04.2014, instanța de fond nu a analizat pe fond cauza. Judecătoria Iași a invocat din oficiu excepția lipsei de interes și a admis această excepție, respingând acțiunea promovată de apelantă.
Consideră greșită soluția instanței de fond. Interesul, ca element al acțiunii civile, alături de dreptul la acțiune, capacitate și calitate, este definit ca fiind folosul practic urmărit de reclamant și trebuie să satisfacă între altele cerințele de a fi juridic și legitim, născut și actual. În mod vădit, folosul practic urmărit de apelantă în prezenta cauză este dat de recuperarea sumei de bani pe care a fost nevoită să o achite cu titlu de impozit, deși nu a încasat niciodată chirie pentru acest contract de închiriere despre a cărui existentă nu avea cunoștință. În măsura în care contractul de închiriere va fi declarat nul, apelanta are deschisă calea revizuirii hotărârii pronunțată în dosarul având ca obiect contestație la executare și poate obține întoarcerea executării silite. Chiar dacă apelanta a pierdut dreptul de proprietate asupra apartamentului, pentru perioada în care contractul de închiriere a fost înregistrat la Direcția de Finanțe apelanta a fost obligată să achite un impozit pentru niște sume neîncasate. Soluția pronunțată de instanța de fond este cu atât mai surprinzătoare cu cât intimatul a recunoscut la interogatoriu că nu a încheiat contractul de închiriere cu apelanta. Soluția pronunțată de Judecătoria Iași îngrădește dreptul apelantei de a recupera suma de bani pentru care a fost executată silit de către Direcția de Finanțe, deși aceasta are în mod evident caracterul unei plăți nedatorate. Pentru toate aceste motive, solicită admiterea prezentei cereri de apel, să se dispună anularea sentinței pronunțată de instanța de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare către Judecătoria Iași.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul S. I. a solicitat respingerea apelului. În motivarea acestei poziții procesuale, intimatul a arătat că, în fapt, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr. 10._/2013, C. E., în calitate de reclamantă, solicită constatarea nulității absolute a contractului de închiriere pentru imobilul situat în Iași, . nr. 11, jud. Iași. Reclamanta arată că a cumpărat imobilul sus-menționat conform Legii nr. 112/1995, vânzător fiind Primăria municipiului Iași, și că i-a închiriat imobilul, mutându-se la fiica sa și fiind convinsă de către acesta să îi vândă imobilul. Anterior achiziționării apartamentului a avut calitatea de chiriaș, așa după cum rezulta din contractul pe care dorește sa-1 anuleze. Consideră că cererea de chemare în judecată in mod corect a fost respinsă. Reclamanta își întemeiază acțiunea pe propria sa culpă, ignorând aplicabilitatea principiilor de drept „Nullus commodum capere potest de injuria sua propria turpitudinem” și „fraus omnia corumpit”.Conform acestor reguli juridice nimeni nu-și poate constitui un drept din propriul delict și nu poate invoca propria turpitudine. În conformitate cu art. 970 alin. 2 din vechiul cod civil, „convențiile obligă părțile nu numai la ce este expres prevăzut în ele, dar la toate urmările ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației, după natura sa”. Inconsecvența pretențiilor reclamantei este evidentă în susținerile acesteia. Astfel, dacă inițial formulează o contestație la executare in contradictoriu cu DGFP Iași, sancțiunea nulității absolute a contractului de închiriere, susținând că nu l-a semnat asta după ce personal l-a înregistrat la DGFP Iași. Apelanta, de altfel, l-a acționat in judecata după ce i-a vândut imobilul susținând ca „antecontractul dintre ei reprezintă, de fapt, o vânzare mascată”, în finalul cererii de chemare în judecată arată că înțelege a se folosi de dreptul de dezicere, înțelegând să îi plătească suma de bani pe care i-a achitat-o în anul 2001.
În consecință, solicită respingerea apelului cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată la fond si in apel.
În această fază procesuală ambele părți au solicitat proba cu acte, încuviințată de instanță.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată întemeiat apelul formulat.
Demersul juridic inițiat de reclamantă are ca finalitate constatarea nulității contractului de închiriere înregistrat sub nr._/26.06.200 la Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași, contract în baza căruia s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale de plată cu titlu de impozit pe venituri din cedarea folosinței bunurilor, obligații pentru executarea cărora s-au emis mai multe titluri executorii: nr._/21.09.2006,_/15.08.2007,_/27.12.2007,_/30.01.2008,_/ 21.03.2008,_/23.06.2008,_/23.09.2008,_/22.12.2008,_/25.03.2009,_/26.06.2009,_/11.01.2010,_/29.03.2010,_/07.10.2010 și nr._/24.06.2011.
În baza acestor titluri executorii s-a înființat poprire pe veniturile reclamantei obținute cu titlu de pensie la Casa Județeană de Pensii Iași și alte Drepturi de Asigurări Sociale (în acest sens, înștiințarea despre înființarea popririi emisă de A.F.P. a Mun. Iași – fila 14 dosar fond).
Instanța de fond, deși a reținut corect situația de fapt, a evaluat greșit aspectele legate de interesul reclamantei în promovarea acțiunii fiscale.
În dosarul nr._/245/2012, având ca obiect contestație la executare, reclamanta din prezentul litigiu a contestat formele de executare emise împotriva sa pentru executarea creanțelor fiscale ce decurg din contractul de închiriere contestat în cauză. În mod cert, desființarea contractului în baza căruia au fost emise titluri de creanță prin care au fost stabilite obligațiile fiscale influențează și soluția ce se va pronunța în cadrul contestației la executare. Este adevărat că aspectele ce vizează creanțele fiscale pot fi valorificate doar în procedura contenciosului administrativ, dar nulitatea contractului de închiriere care a stat la baza emiterii titlurilor de creanță prin care s-au stabilit obligațiile fiscale interesează respectiva procedură.
Prin urmare, nu se poate aprecia că desființarea contractului de închiriere este lipsită de efecte juridice, cum în mod greșit a reținut instanța de fond, astfel că, tribunalul găsește întemeiate criticile aduse de apelantă sentinței atacate. Așa fiind, în baza art. 296, 297 Cod procedură civilă, tribunalul va admite apelul, va anula sentința primei instanțe, va respinge excepția lipsei de interes a reclamantei și va trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de C. E. împotriva sentinței civile nr. 6422/30.04.2014 a Judecătoriei Iași pe care o anulează.
Respinge excepția lipsei de interes a reclamantei.
Trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Iași.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21.01.2015.
Președinte, A. M. C. | Judecător, D. M. Pentru judecător aflat în C.O. semnează vicepreședintele instanței | |
Grefier, N. M. Pentru grefier aflat în C.O. semnează grefierul șef al Secției I Civila |
Red. A.M.C.
Tehn. M.M.D.
5 ex./23.07.2015
Judecător fond T. G.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 60/2015. Tribunalul IAŞI | Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr.... → |
|---|
