Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 523/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 523/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 28-04-2015 în dosarul nr. 523/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 28 Aprilie 2015
Președinte - M. S.
Judecător A. M. Diuță T.
Judecător M. A.
Grefier I. B.
DECIZIA CIVILA Nr. 523/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent M. IAȘI PRIN PRIMARUL MUNICIPIULUI IAȘI și pe intimat L. D., intimat L. M., intimat S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect constatare nulitate act juridic uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 14 aprilie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea la data de 21 aprilie 2015, când din lipsa de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil, Tribunalul constată:
Prin sentința civilă nr._/19.12.2013, Judecătoria Iași a dispus în sensul că:
„Admite excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârâtul S. R. și în consecință:
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanții L. D. și L. M., ambii domiciliați în Iași, .. 30, . în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul M. Iași.
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții L. D. și L. M., ambii domiciliați în Iași, .. 30, ., apt. 2 în contradictoriu cu pârâtul M. Iași.
Constată nulitatea absolută a contractul de donația autentificat sub nr. 812/24.02.1977.
Constată că reclamanții au dobândit în proprietate, prin uzucapiune, imobilul teren în suprafață de 304 m.p. situat în Iași, .. 58, . 1688, identificat și delimitat prin raportul de expertiză și schița anexă la acesta, întocmite de către expert M. L.-D., ce fac parte integrantă din prezenta sentință.
Respinge capătul de cerere prin care reclamanții au solicitat să se constate dreptul de proprietate asupra imobilelor construcții edificate pe acesta.
Obligă pârâtul să plătească reclamanților suma de 4576,75 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în timbru judiciar, taxa judiciară de timbru, onorariu avocat și onorariu expert. „
Pentru a decide astfel, instanța a avut în vedere următoarele considerente:
„Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ reclamanții L. D. și L. M. au chemat în judecată pârâtul S. român, prin Ministerul de Finanțe și M. Iași solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a actului de donație autentificat sub nr. 812/1977 la fostul notariat de Stat, să se constate dreptul lor de proprietate asupra imobilului de teren în suprafață de 304 m.p. din Iași, .. 58 ca urmare a desființării actului de donația sau ca efect al uzucapiunii, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanții au beneficiat de ajutor public judiciar.
În motivarea acțiunii reclamanții au susținut că în anul 1977 au fost constrânși de puterea comunistă de la acea perioadă să doneze statului suprafața de teren proprietatea lor de 304 m.p. teren, din Iași, .. 58, fiind astfel întocmit actul de donație autentificat sub nr. 812/1977. Au arătat că acest imobil nu a ieșit niciodată din patrimoniul lor, astfel că de la acea dată și până în prezent ei fiind cei care l-au stăpânit.
Reclamanții au susținut că nu au avut niciodată intenția de a gratificat statul, ci au fost constrânși prin opresiunile la care au fost supuși, astfel că acest act de donație este lovit de nulitate lipsindu-i atât cauza cât și intenția lor.
În condițiile în care ei sunt cei care au stăpânit terenul de mai bine de 30 de ani solicitată a se constata că au devenit proprietarii imobilului în suprafață de 600 m.p. situat în Iași, .. 58.
În drept reclamanții și-au întemeiat cererea pe disp. art. 942-985 C. civ., art. 1837-1867 C. civ., art. 111 C. proc. civ., art. 274 C. proc. civ.
Alăturat acțiunii reclamanții au depus copia actului de donația autentificat, copia autorizației de construire nr. 3/11.01.1977 și copia schiței terenului.
Legal citat, pârâtul S. român, a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive motivat de faptul că imobilul menționat nu face parte din categoria celor fără stăpân, nefiind în proprietatea publică sau privată a statului, astfel că solicită respingerea acțiunii ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
Legal citat, pârâtul M. Iași a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive, motivat de faptul că el nu a avut calitatea de parte cocontractantă în actul de donație; de asemenea, solicită și respingerea cererii privind uzucapiunea motivat de faptul că proprietarul acestui imobil este statul, ei având doar calitatea de detentori precari și folosind imobilul cu acordul proprietarul acestuia, astfel că nu sunt îndeplinite cerințele pentru a uzucapa.
