Evacuare. Decizia nr. 988/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 988/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 09-07-2015 în dosarul nr. 988/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 09 Iulie 2015
Președinte - D. M.
Judecător - A. M. C.
Judecător - C. I.
Grefier - O. S.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 988/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelanta V. T. - L. în contradictoriu cu intimatul V. I., având ca obiect ordonanță președințială reintegrare spațiu locativ; exercitarea autorității părintești; stabilire program vizitare minor; evacuare; pensie de întreținere.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat apelanta, personal, și intimatul, personal și asistat de avocat H. R., cu împuternicire avocațială la dosar (fila 28).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța reține că prezenta cauză a fost repusă pe rol pentru a se relua dezbaterile în complet de divergență și pentru a fi audiate minorele V. I. D. și V. A. A.. Acordă cuvântul părților asupra acestui aspect.
Apelanta, personal, și intimatul, prin apărător, arată că nu se opun audierii minorelor.
Instanța procedează la ascultarea celor două minore în Camera de consiliu,
fiind încheiate procese-verbale în acest sens.
Avocat H., pentru intimat, depune la dosar un extras de pe portalul instanțelor de judecată cu privire la cererea de partaj promovată de apelantă, care a fost anulată ca netimbrată. Comunică un exemplar și părții adverse. Arată că intimatul insistă în administrarea probei cu înregistrarea audio-video, solicitată la termenul de judecată anterior.
Apelanta, personal, cu privire la înscrisul care i-a fost comunicat, susține că dosarul de partaj a fost realocat unui nou complet și a primit un nou număr de înregistrare. Se opune probei solicitate de intimat.
Instanța, deliberând, menține soluția de respingere a probei cu înregistrarea audio-video solicitată de intimat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra cererii de apel.
Apelanta, personal, solicită admiterea apelului și admiterea cererii sale formulate în procedura ordonanței președințiale. Cu privire la condiția urgenței necesară pentru admisibilitatea cererii, dorește a expune un scurt istoric al evenimentelor intervenite între părți. Având în vedere că la termenul de judecată anterior apărătorul părții adverse a arătat că certificatele medico-legale depuse sunt nerelevante și antedatate ordonanței, precizează că primul certificat și prima plângere pe care a făcut-o la poliție sunt din luna mai 2014, când fostul soț i-a confiscat cheile de la casă și nu a lăsat-o să-și vadă copiii timp de două zile. De atunci, reclamanta-apelantă nu mai are cheie pentru casa din R., a cărei coproprietară este. La data de 10.06.2014 a încheiat contractul de asistență juridică cu d-na avocat B., după cum este evidențiat și pe chitanța depusă de aceasta, iar în ziua următoare a depus cererea de chemare în judecată. La câteva zile a depus a doua plângere penală și i s-a emis al doilea certificat medico-legal. În iulie 2014 a depus plângere la Protecția Copilului pentru a fi ajutată într-o încercare de a obține custodia provizorie a copiilor până când se stabilește acest aspect pe cale de ordonanță președințială. În septembrie 2014 dosarului conținând cererea sa i s-a alocat număr, și a fost a treia oară când a apelat numărul de urgență 112. În decembrie a formulat plângere penală împotriva fostului soț și a fostei sale cumnate, care mai multe zile la rând a urmărit-o pentru a o filma și a produce probe pentru dosar. Ianuarie a formulat o a doua cerere către Protecția Copilului, în februarie fiind emis răspunsul acestei instituții către instanță în care se arată că minorele sunt afectate emoțional. În luna mai 2015 fostul soț a chemat Poliția față de încercarea mamei de a lua fetița de 10 ani la domiciliul ei pentru a o îngriji, întrucât minora avea febră, echipajul de poliție punându-i fostului soț în vedere cu acea ocazie că va fi amendat dacă mai cheamă Poliția. Faptul că după cele două certificate medico-legale nu au existat și altele nu înseamnă că nu a fost agresată, ci însă s-a schimbat