Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1024/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1024/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 03-09-2015 în dosarul nr. 1024/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 03 Septembrie 2015
Președinte - M. M.
Judecător – Diuță T. A. M.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 1024
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind apelul declarat de apelanta M. D.- E. împotriva sentința civilă nr. 7224/27.05.2015 a Judecatoriei Iasi, intimată M. M. - M., având ca obiect ordonanță președințială stabilire program vizitare minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde avocat N. O. pentru apelant, intimata personal și asistată de avocat Gafon I. .
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că la dosarul cauzei s-a înaintat de către doamna avocat N. O. – apărătorul ales al apelantului prin serviciul de registratură la data de 28.08.2015 dovada corespondenței pe e-mail către domnul avocat Gafon I. în încercarea apelantului de a vizita minorii .
Avocat Gafon I. pentru intimată depune la dosar delegație de reprezentare ș și dovada imposibilității prezentării la termenul de judecată anterior.
Interpelații fiind apărătorii ambelor părți arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cererea de apel în stare de judecată și acordă cuvântul.
Avocat N. O. pentru apelant având cuvântul solicită admiterea apelului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii formulată de reclamantul M. D. E.. Motivația pentru care Judecătoria Iași a admis în parte cererea reclamantului și a stabilit limite extrem de restrictive pentru programul de vizitare a minorilor a cărui încuviințare a solicitat-o este contradictorie și nu reflectă probatoriile administrate în cauză. Sentința supusă controlului judiciar recunoaște posibilitatea oricărui părinte de a menține legături firești cu copii rezultați din căsătorie, precum și faptul că finalitatea acestei procedurii este aceea de „ consolidare a raporturilor afective dintre părintele la are nu se află copilul – părintele necustode și acesta din urmă însă apreciază cu privire la un pretins caracter „ prea încărcat” a programului de vizitare solicitat de reclamant cu motivarea faptului că, la acest moment contactele reclamantului cu minorii „ au fost sporadice, fiind necesar un interval de timp ca minori să se obișnuiască a-l întâlni pe reclamant „. Mai precizează Judecătoria Iași o împrejurare de esență în economia dosarului, respectiv faptul că „ este adevărat că minorii ar putea fi influențați de pârâtă în reacțiile sale de respingere, dar culpa unui părinte în acest sens are importanță doar în cadrul consilierii psihologice a minorilor, iar un programa de vizitare prea încărcat nefiind un remediu pentru o atare situație de fapt „. Precizează, în continuarea considerentelor, magistratul investit cu soluționarea fondului, că la momentul prezent între părțile litigante există „ o intensă stare conflictuală” împrejurare care face ca eventuala prezență a mamei în intervalul orelor de vizită ale tatălui să nu contribuie la atingerea finalității demersului reclamantului și concluzionează cu privire la un program de vizită derulat exclusiv pe perioada a două wekenduri. Paradoxal, însă modalitatea în care a fost soluționată solicitarea reclamantului apelant reprezintă o formă de sancționare acestuia pentru un comportament neconform normelor de familie și relațiilor firești dintre părinți și copii pe care instanța de fond era obligată să îl rețină în sarcina pârâtei intimată. Astfel, în condițiile în care magistratul a dispus atașarea dosarului privind desfacerea căsătoriei și valorificarea probatoriilor administrate în această cauză, apare evident faptul că reclamantul nu a manifestat nici dezinteres, nici pasivitate în relația sa cu minorii. Nu se pot reține contactele sporadice cu aceștia, reclamantul încercând permanent și reușind - exclusiv datorită atitudinii pârâtei - prea puțin să își vadă copii încă de la momentul la care intimata a părăsit domiciliul comun. Despre vizitele permanente ale reclamantului la Târgu F., despre încercările acestuia de a oferi cadouri, obiecte de strictă necesitate, alimente, au fost relatate de martori audiați în procedura de divorț, persoane care