Contestaţie la executare. Decizia nr. 573/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 573/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 27-04-2015 în dosarul nr. 1297/239/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 27 Aprilie 2015
Președinte – Diuță T. A. M.
Judecător- M. M.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 573
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind apelul declarat de apelantul B. V. împotriva sentinței civile nr.1370/02.12.2014 pronunțată de Judecătoria H., intimată C. E., având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 09.04.2015 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 23.04.2015, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 27.04.2015, când
TRIBUNALUL
Asupra cererii de apel de față reține urmatoarele:
Prin sentința civilă nr. 1370/02.12.2014 pronunțată de Judecătoria H. s-a dispus în sensul că:
„Respinge ca nefondată contestația la executare formulată de contestatorul B. V., domiciliat în ., CNP_ în contradictoriu cu intimata C. E., domiciliată în ..
Respinge ca nefondată cererea intimatei de obligare a contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.”
Pentru a decide astfel prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:
„Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei H. la data de 27.08.2014 sub nr._ contestatorul B. V., domiciliat în ., CNP_ a formulat în contradictoriu cu intimata C. E., cu același domiciliu, contestație la executare împotriva executării silite a deciziei civile nr.319/28.04.2014 pronunțată de Tribunalul Iași în dosar nr._/239/2013, solicitând anularea formelor de executare începute în dosarul de executare silită nr.373/A/2014 al B. Asociați A. L., D. Ș. Leonid și T. D. P..
În motivarea contestației formulate, contestatorul a arătat că la cererea formulată de B., Judecătoria H., prin încheierea din 07.08.2014 pronunțată în dosar nr._ a încuviințat executarea silită a obligației stabilite în sarcina acestuia conform titlului executoriu constând în decizia civilă nr.319/28.04.2014 pronunțată de Tribunalul Iași în dosar nr._/239/2013, precizând că încheierea de încuviințare a executării silite este nelegală, fiind încălcate dispozițiile art.665 pct.7 din C., astfel încât contestatorul nu poate fi executat silit în calitate de debitor al obligației în favoarea intimatei-creditoare. În acest sens, contestatorul a mai arătat că din cuprinsul încheierii de încuviințare a executării silite nu rezultă formula executorie și nici semnătura președintelui instanței, cerințe prevăzute în mod imperativ de art.665 pct.7 din C., subliniind că în aceste condiții actele de executare comunicate la data de 19.08.2014 sunt lobite de nulitate absolută. Totodată, contestatorul a mai arătat că nu au fost respectate nici dispozițiile art.666 din C., care stabilesc o procedură prealabilă începerii executării silite, în sensul că nu i s-a adus la cunoștință faptul că s-a declanșat urmărirea silită, înștiințarea fiind comunicată odată cu încheierea și somația executorului judecătoresc. Constestaorul a invocat și netemeinicia executări silite începute, având în vedere faptul că aceasta a rămas fără obiect, întrucât, după pronunțarea deciziei tribunalului Iași contestatorul s-a conformat dispozitivului acesteia, eliberând camerele 2 și 4 al imobilului proprietatea sa.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art.711 din C., contestatorul solicitând, în dovedire, încuviințarea probei cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul S. A.. La cererea formulată, contestatorul a anexat chitanța de plată a taxei d timbru în sumă de 20 lei, precum și un set de înscrisuri anexat la filele 9-18 dosar.
Legal citată cu această mențiune, intimata C. E. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondată a contestației la executare formulate de contestator.
În motivarea întâmpinării, intinata a arătat că în fapt contestatorul se află în eroare totală cu privire la natura dispozițiilor legale aplicabile în speță, precizând, în acest sens, că decizia civilă nr.319/2014 pronunțată de Tribunalul Iași în dosar nr._ vizează o cauză civilă derulată conform procedurii speciale a ordonanței președințiale, dispunându-se, în temeiul art.996 alin.3 din C., ca sentința civilă pronunțată în cauză să fie executorie fără somație și fără trecerea vreunui termen. A mai arătat intimata că într-adevăr la momentul comunicării deciziei civile nr.319/2014 contestatorul a eliberat încăperea cu nr.4, dar în ce privește camera nr.2 ( magazia), aceasta a fost eliberată abia după primirea somației de la executorul judecătoresc, astfel încât nu se poate vorbi de o executare benevolă a titlului executoriu. În continuare, intimata a arătat că încheierea de încuviințare a executării silite cuprinde toate elementele de legalitate prevăzute de lege, precizând, totodată, că aceste încheieri nu sunt supuse nici unei căi de atac, iar împrejurările invocate de contestator ca și motive de nulitate a acestui act nu fac obiectul vreunei dispoziții legal în materie, încheierile de încuviințare a executării silite neputând forma obiectul unei contestații la executare. Totodată, intimata a susținut că executorul judecătoresc a respectat și dispozițiile art.666 din C..
