Contestaţie la executare. Decizia nr. 491/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 491/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 09-04-2015 în dosarul nr. 2579/866/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 09 Aprilie 2015
Președinte - Diuță T. A. M.
Judecător –M. M.
Grefier –M. Getuța
Decizia civilă Nr. 491
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind apelul declarat de apelantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN IAȘI împotriva sentinței civile nr.3191/03.11.2014 pronunțată de Judecătoria P., intimat P. I., având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde consilier juridic C. A. pentru contestator, lipsă fiind intimatul.
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Primul termen de judecată ,Tribunalul este competent general, material, teritorial să soluționeze prezenta cerere. Apelul declarat în termen, motivat, semnat, scutit de plata taxei de timbru.
Reprezentantul legal al apelantului depune la dosar delegație de reprezentare.
Instanța acordă cuvântul la probe.
Reprezentantul legal al apelantului arată că numai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cererea de apel în stare de judecată și acordă cuvântul.
Reprezentantul legal al apelantului având cuvântul solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat. Prin sentința apelată, instanța de fond a dat o interpretare eronată prevederilor legale aplicabile în materia executării silite instituțiilor publice. Astfel, în mod corect, instanța a concluzionat că termenul de 6 luni, prevăzut de OG nr.22/2002 este un termen legiferat din considerente administrative, pentru a permite instituțiilor publice debitoare de a-și organiza conturile, bugetul sau alte surse din care să poată efectua plata. Dar ,totodată, instanța a concluzionat că „ al doilea articol din OG nr.22/2002 - vizează o executare silită deja începută întrucât somația de plată menționată în teza a doua a art.2 din OG nr.22/2002 trebuie emisă de organul de executare, iar sintagma de somație de plată nu este întâlnită decât în materia executării silite” .Iar în ceea ce privește art.3 din același act normativ, instanța apreciază că” prin cuvântul efectuarea denotă continuarea unei executării silite deja începute, continuare care are loc prin oricare din modalitățile de executare silită prevăzute de codul de procedură civilă – de poprire”. Această interpretare a OG nr.22/2002, în cauza de față este eronată. Dar, art.3 din OG nr.22/2002 prevede în mod expres că „ În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art.2 creditorul ca putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie”. Instanța de fond a analizat trunchiat prevederea legală a art.3 din OG nr.22/2002 nu în integralitatea acesteia, fără a observa sintagma” va putea solicita” motiv pentru care a ajuns la această concluzie eronată. Ori creditorul a trecut direct la executarea silită, executorul judecătoresc stabilind cu această ocazie cheltuieli de executare în baza prevederilor Codului de procedură civilă, fără a observa termenul prev. de art.2 din OG nr.22/2002, fiind vorba în mod evident de o procedură de executare silită conform acestui act normativ, și nu de o executare simplă, așa cum rezultă din cuprinsul sentinței apelate. Instanța de fond reține că „ termenul de 6 luni nu este un termen suspensiv pentru începerea executării ci pentru efectuarea ei în modalitățile de executare silită prevăzute de lege” ,dar, prin aceasta se adaugă la lege, prevederile art.3 din OG nr.22/2002, referindu-se la întreaga procedură de executare –atât timp cât textul legal nu distinge – nu numai modalitatea de executare. Contestația formulată nu a vizat titlul executoriu, pe parcul soluționării dosarului de fond fiind efectuată plata stabilită prin aceasta, ci faptul că nu au fost respectate prevederile legale în materie, așa cum a fost arătată prin cererea introductivă de instanță, fiind astfel obligați la plata cheltuielilor de executare silită - astfel cum au fost impuse în mod nelegal de executorul judecătoresc, cheltuieli stabilite, astfel cum rezultă din actele întocmite de acesta, în baza prevederilor în materia executării silite din cuprinsul Codului de civilă, prevederi ce puteau fi aplicate numai în condițiile art.3 din OG nr.22/2002. Solicită admiterea apelului, modificarea în tot a hotărârii primei instanțe, în sensul admiterii contestației la executare, dispunerea anulării încheierii nr.500 din 15.05.2014 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._ prin care s-a admis cererea B. T. D. P. de încuviințare a executării silite, și anularea tuturor actelor de executare întocmite în dosarul de executare nr.382, încheiate de B. T. D. P., respectiv anularea somației din 22.05..2014 și a încheierii nr.382/22.05.2014 prin care s-au stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 549,19 lei.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra cererii de apel de față reține urmatoarele:
Prin sentința civilă nr. 3191/03.11.2014 pronunțată de Judecătoria P. s- a dispus în sensul că:
„Ia act de renunțarea contestatorului I.P.J. Iași la judecata capătului de cerere privind suspendarea executării silite.
