Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 393/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 393/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 19-03-2015 în dosarul nr. 393/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 19 Martie 2015
Președinte - C. D.
Judecător I. D.
Grefier D. C.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 393/2015
Pe rol se află judecarea apelului formulat de apelanta A. C. împotriva sentinței civile nr. 1104/28.03.2013 pronunțată de Judecătoria P. în contradictoriu cu intimatele S.C. A. & J. S.R.L.P. și S.C. A. S.A. P., având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996).
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului apelului au avut loc în ședința publică din data de 26.02.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 05.03.2015, când, din aceleași motive a amânat pronunțarea la data de 12.03.2015, apoi pentru astăzi, când
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin sentința civilă 1104/28.03.2013 pronunțată de Judecătoria P. a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes, invocate de intimate.
A fost respinsă plângerea formulată de petentul A. C. în contradictoriu cu intimatele . și . lipsa calității procesuale active și lipsa interesului.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei . rămasă fără obiect.
A fost obligat petentul la plata către intimata . a sumei de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
A fost respinsă cererea petentului de obligare a intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a constatat că prin plângerea înregistrată la Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară P. în dosarul nr. 3766/2010, transmisă Judecătoriei P. la data de 11.03.2011 și înregistrată sub nr._, petentul A. C. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimații . P. și ., modificarea încheierii nr. 3766 din 07.04.2010 emisă de Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară P. în dosarul nr. 3766/2010, în sensul respingerii cererii de intabulare a dreptului de proprietate în favoarea intimatei ., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea plângerii petentul a arătat că prin sentința civilă nr. 1730/30.04.2002 a Judecătoriei P. în dosarul nr. 6108/2001 a fost tranșată cu autoritate de lucru judecat chestiunea apartenenței dreptului de proprietate la patrimoniul petentului A. C., prin admiterea acțiunii în revendicare promovată de către adjudecatarul A. C. împotriva pârâților . D. și U. V., hotărâre ce a devenit irevocabilă prin respingerea apelului prin decizia civilă nr. 306/02.05.2007 a Tribunalului Iași în dosarul nr._/99/2002 și prin respingerea recursului prin decizia nr. 462/04.10.2007 a Curții de apel Iași.
Petentul a mai precizat că, în timp ce pe rolul Tribunalului Iași se afla în curs de judecată apelul contra sentinței civile nr. 1730/30.04.2002 a Judecătoriei P., intimata . executat o extindere a spațiului comercial în suprafață de 35 mp, în zona fațadei spațiului comercial, invocând autorizația de construire nr. 90/19.10.2006 și contractul de concesiune nr._/18.09.2006 încheiat cu Consiliul Local al Municipiului P.
S-a mai arătat că la data de 19.08.2008, în dosarul de executare nr. 102/2008 al B. C. V. s-a procedat la evacuarea intimatei . spațiul comercial proprietatea petentului situat în P., ., parter, însă la momentul efectuării executării silite s-a constatat că spațiul era ocupat de detentorul debitoarei, în calitate de chiriaș, intimata din prezenta cauză ., aspect constatat prin procesul verbal întocmit de executorul judecătoresc, care a fost semnat de administratorul acestei intimate V. V..
A mai menționat că a stăruit în aducerea la îndeplinire a titlului executoriu, în sensul că scoaterii imobilului din posesia atât a debitoarei . și a detentorului care stăpânea în temeiul unui raport de locațiune încheiat cu debitoarea sa, obținând prin sentința civilă nr. 331/04.02.2009 a Judecătoriei P. în dosarul nr._ admiterea cererii de ordonanță președințială pentru înlăturarea piedicii la executare, iar în consecință, s-a dispus evacuarea intimatei ., iar în dosarul de executare nr. 34/2009 al B. C. V. s-a adus la îndeplinire sentința civilă nr. 331/04.02.2009, în sensul că la data de 02.04.2010 a fost evacuată intimata ., imobilul fiind predat petentului, care se află în posesia lui la data formulării plângerii.