În drept, intimata a invocat dispozițiile art.665,666,711 ș.u. și 1031 din C., solicitând, în dovedire, încuviințarea probei cu interogatoriul contestatorului, a celei testimoniale și a celei cu înscrisuri.
În cursul judecății, contestatorul a fost asistat de avocat B. I. ( cu împuternicire avocațială la fila 8), iar intimata de avocat C. Crenguța ( cu împuternicire avocațială la fila 26 dosar.
La solicitarea instanței, B. A. și Asociații a înaintat dosarul de executare silită nr.372/A/2014 ( f.27-46).
În temeiul art.131 alin.1 din C., instanța a verificat și constatat competența materială și teritorială de a soluționa cauza, conform art.650 alin.1 și 2 din C., precum și în lumina Deciziei nr.348/2014 a Curții Constituționale.
La solicitarea instanței, contestatorul a depus la dosar chitanța de plată a diferenței taxă timbru în sumă de 80 lei ( f.51), instanța constatând că cererea a fost în mod legal timbrată.
În temeiul art.258 din C., instanța a încuviințat pentru contestator proba cu înscrisuri, cu interogatoriul intimatei și proba testimonială cu martorul S. A., iar pentru intimată proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul contestatorului și proba testimonială cu un martor.
La termenul de judecată din data de 24.11.2014 instanța a decăzut intimata din proba testimonială ( având în vedere faptul că aceasta nu a indicat numele și adresa martorului și nici nu i-a asigurat prezența la termenul acordat în acest scop). De asemenea, instanța a luat act de faptul că deși legal citat contestatorul nu s-a prezentat la interogatoriu, precum și de faptul că la termenul din 24.11.2014 contestatorul a renunțat la proba cu interogatoriul intimatei. La același termen, instanța a procedat la audierea martorului S. A., depoziția dată de acesta fiind consemnată și atașată la fila 56 dosar.
Analizând coroborat ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin sentința civilă nr.1547/17.12.2013 pronunțată de Judecătoria H. în dosar nr._, soluționată după regulile procedurii urgente și sumare a ordonanței președințiale (art.996 șu. din C.) a fost admisă în parte cererea promovată de reclamanta C. E. în contradictoriu cu pârâtul B. V., dispunându-se obligarea pârâtului să reconecteze lotul de construcție ocupat de reclamantă la sursa de energie electrică, respingerea cererii de evacuare a pârâtului din camerele 2 și 4 ce compun lotul de construcție folosit de reclamantă, precum și respingerea cererii de reintegrare a reclamantei în aceste încăperi.
Prin decizia civilă nr.319/28.04.2014 pronunțată de Tribunalul Iași în dosar nr._, definitivă, a fost admis apelul formulat de reclamanta C. E. împotriva sentinței civile nr. 1547/17.12.2013 pronunțată de Judecătoria H. în dosar nr._, dispunându-se admiterea acțiunii formulate de aceasta și evacuarea pârâtului din încăperile nr. 2 și 4 ale imobilului folosit de reclamantă, precum și reintegrarea reclamantei în aceste încăperi.
La data de 23.07.2014 intimata C. E. a formulat cerere de executare silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1547/17.12.2013 pronunțată de Judecătoria H. în dosar nr._, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 319/28.04.2014 pronunțată de Tribunalul Iași, cerere înregistrată la B. A. și Asociații sub nr. 372/A/2014.
Ca urmare a deschiderii dosarului execuțional nr. 372/A/2014, la data de 30.07.2014 B. A. și Asociații a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu sus-menționat, cererea fiind admisă prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 07.08.2014 pronunțată de Judecătoria H. în dosar nr._ .
Ulterior, la data de 13.08.2014, în temeiul dispozițiilor art. 666 din C., B. A. și Asociații a emis înștiințarea prin care contestatorului-debitor i s-a adus la cunoștință faptul că s-a declanșat executarea silită împotriva acestuia, odată cu această înștiințare fiindu-i comunicată și încheierea de încuviințare a executării silite, dar și somația emisă la aceeași dată (f.42-44).