Cu drept de recurs ce se depune la Judecătoria P. în termen de 30 de zile de la comunicare.
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN IAȘI, CF_, cu sediul în Iași, ..6, jud. Iași în contradictoriu cu intimatul P. I., CNP –_, domiciliat în ., jud. Iași.”
Pentru a decide astfel prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:
„Prin cererea înregistrată la data de 12.06.2014 sub nr._ pe rolul Judecătoriei P., contestatorul INSPACTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN IAȘI a formulat contestație la executare, în contradictoriu cu intimatul P. I. împotriva actelor de executare silită întocmite în dosarul nr. 382/2014 al B. T. D. P., solicitând:
- Anularea Încheierii nr. 500/ 15.05.2014 a Judecătoriei P., dosar nr._ prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite;
- Suspendarea executării silite până la soluționarea defintivă a prezentei cauze;
- Anularea tuturor formelor de executare întocmite în dosarul nr. 382/2014 al B. T. D. P..
În motivarea contestației se arată că la data de 27.05.2014 B. T. D. P. a înștiințat contestatorul că s-a declanșat urmărirea silită pentru recuperarea debitului stabilit prin titlul executoriu – sentința civilă nr. 4927/ 10.12.2013, prin somație punându-i-se în vedere ca în termen de o zi să achite debitul. Alăturat somației s-a comunicat și încheierea nr. 382/ 22.05.2014 prin care s-au stabilit cheltuielile de executare în cuantum de 549,19 lei. Prin adresa nr._/ 30.05.2014 contestatorul a comunicat executorului judecătoresc faptul că IPJ nu are fonduri disponibile alocate cu această destinație și că a solicitat ordonatorului de credite alocarea sumelor de bani necesare îndeplinirii obligației.
Mai arată contestatorul că încuviințarea executării silite s-a dispus nelegal prin Încheierea nr. 500/ 15.05.2014 întrucât potrivit art. 665 al.5 pct.7 C. există impedimente prevăzute de lege, respectiv OG 22/2002, art. 1-3 din acest din urmă act normativ (pe care le citează în acțiune). În condițiile OG 22/2002 instanța nu putea încuviința executarea silită până când creditorul făcea dovada respectării procedurii speciale, respectiv până când creditorul nu făcea dovada că a solicitat instituției publice debitoare executarea obligației stabilită prin titlul executoriu și că instituția publică nu a executat obligația în termen de 6 luni de la această solicitare.
În privința cererii de suspendare a executării silite contestatorul a invocat art. 718 al.4 pct.3 C. coroborat cu art. 2 din OG 22/2002.
În motivarea cererii de anulare a tuturor actelor de executare contestatorul a arătat că somația din data de 22.05.2014 trebuia să fie emisă în temeiul art. 2 teza a II-a din OG 22/2002, ca fază premergătoare a executării silite și nu în temeiul art. 667 C., în cadrul procedurii executării silite, or creditorul a trecut direct la executare silită prin intermediul executorului judecătoresc, nerespectând astfel și art. 3 din OG 22/2002. Creditorul trebuia să ofere contestatorului posibilitatea executării de bună voie a obligației. În acest sens art. 1516 al. 2 CC referitor la drepturile creditorului, în cazul în care, fără justificare, nu ar fi executat debitorul obligația stabilită în titlul executoriu și s-ar fi aflat în întârziere, acesta ar fi putut trece la executare silită. Creditorul trebuia să notifice mai întâi contestatorul pentru a-l pune în întârziere, fie prin executorul judecătoresc fie prin alt mijloc.
Mai arată contestatorul că somația de plată emisă de B. T. D. P. contravine și dispozițiilor art. 667 C., fiind stabilit termenul de plată de o zi cât timp art. 2 din OG 22/2002 acordă instituțiilor publice un termen de plată de maxim 6 luni, la expirarea acestui termen putându-se trece la executare silită.