Petentul a mai motivat că, în timp ce pe rolul Tribunalului Iași se afla în curs de judecată recursul formulat de intimata . împotriva sentinței civile nr. 331/04.02.2009 a Judecătoriei P., între intimatele din prezenta cauză s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare de active nr. 110/20.05.2009, prin care se pretinde că intimata . vândut către . bunul imobil extindere spațiu comercial în suprafață de 35 mp, situat în Municipiul P., ., parter.
A mai arătat că a luat cunoștință de faptul că în favoarea intimatei . s-a dispus prin încheierea nr. 3766/07.04.2010 emisă de BCPI P. intabularea dreptului de proprietate cu privire la extinderea spațiului comercial, odată cu obținerea extrasului de carte funciară nr. 2255/28.02.2011, încheierea de intabulare nefiindu-i comunicată de către OCPI P., deși, din înregistrările efectuate în evidențele de publicitate imobiliară, are calitatea de persoană interesată cu privire la înscrierea dispusă prin această încheiere.
Petentul a precizat că cererea de intabulare a dreptului de proprietate în favoarea intimatei . asupra unui pretins imobil distinct „extindere spațiu comercial” a fost admisă în mod greșit de către BCPI P., deoarece extinderea spațiului comercial nu constituie un imobil distinct, astfel că în mod greșit i s-a atribuit un număr cadastral, registratorul care a emis încheierea atacată ignorând chiar conținutul înscrisurilor depuse de către intimați, respectiv autorizația de construire nr. 90 din 19.10.2006 din care reiese că au fost autorizate lucrări de construire pentru extindere spațiu comercial, ceea ce nu constituie un imobil distinct.
Petentul a explicat că, dacă este să se ia în considerare înțelesul termenului extindere, care înseamnă doar a ocupa un spațiu mai mare decât cel inițial, o lărgire, o întindere ori o mărire, este exclusă ideea de autonomie a imobilului extindere spațiu comercial, care nu este separat în niciun mod de suprafața imobilului inițial, nu are nici grup sanitar și nici utilități distincte de ale imobilului la care s-a făcut extinderea.
A mai făcut trimitere petentul și la conținutul certificatului de urbanism nr. 221/12.10.2006, în care s-a arătat în mod clar că „la construcția din . . se executa o extindere spațiu comercial + racorduri”, fiind, prin urmare, în mod vădit greșit, cu încălcarea dispozițiilor art. 1 și ale art. 17 alin. 2 din Legea nr. 7/1996, atribuit numărul cadastral_-C1-U4 extinderii de spațiu și înscris în cartea funciară nr._-C1-U4 UAT P..
Petentul a mai motivat faptul că intimata . solicitat și obținut concesiunea terenului și autorizația de construire pentru extinderea spațiului comercial în virtutea calității de proprietar pe care pretindea că o avea asupra spațiului comercial, însă prin soluționarea irevocabilă a acțiunii în revendicare s-a stabilit că aceasta nu este veritabila proprietară, iar adevăratul proprietar este A. C..
A arătat că, în mod retroactiv, în temeiul hotărârii din procesul de revendicare, drepturile de proprietate pe care le-au pretins intimatele sunt desființate, iar petentul este recunoscut ca veritabil proprietar al spațiului comercial, în conformitate cu prevederile art. 492 din C.civ., orice adăugiri, îmbunătățiri și extinderi ale imobilului construit aparținând proprietarului imobilului, în virtutea operării accesiunii imobiliare artificiale, astfel că imobilul în starea în care se află, chiar dacă acesta a suferit unele modificări prin faptele pârâților din acțiunea în revendicare, săvârșite în timpul derulării litigiului, constituie proprietatea petentului și în mod greșit a fost intabulat dreptul de proprietate în favoarea intimatei . în carte funciară distinctă de cartea funciară a imobilului ce a suferit extinderea.
S-a mai precizat că, potrivit art. 26 alin. 1 și 2 din Legea nr. 7/1996, drepturile dobândite prin executare silită, precum și cele dobândite în temeiul unei hotărâri judecătorești sunt opozabile față de terți fără înscriere în cartea funciară, iar în cauză, dreptul de proprietate al petentului este cu atât mai mult opozabil intimatelor, dat fiind faptul că a fost recunoscut în favoarea sa prin hotărâre irevocabilă de revendicare pronunțată în contradictoriu cu intimata . prin sentința civilă nr. 331/04.02.2009 a Judecătoriei P. menținută prin decizia nr. 397/01.03.2010 a Tribunalului Iași s-a statuat că are putere de lucru judecat și în contra intimatei ., succesoare în drepturi a pârâtei din acțiunea în revendicare, înscrierea unui drept de proprietate în carte funciară distinctă pentru partea din spațiu ce reprezintă extinderea făcându-se cu încălcarea prevederilor art. 20 și 26 alin. 1 și 2 din Legea nr. 7/1996.