Instanța observă că prin contestația formulată contestatorul B. V. a invocat nelegalitatea încheierii de încuviințare a executării silite, având în vedere nerespectarea dispozițiilor art.665 alin.7 din C., în sensul că în cuprinsul acestei încheieri nu a fost trecută formula executorie și nici semnătura președintelui instanței.
Cu privire la motivul de nelegalitate invocat de contestator, instanța subliniază, în primul rând, contrar susținerilor intimatei, că potrivit dispozițiilor art.711 alin.3 din C., după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale.
În speța dedusă judecății, instanța observă că într-adevăr, în forma sa inițială, încheierea de încuviințare a executării silite din data de 07.08.2014 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei H. nu cuprindea formula executorie prevăzută de dispozițiile art.665 alin.7 din C.. Pe de altă parte, însă, instanța constată că această omisiune a instanței a fost îndreptată prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 03.09.2014 ( fila 41)
În ceea ce privește susținerea contestatorului în sensul că aceeași încheiere de încuviințare a executării silite nu cuprinde nici semnătura președintelui instanței, instanța subliniază, pe de o parte, că semnătura se aplică pe exemplarele originale ale încheierii, nu și pe cele care se comunică părților. În plus, analizând încheierea de la fila 41 dosar, instanța observă că aceasta are aplicată ștampila Judecătoriei H.. Nu în ultimul rând, instanța subliniază că ambele motive de nelegalitate invocate de contestator sunt prevăzute sub sancțiunea nulității, dar în condițiile art.175 alin.1 din C., nulitatea fiind condiționată de producerea unei vătămări care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin desființarea actului. Vătămarea în acest caz nu este prezumată, întrucât nulitatea nu este una expres prevăzută de lege. În aceste condiții, instanța apreciază că revenea contestatorului sarcina probei producerii unei astfel de vătămări în cauză, dovadă care însă nu a fost făcută de acesta.
Mai reține instanța și faptul că prin cererea formulată contestatorul a invocat nerespectarea dispozițiilor art.666 din C., care stabilesc o procedură prealabilă începerii executării silite, susținând, în acest sens, faptul că nu i s-a adus la cunoștință faptul declanșării executării silite, înștiințarea fiindu-i comunicată odată cu încheierea executorului judecătoresc și somația.
În ceea ce privește acest motiv de nelegalitate invocat de contestator, instanța observă că potrivit dispozițiilor art.666 alin.1 din C. ( în forma în vigoare la data efectuării actelor de executare silită, deci anterior modificărilor aduse NCPC prin Legea nr.138/2014) dacă cererea de executare a fost încuviințată, executorul judecătoresc va comunica debitorului o copie de pe încheierea dată în condițiile art.665, împreună cu o copie, certificată de executor pentru conformitate cu originalul, a titlului executoriu și, dacă legea nu prevede altfel, o somație, iar conform alin.2 al aceluiași articol, comunicarea titlului executoriu și a somației, cu excepția cazurilor în care legea prevede că executarea se face fără somație sau fără comunicarea titlului executoriu către debitor, este prevăzută sub sancțiunea nulității executării.
Analizând actele dosarului de executare silită nr.372/A/2014 al B. A. și Asociații ( f.27-48) instanța constată că au fost respectate întru-totul de către executorul judecătoresc dispozițiile art.666 din C., având în vedere faptul că odată cu înștiițarea nr.372/A/2014 din data de 13.08.2014, executorul judecătoresc a comunicat contestatorului –debitor o copie certificată de pe încheierea de încuviințare a executării silite, o copie certificată a titlului executoriu și somația, astfel cum rezultă din cuprinsul dosarului de executare silită depus la f.27-48 dosar, dar și din susținerile contestatorului din cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Față de ansamblul considerentelor expuse, instanța va respinge ca nefondat și acest motiv de nulitate invocat de contestator cu privire la actele de executare silită ce formează obiectul cauzei de față.
În continuare, instanța observă că prin contestația formulată contestatorul a invocat faptul că în mod nelegal s-a procedat la executarea sa silită, în condițiile în care acesta se conformase dispozițiilor titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.1547/17.12.2013 pronunțată de Judecătoria H. în dosar nr._, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr.319/28.04.2014, după pronunțarea deciziei civile anterior-menționate.
