Reziliere contract. Decizia nr. 577/2015. Tribunalul IAŞI

Comentarii

0

Decizia nr. 577/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 28-04-2015 în dosarul nr. 19304/245/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI

SECȚIA I CIVILĂ

Ședința publică din 28 Aprilie 2015

Președinte - C. A.

Judecător - M. A.

Grefier - I. B.

DECIZIA CIVILA Nr. 577/2015

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelant R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR -DIRECȚIA SILVICĂ IAȘI și pe intimat Ș. G. DE F., având ca obiect reziliere contract pretenții.

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.

Procedura este completă.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 21 aprilie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când;

TRIBUNALUL

Asupra apelului civil de față:

Prin sentința civilă nr._/20.11.2014 Judecătoria Iași a luat act de renunțarea reclamantului la capătul de cerere referitor la rezilierea contractului de prestări servicii încheiat cu pârâta la data de 10.02.2010, în baza precizărilor scrise, depuse de acesta la termenul din data de 16 noiembrie 2012 ( fila 40 volum I), a admis în parte cererea formulată și precizată de reclamantul Ș. G. DE F. în contradictoriu cu pârâta R. Națională a Pădurilor Romsilva, Direcția Silvică Iași, J_ ,CUI RO_ prin director inginer C. P., cu sediul social în Iași, ..2, a respins ca neîntemeiat capătul de cerere referitor la acordarea contravalorii masei de lemn sustrase, astfel cum a fost solicitată de reclamant, în cuantum de 1976,29 lei, a obligat pârâta la plata sumei de 7560 lei contravaloare degajări neefectuate pe durata de derulare a contractului de prestări servicii, în favoarea reclamantului, a respins ca neîntemeiate toate celelalte solicitări referitoare la acoperirea prejudiciilor ocazionate de nerespectarea obligațiilor născute prin contract, a stabilit onorariul definitiv expert Clinovschi F., având sediul profesional în Suceava, ., la suma de 7500 lei, din care a constatat achitată suma de 2500 lei și a pus în sarcina reclamantului diferența de 5000 lei, achitată în contul expertului, a admis în parte solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant și a obligat pârâta la plata sumei de 700 lei cu titlul de onorariu avocat, conform chitanței nr.157/5.11.2013, 570 lei taxă de timbru proporțională cu valoarea pretențiilor admise ( calculată potrivit regulilor de la data achitării taxei de timbru), precum și 352,5 lei valoare proporțională din onorariul expertului,în total la plata către reclamant a sumei de 1595,5 lei. De asemenea, a luat act că pârâta nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 25.06.2012 pe rolul Judecătoriei Iași, ca urmare a declinării de competență a cauzei de la Tribunalul Iași, în baza sentinței civile 638/21 martie 2012, pronunțată în dosarul_/99/2011), reclamantul Ș. G. DE F., în contradictoriu cu pârâta R. Națională a Pădurilor Romsilva, Direcția Silvică Iași, a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care aceasta din urmă să fie obligată la achitarea sumei de 160.000 lei, reprezentând contravaloare prejudiciu creat, adică a lemnului afectat de molimă, rezilierea contractului de prestare a serviciilor silvice, care subzistă între părți și acordarea cheltuielilor de judecată, fiind realizată mențiunea judecării cauzei în lipsă.

În motivarea inițială a cererii s-a arătat că între părți există un contract de prestări servicii silvice prin care reclamantul, în calitate de proprietar al unei suprafețe de 883,92 ha pădure, a încredințat spre pază suprafața în cauză către DS Iași.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 8 contract, prestatorul se obligă la paza pădurii „împotriva tăierilor ilegale, distrugerii, degradării vegetației forestiere și pășunatului”. De asemenea, tot în temeiul aceleiași obligații asumate, DS Iași trebuia să efectueze controale bianuale primăvara și toamna și să înmâneze proprietarului rezultatul acestora, materializat în raportul de control. În schimbul acestor servicii, reclamantul era obligat la plata unor sume de bani.

Direcția Silvică (în continuare DS Iași) nu și-a îndeplinit obligațiile de pază, concretizată în împiedicarea degradării arboretelui; astfel, o bună parte a pădurii (cea compusă din molid) este profund afectată de o boală a arboretelui, ceea ce face lemnul inutilizabil și obligă la defrișarea tuturor suprafețelor afectate. Deși DS Iași are personal specializat, care ar fi trebuit să se ocupe de acest teren, în cei 4 ani de contract nu i-a adus la cunoștință faptul că arboretele este bolnav. Reclamantul a aflat de existența bolii cu ocazia evaluării private a pădurii, iar simpla obligație de pază implică o vizitare cel puțin săptămânală a acesteia; mai mult, pârâta nu a efectuat nici unul din controalele bianuale stabilite și nu a înaintat rapoartele de control.

Reclamantul apreciază că este în prezența unei neîndepliniri culpabile a contractului și ocazionarea de prejudicii în această manieră, cu nerespectarea regulilor din art.1080 C.civ., care stabilesc faptul că obligația trebuie îndeplinită cu diligența unui bun proprietar. Se mai subliniază că DS Iași este o structură unică ce poate îndeplini aceste obligații, iar nerespectarea obligațiilor asumate prin contract apare cu atât mai gravă.

Privitor la prejudiciu, reclamantul indică estimativ echivalentul valoric a peste 2000 mc de lemn de molid, aceasta privind doar valoarea lemnului pe picior, la care se adaugă cheltuielile de marcare, tăiere, transport, peaj pe drumurile forestiere și eventualele cheltuieli de tratare arborete de molid care mai există și poate fi salvat.

În drept, au fost indicate prevederile art. 969, 1020, 1021,1073, 1075,1080 și 1082 C.civ.

Au fost anexate cererii inițiale: contractul de prestări servicii silvice încheiat la data de 10.02.2010, actul adițional din 13.07.2010 și împuternicire avocațială.

Procedura în fața Tribunalului Iași, până la declinare instanța de fond a reținut:

Pentru termenul din data de 28.11.2011, reclamantul a depus pe rolul Tribunalului Iași o cerere completatoare a cererii inițiale, prin care a solicitat achitarea sumei de 1976,29 lei contravaloare furt a 13,541 mc masă lemnoasă, cantitate stabilită de ITSRV Suceava, în urma controlului de fond, plata de către pârâtă a contravalorii masei lemnoase doborâte sau degradate ca urmare a nerespectării angajamentului silvic, la aducerea în stare de masiv a suprafețelor defrișate și replantate, înainte de punerea în posesie a reclamantului, după anul 2008, obligarea pârâtei la suportarea contravalorii pierderii suferite prin neexecutarea lucrărilor de întreținere plantații ( sub forma creșterii arborilor între 2005 și 2006 și octombrie 2011, dată la care s-a constatat neexecutarea obligațiilor legale de către pârâtă 7 ani și respectiv 6 ani.