A mai susținut petentul că intabularea s-a făcut nelegal în favoarea societății comerciale, care la data intabulării nu se afla în posesia imobilului, fiind evacuată prin actul executorului judecătoresc din data de 02.04.2010, reținându-se în mod greșit că nu există piedici la intabulare, însă dacă s-ar fi verificat existența în patrimoniul intimatelor a dreptului de proprietate cu privire la imobilul ce a suferit extinderea, s-ar fi constatat că aceștia au pierdut în procesul de revendicare intentat de către A. C., iar din cercetarea registrului de transcripțiuni și inscripțiuni s-ar fi constatat că nu sunt proprietare pe de o parte, calitatea aparținând petentului, iar pe de altă parte, că existau sesizări și notări efectuate la cererea petentului cu privire la existența unui litigiu cu privire la dreptul de proprietate și cu privire la soluția dată în favoarea acestuia.
În drept, petentul a invocat prevederile art. 50 alin. 2 din Legea nr. 7/1996.
La data de 24.05.2011 intimata . depus întâmpinare prin care a arătat că nu are calitate procesuală, încheierea realizându-se la cererea . și ea nu deține imobilul în litigiu. A mai arătat că plângerea este realizată peste termenul legal, iar reclamantul nu are calitate procesuală activă, deoarece nu este proprietar al imobilului, nu deține titlu de proprietate, existând și o hotărâre care vizează întoarcerea executării cu privire la spațiul în litigiu, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii.
Intimata . a depus întâmpinare la data de 26.05.2011, prin care a invocat excepția tardivității formulării plângerii împotriva încheierii de carte funciară 3766/07.04.2010 emisă de OCPI – BCPI P., arătând că potrivit Legii nr. 7/1996 împotriva încheierilor de carte funciară persoanele interesate pot formula plângere în termen de 15 zile de la comunicare, iar conform dispozițiilor procedurale pentru terții cărora nu li se comunică încheierea termenul de formulare curge de la data când a luat cunoștință de respectiva încheiere sau putea lua cunoștință de ea.
Intimata a arătat că încheierea de carte funciară nr. 3766/07.04.2010 emisă de BCPI P. a fost adusă la cunoștință petentului la data de 25.05.2010 prin intermediul instanței de judecată în ședință publică în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare împotriva proceselor verbal întocmite în dosarul de executare nr. 34/2009 al B. C. V., încheierea de carte funciară aflându-se printre înscrisurile comunicate petentului în ședința din data de 27.05.2010.
Pe fond, intimata a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiate, motivând că prin sentința civilă nr. 1730/30.03.2002 a Judecătoriei P. a fost admisă acțiunea în revendicare formulată de petent și au fost obligați U. D. și V. și . lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie spațiul comercial situat în P., ., parter, jud. Iași, iar, din cauză că la data punerii în executare a hotărârii parte din imobilul respectiv era utilizată de intimata ., petentul a acționat-o în judecată pe aceasta pentru impediment la executare, cererea sa fiind încuviințată prin sentința civilă nr. 331/2009 prin care s/a dispus, pe cale de ordonanță președințială, evacuarea intimatei și a ., iar A. C. a solicitat și obținut punerea în executare a hotărârii în dosarul de executare nr. 34/2009.
Intimata a mai arătat că împotriva actelor de executare din dosarul nr. 34/2009 al B. C. V. a formulat contestație la executare, care a fost admisă prin sentința nr. 1635/2010 prin care s-a dispus repunerea în drepturi cu privire la imobilul în suprafață de 35 mp, al cărui proprietar legal este intimata, spațiul comercial revendicat de petent, pentru care acesta deține titlu executoriu și spațiul comercial în suprafață de 35 mp deținut în proprietate de intimată neexistând identitate de bun, așa încât printr-o executare nelegală, A. C. a fost pus în posesie cu un imobil care nu i se cuvine.