ai și confirmat reacția total nepotrivită și de natură a realiza majore ingerințe în drepturile celor doi copii a pârâtei intimate. Probatoriule administrate converg în a dovedi împrejurarea că pretinsa „înstrăinare „ a minorilor față de tatăl lor se datorează exclusiv manifestărilor de orgoliu gratuit ale pârâtei intimate, apare evident faptul că aprecierea cu privire la un program în limitele reduse pe care le apreciază sentința criticată nu va avea nicio finalitate efectivă și nu va fi circumscris intenției legiuitorului de a urmări și proteja interesul superior al copilului. Reclamantul a fost permanent pe parcursul căsătoriei o persoană responsabilă, fiind singurul întreținător al familiei sale și asigurând soției și copiilor săi un trai mai mult decât decent. Ceea ce încearcă pârâta intimată la acest moment, și din nefericire, atitudinea sa beneficiază de largul concurs al instanței de fond este să distrugă această relație, să îl prezinte pe reclamant în ochii copiilor săi prin prisma unei stări dominată de alienare parentală. De ură, estrem de distinctivă față de cei doi copii. Cei doi minori nu sunt speriați de tatăl lor, iar atitudinea pe care dorește mama să le-o inducă este nu doar incalificabilă din perspectiva unui părinte, că și disonanță cu toate normele legale ce protejează interesul unui copil. Nu poate fi primită ca pertinentă opinia instanței de fond, în conformitate cu care această influențare negativă a minorilor ar putea fi remediată pe calea consilierii psihologice și nici minimizarea – apreciată de aceiași instanță – a importanței rolului programului de vizitare în remedierea situației de fapt existentă la acel moment. Singura posibilitate pentru cei doi minori de a fi protejați emoțional în fața unei situații conflictuale este derularea unui program de vizită, alături de tatăl lor, care să permită atât reclamantului, cât și minorilor, consolidarea și definirea permanentă în condiții de normalitate, a relației parentale, sens în care se impune admiterea apelului și în fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată . Cu cheltuielile de judecată cele dovedite la dosar. Depune la dosar un memoriu formulat de apelant cu titlu de concluzii scrise.
Avocat Gafon I. pentru apelantă având cuvântul solicită respingerea ca nefondat a apelului formulat de reclamantul M. D. E.. Instanța de fond a făcut o apreciere corectă a dosarului de divorț .Din raportul de evaluare psihologică a minorilor reiese faptul că reclamantul prezintă un real pericol pentru cei doi copii ai săi. Instanța trebuie să judece cererea formulată în interesul superior al celor doi minori. Este practic imposibil ca cei doi minori să fie luați la domiciliul reclamantului având în vedere faptul că acesta locuiește în Iași. Apelul formulat este vădit nefondat, motiv pentru care solicită să se păstreze instanța dată de Judecătoria Iași. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat N. O. pentru apelant în replică arată că raportul de evaluare despre care face vorbire domnul avocat este un raport de evaluare care nu a fost efectuat la solicitarea instanței și pe care instanța de fond nu l-a avut în vedere . Acel raport de evaluare a avut la bază doar declarațiile mamei.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra cererii de apel de față reține urmatoarele:
Prin sentința civilă nr. 7224/27.05.2015 a Judecatoriei Iasi a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul M. D. E. în contradictoriu cu pârâta M. M. M., s-a stabilit un program de vizitare a minorilor M. E. și M. E. în favoarea reclamantului în sensul vizitării minorilor la locuința lor în prima și a treia duminică din lună, orele 10.00 – 19.00 cu posibilitatea reclamantului de a petrece timp cu minorii și în afara locuinței, respectiv în spații publice, fiind respinse celelalte capete de cerere ca nefondate.
Pentru a decide astfel prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:
Prin cererea adresată Judecătoriei Iași și înregistrată sub nr._ la data de 11.01.2015, reclamantul M. D. E. a solicitat pe cale de ordonanță președințială în contradictoriu cu pârâta M. M. M., prin hotărârea ce se va pronunța, să fie stabilit în beneficiul său un program de vizitare a minorilor M. E. și M. Emililian până la finalizarea dosarului_/245/2014 al Judecătoriei Iași.