În acest sens, la solicitarea contestatorului, în cauză a fost audiat martorul S. A., care a arătat că în luna octombrie 2013, în timp ce se afla la locuința contestatorului, a văzut când acesta a eliberat o cameră a locuinței, cameră în care locuia intimata, martorul precizând, însă, că ulterior, în lunile iunie-iulie 2014, aflându-se din nou la locuința contestatorului, la rugămintea acestuia, l-a ajutat să pună la loc lucrurile acestuia în camera pe care o eliberase în luna octombrie 2013. În ceea ce privește cea de-a doua cameră, respectiv magazia, martorul a arătat că aceasta a fost eliberată de contestator abia în toamna anului 2014, respectiv în luna noiembrie 2014 ( fila 56).
Potrivit disp. art.622 alin.1 din C., obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar conform alin.2 în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare.
Față de probatoriul administrat în cauză, instanța reține că la momentul declanșării procedurii de executare silită, respectiv în luna iulie 2014, contestatorul nu executase benevol dispozițiile titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.1547/17.12.2013 pronunțată de Judecătoria H. în dosar nr._, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr.319/28.04.2014 a Tribunalului Iași.
Prin urmare, instanța ajunge la concluzia că în mod justificat la cererea creditoarei-intimate C. E., organul de executare a procedat la demararea procedurilor de executare silită pentru aducerea la îndeplinire a dispozițiilor titlului executoriu, în acest sens fiind respectate ansamblul dispozițiilor legale în materie. Faptul că după începerea executării silite, respectiv după primirea somației, contestatorul s-a conformat dispozițiilor titlului executoriu, nu are nici un efect asupra legalității executării silite. D. în situația în care până la momentul începerii executării silite contestatorul ar fi executat deja benevol obligațiile decurgând din hotărârea judecătorească sus-menționată, s-ar fi pus problema nelegalității începerii executării silite, dată fiind executarea benevolă și integrală a acelor obligații.
În consecință, având în vedere ansamblul considerentelor de fapt și de drept su-menționate, instanța va respinge ca nefondată cererea contestatorului B. V..
În temeiul art.453 alin.1 din C., respinge ca nefondată cererea intimatei de obligare a contestatorului la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere faptul că intimata nu a făcut dovada faptului că a efectuat cheltuieli de judecată în prezenta cauză.”
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul B. V. criticând sentința pentru următoarele motive: greșit prima instanță a reținut că nu se impune anularea formelor de executare pe motiv de nulitate deoarece nu i s-a produs o vătămare care să poată fi înlăturată decât prin desființarea actului, nesesizând faptul că executorul judecătoresc i-a stabilit un onorariu de executare în cuantum de 2000 lei, vătămarea fiind astfel subînțeleasă.
De asemenea, arată apelantul că prin încheierea de încuviințare a executării silită nu s-a dat nici o împuternicire executorului judecătoresc să înceapă executarea silită, nerespectându-se dispozițiile art. 665 alin. 7 din CProc. Instanța de fond, din oficiu la data de 03.09. 2014 (după introducerea contestației la executare, respectiv 27.08.2014) a dispus din oficiu îndreptarea erorii materiale a încheierii de încuviințare a executării silite din 07.08.2014 pronunțată în dosarul_ în sensul că a fost completată omisiunea instanței, însă îndreptarea erorii materiale a încheierii este tardivă față de data introducerii contestației și, pe de altă parte, produce efecte numai pentru viitor, nu poate să-și producă efecte pentru trecut, așa încât actele de executare silită pornite, în baza încheierii de executare silită inițială nu poate acoperi excepția nulității absolute a actelor de executare.
În plus, executorul judecătoresc a trecut direct la executarea silită cu încălcarea disp. art. 666 alin 1 C. potrivit cărora avea obligația comunicării către contestator a copiei încheierii de încuviințare a executării silite si a titlului executoriu, odată cu acestea comunicându-i și somația.
Totodată, apelantul a considerat că a rămas fără obiect executarea silită câtă vreme a pus în executare de bună voie dispozitivul titlului executoriu, deplasarea executorului judecătoresc nemaiimpunându-se.
Solicită, în consecință, admiterea apelului.
Intimata C. E. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului.
În apel nu au fost administrate probe.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate și raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, Tribunalul constată că apelul este neîntemeiat, astfel că îl va respinge, pentru considerentele ce succed:
Apelantul a susținut faptul că, în mod nelegal, prin încheierea de încuviințare a executării silite nu s-a dat nici o împuternicire executorului judecătoresc să înceapă executarea silită, acesta procedând totuși la executare, nerespectându-se dispozițiile art. 665 alin. 7 din CProc.