forma: când ea l-a anunțat pe intimat că a depus o cerere în ordonanță președințială, acesta a tras-o de păr, a scuipat-o, a luat-o de mânecă încercând să o dea afară din casă, copiii fiind martori. Deși intimatul a încercat să o denigreze, zicând că este o mamă denaturată și că și-a abandonat copiii și soțul, totuși acesta a semnat de bună-voie cererea de divorț, iar faptul că apelanta luptă în prezent pentru drepturile sale și ale copiilor arată contrariul. Consideră că nu poate fi minimalizată gravitatea situațiilor ca urmare a cărora au fost emise certificatele medico-legale doar din motivul că acestea prevăd doar 1-2 zile de îngrijiri medicale. Apelanta arată că s-a apărat cum a putut, în condițiile în care ea are doar 50 kg, iar fostul soț aproape 100 kg, spărgând niște vase și utilizând spray-ul lacrimogen. Nu este o femeie ignorantă care să meargă să provoace ea însăși scandal, ca în final să fie ea cea afectată. În plus, agresiunile exercitate de fostul soț sunt susținute și prin declarația de martor, în care se susține că apelanta a fost văzută cu vânătăi pe corp. Mai arată că în fiecare zi după divorț și-a văzut copiii, cu excepția zilelor când nu a fost lăsată de fostul soț, sau când a stabilit de comun acord că va petrece el timp cu copiii. Fostul soț a început să-și schimbe comportamentul târziu după promovarea acțiunii în ordonanță președințială, din luna ianuarie, și aceasta la insistențele copiilor. În toată această perioadă intimatul a încălcat frecvent convenția civilă, împiedicând-o pe apelantă să-și exercite autoritatea părintească. Apelanta nu a putut pleca în concediu cu fetele decât chemând poliția, nu le lasă pe fete să meargă la bunica maternă, de câte ori acestea vor să meargă cu mama le ceartă, le ceartă și că îi țin apărarea acesteia, și, în plus, intimatul consumă de multe ori alcool. Apelanta mai precizează că locuiește singură, astfel cum rezultă și din referatul de anchetă socială depus la dosar, iar toate referirile legate de viața intimă a părților nu sunt relevante pentru prezentul proces, nefiind un proces de divorț în care să se discute culpa unei părți. Nici măcar nu are o viață intimă, fiind la serviciu de la ora 8 până la 16, iar de la 16:30 mergând la casa de la R. să stea cu copii, până la ora 22. Consideră că instanța este în măsură să modifice clauzele unei convenții civile încheiate între părți, atât timp cât una dintre părți nu respectă obligațiile asumate. Mai arată că în cazul în care instanța îi va da câștig de cauză, hotărârea fiind cu caracter executoriu, nu va ezita să o pună în aplicare imediat, ocazie cu care roagă intimatul să se comporte civilizat, pentru binele copiilor. Solicită acordarea de cheltuieli de judecată pentru fond și pentru apel.
Avocat H., pentru intimat, arată că menține concluziile formulate și la termenele anterioare înaintea instanței. Consideră că în mod corect Judecătoria Iași a apreciat că nu există urgență pentru a fi admisibilă cererea în ordonanță președințială, din probatoriul administrat în dosar rezultând că intimatul a respectat convenția civilă încheiată cu apelanta, permițând copiilor să aibă legături personale cu aceasta în fiecare zi, aspect ce rezultă din declarațiile copiilor, ale apelantei, cât și a martorei audiate în cauză. În ceea ce privește capetele de cerere constând în reintegrarea apelantei și evacuarea intimatului din imobil, consideră că instanța nu poate dispune o măsură vremelnică în acest sens atât timp cât cererea de chemare în judecată a fost formulată în sensul de a fi evacuat intimatul până la momentul soluționării acțiunii de partaj, acțiune care a fost anulată de Judecătoria Iași. Prin abandonarea acelei acțiuni, și cererea de evacuare și reintegrare pe calea ordonanței președințiale devine inadmisibilă, ca excepție de fond și nu ca excepție de procedură. Solicită în concluzie respingerea apelului și menținerea sentinței pronunțate de Judecătoria Iași. Solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