Față de considerentele expuse apreciază executarea silită nelegală și solicită admiterea contestației la executare așa cum a fost formulată.
Alăturat acțiunii au fost depuse înscrisuri: adresa IPJ – B. nr._/ 30.05.2014, înștiințare privind începerea executării silite emise de B., somația, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, încheierea de încuviințare a executării silite, titlul executoriu – Sentința 4927/ 10.12.2013 a Trib. Iași, cerere alocare fonduri din 04.06.2014 (f.7-14).
A fost depus de către B. T. D. P. dosarul de executare nr. 382/2014 (f.19-37).
Intimatul a formulat întâmpinare (f. 44-45) prin care a invocat excepția lipsei de interes, motivat de faptul că executarea silită a fost finalizată în dosarul nr. 382/2014 al B. T. D. P. prin executarea tuturor sumelor datorate. Pe fondul cauzei solicită respingerea contestației întrucât hotărârea Tribunalului Iași este o hotărâre executorie, definitivă și irevocabilă prin nerecurare, fiind astfel recunoscută în mod automat de lege ca titlu executoriu și neîncadrându-se în enumerarea limitativă a art. 632 C..
La termenul din 29.09.2014 contestatorul a formulat cerere de renunțare la capătul de cerere privind suspendarea întrucât a efectuat plata către intimat. Comunicându-i-se intimatului cererea de renunțare formulată de contestatorul după primul termen de judecată cu procedură completă, acesta nu a formulat opoziție față de aceasta.
Alte probe nu au mai fost administrate.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
Prin Sentința nr. 4927/ 10.12.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Iași, definitivă prin nerecurare, a fost admisă acțiunea formulată de P. I. împotriva IPJ Iași – Serviciul Arme, Explozivi și Substanțe Periculoase, desființată decizia_/ 13.12.2012 emisă de pârâtă, obligată pârâta la restituirea armei de tip B și la plata către reclamant a sumei de 1248,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (f.24-25 dosar).
La data de 08.05.2014 creditorul P. I. a formulat cerere de executare silită, adresată B. T. D. P., pentru titlul executoriu - Prin Sentința nr. 4927/ 10.12.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Iași (f. 20 ds).
La data de 09.05.2014 a fost emisă de B. T. D. P. încheierea de înregistrare a cererii de executare silită și de deschidere a dosarului de executare nr. 382/2014 (f.26 ds.).
La data de 13.05.2014 executorul judecătoresc a solicitat Judecătoriei P. încuviințarea executării silite (f. 30 ds.), această cerere fiind admisă prin Încheierea nr. 500/ 15.05.2014 pronunțată în dosarul nr._ (f.32 ds.).
La data de 22.05.2014 a fost emisă de B. T. D. P. înștiințarea privind declanșarea executării silite (f.33 ds.).
Prin încheierea din 22.05.2014 s-au stabilit cheltuielile de executare în dosarul nr. 382/2014 (f.34).
La data de 22.05.2014 a fost emisa somația prin care i s-a pus în vedere contestatorului ca în termen de o zi să achite creditorului suma de 1248,30 lei reprezentând cheltuielile de judecată prevăzute în Sentința nr. 4927/ 10.12.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Iași și 549,19 lei cheltuielile de executare (f.35 ds.).
Somația a fost comunicată contestatorului la data de 26.05.2014 (f.36 ds.).
La data de 30.05.2014 contestatorul a înștiințat B. T. D. P. că nu are fonduri bugetare alocate pentru plata cheltuielilor de judecată invocând și în această adresă în esență aceleași apărări indicate în contestația la executare (f.37 ds).
Până la data de 26.06.2014 când a fost depus instanței copia dosarului de executare nu au mai fost efectuate acte de executare silită.
În contestația la executare de față contestatorul invocă în esență nelegalitatea tuturor actelor de executare raportat la prevederile OG 22/2002, toate aspectele invocate în contestație - referitor la încuviințarea executării înainte de expirarea termenului de 6 luni, termenul de o zi din somația de plată, deschiderea executării silite însăși, punerea în întârziere și faza premergătoare executării silite, raportându-se invariabil la aceleași prevederi ale OG 22/2002.
