Fond funciar. Decizia nr. 519/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 519/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 28-04-2015 în dosarul nr. 36875/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 28 Aprilie 2015
Președinte - M. S.
Judecător A. M. Diuță T.
Judecător M. A.
Grefier I. B.
DECIZIA CIVILA Nr. 519/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent P. S. și pe intimat C. DE F. FUNCIAR P. ILOAIEI PRIN PRIMAR, intimat C. JUDEȚEANĂ IAȘI PENTRU APLICAREA LEGII FONDULUI FUNCIAR, având ca obiect fond funciar plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene de f.f. - disjungere.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 14 aprilie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea la data de 21 aprilie 2015, când din lipsa de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru azi, când;
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de fata, constata:
Prin sentința civila nr._/14. 10. 2013 pronunțată de judecătoria iași s/au dispus următoarele:
S-a respins plângerea formulată de reclamanta P. S., cu domiciliul în Iași, ., ., ., jud. Iași în contradictoriu cu pârâtele C. locală de fond funciar P. Iloaiei și C. jud. Iași de fond funciar, împotriva Hotărârii nr. 551/22.02.2011.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre prima instanță a reținut că:
Prin cererea adresată Primăriei P. Iloaiei și înregistrată sub nr. 9750/18.11.2005 P. S. a revenit cu solicitarea de retrocedare a unei suprafețe de 5 ha teren în extravilan, dobândită de autorul Ciudac A. în baza unui antecontract, ce a mai făcut obiectul unei cereri din 19.12.1997 (f.20-22), aceasta fiind propusă spre invalidare prin referatul Comisiei locale de fond funciar P. Iloaiei motivat de faptul că nu se face dovada predării sau preluării de către stat a suprafeței solicitate (f.12).
Ulterior, C. jud. Iași de fond funciar Iași a adoptat Hotărarea nr. 551/22.02.2011 de soluționare a contestației numitei P. S., prin care le-a respins pe ambele, apreciind că reclamanta nu face dovada dreptului de proprietate al autorului Ciudac A. asupra terenului, declarațiile martorilor sunt neconcludente întrucât nu aparțin proprietarilor vecini pe toate laturile vechiului amplasament, iar pe de altă parte Ciudac P. a fost validată cu întreaga suprafață de 0,50 ha înscrisă în registrul agricol 1959-1963 (f.70).
Mai reiese din înscrisuri faptul că Ciudac P. a dobândit anterior reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 0,50 ha teren, după cum atestă adeverința de proprietate nr. 248/12.08.1991 eliberată de C. locală de fond funciar P. Iloaiei (f.105), în baza mențiunilor registrului agricol din perioada 1959-1962 (f.32-33), fiind emis pe numele soțului Ciudac A. Titlul de proprietate nr._/12.02.1996, doar pentru o suprafață de 0,3208 ha din cea reconstituită, pe raza localității P. Iloaiei (f.29 verso).
În ce privește prezenta acțiune reclamanta invocă în susținerea acesteia Certificatul nr.7/40 din 28.04.1947 al Primăriei comunei suburbane Copou, jud. Iași prin care se arată faptul că Ciudac A. ar fi dobandit o suprafață de 5 ha teren de cultură în 1947 de la soții V. C. și Leonina V.C., aflată în perimetrul Tg. P. Iloaiei, pentru care a achitat suma de 5 milioane lei (f.16), cu mențiunea că această suprafață a fost înscrisă și în GAC, după cum se menționează în adeverința nr.1418 /16.08.1964 emisă de GAC” V.” P. Iloaiei (f.104) .
În condițiile în care reclamanta este titulara cererii de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 5 ha teren de pe urma autorului, iar prin invocarea nulității absolute, raportat la motivele expuse, se urmărește în fapt desființarea Hotărârii Comisiei jud. Iași de fond funciar, de soluționare a cererii și implicit obținerea reconstituirii dreptului pretins, instanța consideră că a fost investită cu o plângere, ce-i permite analiza legalității și temeiniciei înscrisului contestat prin prisma disp. art. 53 alin.2 din Legea nr.18/1991, republicată, cu modificări și completări .
Astfel, conform disp. art. 6 din Legea nr.1/2000, cu modificările și completările ulterioare: „(1^1) Titlurile de proprietate obținute anterior intrării în vigoare a Legii nr.18/1991 și existența liberă a vechilor amplasamente fac dovada absolută a proprietății, obligând comisiile de fond funciar să procedeze la validarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate. (1^2) Consemnările efectuate între anii 1945 și 1990 în registrele agricole, cererile de intrare în fostele cooperative agricole de producție, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neînsoțite de titlurile de proprietate, au valoare declarativă cu privire la proprietate”, pentru ca art. (1^4) să statueze că: ” Orice probă dovedind dreptul de proprietate al foștilor proprietari poate fi înlăturată numai printr-o probă de aceeași forță produsă de către deținătorul actual al terenului sau de către terți, tăgăduind dreptul de proprietate” .
