Ordin de protecţie. Hotărâre din 24-06-2015, Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 900/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 24 Iunie 2015
Președinte - C. I.
Judecător G. C.
Grefier E. D. B.
DECIZIA CIVILĂ NR. 900/2015
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de paratul Z. E. impotriva sentintei civile nr. 125/19.05.2015 pronuntata de Judecatoria Iasi în contradictoriu cu intimatul Z. Gh. C., având ca obiect ordin de protecție .
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședință publică din data de 23.06.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 24.06.2015, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de fata,constata:
Prin sentința civila nr._15 pronunțata de Judecătoria s-au dispus urmatoarele:
Respinge cererea formulată de reclamantul Z. Gh. C., CNP_, cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat B. L. D., situat în mun. Iași ., jud. Iași în contradictoriu cu pârâtul Z. E., CNP_, cu domiciliul în ., ., ca neîntemeiată.
Dispune achitarea onorariului de 200 lei apărătorului desemnat din oficiu pentru pârât, A. A., conform delegației nr._/18.05.2015 emisă de Baroul Iași.
Obligă reclamantul la plata către stat a sumei de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre, prima instanța a reținut:
„Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 11.05.2015 sub nr._ reclamantul Z. Gh. C. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Z. E., emiterea unui ordin de protecție prin care să se dispună obligarea pârâtului agresor la păstrarea unei distanțe de 100 metri de acesta, precum și interzicerea de a lua legătura cu reclamantul, prin orice mijloace.
În motivare, reclamantul a învederat instanței că între părți relațiile s-au deteriorat grav din cauza comportamentului deosebit de violent al pârâtului. A susținut reclamantul că părțile au locuit împreună, inclusiv cu soția reclamantului, mama pârâtului din cauză, în imobilul familiei din ..
Reclamantul a afirmat că la finalul anului 2014, pârâtul a lovit-o pe mama acestuia, provocându-i răni ce au necesitat internarea sa de urgență la spital iar în urma loviturilor primite, aceasta a decedat. A arătat, de asemenea, că pârâtul obișnuiește să consume băuturi alcoolice, că a incendiat domiciliul comun și că pentru a scăpa de violențele fiului său, reclamantul a fost internat la Căminul de Pensionari Sf. Cuvioasă P. Iași, unde locuiește în prezent.
Ca urmare a acestor evenimente, reclamantul a formulat o cerere de emitere a unui ordin de protecție, cerere ce a fost înregistrată sub nr. de dosar_/245/2014 pe rolul Judecătoriei Iași, instanța admițând cererea prin Sentința civilă nr._/2014, hotărâre menținută de către Tribunalul Iași, fiind emis un ordin de protecție prin care i se interzicea pârâtului să se apropie la mai puțin de 100 metri de reclamant, să ia legătura cu acesta prin orice mijloc, pârâtul fiind evacuat temporar din imobilul situat în sat Balciu, ., . a fost dispusă pe o perioadă de 6 luni de la data pronunțării soluției în cauză.
În drept, cererea s-a întemeiat pe dispozițiile Legii 213/2007 iar, în dovedire, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și martori.
La data de 15.05.2015, prin serviciul Registratură, reclamantul a formulat precizări prin care a arătat că măsurile de protecție pe care solicită a fi dispuse față de pârât sunt: obligarea acestuia la păstrarea unei distanțe minime față de reclamant de 150 metri, obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime de 10 metri de locul unde reclamantul se află în prezent, și anume, Căminul de bătrâni Sf. Parascheva Iași, situat în . Iași și interzicerea pârâtului de a lua legătura, în orice fel, cu reclamantul.
Cererea a fost întocmita și potrivit formularului de cerere prevăzut în anexa Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie.
Pârâtul, legal citat, cu mențiunea formulării întâmpinării a depus acest act în instanță, la termenul din 18.05.2015, prin care a arătat că cele relatate de reclamant nu sunt adevărate.
În ședința din Camera de consiliu din data de 18.05.2015, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru ambele părți și proba cu un martor pentru reclamant. La același termen de judecată s-a procedat la audierea martorului E. A. propus de către reclamant, a cărui declarație a fost consemnată și atașată la dosar.