În motivarea acestei cereri completatoare, s-a arătat că între părți a existat un contract, în prezent reziliat unilateral de reclamant. S-a solicitat ITSRV Suceava efectuarea unui control de fond în vederea identificării existenței molimei la molid cât și a eventualelor probleme. În urma efectuării acestui control de fond, s-a întocmit un proces verbal de inspecție, fiind identificate mai multe cioate ( buturugi provenite din tăieri ilegale), ce corespund unei cantități de 13,541 mc masă lemnoasă, care a fost recoltată fără acte, fiind furată. Acțiunea contravine obligației de pază a pârâtei. Privitor la prejudiciul solicitat, reclamantul subliniază că acesta este unul estimativ.

Față de capătul 2 de cerere, s-a subliniat că în același proces verbal ITSRV se evidențiază mai multe partide de masă lemnoasă care, deși trebuiau tăiate la ras, în vederea refacerii pădurii, nu au fost efectuate lucrările silvice prevăzute în angajament, ceea ce conduce la degradarea totală a masei lemnoase.

În raport de capătul 3 de cerere, același control ITSRV a evidențiat existența a 2 plantații, totalizând 6,8 ha lăsate în paragină de DS Iași, după anul 2008, când reclamantul nu a mai avut contract de administrare, ci doar de prestare servicii silvice. DS Iași avea obligația de a întreține plantațiile, în temeiul unui text de lege care prevede că R. Națională a Pădurilor Romsilva plătește administratorului sau ocolului silvic care asigură serviciile silvice pentru pădurea retrocedată din fondul de conservare și regenerare. Deși nu a existat un contract de administrare între părți, DS Iași era obligată să întrețină plantațiile, lucrările fiind decontate de RNP Romsilva ori pârâta a ignorat aceste obligații legale.

În raport de capătul 4 de cerere completatoare, ca urmare a identificării celor 6,8 ha lăsate în paragină, îi revine pârâtei obligația de readucere, în stare de masiv a întregii porțiuni de pădure.

Au fost anexate cererii completatoare următoarele înscrisuri: acord de reziliere contract, acte de control silvic nota anexă și 4 acte de control, anexa de predare a documentației și memoriul control regenerări, adresă ITSRV privitoare la obligația de întreținere plantații.

Cererea a fost timbrată cu suma de 4811 taxă de timbru și 5 lei timbru judiciar.

La fila 33 a fost anexat procesul verbal de predare primire teren 882,39 ha cu ocazia rezilierii contractului părților.

În cadrul termenului din 28.11.2011 ( la Tribunalul Iași), s-a pus în vedere reclamantului obligația de a achita o diferență de TTJ de 2045,544 lei și de a preciza valoarea capetelor 2,3,4, cerere completatoare,pentru stabilire corespunzătoare taxă. . a fost anexată dovada achitării diferenței de taxă de timbru, fără a se depune precizări, până la momentul declinării cauzei, cu privire la cuantumul efectiv al capetelor 2,3,4, cerere de modificare.

Procedura în fața Judecătoriei Iași, după pronunțarea soluției de declinare:

Ca urmare a declinării, pe rolul Judecătoriei Iași, dosarul a avut ca prim termen de judecată data de 19.10.2012. În aceeași zi, a fost depusă la dosar întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea ca neîntemeiată a capetelor de cerere formulate, cu excepția rezilierii contractului, solicitare ce a rămas fără obiect.

Astfel, se arată că prin actul încheiat de reclamant și RNP Romsilva prin DS Iași sub numărul 8607/26.10.2011, părțile au convenit rezilierea contractului nr. 1375/10.02.2010, începând cu 1 octombrie 2011, suprafața de 882,39 ha pădure fiind predată Ocolului Silvic Fălticeni, conform PV din 26.10.2011 referitor la prejudiciul invocat de reclamant acesta nu este real și nu poate fi dovedit, întrucât predarea pădurii s-a efectuat în temeiul controalelor nr. 3232, 3234, 3236 și 3240/27.10.2011, care nu menționează existența vreunei pagube, acestea fiind însușite chiar de proprietar și reprezentanții ocolului silvic primitor fără obiecțiuni. Totodată, prin nota de constatare nr. 3034/11.10.2011 și nota anexă_/31.10.2011, întocmite de ITSRV Suceava, nu rezultă că s-ar fi produs vreun prejudiciu în patrimoniul proprietarului.

Se mai susține că în ceea ce privește suma de 1976,29 lei ( contravaloare masă lemnoasă furată) ar fi operat compensația legală conform art. 1144 C.civ, art. 1616 și 1617 C.civ, deoarece reclamantul datorează unității pârâte suma de_,68 lei, motiv pentru care a și fost chemat în judecată în dosarul_/245/2012.

Astfel, la primul termen de judecată pe rolul Judecătoriei Iași, la data de 19.10.2012, s-a procedat la comunicarea întâmpinării, pentru garantarea dreptului la apărare și s-a pus în vedere reclamantului obligația precizării capetelor de cerere completatoare.

Ulterior, au fost depuse prin registratură: întâmpinarea în original, contractul de prestări servicii încheiat de părți în 2010, actul adițional, acordul de reziliere, procesul verbal de predare pădure, anexa de predare, situație centralizată delicte constatate cu ocazia predării, acte de control ITSRV din 31.10.2011, nota anexă control din aceeași dată, nota de constatare OS H. 11.10.2011.

La termenul din data de 16.11.2012, reclamantul a depus precizări prin care a arătat că cererea sa de reziliere nu mai are obiect, renunțând expres la soluționarea acesteia ( fila 40 dosar, vol I), iar cuantumul integral și estimativ al prejudiciului solicitat este de 160.000 lei și a solicitat desemnarea unui expert silvic.

La data de 10 ianuarie 2013 reclamantul a formulat un răspuns la întâmpinare ( fila 50 vol I) și a anexat obiectivele trasate pentru expertiză.

În cadrul ședinței de judecată din data de 11 ianuarie 2013, instanța de fond a luat act că toate taxele de timbru puse în vedere reclamantului au fost achitate integral, că au fost clarificate aspectele rămase de lămurit, a constatat inexistența unor cereri sau excepții și a încuviințat proba cu înscrisuri, proba cu expertiză în silvicultură, cu un număr de 11 obiective, a stabilit onorariul provizoriu în sarcina reclamantului și a acordat termen pentru comunicarea adresei către expert și inițierea demersurilor necesare cercetărilor la fața locului.

La data de 23 ianuarie 2013, reclamantul a achitat onorariul provizoriu stabilit de instanță în contul expertului Clinovschi F. ( fila 56 vol I dosar).

La data de 20 februarie 2013, expertul desemnat a înaintat o cerere scrisă la dosar prin care a arătat că din cauza condițiilor meteo ( iarnă, precipitații sub formă de zăpadă, într-un strat gros), faza de teren prin pădure nu este fezabilă la acel moment și a solicitat acordarea unui nou termen de judecată.