Astfel art. 6 din Legea nr. 1/2000, republicată, indică în mod expres înscrisurile ce fac dovada dreptului de proprietate și anume: titlurile de proprietate obținute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991, consemnările efectuate între anii 1945-1990 în registrele agricole, cererile de intrare în fostele C.A.P., documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor - care, neînsoțite de titlurile de proprietate au valoare declarativă cu privire la proprietate - și declarațiile martorilor proprietari vecini pe toate laturile terenului pentru care s-a solicitat reconstituirea.
Raportat la situația de fapt reținută în speță instanța apreciază că certificatul nr. 7/40 din 28.04.1947 nu îndeplinește condițiile de fond și formă necesare pentru a fi considerat un act translativ de proprietate, care să facă dovada dobândirii terenului în suprafață de 5 ha de către Ciudac A., iar pe de altă parte nici adeverința eliberată de GAC nu face dovada deținerii în proprietate, cat timp conform registrului agricol, întocmit pe baza declarației titularului, suprafața înscrisă era de doar 0,50 ha în perioada 1959-1962, fără a se dovedi în speță existența dreptului de proprietate pentru diferența de suprafață cu declarațiile martorilor vecini pe toate laturile .
În contextul arătat nefiind îndeplinite condițiile art. 6 din Legea nr. 1/2000, republicată, instanța apreciază că plângerea reclamantei este neîntemeiată, astfel că o va respinge .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta P. S. care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că autorul ei, numitul Ciudac A. a cumpărat in anul 1947 o suprafața de teren de 5 ha pe raza comunei P. Iloaiei. Având în vedere că la acea dată tatăl ei era refugiat din Basarabia ca urmare a persecuțiilor din teritoriu de la acea dată, acesta nu avea actele de stare civilă necesare perfectării tranzacției. În condițiile date, autorul ei s-a prezentat împreună cu vânzătorii terenului la Primăria comunei Suburbane Copou unde i s-a eliberat certificatul nr 7/40 din 28 aprilie 1947 ce atestă efectuarea tranzacției și plata prețului. Cu acest înscris urma ca tatăl ei să își definitiveze actele necesare. În lumina instanței de fond acest înscris a fost calificat ca un antecontract de vânzare cumpărare.
Autorul ei la data când a fugit din Basarabia a lăsat în urmă atât bunuri mobile și imobile cât și toate documentele pe care le avea. Perioada de tranziție dintre monarhie și comunism a fost marcată de asemenea de o persecutare a refugiaților basarabeni, astfel încât în 1947 tatăl ei a fost obligat să renunțe la postul de administrator a moșiei I. din . să se stabilească în . acte de stare civilă i-au fost eliberate tatălui ei abia în anul 1950 când a primit certificatul de naștere, până la acea dată nu a deținut acte.
La dosarul cauzei există un înscris intitulat adeverință șio este eliberat in 26 august 1964 ce atestă că autorul ei era membru colectivist înscris în gospodărie cu suprafața de 5 ha conform referatului Statului Popular al comunei P. Iloaiei, iar rolul agricol din 1959 confirma calitatea de colectivist al tatălui ei încă din noiembrie 1959.
La fila 12 dosar fond se regăsește referatul Comisiei Locale de fond funciar care propune spre invalidare cererea ei de reconstituire a dreptului de proprietate otivat de faptul ca nu a făcut dovada predării terenuluio către stat, deci pe de o parte nu i se contestă dreptul de proprietate – C. Locală nu face nici o mențiune cu privire la dovada dreptului de proprietate, iar pe de altă parte deși avea documente atașate îi impută ca nu a făcut dovada faptului că terenul în cauză a fost predat sau preluat de stat.
La fila 11 dosar fond, însa, C. județeană de fond funciar, prin hotărârea nr. 551 a respins cererea ei cu motivarea ca nu face dovada dreptului de proprietate pentru suprafețele înscrise în rolul agricol.. Însă cu privire la acest aspect., pârâta nu are în vedere faptul că din 26 august 1964 autorul ei a devenit membru colectivist în 1959, astfel încât în rolul agricol figurează doar suprafața de teren unde se află casa lor și terenul aferent.