A mai motivat că motivele invocate de petent nu pot conduce la modificarea încheierii atacate, iar acesta nu justifică un interes legitim și nu face dovada vătămării vreunui drept prin intabularea dreptului de proprietate al intimatei, petentul nedeținând niciun titlu care să-i ateste dreptul de proprietate asupra imobilului în suprafață de 35 mp intabulat de intimată, invocând și prezumția de autoritate de lucru judecat a sentinței nr. 1635/2010 a Judecătoriei P. în dosarul nr._, prin care s-a restabilit situația normală și legală asupra acestui spațiu în litigiu și s-a dispus repunerea intimatei în drepturi, reconfirmând și faptul că petentului i se cuvine ca proprietar numai suprafața de 81,36 mp și nu are niciun drept asupra imobilului spațiu comercial în suprafață de 35 mp.
Intimata a mai precizat că înregistrările cadastrale nu sunt constitutive de drepturi, ci doar determină opozabilitatea unui drept de proprietate deja constituit către orice terț interesat, dreptul de proprietate fiind dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 110/20.05.2009 atestat de BNP I. M. & C. M. O. sub nr. 4612/21.05.2009, act în baza căruia imobilul a fost înscris în cartea funciară nr._-C1-U4 UAT P. și a fost intabulat dreptul de proprietate, iar câtă vreme actul de vânzare-cumpărare este în vigoare plângerea petentului este nefondată.
A mai arătat că sunt neîntemeiate susținerile petentului cu privire la faptul că imobilul i-ar aparține în virtutea unei pretinse accesiuni imobiliare, întrucât . construit pe terenul proprietatea Consiliului Local P., concesionat prin contractul de concesiune nr._/18.09.2006, un spațiu comercial distinct a cărui posesie a fost predată prin contractul de închiriere nr. 20/2008, iar ulterior a fost vândut.
S-a mai menționat că petentul a avut cunoștință de construirea imobilului, însă nu a notificat constructorul sau deținătorul autorizației vreun drept de proprietate, nu a cerut sistarea lucrărilor, neopunându-se în niciun fel lucrărilor de construcție, astfel că spațiul comercial a fost dobândit în proprietate și construit în baza unor documente legale de către un constructor de bună-credință.
În drept, intimata a invocat prevederile art. 115, art. 137 și art. 274 C.proc.civ.
Prin încheierea din data de 12.09.2011 instanța a dispus respingerea excepției tardivității formulării plângerii împotriva încheierii de carte funciară, reținând în motivare că încheierea de carte funciară nr. 3766/07.04.2010 nu a fost comunicată acestuia, iar susținerile intimatei . nu pot fi avute în vedere, întrucât data comunicării trebuie să rezulte din dovada de primire sau procesul verbal întocmit de agentul procedural, aceste acte oficiale neputând fi completate cu probe extrinseci.
De asemenea, s-a mai arătat că legea prevede trei situații de echipolență când comunicarea actului de procedură – ca moment de la care începe să curgă termenul de procedură – este înlocuită cu un act echivalent, două fiind specifice apelului și recursului, iar a treia este prevăzută de art. 102 alin. 2 C.proc.civ.
Instanța a mai avut în vedere faptul că dispozițiile care reglementează momentul de când încep să curgă termenele procedurale sunt de strictă interpretare, precum și faptul că nu este incident în cauză niciunul din cazurile de echipolență, care sunt expres reglementate și care nu pot fi estinse prin analogie, și a ținut cont de împrejurarea că legea nu prevede un alt moment de la care începe să curgă termenul, decât cel de la comunicare.
Prin încheierea de ședință din data de 03.12.2011 instanța a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 244 pct. 1 C.proc.civ. până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._ al Judecătoriei P., având ca obiect „revendicare”.
La data de 10.10.2012 intimata . a formulat cerere de repunere pe rol și continuarea judecății, cerere ce a fost admisă prin încheierea din data de 15.11.2012, prin care s-a constatat că motivul de suspendare a judecății nu mai subzistă.