Raportând situația de fapt reținută mai sus la prevederile legale aplicabile, în drept, instanța constată neîntemeiată contestația la executare pentru considerentele care urmează:
Conform art. 1 din OG 22/2002 :”(1) Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. (2) Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare și funcționare, inclusiv a celor de personal, în scopul îndeplinirii atribuțiilor și obiectivelor legale, pentru care au fost înființate”.
Conform art. 2 din OG 22/2002 :”Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului”.
Conform art. 3 din OG 22/2002 :”În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.
După cum se poate observa la o atentă citire a textelor citate, art. 1 se referă la sursa achitării benevole a plății de către debitor.
Al doilea articol vizează deja o executare silită începută întrucât somația de plată menționată în teza a doua a art. 2 din OG 22/2002 trebuie emisă de organul de executare, iar sintagma de somație de plată în drept nu este întâlnită decât în cadrul procedurii de executare silită.
Articolul 3 din OG 22/2002, prin cuvântul ”efectuarea” denotă continuarea executării silite deja începute, continuare ce are loc prin oricare din modalitățile de executare silită prevăzute de codul de procedură civilă – de ex. poprire -.
Important de observat este faptul că termenul de 6 luni prevăzut de textul citat nu este un termen prohibitiv pentru începerea executării silite, ci un termen derogatoriu de la dreptul comun prin care se permite debitorului un răgaz de maxim 6 luni, după primirea somației comunicată de executor (în timpul executării silite demarate deja), înăuntrul căruia debitorul are obligația de a lua toate măsurile necesare pentru asigurarea îndeplinirii obligației de plată.
Acest termen de 6 luni a fost legiferat aproape exclusiv din considerente administrative, pentru a permite instituțiilor publice debitoare a-și organiza conturile, bugetul sau alte surse din care să poată efectua plata.
Prevederea acestui termen de organizare nu înlătură dreptul creditorului de a-și primi plata, nu atrage nulitatea actelor de executare și nici nelegalitatea executării silite însăși.
În contextul de interpretare al OG 22/2002 prezentat rezultă că nu există în speță nici un caz de nelegalitate a actelor de executare silită și nici a Încheierii nr. 500/ 2014 a Judecătoriei P. prin care a fost încuviințată executarea silită.
Termenul de 6 luni nu este suspensiv pentru începerea executării ci pentru efectuarea ei prin modalitățile de executare silită prevăzute de lege, modalități aplicabile ulterior emiterii somației și eventual a termenului de 6 luni prevăzut de art. 2 din OG 22/2002.
Din actele dosarului nu rezultă că în termenul de 6 luni ce a curs după emiterea somației de către B. T. D. P., sau după expirarea acestui termen, ar fi fost efectuate acte de executare silită de către executorul judecătoresc.
Contestatorul a arătat în cererea de renunțare la capătul de cerere privind suspendarea executării silite că a efectuat plata.
Același aspect al plății efectuate de către debitorul contestator a fost învederat și de către intimat în întâmpinare.
Niciuna dintre părți nu a afirmat că s-a executat silit obligația de plată prin poprire sau alt mod de executare silită.
Față de consensul părților în această afirmație, deși la dosar nu s-a depus și dovada plății de către debitor și a închiderii dosarului de executare, instanța concluzionează că plata s-a efectuat înăuntrul termenului de 6 luni prevăzut de art. 2 din OG 22/2002, ca urmare a demersurilor întreprinse de contestator și care demersuri odată fructificate au dus la efectuarea plății ca urmare a somației de plată și nu a popririi.
Pentru considerentele expuse instanța constată neîntemeiată contestația la executare și astfel o va respinge.
Văzând și prevederile art. 453 C. instanța constată că intimatul a solicitat prin întâmpinare cheltuieli de judecată însă nu a făcut dovada existenței acestora.”
♦♦♦
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul IPJ Iași criticând sentința pentru următoarele motive:
Instanța de fond a dat o interpretare eronată prevederilor legale aplicabile în materia executării silite instituțiilor publice, respectiv a art- 3 din OG nr. 22/2002, analizând trunchiat aceste prevederi legale, fără a observa sintagma „ va putea solicita”, motiv pentru care a ajuns la o interpretare eronata a textului de lege.