Ori trebuie avut în vedere și faptul că tranzacția prin care a înstrăinat terenul a avut loc în 1947, iar posesia efectivă avută de autorul ei a fost de scurtă durată până în anul 1949 când a început procesul de naționalizare. Ca atare pentru a se afirma ca ea nu a făcut dovada dreptului de proprietate nu trebuie să se raporteze la registrul agricol pentru anii 1959 - 1062, ci la perioada 1947- 1049.
Concluziile reținute in hotărârea 511 din 22 . 02. 2011 au fost preluate și de către instanța de fond ,pentru care opinează recurenta că soluția pronunțată în cauză este nelegala. Prima instanța a respins acțiunea invocând dispozițiile art. 6 din legea 1 /2000 care limitează dovada dreptului de proprietate la cinci ipoteze diferite. Una dintre ipotezele la care face referire instanța de judecată este analizarea consemnărilor efectuate intre anii 1945 – 1990 în registrele agricole. . prin în speța de față s-ai avut în vedere doar consemnările dintre anii 1959 – 1962, perioada in care nici nu mai avea cum să figureze suprafața de 5 ha în registrul agricol al autorului. Perioada elocventa spetei de față este anul 1947 - 1949, lucru pe care instanța ș-a omis să îl cerceteze.
Intimatele nu au formulat întâmpinare.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, sub aspectele motivelor de recurs invocate și al dispozițiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constata ca recursul este întemeiat motivat de considerentele ce se succed:
Prin hotărârea nr. 551 /22. 02. 2011 emisa de C. județeană de fond funciar iasi, a fost respinsă cererea nr. 9750/18. 11. 2015 și contestația nr. 27/11.02.2008 formulate de P. S. privind reconstituirea dreptului de proprietate privata pentru suprafața de 5 ha teren pe raza orașului P. Iloaiei, jud. Iași motivat de faptul că aceasta nu face dovada dreptului de proprietate al intimatului Ciudac A. asupra terenului revendicat, declarațiile martorilor sunt neconcludente datorită faptului că nu aparțin proprietarilor vecini pe toate laturile vechiului amplasament al terenului revendicat, așa cum prevede art. 6 alin. 1 indice 3 din Legea 1/2000.
S-a precizat în hotărâre că Ciudac P. a fost validata prin hotărârea nr. 166/6835/25. 07.1991 cu întreaga suprafață de 0,50 ha teren înscrisă în registrul agricol 1959- 1963.
Analizând documentația depusă la dosar și toate lucrările efectuate tribunalul reține următoarele:
Recurenta P. S. este fiica lui Ciudac A., decedat la 26. 07. 1997 și Ciudac P. (fila 15 dosar verso, 20 verso – ds. fond).
Din documentația depusă la dosar reiese faptul că autorului recurentei Ciudac A. i-a fost recunoscut dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,50 ha teren per raza orașului P. Iloaiei prin adeverința nr. 369/12. 08.1991( fila 105 dosar fond), în baza căruia ulterior i s-a eliberat titlu de proprietate nr._/12.02.1996 pentru suprafața de 0,3208 mp. Cu această suprafață de teren autorul Ciudac A. figura în registrul agricol pe anii 1959 – 1961( fila 32 verso șii fila 33 dosar fond).
Totodată pe numele recurentei și a mamei acesteia i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 5 ha teren situat pe raza comunei Popești, județul Iași, după defunctul S. N., fiindu-le eliberat titlu de proprietate nr._/03.02. 1999( filele 39,40,55 – 71 ds. fond).
În prezenta speță recurenta P. S. a precizat că terenul pentru care a solicitat reconstituirea este în suprafață de 5 ha situat pe raza comunei P. Iloaiei, după defunctul Cuiudac A.( tatăl ei), teren care nu a fost menționat în registrul agricol al anilor 1959 – 1961.
Conform certificatului nr. 7/40/ 28 aprilie 1947 emis de primăria comunei Suburbane Copou, se atestă faptul că locuitorul Ciudac A.( autorul reclamantei) a cumpărat teren de cultură în suprafață de 5 ha în perimetru comunei P. Iloaiei, județul Iași de la soții V. C. și L. V. C. pentru care a achitat suma de 5 milioane lei pe care vânzătorii au primit-o în întregime la acea dată când au și predat în deplină proprietate și posesie terenul cumpărătorului.
Astfel cum reiese din acest certificat la acea data a avut loc o adevărată vânzare cumpărare de teren. Tribunalul reține că acea mențiune din certificat potrivit căreia „ i se eliberează prezentul certificat spre a-i servi la completarea dosarului cu acte”, nu are menirea de a indice ideea că la acea dată 28 aprilie 1947 a avut loc încheierea doar a unui antecontract de vânzare cumpărare și că urma apoi încheierea contractului în formă autentică, că urma ca în baza acestui certificat, care atestă încheierea vânzării cumpărării să se facă eventualele mențiuni privind circulația juridică a terenului.