În dovedirea acțiunii reclamanții au solicitat proba cu înscrisuri, proba testimonială, proba cu interogatoriul pârâților și efectuarea unei expertize tehnice topometrice.
Instanța de judecată a apreciat că probele solicitat de către reclamanți, respectiv cea cu înscrisuri și cea cu efectuarea unui raport de expertiză tehnică topometrică sunt utile și concludente în soluționarea cauzei, le-a încuviințat și a procedat la administrarea lor, prorogând discutarea și încuviințarea probei testimoniale, după administrarea acestora, totodată a respins proba cu interogatoriul apreciind că nu este pertinentă și concludentă în soluționarea cauzei.
Față de concluziile raportului de expertiză, raport care a fost avizat OCPI Iași comunicat părților litigante, nici una dintre acestea nu a înțeles să formuleze obiecțiuni.
Reclamanții nu au mai insistat în administrarea probei testimoniale.
Din oficiu, s-au solicitat de către instanța de judecată relații de la OCPI Iași, iar prin adresa comunicată, fila 110 dosar, se arată că imobilul teren în litigiu nu este intabulat în CF, iar din certificatul fiscala emis de DEFPL Iași rezultă că acest imobil nu figurează înregistrat în evidențele fiscale.
Prin concluziile scrise reclamanții au solicitat, pe lână cererea inițială să se constate și dreptul lor de proprietate asupra imobilelor construcții edificate pe teren.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de judecată reține următoarele:
Prin cererea formulată reclamanții au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a actului de donație autentificat sub nr. 812/1977 la fostul Notariat de Stat, să se constate dreptul lor de proprietate asupra imobilului de teren în suprafață de 304 m.p. din Iași, .. 58 ca urmare a desființării actului de donația sau ca efect al uzucapiunii, iar prin concluziile scrise să se constate dreptul lor de proprietate asupra imobilelor construcții edificate pe teren.
În ceea ce privește acțiunea în constatarea nulității absolute a contractului de donație:
Analizând cu prioritate exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâților, fata de dispozițiile art. 137 alin. 1 Cod procedura civila, instanța retine următoarele:
Calitatea procesual pasiva in procesul civil trebuie sa corespunda calitatii de persoana obligata in cadrul raportului juridic de drept material dedus judecatii.
Din actele aflate la dosarul cauzei, instanta retine ca donatia a fost incheiata de către reclamanți cu S. R. prin Consiliului Popular al mun. Iași, la data de 24.02.1977, conform incheierii de autentificare nr. 812/1977 .
Actul juridic a fost incheiat de parti . care in Romania guverna o alta randuire constitutionala si politica, legislatia avuta in vedere la acel moment fiind in mare parte abrogata la momentul de fata.
Pentru a analiza in concret, la acest moment, cine este beneficiarul actului de donatie trebuie avuta in vedere, pe langa legislatia in vigoare la data realizarii donatiei si cea in vigoare la data judecatii.
Astfel, instanta retine ca la momentul intocmirii actului de donatie singurul titular al dreptului de proprietate era statul, bunurile care intrau in patrimoniul acestuia, intrau si in cel al unitatilor administrativ teritoriale, insa nu cu titlu de proprietate, pentru acestea din urma, ci cu titlu de administrare. Decretul nr. 478/1954 a prevazut expres faptul ca in cazul donatiilor oferite statului acesta era reprezentat de Consiliul Popular, desi, potrivit Decretului 31/1954, aflat si el in vigoare la acea data, reprezentarea Statului se facea prin Ministerul de Finante. In prezent, Legea 213/1998 astfel cum a fost modificata, face o neta distinctie intre bunurile aflate in proprietatea statului si cele aflate in proprietatea unitatilor administrativ teritoriale.
Imobilul ce face obiectul prezentului litigiu se afla in mod evident in proprietatea unitatii administrativ teritoriale, fiind inclus in acest sens in categoria bunurilor ce fac parte din domeniul public de interes local, conform art. 6 din Legea 213/1998.