În cadrul ședinței de judecată din data de 22.02.2013, instanța de fond a încuviințat solicitarea expertului și a acordat un nou termen de judecată pentru depunerea raportului.

La data de 23.04.2013, expertul a depus în scris o nouă solicitare de prelungire a termenului, expertiza fiind începută, însă destul de târziu din cauza vremii.

În cadrul ședinței de judecată din data de 26 aprilie 2013 instanța de fond a încuviințat și această solicitare, în raport de motivele obiective invocate de expert.

La data de 18 iunie 2013, expertul a solicitat pentru continuarea expertizei majorarea onorariului provizoriu, în raport de necesitățile practice.

În cadrul ședinței de judecată din data de 21 iunie 2013, instanța de fond a pus în discuția părților această solicitare și a majorat onorariul provizoriu la suma de 2500 lei și a pus în vedere reclamantul să depună la dosarul cauzei PV de punere în posesie din 2007 și să precizeze în scris dacă suma de 160.000 lei estimativă, acoperă contravaloarea tuturor tipurilor de prejudicii pretinse.

În cadrul ședinței de judecată din data de 13 septembrie 2013, instanța de fond a luat act de susținerea potrivit căreia suma de_ lei este valoarea estimativă a tuturor tipurilor de prejudicii, a încuviințat noua cerere motivată a expertului silvic de acordare a unui nou termen . La data de 27 septembrie 2013 s-a achitat și diferența de onorariu, pusă în vedere de instanța de fond, iar la data de 17.10.2013 a fost depus decontul justificativ și raportul de expertiză tehnică solicitat.

În cadrul ședinței din data de 18.102.013, reclamantul a depus precizări referitoare la noul avocat ales și sediul procesual ales pentru comunicarea tuturor actelor, a procedat la comunicarea raportului către părți și a pus în vedere acestora depunerea obiecțiunilor până la termenul ulterior, prorogând dezbaterea onorariului final al expertului.

La data de 04.12.2013, pârâta a formulat precizări în raport de concluziile raportului de expertiză, prin care s-a arătat și faptul că neexploatarea volumului de 504 mc masă lemnoasă din specia plop . dosarului_/245/2011, cererea de chemare în judecată fiind respinsă ca neîntemeiată, stabilindu-se că valoarea lemnului nu este imputabilă pârâtei. S-a mai subliniat cu ocazia acestor precizări și faptul că în acord cu art. 2 din HG 861/2009, pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control a sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier ocoalele silvice sunt obligate, la cerere, să asigure, pe baze contractuale administrarea sau asigurarea serviciilor silvice, pentru proprietarii de păduri,iar în tarifele percepute în cadrul contractelor de administrare nu se includ: „ cheltuielile necesare pentru realizarea lucrărilor silvice, acestea urmând a fi suportate de proprietar (–fila 134 vol. I).

Au fost anexate acestor precizări: cererea de chemare în judecată din dosarul_/245/2011 și raportul de expertiză administrat, soluția de pe portal în extras.

La data de 6 decembrie 2013, în ședință publică, reclamantul a depus obiecțiuni la raportul de expertiză. De asemenea, au fost alăturate obiecțiunilor răspuns scris la scrisoarea 197/2012 formulat de reclamant prin care acesta din urmă susține că 50% din suma de 1976,29 lei va rămâne în posesia DS Iași, iar 50% va fi transferat în fondul de regenerare deschis pe numele acestuia la OS Fălticeni. În cadrul ședinței de judecată desfășurată la același termen, a fost încuviințată cererea de amânare formulată de reprezentantul pârâtei, pentru a răspunde în cunoștință de cauză obiecțiunilor formulate de reclamant.

La data de 10 ianuarie 2014, pârâta a formulat un punct de vedere referitor la obiecțiunile depuse la termenul anterior, iar reclamantul a depus o . precizări referitoare la autoritatea de lucru judecat cu privire la dosarul_/245/2011, sentința nefiind irevocabilă.

Prin încheierea din data de 17 ianuarie 2014, instanța de fond a admis obiecțiunile formulate de reclamant la raportul de expertiză, a încuviințat solicitările acestuia de depunere a PV bianuale întocmite pe toată durata de derulare contract, însoțite de dovezile de comunicare.

La data de 24 februarie 2014, expertul a punctat o . răspunsuri față de obiecțiunile înaintate de instanța de fond, obiecțiuni formulate de reclamant, iar la data de 13 februarie 2014 pârâta a depus înscrisurile solicitate.

La termenul din data de 18 martie 2014, pârâta a depus o . precizări cu privire la înscrierea în fals asupra înscrisurilor depuse de aceasta, pentru care a solicitat respingerea, subliniind că nu se instituie prin lege competența pârâtei în efectuarea acestor controale.

La termenul din data de 7 martie 2014, instanța de fond a emis o nouă adresă către expert pentru lămuriri și a prorogat discutarea în contradictoriu a obligației depunerii originalelor registrelor și PV bianuale, în contextul cererii de verificare acestora în procedura înscrierii în fals.

În cadrul ședinței de judecată din data de 21 martie 2014, instanța de fond a respins ca neutilă solicitarea de depunere în original a registrelor, pentru motivele arătate în cuprinsul încheierii.

În cadrul ședinței din data de 23 mai 2014, instanța de fond a dispus amendarea expertului și emiterea unei noi adrese în vederea formulării unui răspuns la obiecțiunile solicitate.

Pentru termenul din data de 24 septembrie 2014, expertul a depus cerere de reexaminare și supliment raport de expertiză, comunicat părților în vederea formulării de concluzii.

Prin încheierea din data de 22 octombrie 2014, instanța de fond a respins în camera de consiliu, ca tardivă, cererea de reexaminare amendă formulată de expert.

În cadrul ședinței de judecată din data de 5.11.2014, instanța de fond a procedat la respingerea noului set de obiecțiuni, formulate de reclamant și constatând administrat întreg materialul probatoriu, a acordat cuvântul pe fondul cauzei, reținând-o spre competentă soluționare. Pronunțarea a fost amânată pentru data de 12 noiembrie în vederea depunerii de concluzii, iar ulterior, din lipsă de timp pentru a delibera pentru termenul din data de 19 noiembrie și 20 noiembrie 2014.

Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin prezenta acțiune, reclamantul a solicitat, în esență, acoperirea prejudiciului generat de nerespectarea corespunzătoare a obligațiilor contractuale, asumate de pârâtă, prin contractul de prestări servicii silvice, încheiat la data de 10.02.2010, precum și actul adițional din 13.07.2010. De asemenea, acesta a solicitat rezilierea contractului de prestări servicii, iar ulterior, prin cerere scrisă depusă la dosarul cauzei a învederat instanței că, față de revocarea unilaterală a contractului chiar de către beneficiar, cererea de rezoluțiune a rămas fără obiect, menționând expressis verbis renunțarea la judecată.