Că acesta este înțelesul corect al acestor mențiuni o atestă evoluția în timp a legislației care reglementează încheierea actelor și a formei lor, cu privire la circulația juridică a terenurilor.
Astfel până la data de 23 iunie 1947 când a fost adoptată legea nr. 203/1947, vânzarea – cumpărarea terenurilor nu era supusă nici unei reguli privind forma acestui contract, fiind suficientă simpla înțelegere a părților privind plata prețului si transmisiunea dreptului de proprietate, atestată eventual printr-un simplu înscris sub semnătură privată.
Prin legea nr. 203/1947 au fost declarate imobile agricole terenurile situate în comunele rurale, în afara vetrei satului, precum și terenurile arabile, pășunile și fânețele, situate în afara perimetrului construibil municipiilor, comunelor urbane, comunelor suburbane, stațiunilor climaterice sau balneare. Aceste terenuri nu puteau fi dobândite prin act între vii decât cu autorizație și prin acte autentice transcrise.
per a contrario, restul terenurilor care nu se încadrau în categoriile sus menționate, puteau fi înstrăinate, în mod variabil și prin consimțământul mutual.
Prin actele adoptate ulterior decretul 151/1950 valabil în perioada 20. 07. 1950 – 5 noiembrie 1974 și Decretul 221/1950 in vigoare in perioada 6 septembrie 1950 – 29 martie 1958, ultimul înlocuit prin decretul 144/1958 regimul juridic al terenurilor a devenit tot mai restrictiv prin includerea până la urmă a tuturor tipurilor de teren în categoria terenurilor pentru care actele de înstrăinare sau împărțeala se putea face doar prin acte încheiate în forma autentică.
Prin urmare tribunalul retine că certificatul nr. 7/40/28 aprilie 1947 face dovada deplină a dobândirii dreptului de proprietate asupra suprafeței de 5 ha teren situat pe raza comunei P. Iloaiei, județul Iași, de către autorul recurentei, numitul Ciudac A., contrar aprecierilor Comisiei Județene de fond funciar, reținute în Hot. 551/22.02.2011, cât și aprecierilor primei instanțe.
În referatul întocmit de C. Locala de fond funciar P. Iloaiei, cu propunerea de invalidare pentru suprafața de teren de 5 ha teren pe numele P. S., s-a precizat că aceasta nu face dovada predării sau preluării de către stat a suprafeței solicitate( fila 12 dosar fond).
Contrar acestor susțineri, tribunalul reține că prin adeverința nr. 1418/26 august 1964 emisă de Gospodăria Agricolă Colectivă P. Iloaiei, raionul Iași, Regiunea Iași, se atestă faptul că autorul recurentei, Ciudac A. ( tatăl ei) este membru colectivist al acestei gospodării din anul 1959 și s-a înscris în gospodărie cu suprafața de 5 ha teren, conform referatului sfatului Popular al comunei P. Iloaiei( fila 104 dosar fond).
În concluzie tribunalul reține că recurenta a făcut dovada dreptului de proprietate al autorului ei Ciudac A. asupra suprafeței de 5 ha teren pe raza comunei P. Iloaiei, teren dobândit la data de 28 aprilie 1947 și cu care ulterior, în anul 1959, devenind membru colectivist al Gospodăriei Agricole Colectivă P. Iloaiei, s-a înscris în gospodărie.
Pentru identificarea vechiului amplasament al terenului, tribunalul apreciază că se impune efectuarea unei expertize topometrice care să verifice si faptul dacă în prezent terenul este liber sau a fost reconstituit altor persoane în temeiul legii 18/1991, aspect ce va fi supus atenției părților.
Față de toate aceste considerente instanța, în temeiul disp. art. 304 indice 1 Cod procedură civilă coroborat cu art. 312 alin. 3 și 4 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de reclamanta P. S. împotriva sentinței civile nr._/14.10.2013 pronunțată de Judecătoria Iași și va a reține cauza spre rejudecare în vederea efectuării unei expertize topo-cadastrale .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta P. S. împotriva sentinței civile nr._/14.10.2013 pronunțată de Judecătoria Iasi, pe care o casează în tot.
Reține cauza spre rejudecare în vederea efectuării unei expertize topo-cadastrale .
Stabilește termen la data de 9 iunie 2015, pentru când se vor cita părțile.
Irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Aprilie 2015.
Președinte, M. S. | Judecător, A. M. Diuță T. | Judecător, M. A. |
Grefier, I. B. |
Red. Judec. S.M.
Tehnored. Gr.BI, 2ex/28 mai 2015
Judecător fond C. C.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 579/2015.... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