Prin sentința civilă nr._/2014, pronunțată de către Judecătoria Iași în dosarul cu nr._/245/2014, instanța a admis cererea de instituire ordin de protectie, formulata de reclamantul Z. Ghe.C. în contradictoriu cu pârâtul Z. E. cu același domiciliu și a dispus evacuarea temporară - 6 luni- a pârâtului din locuința situată în sat Balciu, ., ., dispunând, pentru următoarele 6 luni de la pronunțarea hotarârii, ca pârâtul Z. E. să păstreze o distanță minimă de 100 de metri față de reclamant și reședința reclamantului, interzicându-i pârâtului în această perioadă orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu victima, hotărârea rămânând definitivă prin respingerea apelului declarat de către pârât, la data de 18.11.2014.
Potrivit art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217 din 22 mai 2003 (*republicata și actualizată*) pentru prevenirea si combaterea violenței în familie ,,Persoana a cãrei viațã, integritate fizicã sau psihicã ori libertate este pusã în pericol printr-un act de violențã din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlãturãrii stãrii de pericol, sã emitã un ordin de protecție, prin care sã se dispunã, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre urmãtoarele mãsuri - obligații sau interdicții …,,
Din această dispoziție legală rezultă că pentru a fi admisă cererea de emitere a ordinului de protecție trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: urgența luării măsurii, caracterul vremelnic al măsurii, existența unei forme de violență exercitată de unul din membrii familiei.
În conformitate cu dispozițiile art. 5 din același act normativ:
„În sensul prezentei legi, prin membru de familie se înțelege:
a) ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin adopție, potrivit legii, astfel de rude;
b) soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție;
c) persoanele care au stabilit relații asemãnãtoare acelora dintre soți sau dintre pãrinți și copii, în cazul în care conviețuiesc;
d) tutorele sau altã persoanã care exercitã în fapt ori în drept drepturile fațã de persoana copilului;
e) reprezentantul legal sau altã persoanã care îngrijește persoana cu boalã psihicã, dizabilitate intelectualã ori handicap fizic, cu excepția celor care îndeplinesc aceste atribuții în exercitarea sarcinilor profesionale.”
Mai mult, prevederile articolului 3 din Legea 217/2003 stabilesc că, în sensul prezentei legi, violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale sau psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.
Legiuitorul a stabilit caracterul vremelnic al măsurilor ce se pot dispune împotriva agresorilor, astfel cum reiese din dispozițiile art. 24 din Legea 217/2003, potrivit cărora durata măsurilor dispuse prin ordinul de protecție se stabilește de judecător, fără a putea depăși 6 luni de la data emiterii ordinului iar dacă hotărârea nu cuprinde nici o mențiune privind durata măsurilor dispuse, acestea vor produce efecte pentru o perioadă de 6 luni de la data emiterii ordinului.
Instanța reține că, în dosarul cu nr._/245/2015, s-a stabilit ca termen pentru măsurile dispuse împotriva pârâtului o perioadă de 6 luni de zile de la pronunțarea hotărârii.
Însă, în situația în care violențele continuă să existe, la expirarea duratei măsurilor de protecție, persoana protejată poate solicita un nou ordin de protecție, dacă există indicii că, în lipsa măsurilor de protecție, viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea i-ar fi puse în pericol, astfel cum se statuează în cuprinsul art. 33 din același act normativ.
Din declarația reclamantului prezent personal la termen, instanța a reținut că de la emiterea ordinului de protecție anterior, acesta s-a întâlnit o singură dată cu pârâtul din cauză, în luna aprilie, pe holul Căminului de bătrâni Sf. Împărați C. și E., unde acesta este în prezent internat. A arătat că a trecut pe lângă pârât, nu i-a adresat nici un cuvânt iar de atunci nu s-au mai întâlnit. La interpelarea instanței de judecată, reclamantul a învederat că pârâtul nu s-a manifestat violent la acea revedere de scurtă durată și nici nu l-a căutat anterior sau ulterior nici personal la căminul de bătrâni, nici prin telefon ori alt mijloc de comunicare. A susținut că pârâtul nu vrea decât banii săi și că nu mai vrea să aibă nici o legătură cu acesta.