Prejudiciul solicitat de reclamant cuprinde o . aspecte complexe: cuantum valoric masă lemnoasă tăiată ca urmare a nerespectării obligației de pază, plata de către pârâtă a contravalorii masei lemnoase doborâte sau degradate ca urmare a nerespectării angajamentului silvic, aducerea în stare de masiv a suprafețelor defrișate și replantate, înainte de punerea în posesie a reclamantului, după anul 2008, obligarea pârâtei la suportarea contravalorii pierderii suferite prin neexecutarea lucrărilor de întreținere plantații (sub forma creșterii arborilor între 2005 și 2006 și octombrie 2011).

Pârâta s-a apărat în principal prin susținerea caracterului restrâns a obligațiilor pe care le avea de îndeplinit (obligații care din punctul său de vedere se refereau doar la paza pădurii), iar pe de altă parte prin imposibilitatea de dovedire a prejudiciilor invocate.

Forma de răspundere juridică invocată de reclamant a fost cea a răspunderii contractuale, prin prisma neîndeplinirii corespunzătoare a obligațiilor asumate prin intermediul contractului de prestări servicii din anul 2010.

1. Cu privire la capătul de cerere privind rezilierea contractului, instanța de fond a notat manifestarea neechivocă de voință ( în raport de care nu a existat nici un fel de opoziție din partea pârâtei), de renunțare la judecarea acestei solicitări și va da eficiență plenară acestei manifestări de voință, realizată în forma cerută de lege ( art. 246 VCPC), luând act de renunțarea la judecată în privința capătului de cerere referitor la rezilierea contractului de prestări servicii, încheiat cu pârâta, la data de 10.02.2010, în baza precizărilor scrise, depuse de acesta la termenul din data de 16 noiembrie 2012 ( fila 40 volum I).

2. S-a notat faptul că între părți a fost încheiat un contract de prestări servicii la data de 10.02.2010, al cărui obiect a fost reprezentat de prestarea serviciului silvic de asigurare a pazei fondului forestier aparținând beneficiarului, pentru suprafața de 882,39 ha, aflate în posesia reclamantului, conform procesului verbal de punere în posesie 4448/16.07. 2007. Părțile au negociat și o valoare a contractului, fixând ca termen limită de derulare data de 31 decembrie 2010. În capitolul destinat obligațiilor părților ( art. 8), prestatorul s-a obligat să asigure, prin personal silvic de specialitate, paza pădurii împotriva tăierilor ilegale, distrugerii, degradării vegetației forestiere și pășunatului; să despăgubească reclamantul pentru tăierile ilegale de arbori, în cazul în care făptuitorii nu sunt cunoscuți, să efectueze anual, cel puțin două inspecții de fond ( primăvara și toamna) pentru a constata pagubele produse. Proprietarului îi va fi comunicată în scris data începerii inspecției, pentru desemnarea unui reprezentant; un exemplar din actul de inspecție va fi transmis proprietarului, în termen de 10 zile de la finalizarea acestuia.

Actul a fost asumat pe bază de semnătură de ambele părți, îndeplinind condițiile pentru asimilarea lui corespunzătoare unui contract legal încheiat între părțile contractante, act ce beneficiază conform art.969 VCC de putere de lege între părți.

La data de 13 iulie 2010, părțile au semnat un act adițional, prin care au stabilit contravaloarea serviciului de evaluare masă lemnoasă destinată exploatării, în valoare de 5 mii mc.

Contractul și-a produs efectele până la denunțarea sa unilaterală de către reclamant, la data de 1.10.2011(cu efect retroactiv), stabilit prin acordul din data de 26.10.2011 ( fila 21 volum I).

Ca urmare a încetării derulării contractului de la data de 1 octombrie 2011, terenul a fost predat pe bază de proces verbal 2686/27.10.2011 de OS H. către OS Fălticeni( fila 22 volum I). S-a subliniat că predarea primirea s-a efectuat prin parcurgerea suprafeței menționate, cu un control de fond efectuate de ITSRV Suceava, conform prevederilor legale în vigoare; au fost transmise de OS H. evidența lucrărilor silvice efectuate, documentațiile ce țin de fondul forestier.

Procesul verbal de primire a pădurii de către OS Fălticeni a fost însoțit de actele de control parțial întocmite de reprezentanții ITSRV la data de 31.10.2011 (filele 25-32 volum I) și nota de inspecție ce sintetizează aspectele descrise în nota de control în care s-a subliniat că DS Iași are obligația de a presta, contra cost și alte servicii silvice decât paza pădurii (oferindu-se drept exemplu punerea în valoare a masei lemnoase pentru care a și existat un contract semnat de părți); cu referire la suprafețele de pădure în care se regăsește molidul ,pur sau în amestec cu foioase, s-a stabilit că acestea însumează 200,7 ha pe raza tuturor celor 4 cantoane. Conform unui raport din iunie 2010, OS H. semnalează DS Iași prezența unor focare de gândaci de scoarță ( 300 arbori pe o suprafață de 64,5 ha), iar în 2011 pădurarii semnalează atacuri de ipidae în UA 67A și UA 84A, în actele de inspecție făcându-se precizări cu privire la numărul arborilor infestați și locul în care se găsesc aceștia; s-a apreciat că la momentul realizării notei de control problema atacurilor de ipidae nu este una deosebită și s-a recomandat, cu titlu preventiv inventarierea arborilor, pentru a se putea estima corect gradul de infestare și a se stabili modul de combatere pentru anul 2012. S-a mai subliniat că volumele de arbori extrase sunt sub nivelul prevederilor planului decenal a lucrărilor de îngrijire și conducere a arboretelui, subliniindu-se că a fost extras doar molidul, deși în compoziția pădurii există și foioase. Mai mult, în decursul timpului, neefectuându-se lucrări de punere în valoare și extragere a produselor accidentale, s-a ajuns ca în prezent pe teren să se găsească arbori din specia plop tremurător rupți de la diferite înălțimi, doborâți, aplecați, în unele cazuri masa lemnoasă aflându-se în teren, în altele nu. Aceste aspecte au fost semnalate în ua 70C, 71D și 56E.

Referitor la lucrările de cultură și refacere a pădurii, s-a apreciat că DS Iași nu a acordat atenție acestui aspect și lucrărilor de conducere, spre reușita definitivă a plantațiilor existente. Nu s-a putut realiza o evaluare corectă a stării de fapt din teren, fiind imposibil de penetrat în interiorul plantațiilor.

Toate actele de control parțial din octombrie 2011 au fost semnate de reclamant prin împuternicit.

În raport de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța de fond a reținut că reclamantul are calitatea de proprietar al unei suprafețe de 882,39 ha teren împădurit, situat pe raza comunei Deleni județul Iași. Potrivit susținerilor părților, începând cu anul 2008, reclamantul a încredințat administrarea și paza acestei suprafețe de pădure pârâtei pe bază de contracte anual încheiate. La dosar au fost atașat contractul încheiat în 2010, fiind solicitată antrenarea răspunderii contractuale pentru prejudiciile ocazionate de nerespectarea corespunzătoare a obligațiilor asumate.