În motivarea cererii a arătat că este căsătorit cu pârât și în timpul acestei căsătorii s-au născut minorii M. Emililian la data de 26.11.2007 și M. E. la data de 05.01.2012. În prezent este înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași dosarul nr._/245/2014, având ca obiect divorț, și se impune stabilirea unui program de vizitare a minorilor în cadrul unui program de vizitare stabilit precis întrucât pârâta îi obstrucționează legăturile personale cu aceștia .
În drept au fost invocate prevederile art.919 raportat la art. 996-1001 N.C.proc.civ.. În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat administrarea probelor prin înscrisuri, interogatoriul pârâtei, martori și efectuarea anchetei sociale. Reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri, în copie certificată.
Cererea a fost legal timbrată.
Pârâta a fost legal citat și a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii formulată de reclamant ca nefondată.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Articolul 996 al. 1 Cod procedură civilă, prevede că „Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Din cuprinsul textului de lege sus-menționat reiese că trei sunt condițiile specifice exercitării acestei proceduri, respectiv aparența unui drept și urgența – condiții specifice, generale și nerezolvarea fondului cauzei – condiție specifică și generală, această din urmă condiție decurgând din caracterul vremelnic al măsurii.
Ordonanța președințială nu are scopul de a rezolva fondul litigiului, urmând ca instanța investită să stabilească, în raport cu probele administrate, dacă subzistă aparența de drept in cazul in care se solicita stabilirea unui program de vizitare în cadrul căruia să păstreze legăturile personale cu minorii de către unul din părinti. Prin urmare, instanța nu poate să ia, pe calea ordonanței președințiale, măsuri definitive, care să rezolve fondul litigiului dintre părți.
S-a decis pe cale jurisprudențială că în materie de ordonanță președințială, urgența trebuie să rezulte din fapte concrete, specifice fiecărei caz în parte și, orice susținere trebuie dovedită în condițiile și cu respectarea dispozițiilor legale, în caz contrar, fiind doar simple afirmații de natură a motiva prezenta cerere, dar care nu pot duce la aprecierea lor ca adevărată, fără nici un suport probatoriu adecvat.
Din punctul de vedere al probatoriului, reclamantul a dovedit urgența prezentei acțiuni precum și paguba care s-ar produce dacă ar încerca valorificarea dreptului invocat pe calea unei acțiuni de drept comun. Astfel, reclamantul urmărește a stabili legături personale cu minorii până la pronunțarea unei hotărâri definitive pe calea dreptului comun, exercitarea unor drepturi în calitate de părinte și chiar existența acestora fiind practic iluzorie în condițiile în care exercițiul lor este obstrucționat de către părintele la care locuiesc minorii.
Instanța reține că din referatul de anchetă socială rezultă că minorii se află în prezent la reclamantă, că aceasta le asigură conditii optime pentru crestere si educare, se preocupă de bunăstarea minorilor.
Analizând fondul cererii, instanța constată că instituția juridică a „Legăturilor personale cu minorii” are ca scop consolidarea raporturilor afective dintre părintele la care nu se află copilul – părinte necustode - si acesta din urmă. Astfel, în realizarea efectivă a acestei legături, trebuie să se țină cont si de durata de timp în care părintele are legături personale cu minorii, de interesul manifestat de părinte în acest sens, de vârsta acestora, de capacitatea de a înțelege nevoia unor legături mai strânse cu tatăl, specifice vârstei lor.
Art. 262 alin.2 din Noul cod civil prevede „Copilul care nu locuieste la parintii sai sau, dupa caz, la unul dintre ei are dreptul de a avea legaturi personale cu acestia. Exercitiul acestui drept nu poate fi limitat decat in conditiile prevazute de lege, pentru motive temeinice, luand in considerare interesul superior al copilului” iar art. 496 alin. 5 din Noul Cod Civil prevede „Parintele la care copilul nu locuieste in mod statornic are dreptul de a avea legaturi personale cu minorul, la locuinta acestuia”.
Art. 401 din Noul Cod Civil prevede că „In cazurile prevazute la art. 400, parintele sau, dupa caz, parintii separati de copilul lor au dreptul de a avea legaturi personale cu acesta.
In caz de neintelegere intre parinti, instanta de tutela decide cu privire la modalitatile de exercitare a acestui drept”.