Cu privire la acest aspect Tribunalul reține faptul că la data de 03.09.2014 a fost îndreptată prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din acea dată această omisiune.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 665 alin 7 Noul codul de procedură civilă în forma în vigoare la data formulării cererii de executare silită (23.07.2014): „În partea finală a încheierii de încuviințare a executării silite va fi adăugată formula executorie, cu următorul cuprins: "Noi, Președintele României, Dăm împuternicire și ordonăm executorilor judecătorești să pună în executare titlul ….”.
Această mențiune a fost prevăzută de legiuitor a fi inserată în partea finală a încheierii de încuviințare a executării silite pentru a reafirma faptul că titularul executării silite este creditorul, și nu organul de executare, corect statuând prima instanță că lipsa acestei mențiuni din încheiere se sancționează cu nulitatea condiționată de existența unei vătămări, în condițiile art. 175 alin 1 NCPCiv. Apelantul a invocat faptul că greșit nu s-a reținut vătămarea sa câtă vreme aceasta se subînțelegea din faptul că au fost stabilite cheltuieli de executare în sarcina contestatorului, constând în onorariul executorului judecătoresc, în cuantum de 2000 lei.
În primul rând, Tribunalul reține faptul că cheltuielile de executare nu au fost stabilite prin încheierea de încuviințare a executării silite din data de 07.08.2014 și nici prin cea de îndreptare eroare materială din data de 03.09.2014, cheltuielile de executare fiind stabilite de executorul judecătoresc prin încheierea nr. 372 din data de 13.08.2014 (f. 43 dosar fond) în conformitate cu disp. art. 669 NCPCiv.
În al doilea rând, cum cheltuielile de executare nu au fost stabilite prin încheierea de încuviințare a executării silite a cărei nulitate se invocă, nu se poate reține faptul că stabilirea onorariului executorului judecătoresc în sumă de 2000 lei naște o prezumție de vătămare a contestatorului, de natură a atrage nulitatea, stabilirea cheltuielilor de executare fiind legală și temeinică, fiind conformă disp. art. 669 NCPC, determinată fiind de neexecutarea de bună voie a titlului executoriu de către debitor, fapt care a determinat creditoarea să apeleze la serviciile forței publice.
Cum încheierea de încuviințare a executării silite nu este lovită de nulitate câtă vreme nu s-a probat în cauză nici o vătămare a debitorului, rezultă că nici actele de executare subsecvente nu sunt lovite de nulitate.
A mai invocat apelantul că executorul judecătoresc a trecut direct la executarea silită cu încălcarea disp. art. 666 alin 1 C. potrivit cărora avea obligația comunicării către contestator a copiei încheierii de încuviințare a executării silite si a titlului executoriu, odată cu acestea comunicându-i, în mod nelegal, și somația.
Și cu privire la acest aspect prima instanță a reținut corect faptul că, potrivit dispozițiilor invocate de apelant, executorul judecătoresc este obligat să comunice, odată cu o copie a încheierii de încuviințare a executării silite si a titlului executoriu, și somația, aceasta fiind prevăzută sub sancțiunea nulității executării, prin urmare, executorul judecătoresc a aplicat corect dispozițiile legale, apelul fiind neîntemeiat și sub acest aspect, disp. art. 666 alin 1 C. invocate de apelant fiind întru totul respectate.
Apelantul a criticat sentința și pentru faptul că executarea silită a rămas fără obiect câtă vreme el a pus în executare de bună voie dispozitivul titlului executoriu, deplasarea executorului judecătoresc nemaiimpunându-se.
În acest sens Tribunalul reține faptul că cererea de executare silită a fost formulată de creditor la data de 23.07.2014 (f. 28 dosar fond), iar din declarația martorului audiat la solicitarea contestatorului în fața primei instanțe corect a reținut prima instanță că cea de-a doua încăpere, magazia, a fost eliberată abia în luna noiembrie 2014, prin urmare, nu se poate reține că executarea silită nu avea obiect câtă vreme contestatorul apelant nu a executat de bună voie și complet obligațiile stabilite prin titlul executoriu anterior înregistrării la biroul executorului judecătoresc a cererii de executare silită.
Pentru aceste considerente Tribunalul, în temeiul disp. art. 480 cod procedură civilă, va respinge apelul declarat de contestatorul B. V. împotriva sentinței civile nr.1370/02.12.2014 pronunțată de Judecătoria H., sentință pe care o păstrează.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Respinge apelul declarat de contestatorul B. V. împotriva sentinței civile nr.1370/02.12.2014 pronunțată de Judecătoria H., sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.04.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
D.T.A.M M.M. M.G.
Red./Tehnored. M.M.
4 ex/25.05.2015
Jud. fond A. M. G.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