Din cercetarea clauzelor contractuale ( în special a art.8 contractul din 2010 de prestări servicii), se poate desprinde concluzia potrivit căreia obiectul acestuia a fost reprezentat de „paza pădurii”. Din definiția DEX a substantivului „pază” rezultă că aceasta echivalează cu: „acțiunea de a păzi; mijloc prin care se asigură păzirea, strajă, străjuire, supraveghere, veghe, veghere, supraveghere menită să păstreze neschimbată o stare de lucruri, îngrijire, băgare de seamă”.

Rezultă că înțelesul prim al acestei noțiuni este acela de supraveghere prin asigurarea continuității unei stări de veghe asupra unui obiectiv, în acest caz, pădurea reclamantului. Noțiunea de pază în sine nu include și noțiunea de identificare a dăunătorilor reprezentați de exemplu de insecte, o atare interpretare extinzând atribuțiile unui paznic, la cele de administrator efectiv. Ori, astfel cum se poate observa, pentru orice alte servicii silvice, părțile ar fi putut și ar fi trebuit să încheie acorduri separate, aspect care s-a și întâmplat în cadrul actului adițional 1375/10.02.2010 convenindu-se extinderea obiectului acestui contract de pază și la servicii de evaluarea masei lemnoase destinată exploatării.

Interpretarea corectă a clauzelor contractuale trebuie subsumată însă voinței reale a părților, simpla mențiune a unui singur obiect nefiind întotdeauna restrictivă de interpretare. Astfel, instanța de fond a menționat că nu poate să nu observe că însuși reprezentanții pârâtei au semnalat în iunie 2010 existența unui atac al gândacilor de scoarță, aspect ce trebuie să conducă la concluzia corectă a înțelegerii obligației de pază în sens larg. Cu toate acestea, s-a menționat că această obligație nu trebuie extinsă nejustificat, fără nici un fel de bază factuală a acțiunilor, efectiv admise a fi efectuate, de OS H. și DS Iași.

I.T.R.S.V. - Suceava a atras atenția pârâtei asupra lipsei unui contract de servicii silvice complete care să includă, contra cost, servicii silvice de administrate a fondului forestier, nu doar de pază, mai ales în condițiile în care, în concret, pârâta a prestat pentru reclamant și servicii de autorizare a exploatării masei lemnoase. Ca urmare a constatării chiar și de către reclamant a faptului că nu beneficiază în mod faptic de aceste servicii intervine și intenția acestuia de reziliere a contractului și încheiere a unui nou act, de această dată cu OS Fălticeni, căruia i se și predă pădurea, în baza actelor anterior descrise în amănunt( proces verbal de predare 27.10.2011 primire însoțit de nota de control 31.10.2011).

Proprietarii fondului forestier au următoarele obligații în aplicarea regimului silvic:„ (…) b) să asigure paza și integritatea fondului forestier; c) să realizeze lucrările de regenerare a pădurii; d) să realizeze lucrările de îngrijire și conducere a arboretelor; e) să execute lucrările necesare pentru prevenirea și combaterea bolilor și dăunătorilor pădurilor; În cazul administrării pădurilor prin ocoale silvice autorizate, obligațiile prevăzute la alin. (2) aparțin acestora ( art. 17 Codul silvic)”.

Rezultă din textul anterior citat că în concepția legiuitorului însăși obligația de pază și securitate este diferită de îngrijirea, conducerea arboretelui, prevenirea și combaterea dăunătorilor și numai în cazul unui contract complet de administrare, cu includerea punctuală a acestor obligații se poate vorbi de transferul lor în sarcina ocolului silvic.

Reclamantul a beneficiat efectiv în perioada de referință 10.02.2010 – 01.10.2011 de servicii de pază, de exploatare masă lemnoasă și o inspecție incompletă referitoare la starea de sănătate a arborilor ( prin semnalarea de către pădurari a unui număr de arbori infestați).

Conform art.10 din Codul silvic, sunt obligatorii administrarea, precum și asigurarea serviciilor silvice, după caz, la toate pădurile, indiferent de forma de proprietate, prin ocoale silvice, cu excepția celor incluse în bazele experimentale ale Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice "M. D.", prevăzute la art. 76, care se administrează de acesta. Administrarea, precum și serviciile silvice, după caz, se asigură prin ocoale silvice autorizate, denumite în continuare ocoale silvice.

Modul de gestionare a fondului forestier național se reglementează prin amenajamente silvice. Amenajamentele silvice se elaborează la nivelul ocoalelor silvice pe unități de producție și/sau de protecție, cu respectarea normelor tehnice de amenajare. Perioada de valabilitate a amenajamentului silvic este de 10 ani, cu excepția amenajamentelor întocmite pentru pădurile de plop, salcie și alte specii repede crescătoare, la care perioada de valabilitate este de 5 sau de 10 ani. Elaborarea amenajamentelor silvice se face în concordanță cu prevederile planurilor de amenajare a teritoriului, aprobate potrivit legii. Reconstrucția ecologică, regenerarea și îngrijirea pădurilor se realizează în concordanță cu prevederile amenajamentelor silvice și/sau ale studiilor de specialitate, studii fundamentate în conformitate cu normele tehnice specifice. La regenerarea pădurilor se aplică regimul codrului, urmărindu-se conservarea genofondului și a ecofondului, realizarea de arborete de calitate superioară, precum și exercitarea cu continuitate de către acestea a funcțiilor de protecție ( art. 28).

Tăierile rase sunt admise numai în arboretele de molid, pin, salcâm, plop, salcie și în zăvoaie, precum și în cazul substituirii ori refacerii unor arborete în care nu este posibilă aplicarea altor tratamente ( art. 29 Cod silvic).

În situația apariției de produse accidentale, mărimea parchetului este determinată de mărimea suprafeței pe care s-a manifestat factorul dăunător și de modul de intervenție pentru înlăturarea efectelor generate de acesta.

Lucrările de reîmpădurire și de completare a regenerărilor naturale se execută în termen de cel mult două sezoane de vegetație de la tăierea unică sau definitivă. Regenerarea se consideră încheiată la realizarea stării de masiv ( art. 30).

Paza pădurii este reglementată de art. 51 și urm Codul silvic: Proprietarii de păduri sunt obligați să asigure paza pădurii împotriva tăierilor ilegale de arbori, a furturilor, a distrugerilor, a degradărilor, a pășunatului și a altor fapte păgubitoare pentru fondul forestier, în condițiile legii. În exercitarea atribuțiilor de serviciu privind paza fondului forestier, în constatarea contravențiilor și a faptelor ce constituie infracțiuni silvice, personalul silvic este asimilat personalului care îndeplinește funcții ce implică exercițiul autorității publice.