Așadar, instanța constată că programul de vizitare propus de către reclamant prin cerere este unul prea încărcat, în condițiile în care contactele sale cu minorii în ultima perioadă au fost sporadice, fiind necesar un interval de timp ca minorii să se obișnuiască a-l întâlni. Este adevărat că minorii ar putea fi influențați de pârâtă în reacțiile sale de respingere dar culpa unui părinte în acest sens are relevanță doar în cadrul consilierii psihologice a minorilor, iar un program de vizitare prea încărcat nefiind un remediu pentru o atare situație de fapt.
În stabilirea unui program de vizitare instanța va ține cont de interesul superior al minorilor care indică faptul că reclamantul are dreptul de avea legături personale cu minorii, neexistând motive temeinice a limita ca acest drept să se desfășoare în prezența reclamantei. Totodată, având în vedere relația conflictuală intensă existentă între părți, desfășurarea programului de vizitare în prezența pârâtei ar împiedica practic desfășurarea unor relații normale tată – copii.
Instanța reține că pârâta nu a făcut dovada că desfășurarea unui program de vizitare de către reclamant ar fi de natură a influența negativ normala creștere și dezvoltare a minorilor, neputând fi primită trimiterea pe care o face la reacțiile pe care reclamantul le are față de ea, acestea fiind pe fondul conflictului dintre părți.
Astfel, instanța va admite în parte acțiunea și va stabili un program de vizitare a minorilor M. E. și M. E. în favoarea reclamantului în sensul vizitării minorilor la locuința lor în prima și a treia duminică din lună, orele 10.00 – 19.00 cu posibilitatea reclamantului de a petrece timp cu minorii și în afara locuinței, respectiv în spații publice și va respinge celelalte capete de cerere ca nefondate.
Instanța va obliga pe pârâtă la plata către reclamant a sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli de judecată, proporțional cu căderea acesteia în pretenții.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul M. D. E. criticând sentința pentru următoarele motive: instanța de fond a stabilit un program de vizitare a celor doi minori în disonanță cu probele administrate în cauză, în condițiile în care apelantul a manifestat în permanență o atitudine corespunzătoare față de minori și intimată, neexistând nici o dovadă a pretinselor violențe fizice sau psihice reclamate de soție, plângerile depuse de aceasta la Poliție fiind evident făcute pro causa.
De asemenea, în condițiile în care raportul de evaluare depus de pârâtă a fost invalidat de instanța de judecată, susținerile privind pretinsele abuzuri fizice sau sexuale ale apelantului față de cei doi copii sunt fără suport probator.
Mai arată apelantul faptul că a întreținut material cei doi copii, inclusiv pentru a le fi permis să urmeze instituții școlare de elită, a încercat în permanență să păstreze legătura cu copii și să fie o prezență activă în viața fiilor săi, în pofida opoziției manifeste a pârâtei, astfel cum au relatat martorii audiați în procedura divorțului.
Apreciază apelantul că nu poate fi sancționat în relația sa cu copiii câtă vreme nu a manifestat nici dezinteres, nici pasivitate, vizitând permanent copiii la Târgu F., încercând a le oferi acestora cadouri și obiecte de strictă necesitate, alimente.
Cum singura posibilitate pentru cei doi minori de a fi protejați emoțional în fața unei situații conflictuale este derularea unui program de vizită alături de tatăl lor, care să permită atât reclamantului, cât și minorilor, consolidarea și definirea permanentă în condiții de normalitate, a relației parentale, apreciază că se impune admiterea apelului și, implicit, a acțiunii, astfel cum a fost formulată.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
În apel a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate și raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, Tribunalul constată că apelul este întemeiat, astfel că îl va admite, în limitele și pentru considerentele ce succed:
Prin prezenta cerere de chemare în judecată reclamantul, în prezent apelant, a solicitat pe cale de ordonanță președințială stabilirea unui program în cadrul căruia să-și poată vizita cei doi copii, pârâta susținând în fața primei instanțe o atitudine inadecvată a reclamantului față de cei doi copii, care ar fi în pericol dacă ar rămâne exclusiv cu reclamantul, iar instanța admițând, un program redus de vizită în considerarea faptului că reclamantul a întâlnit doar sporadic minorii în ultima perioadă de timp, apreciind necesar un interval de timp pentru acomodare.
