Fond funciar. Decizia nr. 30/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 30/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 19-01-2015 în dosarul nr. 30/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 19 Ianuarie 2015
Președinte - G. C.
Judecător M. S.
Grefier A. M.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 30/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelantul Ț. G. și pe intimații C. L. DE FOND FUNCIAR ȚIGĂNAȘI, C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR IAȘI, având ca obiect fond funciar modificare T.P..
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 12.01.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1034/27.01.2014, pronunțată de Judecătoria Iași, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul Ț. G.,în contradictoriu cu pârâții C. Județeană de Fond Funciar, C. L. de Fond Funciar Țigănași.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a solicitat modificarea titlului de proprietate nr._/1994 emis pe numele Ț. V. G. solicitând să se constate unele modificări privind amplasamentul, invocând faptul că „la momentul comparării descrierii topografice înscrisă în titlul de proprietate, cu identificarea cadastrală, prin suprapunere cu planul cadastral, s-a constatat că la punerea în posesie nu s-a ținut cont de identificarea cadastrală reală a imobilelor și s-a omis înscrierea primului corp de proprietate din T50”
Deși reclamantul își motivează cererea în drept pe dispozițiile art. 58 din Legea nr.18/1991, instanța urmează a analiza motivele de fapt ale cererii prin prisma dispozițiilor care ar putea avea incidența în cauză, respectiv: art. III Lg. 169/1997 așa cum a fost modificat succesiv (ultima modificare Titlul V, articol unic, pct. 1 Lg. 247/2005) alin. 1 lit. a (ii) potrivit cu care: ,,sunt lovite de nulitate absolută, potrivit legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000 (…)- actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii. Nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 și a prezentei legi, precum și actele de constituire scoase din domeniul public în acest scop’’.
Așadar, analizând legalitatea titlului de proprietate, emis pe numele autorului reclamantului prin prisma motivelor de nulitate invocate, instanța reține următoarele:
Titlul de proprietate al autorului a fost eliberat în anul 1994, conform anexei de validare și documentației existente, hotărâre care a stat la baza reconstituirii este emisă sub imperiul Lg. 18/1991 și cum terenul în suprafață totală de 4100 mp este situat în extravilanul localității, nu subzistă nicio condiție a nulității, așa cum este ea enunțată de art. III alin. 1, lit. (ii) din Legea nr. 169/1997.
În analiza motivelor de nulitate invocate, va avea în vedere că, pentru a opera sancțiunea nulității, condițiile enunțate de textul de lege trebuiau să fie împlinite cumulativ. Astfel, era necesar ca actul de constituire să fi fost făcut pe vechiul amplasament al fostului proprietar ca terenul să fi fost solicitat de către aceasta (fostul proprietar) în termen legal și ca terenul să fi fost liber la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991.
Potrivit disp. Lg. 18/1991 coroborat cu Regulamentul de aplicare în vigoare la momentul emiterii titlului – 1994 – procesele verbale de punere în posesie, anexele validate de către comisia județeană precum și planurile parcelare au regimul strict stabilit de dispozițiile legii 18/1991 și se raportează la momentul întocmirii actului de reconstituire.
În speță, sentința civilă_/2008 prin care s-a dispus rectificarea titlului de proprietate nr._/1994- același cu cel dedus prezentei judecăți – tocmai pentru aceste motive nu a putut fi pusă în executare, respingându-se în întregime la OCPI, tocmai pentru afectarea dreptului de proprietate al unui terț, care are titlu de proprietate valabil pentru o suprafață de teren cuprinsă în ., în speță, Soficu Gh. C., fiind beneficiar al titlului nr._/2002.
În consecință, față de cele reținute și văzând și dispozițiile Art. III din Legea nr. 169/1997 așa cum a fost modificată prin titlul V articol unic pct. 1 din Legea nr. 247/2005 potrivită cărora ,,dispozițiile modificatoare sau de completare sau de abrogare ale prezentei legi nu aduc atingere în nici un fel titlurilor […] eliberate cu respectarea prevederilor Legea Fondului Funciar nr. 18/1991, la data întocmirii lor’’, instanța constată că acțiunea formulată este neîntemeiată și pe cale de consecință o va respinge, reținând că modificările de amplasament solicitate de beneficiarii titlurilor de proprietate eliberate sub imperiul Legea nr. 18/1991 nu se încadrează, de principiu printre motivele de nulitate consacrate de art. III Legea nr. 169/1997.