Intimatul, personal, arată că toate acuzațiile aduse de fosta soție împotriva sa sunt mincinoase. Aceasta s-a mutat din domiciliul comun de bună-voie, fără a ține cont de faptul că fetele plângeau, rugând-o să nu plece, cu această ocazie apelanta chiar spunând că minorele nu sunt nici primii și nici ultimii copii care trec prin așa ceva și că se vor acomoda. La două săptămâni după ce s-a mutat, apelanta și bărbatul cu care aceasta are și în prezent o relație au început să-l șantajeze și să-l amenințe pe intimat, pentru a obține diverse sume de bani. Aceștia i-au spus că dacă nu primesc respectivii bani, vor veni controale la firma intimatului și la casa pe care acesta o avea în construcție, ceea ce s-a adeverit după o săptămână, intimatul primind controale de la Primărie și de la Finanțe. Intimatul susține că apelanta dorește să îl termine atât psihic cât și fizic, și acesta este motivul scandalurilor dintre ei, ea fiind cea care venea la casa din R. în stare de ebrietate și care îl provoca, deși intimatul încerca de fiecare dată să o ignore. În acest sens, povestește că într-o seară apelanta a aruncat în direcția lui un platou cu resturi de mâncare. Cu o altă ocazie, spunându-i apelantei seara la plecare să rămână acasă să doarmă cu fetele, pentru că cea mică se simțea rău, aceasta l-a atacat cu un spray paralizant. În ceea ce le privește pe fetele minore, intimatul arată că, din cele discutate cu acestea, știe că fetele doresc să stea cu ambii părinți. Intimatul chiar i-a spus apelantei să se întoarcă acasă, chiar cu ocazia sărbătorilor de iarnă, pentru a fi amândoi alături de copii, însă aceasta a refuzat pentru a-și continua relația extraconjugală. Mai mult, aceasta ar fi spus chiar de față cu copiii că dorește să îl dea pe intimat afară din casă, pentru a se muta acolo împreună cu celălalt bărbat. Intimatul mai arată că și el are probleme de sănătate din cauza scandalurilor, fiind hipertensiv. Cu atât mai mult, apelanta minte când susține că acesta ar consuma băuturi alcoolice, având în vedere că acesta urmează un tratament pentru boala de inimă. Mai arată că, dacă într-adevăr ar fi un om agresiv și consumator de băuturi alcoolice așa cum susține apelanta, aceasta nu i-ar fi lăsat lui în grijă copiii.
Instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 22.09.2014 sub nr._ reclamanta V. T. L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul V. I., pe calea ordonanței președințiale, reintegrarea în imobilul casă de locuit și evacuarea pârâtului din imobilul casă de locuit proprietatea comună a părților, situat în .. Iași, până la pronunțarea sentinței de partaj bunuri comune, exercitarea exclusivă a autorității părintești asupra minorelor V. A. A. și V. I. D., stabilirea locuinței minorelor la domiciliul ei, până la pronunțarea unei sentințe pe calea dreptului comun, stabilirea unui program de vizitare a minorelor în favoarea pârâtului și obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în favoarea minorelor.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a fost căsătorită cu pârâtul în perioada iulie 1998 – martie 2014, iar din căsătorie au rezultat minorele V. A. A. și V. I. D.. Căsătoria a fost desfăcută la data de 28.03.2014 prin acordul soților în fața notarului public, fiind încheiată convenția autentificată sub nr.594 din aceeași dată. A susținut reclamanta că prin convenția notarială au lichidat parțial comunitatea de bunuri, iar imobilul în care solicită reintegrarea, deși nepartajat, au stabilit să constituie locuința pârâtului și a minorelor. Reclamanta a arătat că s-a mutat într-un apartament închiriat, plătește chirie, o . datorii comune și în fiecare după-amiază, după terminarea programului de lucru, se deplasează la locuința pârâtului și a minorelor pentru a petrece timpul cu acestea, pentru a le ajuta la teme și pentru a le oferi sprijinul material și moral adecvat vârstei și unei dezvoltări normale. Cu toate acestea, deviațiile comportamentale ale pârâtului nu au încetat, iar copiii sunt încă martori ai scenelor de violență verbală și fizică față de reclamantă. De multe ori, pârâtul îi interzice accesul în imobil, deși vizitarea zilnică a minorelor este un angajament asumat și dorința de a avea grijă de copii, iar această situație trenează din aprilie 2014. A mai arătat reclamanta că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.996 N.C.proc.civ.