Tribunalul a reținut din probele administrate în fața primei instanțe și în apel faptul că pârâta intimată nu a dovedit în cauză aspecte care să ducă la concluzia că desfășurarea unor relații între cei doi copii și tatăl lor ar fi în detrimentul unei normale dezvoltări a minorilor, aceasta neadministrând nici o probă în dovedirea celor susținute. De asemenea, a reținut instanța și vârsta celor doi copii, anume de 3 ani și jumătate și, respectiv, de 8 ani, precum și faptul că reclamantul apelant a menținut legătura cu copiii săi în perioada care a curs de la data despărțirii în fapt a soților, Tribunalul apreciind că programul de legături personale cu minorii stabilit de prima instanță este prea restrictiv în raport de dreptul copilului de a menține legătura cu părintele cu care nu locuiește.
Prin urmare, și reținând faptul că cei doi părinți au domicilii în localități diferite, reclamantul apelant locuind în Iași, iar pârâta în Târgu F., apreciind necesar a respecta și intimatei dreptul de a petrece sfârșitul de săptămână alături de fiii săi în condițiile în care în acest interval de timp se pot desfășura și alte activități decât cele școlare, Tribunalul urmează a admite apelul, a schimba în parte sentința apelată în sensul că va stabili în favoarea reclamantului un program de vizitare a minorilor M. E. și M. E. în primul și al treilea weekend, în fiecare lună, începând de sâmbătă ora 10.00 până duminică orele 18.00, la domiciliul reclamantului.
Instanța nu va putea admite programul de vizită astfel cum a fost solicitat de reclamant prin cererea de chemare în judecată, anume în fiecare sfârșit de săptămână, chiar dacă doar duminica pentru săptămâna a II a și a IV a, întrucât o asemenea soluție ar fi în mod evident inechitabilă, în conditiile în care apare evident faptul că fiecare sfârșit de săptămână ar fi grevat de programul stabilit în beneficiul tatălui. Or este necesar a asigura și mamei, în egală măsură, dreptul de a petrece sfârșitul de săptămână integral cu fiii săi, precum și a asigura și interesul superior al copiiilor care, la vârsta de 3 ani și jumătate și, respectiv, de 8 ani, au nevoi specifice vârstei, nu doar legate de pregătirea pentru școală/grădiniță, dar inclusiv în ceea ce privește timpul de odihnă și de joacă, nevoi care în perioada de la sfârșitul săptămânii trebuie să le fie asigurate. Ori plecarea minorilor din domiciliul lor la fiecare sfârșit de săptămână este apreciată de instanță de natură a nu permite nici minorilor, nici mamei să-și programeze împreună acest interval de timp pentru activități care nu pot fi realizate în timpul săptămânii, după programul de școală/grădiniță al minorilor, câtă vreme minorii ar rămâne în preajma tatălui la fiecare sfârșit de săptămână.
Programul astfel stabilit urmează a se desfășura la domiciliul reclamantului, iar nu doar la domiciliul copiilor câtă vreme o relaționare normală a copiilor cu tatăl lor și dezvoltarea acestei relații trebuie să fie asigurată prin modul cum a fost stabilit programul de vizită, iar întâlnirea copiilor la domiciliul lor unde, evident este prezentă în permanență mama, nu ar permite copiilor o relaționare normală, prezența ambilor părinți fiind chiar dezavantajoasă în condițiile în care între cei doi soți se poartă încă discuții care degenerează în certuri, copiii urmând a beneficia de acest interval de timp doar relaționând cu tatăl lor, fără teama că o asemenea întâlnire va fi însoțită de discuții în contradictoriu, în aceeași măsură reclamantul putând relaționa cu copiii săi în absența mamei, probele administrate în cauză nerelevând nici o situație de natură a aprecia că minorii ar fi în pericol dacă ar rămâne doar în grija tatălui.
De asemenea, Tribunalul va avea în vedere și modificarea programului sub aspectul orei la care se sfârșește acesta, stabilind ora 18.00, dând astfel posibilitatea intimatei să pregătească copiii pentru programul de a doua zi.