Ca atare, în lipsa unor alte cauze de nulitate, prin constatarea nulității absolute a unor asemenea acte doar în ideea ,,reparării’’ unei omisiuni neconforme cu realitatea s-ar încălca în mod substanțial principiul stabilirii raporturilor juridice civile, cu mențiunea că amplasamentul redat de reclamanți și neconfirmat printr-un proces-verbal depunere în posesie s-a dovedit că aparține unei terțe persoane iar reclamantul nu a avut în vedere planul parcelar însușit de C. L. de Fond funciar Țigănași la momentul emiterii titlului de proprietate și a fișei de punere în posesie .
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul Ț. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
În motivarea căii de atac formulate, după expunerea situației de fapt, reclamantul a arătat că, sentința este nelegală în condițiile în care, instanța de fond și-a depășit rolul activ, recalificând acțiunea ca fiind una în nulitatea absolută a titlului de proprietate reținând totodată, în mod greșit că, ar fi solicitat schimbarea destinației terenului.
Reclamantul susține că, deși instanța de fond și-a constatat competența, invocă o inadmisibilitate a acțiunii întemeiată pe necompetența generală a instanțelor de judecată, apreciind că ar fi vorba de o procedură administrativă, aflată în competența comisiei județene de fond funciar deși, prin circula din 7 iunie 2013, ANRP interpretează art. 7 din Legea nr. 165/2013 în sensul că, sunt de competența comisiei numai modificări cu privire la numele și prenumele solicitanților sau ale autorului nu și cu privire la datele de identificare ale terenului.
Reclamantul a susținut că, în mod greșit prima instanță aduce critici expertizei extrajudiciare în condițiile în care, pe de o parte, legea nr. 247/2005 îi conferă acesteia aceeași valoare probatorie ca și expertizei judiciare iar pe de altă parte că, în virtutea rolului activ, instanța putea dispune efectuarea unei expertize.
Potrivit reclamantului, instanța de fond a făcut o greșită aplicare a prevederilor legale, în speță nefiind incident niciunul din motivele prevăzute la art. III din Legea nr. 169/1997 cu atât mai mult cu cât, amplasamentul indicat în cerere este cel pe care îl stăpânește în fapt, acesta nefiind contestat de niciuna dintre comisii.
În final, reclamantul a mai precizat că, modificarea titlului de proprietate revine în competența instanței de fond în baza art. 58 din Legea nr. 18/1991, aspect ce rezultă și din hotărârile comisiei județene de fond funciar, expunând totodată și definiția rectificării titlului de proprietate, așa cum aceasta a fost reținută în practica judiciară.
Apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 58 din Legea nr. 18/1991.
În dovedirea apelului, reclamantul a atașat, în copii, înscrisuri.
Intimata C. L. de Fond Funciar Țigănași a formulat întâmpinare, lăsând la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri iar la termenul din 12 ianuarie 2015, instanța a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității acțiunii, rămânând în pronunțare asupra excepției invocate.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor legale în vigoare, tribunalul reține că excepția este întemeiată, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare:
Așa după cum a reținut și prima instanță, reclamantul Ț. G. a solicitat modificarea TP nr._/14.01.1994, emis pe numele reclamantului în sensul de a se constata unele modificări privind amplasamentul, invocând faptul că „la momentul comparării descrierii topografice înscrisă în titlul de proprietate, cu identificarea cadastrală, prin suprapunere cu planul cadastral, s-a constatat că la punerea în posesie nu s-a ținut cont de identificarea cadastrală reală a imobilelor și s-a omis înscrierea primului corp de proprietate din T50”
Art. 55 alin 1 și 2 din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar republicată, modificată și completată stipulează: „ (1) Poate face obiectul plângerii modificarea sau anularea propriei hotărâri de către comisie. 2) Dispozițiile alin. (1) se aplica și în cazul în care comisia județeana a emis, după încheierea procedurii de definitivare a activității sale, acte administrative contrare propriei hotărâri, dispozițiile art. 53 alin. (2) rămânând aplicabile. ”
Potrivit art. 591 din Legea 18/1991: „ (1) Îndreptarea erorilor materiale înscrise în titlurile de proprietate care sunt produse din cauza erorilor de scriere se efectuează de oficiul de cadastru și publicitate imobiliară. (2) Rectificarea titlurilor de proprietate se poate face de oficiul de cadastru și publicitate imobiliară, în temeiul hotărârii comisiei județene. (3) Procedura de îndreptare a erorilor materiale și de rectificare a titlurilor de proprietate va fi aprobată prin ordin cu caracter normativ al directorului general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară.”.