Prin cererea depusă la data de 22.01.2013, petentul a solicitat introducerea în cauză a numiților N. G. și N. I. L., în calitate de actuali proprietari ai imobilului, la termenul din data de 10.01.2013 fiind precizat temeiul de drept ca fiind art. 132 C.proc.civ. Prin încheierea de ședință din 10.01.2013 instanța a constatat ca tardivă completarea cererii de chemare în judecată.
Prin aceeași încheiere de ședință din data de 10.01.2013 a fost respinsă cererea petentului de suspendare a judecății în temeiul art. 244 pct. 1 C.proc.civ. până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._ al Judecătoriei P., cauza fiind repusă pe rol în vederea continuării judecății.
Analizând actele dosarului, instanța a reținut că în fapt, prin încheierea nr. 3766/07.04.2010 a BCPI P. soluționată la data de 23.04.2013 a fost admisă cererea introdusă de PFA P. I. M. privind prima înregistrare a imobilului cu nr,_-C1-U4 înscris în cartea funciară_-C1-U4 UAT P. și a fost intabulat dreptul de proprietate în favoarea intimatei ., în temeiul autorizației de construire nr. 90/19.10.2006 emisă de Primăria Municipiului P., a contractului de concesiune nr._/18.09.2006 încheiat între Consiliul Local P. și intimata . și contractul sub semnătură privată nr. 110/20.05.2009 încheiat între cele două intimate.
La data de 07.03.2011, petentul a depus la BCPI P. plângere împotriva încheierii de carte funciară nr. 3766/07.04.2010, invocând nelegalitatea și netemeinicia încheierii, arătând că imobilul pentru care s-a deschis cartea funciară nu este altceva decât un accesoriu, conform art. 492 C.civ., al imobilului situat în P., . cărui proprietar nu sunt intimatele, ci petentul, în temeiul sentinței civile nr. 1730/30.03.2002 a Judecătoriei P., definitivă și irevocabilă.
Prin cele două întâmpinări au fost invocate trei excepții, respectiv excepția lipsei calității procesuale active, excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei . în vedere excepțiile invocate de către intimate, instanța a apreciat că, față de motivele și finalitatea acestor excepții, lipsa calității procesuale active și lipsa de interes urmează a fi analizate împreună și înaintea excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatei .>
În primul rând, în ceea ce privește excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei interesului, instanța a constatat că prin întâmpinările depuse intimatele au invocat faptul că petentul nu a făcut dovada interesului de promova plângerea împotriva încheierii de carte funciară nr. 3766/07.04.2010 a BCPI P., în sensul că acesta nu este vătămat în niciun drept al său prin intabularea de către intimata . a dreptului de proprietate asupra imobilului „extindere spațiu comercial” situat în P., ., . nefiind proprietar al acestui bun.
Obiectul litigiului de față îl formează verificarea legalității și temeiniciei încheierii de carte funciară prin intermediul plângerii, reglementată prin Legea cadastrului și publicității imobiliare nr. 7/1996 republicată cu modificări și completări prin Legea nr. 247/2005. Aceasta implică ideea esențială că analiza în privința verificării calității procesual active urmează a se limita la analizarea calității celui care este îndreptățit a sesiza instanța cu plângerea respectivă.
În drept, calitatea procesuală activă constă în identitatea între persoana reclamantului și cel care este titular al dreptului, iar sarcina indicării calității procesuale revine reclamantului, care, prin cererea de chemare în judecată, trebuie să expună împrejurările din care sa rezulte că el este îndreptățit sa-l cheme în judecată pe pârât.
În ceea ce privește procedura plângerii împotriva încheierii de carte funciară, instanța a constatat că pentru determinarea persoanelor ce au dreptul de a formula plângerii împotriva unei încheieri de carte funciară este necesară raportarea la dispozițiile art. 50 alin. 2 din Legea nr. 7/1996, în care se prevede că încheierea de înscriere sau de respingere poate fi atacată cu plângere, în termen de 15 zile de la comunicare. Deși alin. 2 al art. 50 din Legea nr. 7/1996 nu indică persoanele care ar avea dreptul de formula plângere, aceste prevederi legale trebuie interpretate prin raportare la dispozițiile alin. 1 art. 50 din Legea nr. 7/1996.