În apărare, pârâtul a arătat că reclamanta a venit aproape în fiecare zi pentru a petrece timp cu minorele, însă comportamentul acesteia a fost de multe ori jignitor la adresa sa, ceea ce a dus la certuri și discuții contradictorii. În repetate rânduri, reclamanta l-a amenințat și i-a solicitat o sumă mare de bani, pe care o considera partea ei din bunurile comune. A precizat pârâtul că între reclamantă și minora I. D., care înțelege foarte bine situația, există o accentuată lipsă de comunicare, reclamanta evitând să petreacă timp exclusiv împreună cu aceasta, ci doar și în prezența surorii sale în vârstă de 10 ani. A susținut că după pronunțarea divorțului s-a ocupat de creșterea și îngrijirea copiilor cu toată atenția și afectivitatea de care au nevoie, fiind ajutat de mama și fratele lui. I-a permis reclamantei accesul în imobil ori de câte ori a dorit, tocmai pentru ca minorele să se bucure și de prezența mamei, dar nu poate fi de acord cu prezența permanentă a acesteia în imobil din cauza comportamentul agresiv și vulgar de care a dat dovadă în repetate rânduri. În ceea ce privește evacuarea din imobil, pârâtul a arătat că nu există temei faptic și juridic, deoarece este coproprietar al imobilului, iar prin convenția notarială din data de 28.03.2014 a stabilit cu reclamanta să locuiască în acest imobil cu minorele pe o perioadă nedeterminată. Cu privire la capătul de cerere având ca obiect stabilirea unui program de vizitare a minorelor, pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, întrucât doar el este în măsură să solicite dreptul de a avea legături personale cu minorele, dacă situația ar impune acest lucru.
Prin Încheierea din data de 15.01.2015 a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei cu privire la capătul de cerere având ca obiect stabilire program vizitare minore.
Prin sentința civilă nr. 2096/13.02.2015, Judecătoria Iași a respins ca inadmisibilă cererea, cu următoarea motivare:
,,La data de 28.03.2014 a fost desfăcută căsătoria părților prin Certificatul de divorț autentificat sub nr.3633 de notar public Șuleap M.. Prin Convenția încheiată în procedura divorțului cu copii minori, părțile au stabilit ca autoritatea părintească asupra minorelor V. I. D., născută la data de 10.11.1999 și V. A. A., născută la data de 09.05.2005, să fie exercitată de ambii părinți, iar locuința acestora să fie la tată, în imobilul situat în .. Iași.
Prin contractul de partaj voluntar părțile nu au dispus cu privire la imobilul casă de locuit proprietatea comună a părților, situat în .. Iași, bun care a fost declarat prin Actul de lichidare a regimului comunității legale.
Reclamanta a închiriat un apartament situat în Iași, pentru perioada 10.04.2014 – 10.04.2015, astfel cum rezultă din contractul de închiriere de la fila 45.
La Postul de Poliție R. este înregistrată plângerea penală a reclamantei și se efectuează cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art.193 al.2 C.pen.
Prin răspunsurile la interogatoriu reclamanta și-a menținut poziția procesuală, nefiind relevate aspecte esențiale.
Astfel cum rezultă din declarațiile martorilor, cu ocazia divorțului, părțile au convenit ca reclamanta să vină în fiecare zi la locuința pârâtului pentru a avea grijă de minore, pentru a găti, pentru a face curățenie și pentru a le ajuta la lecții. La un moment dat au început să apară certuri între părți, chiar și în prezența copiilor, determinate de faptul că reclamanta nu a respectat înțelegerea, respectiv în unele zile a venit, în altele nu, dacă a chemat-o seara întrucât unul din copii avea febră nu a venit sau a spus că vine la o oră și a venit la altă oră. După desfacerea căsătoriei reclamanta s-a ocupat corespunzător de minore și a contribuit la întreținerea acestora. Pârâtul a avut întotdeauna o relație bună și apropiată cu minorele. De la nașterea copiilor și până în prezent, pârâtul a dus copiii la școală, i-a adus, a gătit pentru aceștia, a călcat, întrucât reclamanta a lucrat până seara târziu. Minorelor le lipsește foarte mult prezența mamei, dar la acest moment nu ar putea să se despartă de tatăl lor.