Creditorul a trecut direct la executarea silită, executorul judecătoresc stabilind cu aceasta ocazie cheltuieli de executare în baza prevederilor Codului de Porcedura civila, fără a observa termenul prev. De art. 2 din OG nr. 22/2002.
Contestatia la executare nu a vizat titlul executoriu, ci faptul că nu au fost respectate prevederile legale în materie, fiind astfel obligati la plata cheltuielilor de executare silită stabilite in baza Codului de procedura civilă, prevederi care puteau fi aplicate numai în conditiile art. 3 din OG nr. 22/2002.
Solicită, în consecință, admiterea apelului, modificarea în tot a hotărârii primei instante, în sensul admiterii contestației la executare și anularea Încheierii nr. 500/15.05.2014 pronunțată de Judecatoria P. și anularea tuturor actelor de executare întocmite in dosarul de execuatare nr. 382 al B. T. D. P..
În drept, apelantul invocă disp. Legii nr.134/2010, art. 1516 și 1522 C.civ. OG n. 22/2002.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
În apel nu au fost administrate probe.
♦♦♦
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate și raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, Tribunalul constată că apelul este neîntemeiat, astfel că îl va respinge, pentru considerentele ce succed:
În fapt, împotriva apelantului Inspectoratul de Poliție Județean Iași s-a pornit executarea silită pentru recuperarea creantei în valoare de 1248,3 lei reprezentand cheltuieli de judecată acordate intimatului P. I. prin sentința nr. 4927/CA/10.12.2013 pronunțată de Tribunalul Iasi.
Întrucât după rămânerea irevocabilă a sentinței apelantul nu și-a îndeplinit obligațiile, intimatul a demarat executarea silită în ceea ce privește cheltuieli de executare stabilite în titlul executoriu, formându-se dosarul de executare silită nr. 382/2014 al B. T. D. P., în cadrul căruia au fost stabilite cheltuieli de executare în cuantum de 549,19 lei, conform încheierii nr. 382/22.05.2014.
La data de 22.05.2014, s-a emis somație pentru recuperarea sumei de 1797,49 lei, compusă din 1248,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată și 549,19 lei cheltuieli de executare silită.
În conformitate cu art. 2 din OG nr.22/2002, „Dacã executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuã din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligatã ca, în termen de 6 luni, sã facã demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de platã. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de platã comunicatã de organul competent de executare, la cererea creditorului.”
Ori, în speță, apelantul debitor nu face dovada lipsei fondurilor necesare pentru acoperirea integrală a debitului și a cheltuielilor de executare. Tribunalul apreciază că această dovadă era necesară și prin prisma cuantumului redus al debitului pentru care s-a dispus începerea executării silite (1797,49). De asemenea, debitorul nu a făcut nici dovada demersurilor pentru alocarea sumei, pentru a se putea prevala de termenul de grație de 6 luni.
Executarea de bunăvoie se putea face între momentul rămânerii definitive a sentinței nr. 4927/CA/10.12.2013 pronunțată de Tribunalul Iasi, care coincide chiar cu momentul pronunțării, și până la data înregistrării cererii de executare silită. Din momentul înregistrării cererii la executorul judecătoresc a început executarea silită, iar cele două forme de executare se exclud reciproc.
În aceste condiții, debitorul datorează si cheltuieli de executare conform art. 669 alin. 2 NCPC.
Reținând că niciuna dintre criticile apelantului nu este fondată, Tribunalul, în temeiul disp. art. 480 Cod procedură civilă, va respinge apelul formulat de IPJ Iași împotriva sentinței civile nr. 3191/03.11.2014 pronunțată de Judecătoria P., sentință pe care o va păstra .
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Respinge apelul declarat de contestatorul IPJ Iași împotriva sentinței civile nr.3191/03.11.2014 pronunțată de Judecătoria P., sentință pe care o păstrează
Definitivă
Pronunțată în ședința publică ,azi,09.04.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
D.T.A.M M.M. M.G.
Red./Tehnored. D.T.A.M.
4 ex/25.05.2015
Jud. fond R. P. C.
| ← Evacuare. Decizia nr. 556/2015. Tribunalul IAŞI | Întoarcere executare. Decizia nr. 440/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