In concluzie, interpretand actul de donatie din perspectiva legislatiei actuale, respectiv Legea 213/1998, beneficiarul liberalitatii este unitatea administrativ teritorială si nu S. R..
Pentru aceste motive urmează a respinge cererea în constatarea nulității absolute a actului de donație în contradictoriu cu S. român, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă
In ceea ce priveste calitatea procesuala pasiva a pârâtului M. Iași, instanta apreciaza ca aceasta este connfirmata de dispozitiile Legii nr. 215/2001. Legea administratiei publice locale, astfel cum a fost modificata, care face o neta distinctie intre unitatile administrativ teritoriale, persoane juridice de drept public, cu capacitate juridica deplina si patrimoniu propriu si autoritatile locale, deliberative si executive.
Astfel, potrivit dispozitiilor art. 21 din Legea nr. 215/2001 a administratiei publice locale, unitatile administrativ teritoriale, respectiv comunele, orasele, municipiile si judetele, sunt persoane juridice de drept public, avand un patrimoniu propriu si capacitate juridica deplina, in conditiile in care, astfel cum prevede art. 23 din acelasi act normativ, consiliile locale si primarii reprezinta autoritati ale administratiei publice prin care se realizeaza autonomia locala in comune, orase si municipii, functioneaza ca autoritati ale administratiei publice locale si rezolva treburile publice ale localitatii, in conditiile legii.
Pentru cele sus expuse instanța de judecată constată că excepția lipsei calității procesual pasive a acestui pârât este neîntemeiată și pe cale de consecință o va respinge.
Analizand actele si lucrarile dosarului in ce priveste cererea formulata in contradictoriu cu paratul M. Iași, prin Primar instanta retine ca din probele administrate rezulta ca reclamanți, au incheiat contractul de donatie sub imperiul violentei exercitate de functionarii fostului regim, neexistand consimtamantul valabil exprimat al acestora si neavand astfel intentia de a gratifica statul roman prin respectivul act de donatie.
Or, lipsa consimtamantului valabil exprimat cumulativ cu inexistenta intentiei de a gratifica inseamna lipsa scopului imediat al actului juridic si implicit lipsa cauzei actului de donatie.
Vicierea consimtamantului reclamanților nu reprezinta in sine un motiv de nulitate a actului de donatie, violenta psihica constituind doar premisa folosita pentru stabilirea intentiei de a gratifica sau nu statul roman, respectiv pentru stabilirea cauzei actului juridic civil.
Ca element esential al actului juridic civil cauza nu se confunda cu consimtamantul si nici cu obiectul unui asemenea act, aspect ce evidentiaza caracterul sau de element independent, de sine statator si posibilitatea unei sanctiunii proprii, respectiv cea a nulitatii absolute, astfel ca in drept devin incidente disp. art. 948, 996 teza I si art. 967 cod civil din 1864, aplicabil in raport de data intocmirii actului de donatie.
Instanta apreciaza ca atunci cand lipsa cauzei se datoreaza lipsei intentiei de a gratifica, in actele cu titlu gratuit lipseste un element esential al actului juridic civil, iar lipsa scopului imediat absoarbe eroarea asupra scopului imediat, astfel ca sanctiunea aplicata este aceea a nulitatii absolute.
În atare condiții, față de cele mai sus reținute instanța de judecată constată că acest capăt de cerere este întemeiat, prin urmare îl va admite și în consecință va constata nulitatea absolută a contractului de donație.
În ceea ce privește acțiunea în uzucapiune, în conformitate cu art. 137 C. proc. civ. în ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului S. român – față de cele reținute cu privire la modul de soluționare a aexcepției în primul capăt de cerere, respectiv că la momentul intocmirii actului de donatie singurul titular al dreptului de proprietate era statul, bunurile care intrau in patrimoniul acestuia, intrau si in cel al unitatilor administrativ teritoriale, insa nu cu titlu de proprietate, pentru acestea din urma, ci cu titlu de administrare, ori prescripția achizitivă este sancțiunea îndreptată împotriva proprietarului nediligent, instanța de judecată constată că acest pârât nu are calitate procesuală pasivă motiv pentru care urmează a respinge acest capăt de cerere în contradictoriu cu pârâtul S. român pentru lipsa calității sale procesual pasive.
In ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului M. Iasi prin primarul mun. Iasi, instanta retine ca parata a invocat aceasta exceptie motivat de faptul ca reclamantii nu au facut dovada faptului ca terenul s-ar afla in patrimoniul municipiului Iasi.
Instanta retine insa ca M. Iasi, ca unitate administrativ teritoriala poate avea un drept de proprietate asupra imobilului in conformitate cu dispozitiile art. 477 Cod civil raportat la art. 25 din Legea nr. 213/1998 si atâta timp cat nu a fost revendicat de persoane fizice sau juridice, aflându-se in posesia reclamantilor se prezuma ca acesta se afla in patrimoniul privat al Municipiului Iasi. In acest context instanta a avut in vedere împrejurarea ca, in privinta terenului ce face obiectul cauzei nu a fost deschisa o carte funciara iar la baza posesiei exercitate de catre reclamanti asupra terenului a stat un contractul de donația încheiat cu Consiliul popular al Municipiului Iasi.
În ceea ce privește fondul cauzei - uzucapiunea, invocată în cauza de față drept temei juridic al acțiunii, reprezintă un mod originar de dobândire a proprietății, prin care se constituie dreptul de proprietate în patrimoniul posesorului unui lucru, ca urmare a unui fapt juridic complex, constând în exercitarea posesiei asupra lucrului în temeiul și în condițiile prevăzute de lege.
Astfel, instanța arată că prescripția achizitivă este întemeiată pe faptul posesiei, iar pentru a duce la dobândirea dreptului de proprietate, posesia trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute de art. 1847 din Codul civil. Conform acestui text de lege, posesia trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
Pentru a stabili caracterul continuu și neîntrerupt al posesiei, conform art. 1850 Codul civil, trebuie stabilit momentul începerii posesiei. Posesia a început anterior anului 1977, cu aproximativ 30 de ani înainte (conform mențiunilor din contractul de donație), la momentul încheierii acestui act reclamanții avându-l deja în posesie..
De altfel, în ce privește cauzele de suspendare sau întrerupere a cursului prescripției, se constată că pârâta nu a invocat existența unei asemenea cauze, conform art. 1850 din Codul civil, care dispensează pe posesor de dovedirea caracterului continuu și neîntrerupt al posesiei sale. De asemenea, prin decizia în interesul legii al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. IV din 16 ianuarie 2006 se stabilește că prin . Legilor 58 și 59 din 1974 privind sistematizarea teritoriului, legi prin care se interziceau înstrăinările prin acte între vii a „terenurilor cuprinse în perimetrul construibil al localităților urbane și rurale”, nu a operat o întrerupere a cursului prescripției, în sensul art. 1864 pct. 2 din Codul civil.
Ca urmare, prezumția de continuitate și neîntrerupere nu este răsturnată și face dovada unei posesii utile sub aspectul caracterului continuu și neîntrerupt al acesteia.
În ce privește caracterul netulburat al posesiei, acesta este prezumat, deoarece pârâta nu a invocat și probat existența viciului tulburării, conforma art. 1851 din Codul civil.
Caracterul public al posesiei, în sensul art. 1852 din Codul civil este dovedit de declarațiile martorilor care atestă că reclamanții nu au exercitat posesia „în ascuns”, adevărații proprietari având posibilitatea de a lua cunoștință de actele de folosință exercitate de alte persoane aspra terenului proprietatea sa.
Cu privire la caracterul neprecar al posesiei, art. 1853 alin. 2 din Codul civil precizează că precaritatea constă în acea „posesie exercitată asupra unui lucru al altuia, prin simpla îngăduință a proprietarului său”. Posesia sub nume de proprietar este prezumată (art. 1854 din Codul civil)..