Declarațiile martorului propus de reclamantă cu privire la faptul că în prezent, din cauza consumului exagerat de băuturi alcoolice, pârâtul vorbește urât în prezența copiilor nu va fi reținută de instanță, întrucât aceste aspecte sunt cunoscute de martor de la reclamantă, având caracter subiectiv.
Fiind audiată în Camera de consiliu, minora V. I. D., născută la data de 10.11.1999, a arătat că are o relație bună cu ambii părinți.
Din raportul de anchetă psihosocială rezultă că minorele locuiesc cu pârâtul într-un imobil format din 4 camere, proprietatea comună a părților, condiții materiale fiind bune. Pârâta locuiește singură într-un apartament închiriat, iar condițiile materiale sunt bune. În prezent, fiecare parte are loc de muncă stabil.
Conform art.996 N.C.proc.civ., instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
În raport de aceste dispoziții legale, pentru a fi admisibilă, cererea de ordonanță președințială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții: aparența dreptului, caracterul provizoriu al măsurii solicitate a se lua pe această cale, existența unor cazuri grabnice și neprejudecarea fondului.
În ceea ce privește condiția urgenței măsurilor solicitate, care trebuie să persiste pe toată durata procesului, până la pronunțarea hotărârii, instanța apreciază că aceasta nu este îndeplinită. Din probatoriul cauzei nu a rezultat existența unor împrejurări de fapt sau a unor fapte concrete abuzive săvârșite de către pârât, de natură să justifice necesitatea modificării pe calea ordonanței președințiale a măsurilor privitoare la copii, respectiv a modului de exercitare a autorității părintești asupra minorelor, a stabilirii locuinței acestora și a obligației de întreținere. Faptul că între părți există o stare conflictuală determinată de nerespectarea de către reclamantă a înțelegerii cu pârâtul de a veni zilnic la locuința acestuia pentru a avea grijă de minore, nu reprezintă o situație care să reclame urgența în adoptarea măsurilor solicitate, nefiind de natură a conduce la pierderea unui drept în caz de întârziere sau de a produce o pagubă iminentă și care nu s-ar putea repara.
Cu privire la capătul de cerere având ca obiect evacuarea pârâtului și reintegrarea reclamantei în imobilul bun comun, instanța reține că nu a fost dovedită urgența luării acestor măsuri, în condițiile în care pârâtul îi permite reclamantei accesul în imobil, aceasta locuiește într-un apartament închiriat și are un loc de muncă stabil. De altfel, prin convenția notarială părțile au convenit ca pârâtul să locuiască cu minorele în imobilul situat în .. Iași, iar pârâta să locuiască în altă parte’’.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta V. T. L. arătând că este nelegală respingerea ca inadmisibilă a cererii, reclamanta nefiind obligată să urmeze o procedură prealabilă obligatorie anterior sesizării instanței. Excepția inadmisibilității nu putea fi invocată decât de pârât prin întâmpinare. Pe fondul litigiului reclamanta arată că se ocupă neîntrerupt de creșterea și educarea minorelor, deși în condiții traumatizante; se deplasează în fiecare zi după terminarea programului de muncă la domiciliul minorelor pentru a le prepara masa și a pregăti lecțiile; pârâtul se opune permanent, se manifestă jignitor, refuză luarea minorelor la domiciliul mamei, copiii asistând la scene de violență verbală și fizică. Minorele sunt afectate emoțional di cauza scenelor de violență.
Prin întâmpinare, V. I. a cerut respingerea cererii arătând că nu este îndeplinită condiția urgenței; plecarea apelantei din imobil a avut loc din proprie voință în vederea continuării unei relații extraconjugale; prin convenție reclamanta a acceptat ca minorele să locuiască cu tatăl; apelanta are accesul permis în fiecare zi în imobil, fiind coproprietară; tot prin convenție s-a convenit ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun. S-a ocupat de minore cu toată atenția și responsabilitatea.