Supravegherea stării de sănătate a pădurilor și stabilirea lucrărilor necesare pentru prevenirea și combaterea bolilor și a dăunătorilor se realizează prin serviciul de specialitate din cadrul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură. Ocoalele silvice realizează lucrările de depistare și prognoză a atacurilor bolilor și dăunătorilor pădurii, în conformitate cu normele tehnice privind protecția pădurilor împotriva bolilor și dăunătorilor. Lucrările de combatere a bolilor și dăunătorilor pădurilor, indiferent de forma de proprietate, se realizează în mod unitar sub coordonarea serviciului prevăzut la art. 55.

Din interpretarea sistematică a textelor de lege descrise, instanța de fond a reținut că deși lucrările de pază, protecție, asigurare integritate și sănătate pădure se pot realiza prin serviciul de specialitate din cadrul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, acest lucru nu înseamnă automat, preluarea obligației realizării acestora, în lipsa unor contracte de administrare.

S-a apreciat că revenea reclamantului obligația încheierii unui contract de administrare completă, care să includă toate tipurile de servicii silvice, necesare gestionării corespunzătoare a unui fond forestier, cu atât mai mult cu cât, potrivit anexei 1 a Codului Silvic, în sfera noțiunii de administrare a pădurii sunt incluse servicii silvice complete, plecând de la cel de pază, incluzând întreținerea drumurilor, întocmirea de amenajamente silvice, autorizare exploatare masă lemnoasă.

Instanța de fond a analizat în ce măsură caracterul incomplet al serviciilor se datorează atitudinii pârâtei din prezenta cauză sau neîndeplinirii obligațiilor de către reclamant. Acestuia din urmă, legea îi fixează o obligație legală de administrare a pădurii, prin încheierea de contracte vizând servicii silvice complete cu unicele autorități autorizate. Contractul negociat și semnat de reclamant este extrem de sumar în descrierea obligațiilor ce aparțin pârâtei, limitându-le, din punct de vedere textual la o obligație de pază.

În acest context, instanța de fond a reținut că se poate constata existența unei culpe comune în privința neinițierii unor negocieri pentru asigurarea unei administrări complete și neoferirea de servicii complete, de cealaltă parte, de către ocolul silvic contactat.

Este adevărat, astfel cum s-a subliniat anterior, că între părți au mai existat și alte servicii silvice – exploatare masă lemnoasă, pentru care au fost încheiate acte adiționale, astfel încât răspunderea pârâtei în îndeplinirea obligațiilor asumate va fi realizată prin prisma acestor baze convenționale.

Cercetând punctual solicitările reclamantului, instanța de fond a reținut că în privința solicitării reclamantului de a beneficia de suma de 1976,29 lei cu titlul de contravaloare a masei de lemn sustrase, între părți a mai existat un litigiu, ce a făcut obiectul dosarului_/245/2012, în care a fost analizată aceeași problematică, stabilindu-se în primă instanță faptul că reclamantului îi revine doar jumătate din această sumă, ca urmare a acordului relevat de adresele nr.197/09.01.2012 și nr.1337/14.02.2012.

În prima dintre ele, pârâta din prezenta acțiune a arătat: „contravaloarea tăierilor în delict constatate cu ocazia predării-primirii terenului este de 1976,29 lei, iar 50% din această sumă s-a virat în fondul de conservare și regenerare conform Codului Silvic, diferența de 968,14 lei urmând a fi dedusă din suma pe care o datorați Direcției”. Conform art.33 alin.2 lit. e din Codul Silvic, Fondul de conservare și regenerare a pădurilor prevăzut la alin. (1) se constituie din următoarele resurse: 50% din cuantumul despăgubirilor pentru pagubele produse fondului forestier proprietate privată. Prin urmare, pârâtului-reclamant i se cuvine doar jumătate din suma pretinsă, iar reclamanta-pârât va fi obligată să plătească această sumă, în condițiile în care a renunțat la judecata cererii sale, instanța neputând proceda la constatarea compensației. Cu toate acestea, prin decizia pronunțată de Tribunalul Iași, la data de 24 aprilie 2014, instanța de control judiciar a respins în totalitate cererea reconvențională și a constatat intervenită compensația, admițând recursul declarat de R. Națională a Pădurilor – Romsilva, prin Direcția Silvică Iași.

Instanța de fond a reținut cu putere de lucru judecat statuările din sentința și decizia enunțate, având în vedere că pârâta a arătat că nu înțelege să invoce excepția autorității de lucru judecat. Mai mult, la reținerea cu putere de lucru judecat a acestui aspect a fost avută în vedere și maniera de evaluare a cuantumului, global, fără formularea unor capete de cerere independente și particularizarea lor ulterioară. Pe cale de consecință, instanța de fond a respins ca neîntemeiată solicitarea de acordare, în prezentul litigiu a aceleiași sume de 1976,29 lei cu titlul de contravaloare a masei de lemn sustrase.

Referitor la concluziile raportului de expertiză, instanța de fond a reținut următoarele aspecte: arboretele de pe proprietatea reclamantului a fost analizat din perspectiva aplicării a trei categorii de lucrări: pază, protecție și aplicarea lucrărilor de îngrijire și conducere a arboretelui și a tratamentelor silvice.

Referitor la paza pădurii, expertul a consemnat încheierea efectivă a contractului de prestări servicii.

Referitor la paza pădurii, principala problemă constatată la data efectuării cercetării este atacul gândacilor de scoarță, efectuat gradual, cu precizarea realizată că atunci când atacul e foarte puternic, înmulțirea insectelor este exponențială, producându-se în 2012-2013 cu o viteză uimitoare indiferent de măsurile de prevenire și combatere. S-a mai subliniat în repetate rânduri faptul că sunt în derulare lucrări de cercetare care au demonstrat că scoaterea molidului în afara arealului său natural (astfel cum este cazul și în prezenta acțiune) este de natură a conduce la afectarea ireversibilă a acestor tipuri de păduri de atacul gândacilor de scoarță, indiferent de tratamentul aplicat ( fila 93 volum I). Unica soluție identificată în prezent este extragerea imediată a tuturor arborilor afectați.

Referitor la atacul insectelor, expertul subliniază caracterul extrem de redus al acestuia, la nivelul anilor 2010-2011, când contractul de prestări servicii pază era activat între părțile prezentului litigiu.