În consecință, fiind astfel dovedit în cauză elementul material al posesiei, instanța constată că, drept urmare a aplicării prezumției instituite de art.1854 C.civ., care face din elementul material al posesiei dovada elementului intențional, prezumție ce nu a fost răsturnată în cauză printr-o dovadă contrară, reclamanții au probat posesia exercitată de ei, anterior anului 1977 și până în prezent.
În ceea ce privește, termenul de prescripție achizitivă, instanța observă că reclamanții a solicitat constatarea dreptului de proprietate în temeiul uzucapiunii de 30 de ani, potrivit art. 1890 din Codul civil. În fapt, posesia a început anterior anului 1977 și a continuat și a continuat până în prezent, fiind depășit termenul de 30 de ani.
Ca urmare a celor expuse, instanța arată că sunt întrunite condițiile pentru a se putea da efect uzucapiunii și va admite cererea reclamanților și va constata că reclamanții au dobândit dreptului în proprietate, prin prescripție achizitivă, imobilul teren în suprafață de 304 m.p., situat în Iași, .. 58, așa cum a fost identificată și delimitată în raportul de expertiză întocmit în cauză.
În ceea ce privește cererea de a se constat dreptul de proprietate al reclamanților asupra construcțiilor edificate pe teren, instanța de judecată constată că acest capăt de cerere a fost formulat doar prin concluziile scrise, condiții în care constată că acesta este tardiv formulat și pe cale de consecință îl va respinge.
Văzând și disp. art. 274 C. proc. civ. „
♦♦♦
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs M. Iași, criticând sentința pentru următoarele motive:
Hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică fiind dată cu aplicarea greșită a legii și a mijloacelor de probă administrate in cauză.
Motivarea în drept a instanței de fond cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului Iasi este ambiguă și neîntemeiată. M. Iasi nu are calitate procesuală pasivă întrucat nu este parte contractantă și nici beneficiar.
Beneficarul contractului de donatie este S. R., care a preluat imobilul.
În acest sens se invoca decizia nr,. 742/2013 a ICCJ.
Referitor la soluția de admitere a uzucapiunii se arată următoarele:
Motivarea instanței cu privire la caracterul precar al posesiei este neconcludentă și neconformă cu contextul legislativ și istoric în care s-a efectuat donatia și începerea posesiei sub nume de proprietar în anul 1989, astfel că motivarea instanței de fond cu privire la faptul că Legile nr. 58 și 59/1974 nu au întrerupt prescripția exercitată de reclamanti nu este relevantă.
Potrivit Constitutiei de la 1965 terenurile din fondul de stat erau inalienabile si imprescriptibile.
În consecință, reclamantii nu au posedat suprafata de teren sub nume de proprietari, ci în calitate de detentori precari.
M. Iasi nu are calitate procesuala pasivă nici in capătul de cerere privind uzucapiunea.
Solicită in consecință admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii actiunii formulate în contradictoriu cu M. Iasi întrucat acesta nu are calitate procesuală pasivă.
În drept, sunt invocate disp. Art. 302-308 C.proc.civ., art. 304 alin. 1 pct. 9, art. 304 ind. 1C.proc.civ.
Intimatii L. D. si L. M. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului.
Intimatul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
♦♦♦
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, Tribunalul constată că recursul este neîntemeiat, astfel că îl va respinge, pentru considerentele ce succed:
Prin cererea introductivă de instanță reclamanții L. D. și L. M. au solicitat în contradictoriu cu pârâtii S. român, prin Ministerul de Finanțe și M. Iași să se constate nulitatea absolută a actului de donație autentificat sub nr. 812/1977 la fostul Notariat de Stat, să se constate dreptul lor de proprietate asupra imobilului de teren în suprafață de 304 m.p. din Iași, .. 58 ca urmare a desființării actului de donație sau ca efect al uzucapiunii.