În apel a fost administrată proba cu înscrisuri și au fost audiate minorele.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată că apelul este fondat acțiunea urmând a fi admisă în parte pentru următoarele motive:
Criticile apelantei legate de excepția inadmisibilității nu vor fi analizate întrucât ele au avut în vedere anticipativ (apelul fiind motivat înainte de redactarea sentinței) motive procedurale, or prima instanță a avut în vedere inadmisibilitatea specifică ordonanței președințiale care vizează condițiile de fond ale acesteia.
Întrucât efectele ordonanței președințiale sunt doare temporare și provizorii, justificate de urgența cu care trebuie luate măsurile, existând și un proces pe procedura de drept comun care va statua în mod definitiv asupra raporturilor litigioase, instanța, în procedura ordonanței președințiale, nu poate analiza fondul decât superficial, grabnic, urgent, fără să îl prejudece și fără ca soluția dată în această procedură să se impună în litigiul de fond, eventualele măsuri luate neputând subzista decât până la momentul pronunțării în primă instanță în procedura de fond.
Înainte de toate instanța constată că natura relațiilor în discuție reclamă intervenția urgentă a instanței. În discuție sunt relațiile copiilor minori cu părinții lor, iar obiectul cauzei îl constituie o pretinsă împiedicare a unui părinte de către celălalt părinte de a întreține astfel de relații normale. Or atât în practica judiciară a instanțelor cât și în jurisprudența Convenției Europene a Drepturilor Omului astfel de situații trebuie soluționate cu maximă celeritate și urgență întrucât există riscul ca relațiile cu părintele privat de contactul cu minorii să fie afectate pe termen lung sau iremediabil prin influența părintelui care are custodia copiilor.
În cauza de față este cert faptul că programul de vizitare convenit de părinți prin convenție (ca mama să aibă legături personale cu minorele ori de câte ori va dori, din proprie inițiativă, putând stabili planuri de vacanță și activități cu copiii, nefiind îngrădită de tatăl acestora) este aproape irealizabil în practică.
Acest lucru se datorează în primul rând faptului că relațiile dintre cei doi foști soți sunt încă conflictuale, iar contactele zilnice la fostul domiciliu comun reaprind conflictele în condițiile în care fostul soț nu poate accepta relația extraconjugală inițiată de reclamantă. Astfel vizitele făcute de reclamantă la minore se transformă în fapt în prilejuri pentru conflicte și discuții care fac mai mult rău minorelor.
În al doilea rând programul de vizitare este nerealist și datorită faptului că nu este deloc definit, fiind lăsat practic la inițiativa și bunul plac al reclamantei care potrivit convenției ,,nu poate fi îngrădită’’ de pârât. Or astfel de legături în care minorele locuiesc la un părinte, dar al căror program și ritm de viață este dat de celălalt părinte (părinții fiind în relații conflictuale) nu sunt realiste. Acest lucru este adevărat nu doar prin prisma faptului că părinții au o viziune diferită asupra programului zilnic al minorelor, dar și prin prisma faptului că pârâtul consideră că are un ascendent moral asupra reclamantei care s-a implicat în relația extraconjugală și care a fost dispusă să părăsească domiciliul comun lăsând copii cu tatăl lor. Or această percepție a pârâtului îl împiedică pe pârât să accepte relații nelimitate a mamei cu copiii ca o sancționare morală a reclamantei.
În ce privește efectele convenției asupra legăturilor personale și a domiciliului minorelor instanța constată că o astfel de convenție nu poate avea efecte definitive, ea putând fi cenzurată de instanță dacă este în interesul minorelor.
Instanța mai constată că stabilirea domiciliului la tată a avut în vedere permiterea unui acces nelimitat cu minorele, fapt neacceptat de pârât și nerealist. Or în aceste condiții este firesc ca instanța să reaprecieze și să restabilească domiciliul minorelor funcție de interesul superior al acestora.
Domiciliul minorelor urmează a fi stabilit la mamă pentru următoarele motive:
În primul rând instanța are în vedere voința neechivocă a minorelor exprimată în cadrul audierii lor, care, fără a nega atașamentul față de tată și grija acestuia, ar prefera totuși să locuiască la mamă. Aceste lucru este de altfel de înțeles având în vedere că minorele sunt la vârsta pubertății iar nevoile lor, fiind vorba de fete, sunt legate mai ales de mamă. Or voința minorelor, în condițiile în care acestea au deja o maturitate psihică și morală, trebuie să fie aproape decisivă.