Totodată, Tribunalul va avea în vedere și asigurarea posibilității pentru minori de a petrece în perioada sărbătorilor de Paști, trei zile, începând cu a III a zi de Paști, la domiciliul reclamantului, de la ora 10.00 la ora 20.00, precum și în zilele de 26 și 27 decembrie a fiecărui an, la domiciliul reclamantului, de la ora 10.00 în data de 26 decembrie și până la ora 20.00 în data de 27 decembrie, ca și două săptămâni în vacanța de vară(perioadă care poate fi modificată ca durată pe măsură ce copiii mai înaintează în vârstă), la domiciliul reclamantului, cu posibilitatea de a petrece timpul și în alte locații, cu obligația reclamantului de a o încunoștiința pe pârâtă cu cel puțin două săptămâni înainte de plecare despre perioadă. Acest program urmărește a asigura minorilor în fiecare vacanță relaționarea cu tatăl lor pentru o perioadă mai extinsă decât cuprinde sfârșitul de săptămână din săptămânile I și III ale lunii.
Tribunalul nu a putut admite solicitarea reclamantului referitoare la petrecerea unei perioade din vacanța de iarnă de pe data de 20 decembrie până pe data de 27 decembrie, câtă vreme minorii vor rămâne cu tatăl lor atât în primul și al treilea sfârșit de săptămână al lunii decembrie, ca și în primul sfărșit de săptămână al lunii ianuarie, apreciind optim ca vacanța de iarnă să fie petrecută în egală măsură cu ambii părinți.
Totodată, Tribunalul va obliga pârâta să permită reclamantului să aibă zilnic contact cu minorii prin telefon sau alte mijloace de comunicare și să-i comunice reclamantului, atunci când este solicitată, informații privind situația școlară și medicală a minorilor, fiind esențial atât pentru minori a menține permanent legătura cu tatăl lor, cât și pentru apelant de a fi încunoștiințat despre evoluția copiilor săi. Pentru aceste considerente Tribunalul, în temeiul disp. art. 480 cod procedură civilă, va admite apelul declarat de reclamantul M. D. E. împotriva sentinței civile nr. 7224/27.05.2015 a Judecatoriei Iasi, sentință pe care o schimbă în parte, în sensul prevăzut în dispozitivul deciziei.
În temeiul dispozițiilor art. 453 cod procedură civilă, Tribunalul va obliga intimata M. M.-M. să plătească apelantului suma de 20 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel – taxa de timbru.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Admite apelul declarat de reclamantul M. D. E. împotriva sentinței civile nr. 7224/27.05.2015 a Judecatoriei Iasi, sentință pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Stabilește în favoarea reclamantului următorul program de vizitare a minorilor M. E. și M. E.:
1. Primul și al treilea weekend, în fiecare lună, începând de sâmbătă ora 10.00 până duminică orele 18.00, la domiciliul reclamantului.
2. În perioada sărbătorilor de Paști, trei zile, începând cu a III a zi de Paști, la domiciliul reclamantului, de la ora 10.00 la ora 20.00.
3. În zilele de 26 și 27 decembrie a fiecărui an, la domiciliul reclamantului, de la ora 10.00 în data de 26 decembrie și până la ora 20.00 în data de 27 decembrie.
4. Două săptămâni în vacanța de vară, la domiciliul reclamantului, cu posibilitatea de a petrece timpul și în alte locații, cu obligația reclamantului de a o încunoștiința pe pârâtă cu cel puțin două săptămâni înainte de plecare despre perioadă.
Obligă pârâta să permită reclamantului să aibă zilnic contact cu minorii prin telefon sau alte mijloace de comunicare și să-i comunice reclamantului, atunci când este solicitată, informații privind situația școlară și medicală a minorilor.
Obligă intimata M. M.-M. să plătească apelantului suma de 20 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel – taxa de timbru.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică,azi, 03.09.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
M.M. D.T.A.M. M.G.
Red./Tehnored. M.M.
4 ex/03.09.2015
Jud. fond C. I.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 831/2015. Tribunalul IAŞI | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Hotărâre... → |
|---|