Astfel, art. 50 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 stabilește persoanele cărora li se comunică încheierea de carte funciară, respectiv: cel care a cerut înscrierea sau radierea din cartea funciară și celelalte persoane interesate potrivit mențiunilor din cartea funciară, cu privire la imobil.
Ca urmare, pentru a avea calitate procesuală activă, persoana care o formulează trebuie să fie ori cel care a cerut înscrierea sau radierea din cartea funciară, ori o persoană interesată.
Noțiunea de „persoane interesate” trebuie înțeleasă prin raportare și la dispozițiile art.20 alin. 2, art. 22, 43 și art. 47 alin. 6 din Legea nr.7/1996. Astfel, este „persoană interesată” în sensul legii, „persoana în favoarea sau împotriva căreia urmează să se încuviințeze intabularea, înscrierea provizorie a unui drept tabular, radierea sau îndreptarea înscrierii unui drept tabular, notarea altui drept personal ori de creanță, adică antecesorul sau succesorul tabular”. De asemenea, în sfera acestei noțiuni trebuie incluși și mandatarul general al celui îndrituit, de creditorul chirografar, titular al unei creanțe certe, lichide și exigibile sau de debitorul care a plătit valabil creanța ipotecară a unui cesionar neînscris în cartea funciară.
Totodată, „persoanele interesate” la care face referire art. 50 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 trebuie determinate prin raportare la conținutul cărții funciare cu privire la imobil, în sensul că acestea trebuie să fie menționate în cartea funciară a imobilului.
Prin urmare, pentru a se reține calitatea procesuală activă a petentului trebuie verificat conținutul cărții funciare nr._-C1-U4 a UAT P. a imobilului extindere spațiu comercial situat în P., ., . comercial nr. 36.
Conform extraselor de carte funciare aflate la dosarul cauzei, s-a observat că petentul nu este menționat în niciuna din părțile cărții funciare nr._-C1-U4 a UAT P., nefiind titularul niciunui drept tabular, ori drept personal sau de creanță cu privire la imobil, precum nici antecesor și nici succesor tabular.
Totodată, în aprecierea legitimității interesului urmărit prin promovarea plângerii s-a avut în vedere că petentul nu justifica la momentul formulării acțiunii calitatea de titular al dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu pentru că acțiunea în revendicare formulată de acesta a fost respinsă prin decizia nr. 1888/19.09.2012 a Tribunalului Iași, definitivă și irevocabilă, pentru lipsa calității procesuale active.
De altfel, promovarea de către petent a unei acțiuni în constatare/realizare a dreptului său de proprietate asupra imobilului, având ca temei de drept accesiunea imobiliară, nu echivalează cu existența unui drept concret și efectiv care să justifice promovarea prezentei acțiuni, prin care se tinde la radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate al intimatei ., drept intabulat în temeiul unui act juridic a cărui nevalabilitate nu a fost constatată până la acest moment.
Nu poate fi reținut în cauză nici caracterul actual și personal al interesului petentului, deoarece eventuala nulitate a încheierii prin care dreptul de proprietate asupra spațiului comercial în litigiu a fost intabulat în favoarea intimatei . nu are efecte asupra existenței acestui drept – pentru că, la momentul intabulării, dar și în prezent, înscrierea dreptului în cartea funciară asigură doar opozabilitatea față de terți, fără a avea caracter constitutiv – și nici nu influențează modalitatea de soluționare a litigiilor care vizează existența și valabilitatea titlurilor de proprietate ale părților.
Rezultă, așadar, că petentul nu justifică obținerea unui folos practic prin exercitarea prezentului demers juridic și nici expunerea la un prejudiciu prin neexercitarea lui în acest moment și că existența pe rolul Judecătoriei P. a unui litigiu referitor dreptul de proprietate asupra acestui spațiu comercial îi îndreptățește, să solicite notarea acestuia în cartea funciară a bunului, în condițiile N.C.civ., sau, în eventualitatea recunoașterii dreptului său de proprietate, să promoveze o acțiune în rectificare de carte funciară .