În al doilea rând, așa cum s-a arătat mai sus, perpetuarea stării actuale nu mai este în interesul minorelor, vizitele transformându-se mai degrabă în traume pentru copii, iar privarea reclamantei de orice contact cu minorele poate afecta pe termen lung relația acestora.
În aceste condiții se impună ca minorele să locuiască la mamă, urmând ca pârâtul să fie obligat totodată la plata unei pensii de întreținere către minore în limitele legale începând cu data pronunțării acestei sentințe.
Instanța va respinge însă celelalte cereri ale reclamantei.
În ce privește reintegrarea în spațiu instanța constată că reclamanta a părăsit de bună voie imobilul care este coproprietatea părților astfel nu este nevoie de o hotărâre de reintegrare în spațiu pentru ca reclamanta să revină în imobil.
Instanța va respinge cererea de evacuare a pârâtului, neexistând motive pentru o astfel de dispoziție; în condițiile în care reclamanta a fost cea care a părăsit imobilul din proprie inițiativă, ar fi excesiv ca tot pârâtul să suporte efectele separării, mai ales în lipsa unei hotărâri de divorț care să statueze asupra unei culpe. Acest lucru este cu atât mai adevărat cu cât reclamanta a acceptat prin convenție ca pârâtul să locuiască singur pe mai departe în această locuință comună.
Instanța va respinge și cererea de exercitare a autorității părintești exclusive de către reclamantă nefiind îndeplinite condițiile pentru o astfel de dispoziție. Astfel exclusivitatea exercitării autorității părintești de către un părinte trebuie să justificată prin acte grave ale celuilalt părinte sau printr-o imposibilitate reală de exercitare în comun a unei asemenea autorități. Or din actele dosarului rezultă că pârâtul este un părinte responsabil, acceptat de către minore, implicat și interesat de creșterea minorelor. Lipsa de unitate în viziunea părților cu privire la detaliile creșterii minorelor nu este la acest moment atât de flagrantă încât să presupună o sancțiune atât de radicală cum este cea a limitării exercitării drepturilor părintești.
Instanța va menține soluția primei instanțe cu privire la stabilirea unui program de vizitare în favoarea pârâtului, apreciind că o astfel de cerere nu poate fi formulată de partea adversă ci doar de pârât, cu propunerea unui program de vizitare și după punerea în discuție a unei astfel de cereri.
Admițând cererea, instanța urmează a-l obliga pe pârât la plata cheltuielilor de judecată, proporțional cu capetele de cerere admise.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de V. T. L. împotriva sentinței civile nr. 2096/13.02.2015 a Judecătoriei Iași pe care o anulează în parte în sensul că:
Respinge excepția inadmisibilității cererii.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta V. T. L. în contradictoriu cu pârâtul V. I. în procedura de ordonanță președențială.
Stabilește domiciliul minorelor V. I. D. (născută la10.11.1999) și V. A. A. (născută la 09.05.2005) la reclamanta V. T. L..
Obligă pârâtul V. I. la plata către minorele V. I. D. (născută la10.11.1999) și V. A. A. (născută la 09.05.2005) a unei pensii de întreținere de câte 1/6 din veniturile pârâtului pentru fiecare dintre minore.
Dispozițiile de mai sus sunt executorii de îndată și produc efecte până la soluționarea în primă instanță a unei cereri pe drept comun având același obiect.
Respinge cererile reclamantei de reintegrare în imobil, de evacuare a pârâtului, de exercitare exclusivă a autorității părintești formulate în procedura de ordonanță președențială
Păstrează restul dispozițiilor sentinței atacate care nu contravin prezentei decizii.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru aferentă cererilor admise.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 09.07.2015.
Președinte, D. M. | Judecător, A. M. C. | Judecător, C. I. |
Grefier, O. S. |
Red.: M.D.
4 ex. / 13.07.2015
Judecător primă instanță: S. A.-T.
| ← Ordin de protecţie. Hotărâre din 24-06-2015, Tribunalul IAŞI | Pensie întreţinere. Decizia nr. 615/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