Așa după cum rezultă din prevederile art. 591 din Legea 18/1991 rectificarea titlurilor de proprietate se poate face de către oficiul de cadastru și publicitate imobiliară în temeiul hotărârii comisiei județene. Așadar, textul de lege redata anterior, prevede o competență și o procedură specială în ceea ce privește rectificarea titlurilor de proprietate, respectiv, atribuie competența Oficiului de Cadastru și publicitate imobiliară, în temeiul hotărârii comisiei județene.
Corectarea altor erori decât a celor de scriere sunt de competența instanței de judecată, in absența unei reglementări speciale.
Nu este necesară realizarea in cauză a distincției dintre cele două tipuri de erori câtă vreme prin cererea de recurs se insistă asupra împrejurării că modificarea titlului se impune nu ca urmare a reaprecierii unor elemente de fond ci pe motiv de eroare materială, proprietatea recurentului fiind din eroare înscrisă in alte tarlale și alte parcele decât cele in care se află in mod real.
Trimiterile apelantului la interpretarea dată de ANRP sunt nefondate pe de o parte pentru că, aceasta nu are nicio atribuție în ceea ce privește interpretarea legii ci numai în aplicarea ei iar pe de altă parte pentru că, atât timp cât alin 1 din art. 591 din Legea 18/1991 nu face nicio distincție in privința erorilor de scriere înseamnă că acestea pot viza orice element din cuprinsul titlului de proprietate, inclusiv cele ce țin de identificarea topocadastrală a terenului. Interpretarea restrictivă dată de ANRP, apelant sau orice altă persoană acestui text de lege este contrară principiului de drept ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, deoarece, acolo unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă, indiferent că este în discuție o zonă normativă specială, cum este cea funciară.
Așadar, conform textului de lege comisiile județene sunt cele abilitate să adopte hotărâri cu privire la cererile de rectificare, cu mențiunea că în acest fel nu este îngrădit liberul acces la justiție al persoanelor nemulțumite de modul de soluționare, existând posibilitatea pentru acestea să le conteste prin intermediul plângerii reglementată de art. 53 din Legea nr.18/1991, republicată, cu modificări și completări, în vederea exercitării controlului jurisdicțional de către instanță.
Prin urmare, prin raportare la argumentarea cererii de chemare in judecată și in special a cererii de apel, sediul materiei pentru judecata de față este dat de art.591 din Legea 18/1991, față de care excepția inadmisibilității este fondată.
Este de necontestat că art.6 pct.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului consacră, într-o largă accepție, asigurarea și recunoașterea, aplicarea universală și efectivă a obligației de a fi respectate drepturile omului, prin aceea că orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil. În soluționarea cauzei, instanța de fond a dovedit pe deplin că a respectat cu rigurozitate spiritul european al echității juridice, ținând cont de toate garanțiile conferite privitoare atât la exercitarea dreptului la apărare, contradictorialitate și al egalității armelor în procesul civil, analizând toate criticile formulate de reclamantul apelant și respectând dispozițiile legale (în acest sens invocă și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția comercială, decizia nr. 1975 din 5 iunie 2008).
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 476 coroborate cu dispozițiile art. 479 Cod procedură civilă și având în vedere aspectele reținute anterior, Tribunalul va admite apelul declarat de reclamantul Ț. G. împotriva sentinței civile nr. 1034/27.01.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o va schimba în tot, în sensul că va admite excepția inadmisibilității acțiunii și va respinge, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamantul I. Ț. Gheorgheîn contradictoriu cu pârâtele C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Iași și C. Comunală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Țigănași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE::
Admite apelul declarat de către reclamantul Ț. GHEORGHEW împotriva sentinței civile nr 1034 din 27.01.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o anulează.
Admite excepția necompetenței generale a instanțelor în soluționarea cauzei.
Respinge ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul Ț. G. în contradictoriu cu pârâții C. Județeană de Fond Funciar și C. L. de Fond Funciar Țigănași.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.01.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
G.C. M.S. A..M.
Red. S.M./S.M. 5 ex.
09.06.2015
Jud. fond – B. Ș.
| ← Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr.... | Fond funciar. Decizia nr. 52/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