Astfel, numărul arborilor infestați ( cu privire la care au fost semnalate de OS H. aspecte DS Iași variază de la 28 arbori la 82. Au fost inventariați 297 arbori, pe o suprafață de 64,5 ha, acest atac fiind calificat de expert ca fiind unul de „slabă intensitate” ( sub 1% din arborii pe picior investigați). Arborii infestați sunt reduși din punct de vedere numeric și au permis extragerea lor aproape în totalitate, prin aplicarea lucrărilor de rărituri prevăzute în amenajamentele silvice, aspect confirmat de nota de control din 31.10.2011, încheiată de ITSRV cu ocazia predării terenului către OS Fălticeni. Mai mult, aplicarea acestei metode s-a dovedit eficientă ,în luna octombrie 2011 ( după rezilierea contractului) o echipă mixtă delegați ITSRV Suceava și ICAS Câmpulung Moldovenesc constatând doar un număr de 13 arbori infestați în ua 67A și dispersat, arbori atacați pe picior. Ori, astfel cum concluzionează expertul, în suprafețele ocupate de molid atacul masiv al gândacilor de scoarță s-a produs în a doua jumătate a anului 2012 și în decursul anului 2013.

Și în supliment s-a subliniat încă o dată că toate pădurile de molid plantate în afara arealului natural au fost exploatate, iar atacul gândacilor de scoarță nu este cauzat de o proastă administrare a pădurilor de către oricare ocol silvic. Concluzia este susținută de o vastă argumentație a expertului.

Referitor la degradarea lemnului uscat în urma atacului gândacilor de scoarță și imposibilitatea de exploatare, s-au reținut concluziile expertului potrivit cărora, cu excepția pierderii de apă ca urmare a trecerii unui interval de timp de câteva luni, între momentul uscării ca urmare a atacului insectelor și cel al recoltării, o degradare semnificativă a lemnului nu a fost identificată. Proprietățile nu au fost afectate, principala modificare fiind albăstrirea alburnului lemnului și prezența în stadiu incipient a unei ciuperci. Aceasta din urmă nu este una agresivă, în primul an nu afectează lemnul și este primul ocupant pe arbori cu scoarța parțial uscată sau uscată. Ea se comportă ca un concurent principal în primul an cu gândacii de scoarță, iar în cei subsecvenți cu ciupercile foarte agresive, care nu au fost identificate. Prezența acestei ciuperci a fost apreciată de expert ca „utilă” reducând atacul altor specii agresive sau mai dăunătoare. S-a subliniat că aceste plantații de molid scos în afara arealului natural au fost create special pentru producția de lemn pentru celuloză, astfel încât lemnul provenit din exploatare poate fi utilizat în totalitate pentru scopul pentru care a fost obținut.

Referitor la aplicarea lucrărilor de îngrijire și conducere arborete, s-a reținut de către expert că în perioada 2007-2009 a existat o colaborare tehnică remarcabilă între cadrele OS H.. Și în perioada de derulare a contractului de prestări servicii de care se prevalează reclamantul, principala activitate tehnică, atestată de cercetarea la fața locului, a fost punerea în valoare a masei lemnoase destinată exploatării, adică marcarea arborilor, verificarea și întocmirea actelor de punere în valoare, autorizarea și predarea spre exploatare și efectuarea controalelor exploatării și reprimirea parchetelor.

Mai mult, s-a arătat că Biroul Fond Forestier al OS responsabil 8 H. ar fi întocmit fișe de fundamentare tehnico – economice privind varianta de valorificare a masei lemnoase. Se mai subliniază de expert că, indiferent de lucrările de îngrijire efectuate – degajări, curățiri, rărituri, igienă, angajamentul silvic prevede doar numărul de intervenții într-un deceniu, nu și momentul în care se intervine cu acea lucrare.

Cu privire la produsele accidentale, despre care a făcut vorbire reclamantul, expertul a subliniat că acestea se împart în 2 categorii: precompabile și neprecomptabile în funcție de cantitatea de lemn extras. Cum OS a efectuat doar paza pădurii, arborii atacați au fost extrași ca produse de igienă, prin intermediul răriturilor, fiind produse neprecomptabile. Spre deosebire de aceștia, cei extrași în 2012, 2013 sunt produse accidentale precompatbile.

Cu privire la operațiunea de punere în valoare a masei lemnoase rezultate din tăierea ca urmare a uscării premature ( generate de atacul gândacilor de scoarță), expertul susține că aceasta a fost deja efectuată de OS Fălticeni, nefiind necesară o altă punere în valoare. S-a subliniat de asemenea că arboretele din pădurea reclamantului nu este exploatat prematur ci la vârsta de exploatare a molidului, din afara arealului natural. Prima concluzie din prezentul paragraf vine în completarea concluziilor expertului în ceea ce privește culpa pârâtei în extinderea atacului gândacilor de scoarță, cu privire la care s-a stabilit o inexistență a acesteia.

Referitor la lucrările de degajare neefectuate, costul total stabilit în supliment este de 7560 lei pentru 12,8 ha. În privința lucrărilor de îngrijire și conducere( produse secundare), din constatările expertului a rezultat că până la încheierea contractului de prestări servicii din 2010, între aceleași părți, în baza acordurilor anterioare au existat o . intervenții( a se vedea tabelul fila 107 volum I). Mai mult, expertul a ținut să sublinieze că și după încheierea contractului de către reclamant cu OS Fălticeni, ca administrator complet al pădurii degajările ce se impuneau a fi realizate nu au fost materializate ( ele trebuind a fi totuși puse în aplicare, în cursul anului 2014, ca urmare a amenajamentului silvic). S-a mai menționat că în ciuda nerealizării la timp a degajărilor, starea plantațiilor parcurse se prezintă bine ( fila 107). S-a statuat cu titlul de concluzie că singurele lucrări care nu au fost efectuate deloc de la momentul intrării în vigoare a amenajamentului sunt degajările.

Referitor la contravaloarea masei lemnoase degradate ca urmare a neefectuării la timp a lucrărilor tehnice ce se impuneau a fi executate conform amenajamentului silvic, expertul a subliniat că masa lemnoasă degradată presupune lucrări de îngrijire din categoria răriturilor, care au fost efectuate în grafic.

Amplasarea masei lemnoase de exploatat s-a realizat la solicitarea reclamantului( toate documentele referitoare la marcări fiind subliniate de acesta). Singura parcelă în care s-a constatat existența unui număr mai mare de arbori degradați a fost 56E, aceștia făcând parte din categoria plop tremurător, o specie pionieră, care în mod normal se extrage cu ocazia aplicării lucrărilor de degajare. Cu toate acestea cei mai mulți agenți economici refuză exploatarea acesteia, ea fiind considerată o specie fără valoare, unica sa întrebuințare fiind de lemn pentru foc.

Referitor la solicitarea reclamantului de readucere a plantațiilor în stare de masiv, expertul a subliniat în raportul inițial și în supliment că starea de masiv este realizată în momentul în care puieții constituie un desiș,iar din nota de control a OITSRV din octombrie 2011 în care s-a precizat expres că nu se poate penetra în interiorul plantațiilor rezultă fără echivoc existența stării de masiv încă de la acel moment. Starea e susținută și de constatările din 2013, unde plantațiile au fost notate cu reușită definitivă.