Prin sentință civilă, Judecatoria Iasi a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul M. Iași, iar pe fond a admis în parte acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul M. Iași, și a constatat nulitatea absolută a contractului de donație autentificat sub nr. 812/24.02.1977. Totodată, s-a constatat că reclamanții au dobândit în proprietate, prin uzucapiune, imobilul teren în suprafață de 304 m.p. situat în Iași, .. 58, . 1688.Instanța a respins capătul de cerere prin care reclamanții au solicitat să se constate dreptul de proprietate asupra imobilelor construcții edificate pe acesta.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul M. Iasi care a criticat în esență soluția dată excepției lipsei calității procesuale pasive, cât și soluția dată capătului de cerere având ca obiect uzucapiune.
Recursul este neîntemeiat.
În ceea ce privește acțiunea în constatarea nulității actului de donație, calitatea procesuală pasivă în procesul civil corespunde calității de persoană obligată în cadrul raportului juridic de drept material dedus judecății.
Actul de donație a fost încheiat în speță de reclamanti cu S. R. prin Consiliul Popular al Mun. Iasi.
Pentru a analiza în concret cine este beneficiarul donației trebuie avută în vedere legislația în vigoare la momentul realizării donației și cea în vigoare la momentul soluționării prezentei cauze, deoarece efectele hotărârii judecătorești se răsfrâng asupra patrimoniului beneficiarului actului de donatie.
La momentul întocmirii actului de donatie, statul era singurul titular al dreptului de proprietate, bunurile care intrau în patrimoniul acestuia intrau și în patrimoniul unității administrativ teritoriale, însă nu cu titlu de proprietate ci cu titlu de administrare. Decretul lege nr. 478/1954 a prevăzut expres faptul că în cazul donațiilor oferite statului, acesta era reprezentat de Consiliul Popular.
În prezent, Legea nr. 213/1998, face distincție clară între bunurile aflate în proprietatea statului și cele aflate în proprietatea unității administrativ teritoriale.
Imobilul teren ce face obiectul prezentei cauze se află în proprietatea unității administrativ teritoriale, astfel că, în lumina dispozitiilor Legii 213/1998, beneficiarul liberalității este M. Iasi pe raza căruia se află bunul donat.
Criticile ce vizează soluția dată capătului de cerere privind uzucapiunea, sunt neîntemeiate din moment ce in perioada 1974-1989, in care au fost in vigoare dispozitiile legilor nr. 58/1974 si nr. 59/1974, terenurile nu au fost scoase din circuitul civil, ci doar s-au restrans caile de transmitere si dobandire a lor, fara a se inlatura caracterul privat al formei de proprietate, este evident ca nu a putut sa aiba loc o intrerupere naturala a cursului prescriptiei acestora, in sensul prevederilor art. 1864 pct. 2 din Codul civil, care sa poata fi invocata ca piedica la dobandirea dreptului de proprietate pe calea prescriptiei achizitive.
Dimpotriva, terenurile ce au făcut obiectul reglementării acestor legi si-au pastrat caracterul privat, sub aspectul dreptului de proprietate, iar posesorii lor au beneficiat atât de prezumtia de neprecaritate prevazuta de art. 1854 din Codul civil, cat si de dispozitiile art. 1858 din Codul civil referitoare la prezumtia de neintervertire de titlu. Prin urmare, se impune concluzia ca intervalul de timp in care aceste legi au fost in vigoare nu a intrerupt cursul prescriptiei începute anterior, putând fi invocat la calcularea duratei de timp necesare pentru constatarea prescriptiei achizitive asupra acelor terenuri. (ICCJ-RIL IV din 2006).
Pentru aceste considerente Tribunalul, în temeiul disp. art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul formulat M. Iasi împotriva sentinței civile nr._/19.12.2013 pronunțată de Judecătoria Iasi, sentință pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul M. Iasi – prin Primar împotriva sentinței civile nr._/19.12.2013 pronunțată de Judecătoria Iasi, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 28.04.2015.
Președinte, M. S. | Judecător, A. M. Diuță T. | Judecător, M. A. |
Grefier, I. B. |
I.B. 07 Mai 2015
Red./Tehnored.D.T.A.M.
2 ex/09.06.2015
Jud. fond B. M.
| ← Succesiune. Decizia nr. 520/2015. Tribunalul IAŞI | Suspendare executare. Decizia nr. 527/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