Aspectele invocate de către petent privind nașterea în patrimoniul său a unui drept de proprietate asupra imobilului înscris în cartea funciară nr._-C1-U4 a UAT P. în temeiul accesiunii imobiliare nu pot face obiectul analizei în prezenta cauză. Plângerea îndreptată împotriva încheierii de carte funciară are un caracter necontencios, deoarece prin aceasta nu se urmărește stabilirea unui drept de proprietate în condiții de contradictorialitate, ci numai verificarea legalității înscrierilor în cartea funciară de către funcționarul desemnat de către Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara - Biroul de carte funciară teritorială P..
Față de considerentele expuse, instanța a apreciat că excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes, invocate de intimate sunt întemeiate iar plângerea împotriva încheierii nr. 3766/07.04.2010 a BCPI P. va fi respinsă pentru lipsa calității procesuale active și lipsa interesului.
În al doilea rând, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei . fost respinsă, ca rămasă fără obiect, având în vedere expuse anterior.
Având în vedere dispozițiile art. 274 alin.1 Cod de procedură civilă și soluția ce urmează a fi pronunțată în cauză, instanța a obligat pe petent la plata către intimata . a cheltuielilor de judecată efectuate în cauză de către aceasta, respectiv 1.000 lei, reprezentând onorariu avocat, conform facturii și chitanței depuse în copie la dosar fila 140.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul A. C..
Apelantul a criticat dispoziția instanței de respingere a introducerii în cauză a numiților N. G. și N. I. L., considerând că au fost greșit aplicate disp. art. 132 c.proc.civilă. Apelantul susține că, până la închiderea dezbaterilor este îndreptățit a introduce în cauză și alte persoane deoarece cererea formulată nu se modifică în raport de pârâții chemați inițial în judecată .
Apelantul susține că prima instanță a apreciat greșit și cu privire la excepțiile lipsei calității sale procesual active și a interesului în formularea acțiunii. Se arată că pentru soluționarea excepțiilor nu este suficientă verificarea cărții funciare_-C1-U4-UAT P. fără a cerceta și cartea funciară a imobilului la care s-a realizat extinderea. Apelantul arată că este nelegală cererea de intabulare cu privire la un imobil pretins distinct de cel care este proprietatea sa. Apelantul arată că din actele depuse la dosar rezultă clar cele menționate în acțiune iar prin soluționarea acțiunii în revendicare s-a stabilt clar calitatea sa de proprietar. Consideră apelantul că sunt aplicabile disp. art. 492 C.Civil.
Apelantul susține că au fost încălcate disp. art. 26 al.1,2 din legea 7/1996 intabulându-se dreptul de proprietate în favoarea unei societăți care la data intabulării nu se afla în posesia imobilului..
Se mai arată și că din considerentele deciziei 1888/2012 a Tribunalului Iași rezultă că este necesar un proces pentru constatarea dreptului de proprietate prin accesiune, decizia neputând constitui un argument pentru admiterea excepției lipsei sale de calitate procesuală. Se menționează că s-a apreciat greșit că nu justifică expunerea la un prejudiciu deoarece imobilul a fost înstrăinat către o altă persoană.
A solicitat admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Legal citată intimata S.C. A. S.A.P. nu s-a prezentat în instață.
Legal citată intimata S.C.A. & J. S.R.L. a solicitat respingerea apelului.
În apel a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând sentința atacată în raport de motivele invocate și potrivit disp. art. 294 și urm. c.proc.civilă Tribunalul constată apelul întemeiat.
Nu putem reține întemeiate susținerile apelantului referitoare la greșita respingere de către instanța de fond a cererii de introducere în cauză a numiților N. G. și N. I. L..