Aceste aspecte se coroborează și cu susținerile pârâtului care a susținut că a fost doar o singură dată în luna mai la căminul unde locuiește reclamantul dar nu pentru a-l vedea pe acesta, ci pentru a afla domiciliul său efectiv, necesar a fi indicat instanței de judecată într-un proces de partaj aflat pe rolul instanței, dosar nr._ .
De asemenea, din declarația martorului propus de către reclamant și audiat în cauză, reiese că reclamantul locuiește la căminul de bătrâni întrucât nu are cine să aibă grijă de el, având în vedere vârsta acestuia, că s-a stabilit de comun acord cu reclamantul și cu fiica acestuia să locuiască la acest cămin de bătrâni, acesta neavând cunoștință că reclamantul ar fi internat aici din cauza violențelor pârâtului. A mai arătat martorul, care a susținut că a fost împuternicit verbal de către fiica reclamantului aflată în SUA să aibă grijă de acesta, că are cunoștință de la asistentele din cadrul căminului de bătrâni că pârâtul a încercat să ia legătura cu reclamantul, însă nu are cunoștință de amenințări adresate personal sau prin intermediul altor mijloace de comunicare.
În prezenta cauză, instanța reține că nu există indicii temeinice că, în lipsa măsurilor de protecție, viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea reclamantului ar fi puse în pericol pentru a emite un nou ordin de protecție în favoarea reclamantului și împotriva pârâtului. Raportat la susținerile reclamantului prin avocat că relevante sunt violențele și de dinaintea emiterii primului ordin și că chiar și în lipsa actualității acestor violențe prin măsurile solicitate îi sunt aduse atingeri minime libertății pârâtului, instanța de judecată, reține intenția legiuitorului de a stabili un caracter temporar duratei acestor măsuri, instituind condiții de existență a unor indicii temeinice de pericol în care se află persoana victimei pentru a putea fi emis un nou ordin de protecție, neputând fi înfrânte drepturile civile ale pârâtului.
În consecință, față de considerentele ce preced, instanța urmează a respinge cererea de emitere a ordinului de protecție, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește onorariul apărătorului din oficiu pentru pârât, instanța va dispune achitarea onorariului acestuia, din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului IAși și va obliga reclamantul să restituie Statului Român suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru pârât.”
Împotriva acestei sentințe a declarat apel paratul Z. E., care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In ședința publica din data de 24.06.2015, instanța, din oficiu, a pus in discutie excepția tardivității declararii apelului.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 30 alin.1 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, termenul de apel este de 3 zile de la de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.
Ori, deși sentința civila nr. 125/19.05.2015 a Judecătoriei Iasi a fost pronuntata cu citarea partilor, paratul a declarat apel la data de 26.05.2015, deci dupa expirarea termenului prevăzut de dispozițiile legale (3 zile de la pronuntare).
Reținerea ca fondata a excepției tardivității apelului face de prisos examinarea tuturor motivelor de apel invocate.
In consecința, instanța, in baza dispozițiilor art. 480 NCPC, va respinge ca tardiv declarat apelul paratului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv declarat apelul formulat de paratul Z. E. impotriva sentintei civile nr. 125/19.05.2015 pronuntata de Judecatoria Iasi, sentinta pe care p pastreaza.
Onorariul aparatorului din oficiu, avocat R. R., in valoare de 260 lei urmeaza a fi achitat prin compartimentul economic al Tribunalului Iasi.
Obliga pe apelant sa plateasca statului suma de 260 lei, reprezentand onorariu avocat din oficiu.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica azi, 24.06.2015.
Președinte, C. I. | Judecător, G. C. | |
Grefier, E. D. B. |
RED./ TEHNORED.I.C.
4 EX./24.07.2015
JUD FOND L. M. Ș. C.
| ← Ordin de protecţie. Decizia nr. 1013/2015. Tribunalul IAŞI | Evacuare. Decizia nr. 988/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