Dispozițiile art. 132 c.proc.civilă prevăd că la prima zi de înfățișare, reclamantul are dreptul de a întregi sau modifica cererea de chemare în judecată. Modificarea cererii de chemare în judecată se poate referi și la cadrul procesual. Reclamantul, prin cererea de introducere în cauză a unor alte persoane, modifică unul din elementele prevăzute de art. 112 al.1 pct.1 c.proc.civilă. Prin introducerea în cauză a altor persoane se deduc judecății noi raporturi juridice de drept procesual și material care trebuie apreciate și prin raportare la raporturile juridice inițiale. Acesta este motivul pentru care legiuitorul a prevăzut un anumit termen pentru formularea cererii. În cazul în care dispoziția legală ar fi interpretată în sensul susținut de apelant s-ar presupune că reclamantul ar putea modifica, cadrul procesual până la închiderea dezbaterilor afectând întregul parcurs procesual desfășurat până la acel moment și obligând la reluarea etapelor procesuale deja parcurse. Apreciem astfel că prima instanță a soluționat corect această cerere.
În ceea ce privește modul de soluționare a excepțiilor lipsei calității procesual active și lipsei de interes a petentului în formularea plângerii, Tribunalul constată întemeiate susținerile apelantului.
Prin plângerea formulată împotriva încheierii 3766/2010, petentul a susținut dreptul său de proprietate asupra imobilului obiect al intabulării.
Potrivit disp. art. 50 al.1,2 din legea 7/1996 încheierea de carte funciară se comunică celui care a cerut înscrierea și altor persoane interesate.
În categoria altor persoane interesate, potrivit art. 20 al. 2, 22, 43, 47al.6 din aceeași lege, sunt incluse persoanele în favoarea sau împotriva cărora urmează a se încuviința intabularea…. Nu putem aprecia această calitate analizând doar cuprinsul cărții funciare a imobilului extindere spațiu comercial, aparținând intimatului ci verificând și susținerile și actele depuse la dosar de titularul plângerii, respectiv documentele imobilului la care s-a construit extinderea. Petentul nefiind menționat în nici una dintre părțile cărții funciare_-C1-U4 invocă un drept de proprietate asupra imobilului la care s-a construit extinderea în litigiu și, implicit asupra întregului imobil.
Tribunalul apreciază că s-a reținut greșit că petentul nu justifică un interes actual și nici un folos practic prin formularea acțiunii motivat de faptul că intabularea ar avea doar caracter de opozabilitate și nu constitutiv de drepturi deoarece efectul legal al intabulării drepturilor ar fi astfel lipsit de importanță.
Opozabilitatea dreptului are consecințe juridice atât în ceea ce îl privește pe titularul dreptului cât în raporturile acestuia cu terțele persoane.
Petentul apelant este beneficiarul unei hotărâri judecătorești prin care a fost admisă o acțiune în revendicare, a unei ordonanțe de adjudecare și al unei ordonanțe președințiale prin care s-a dispus evacuarea intimatului din imobilul în litigiu.
Promovarea unei acțiuni în stabilirea dreptului de proprietate prin accesiune de către petent, este adevărat că nu echivalează cu existența unui drept concret și efectiv dar existența pe rolul instanței a acestei acțiuni nu poate constitui un argument pentru constatarea lipsei calității procesuale și a interesului petentului.
De altfel, prin sentința civilă 2063/8.07.2013 pronunțată de Judecătoria P. a fost admisă acțiunea formulată de petent și s-a constatat dreptul său de proprietate asupra imobilului construcție- extindere spațiu comercial. Hotărârea a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia civilă 1574/2014 pronunțată de Tribunalul Iași prin care au fost respinse recursurile.
În raport de aceste considerente, se constată întemeiat apelul declarat de petent care va fi admis și potrivit art. 296 c.proc.civilă, va fi schimbată în tot sentința primei instanțe, în sensul că vor fi respinse excepțiile lipsei calității procesual active și a lipsei de interes a petentului în formularea plângerii.
Potrivit art. 297 c.proc.civilă, va fi trimisă cauza primei instanțe în vederea soluționării pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de petentul A. C. împotriva sentinței civile 1104/28.03.2013 pronunțată de Judecătoria P., sentință pe care o schimbă în tot.
Respinge excepția lipsei de calitate procesual activă și excepția lipsei de interes a petentului, invocate de intimate.
Trimite cauza în rejudecare Judecătoriei P..
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 19.03.2015.
Președinte, C. D. | Judecător, I. D. | |
Grefier, D. C. |
Red. D.C.
Tehnored. D.C. + C.D.
5 EX./31.08.2015
Jud. fond. C. M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 357/2015. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 514/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