Analizând coroborat toate concluziile expertului în ceea ce privește cele trei categorii de lucrări: pază, protecția pădurii și aplicarea lucrărilor de îngrijire și conducere a arboretelui, cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și susținerile părților, instanța de fond a reținut că:

- în privința pazei, din analiza capătului de cerere referitoare la acordarea contravalorii masei de lemn furate, față de care s-a reținut puterea de lucru judecat, această problemă a fost deja tranșată;

- în privința protecției pădurilor și a prejudiciului ocazionat de atacarea, de o specie de insecte, a arborilor ce erau destinați exploatării, din simplul fapt al verificării acestor aspecte și semnalării lor pe parcursul derulării contractului, pârâta a înțeles să își asume și această obligație, în ciuda terminologiei utilizate, însă conform constatărilor expertului procedura de prevenire a atacului a fost aplicată corect până în 2011, ea fiind inutilă (din cauza particularităților speciei de arbori în afara arealului natural) în perioada 2012-2013, când a existat adevăratul atac al ipidae-lor;

- de asemenea, calitățile lemnului ce are drept finalitate în exploatare un unic scop- producerea de celuloză, nu au fost afectate;

- în privința ultimului aspect – lucrările de îngrijire și conducere arborete, deși pârâta și-a asumat obligația suplimentară de punere în valoare masă lemnoasă, aceasta nu a procedat conform mențiunilor din amenajament, neefectuând degajări pe o suprafață de 12,8 ha, degajări a căror costuri se ridică la suma de 7560 lei.

Punctual, cu privire la obiectivele și problemele trasate de reclamant, instanța de fond a reținut că în ceea ce privește lucrările de protecție efectivă a vegetației, de diverși dăunători, deși această obligație nu a fost asumată expres prin contract, pârâta a semnalat la timp existența unor arbori infestați și a procedat corect la eliminarea acestora, concluziile fiind certe în ceea ce privește amploarea și modul de intervenție până în anul 2011, când a fost finalizat contractul dintre părți. S-a stabilit de către expert că OS H. a acționat în mod prompt și corespunzător, la momentul predării pădurii fiind semnalat un număr de 13 arbori infestați ( reprezentând un procent extrem de redus din suprafața parcursă de aproximativ 1%). Mai mult, atacul gândacilor de scoarță a avut o amploare deosebită și independentă de lucrările de protecție realizate,în perioada ulterioară contractului, în care administrarea nu mai aparținea pârâtei. Din acest punct de vedere instanța va reține că nu există o culpă a pârâtei, ea acționând chiar cu diligența unui bun proprietar.

Referitor la stabilirea faptului dacă volumul masei lemnoase în 2011 și 2012 uscate prematur în arborete (molid și plop) se încadrează în categoria produselor de igienă sau a celor accidentale, s-a subliniat că prin modul corect de intervenție a pârâtei, pe parcursul derulării contractului, această masă face parte din categoria produselor de igienă.

Cu privire la stabilirea cheltuielilor necesare marcării arboretelui afectat de uscarea prematură, în contextul stabilirii inexistenței unei culpe a pârâtei în privința luării măsurilor de protecție, strict raportate la acest atac al gândacilor de scoarță, instanța de fond a respins solicitarea de reținere, ca parte a prejudiciului, a acestor sume.

În baza aceluiași raționament realizat în privința cheltuielilor de marcare a arboretelui uscat prematur, instanța de fond a respins și solicitarea reclamantului de apreciere ca parte a prejudiciului a cheltuielilor generate de exploatarea (tăiere,eliminare, cojire) a arboretelui afectat de uscare prematură, ca urmare a legăturii de cauzalitate dintre concluziile primare ale expertului și aceste operațiuni subsecvente.

Desigur, aceeași soluție de respingere privește și solicitarea de includere în prejudiciul pretins de reclamant (având la bază răspunderea contractuală) a pierderilor datorate exploatării premature a arborilor de molid, concluziile expertului fiind certe în privința posibilității de creștere a molidului în afara arealului natural și utilizarea lemnului rezultat pentru același scop cu cel din arealul său natural, precum și în privința solicitării de compensare a valorii lemnului de o calitate inferioară, aspect cu privire la care expertul a stabilit de asemenea cert că nu există o afectare valorică a calităților lemnului, el putând fi întrebuințat pentru unicul scop pentru care poate fi exploatat: producerea celulozei.

În privința cheltuielilor ocazionate de monitorizarea stării de sănătate și lucrărilor de prevenție și combatere a dăunătorilor, pe fondul concluziilor primare ale expertului potrivit cărora pe de o parte OS H. a luat măsurile corecte și necesare în privința eliminării atacului dăunătorilor, iar pe de altă parte, indiferent de tratamentul aplicat nu au fost identificate de către specialiști soluții reale pentru protecția molidului din afara arealului natural de atacul gândacilor de scoarță, instanța de fond a reținut, de asemenea, că pârâtei nu i se poate imputa o culpă nici în privința acestor cheltuieli.

Cu privire la stabilirea costurilor de replantare până la aducerea în stare de masiv a zonelor pentru care s-a efectuat sau se va efectua extragerea arborilor infestați, s-a reținut atât faptul că molidul va trebui în scurt timp exploatat în totalitate cât și inexistența unei culpe a pârâtei în privința uscării premature și exploatării arborilor din specia molid, aspecte ce conduc la respingerea ca neîntemeiată și a acestei solicitări.

În privința lucrărilor efective de rărituri, degajări, în considerarea înțelegerilor anterioare, expertul a stabilit o culpă a pârâtei în privința nerealizării nici unei fel de degajări, în perioada de referință.

Pe cale de consecință, unicul capăt de cerere apreciat ca întemeiat, pe fondul raporturilor comerciale și a înțelegerii survenite între părți în temeiul actului adițional, a fost considerat cel legat de plata contravalorii lucrărilor de degajare, în valoare stabilită de expert de 7560 lei.

Simplul fapt subliniat în raport și supliment că aceste lucrări puteau fi efectuate ( „ cu întârziere”) și în perioada ulterioară derulării contractului dintre părți, nu justifică motivul pentru care ele nu au fost efectuate la timp, în cursul derulării relațiilor contractuale, cu atât mai mult cu cât aceste lucrări au fost efectuate după un grafic corect până în anul 2009. Instanța de fond a obligat, în consecință, pârâta la plata valorii acestor lucrări neefectuate către pârât.

În privința contravalorii masei lemnoase degradate ca urmare a neefectuării la timp a lucrărilor tehnice din amenajament, față de constatarea realizării lucrărilor în graficul norma și lipsa unor dovezi în sensul solicitării exploatării lemnului degradat din . fond a respins ca neîntemeiat acest capăt de cerere

Referitor la critica reclamantului privitoare la stabilirea unei culpe contractuale a pârâtei și prin prisma necomunicării rezultatelor proceselor de verificare bi-anuale, instanța de fond a avut în vedere doar parțial această culpă. Astfel, pe lângă obligația legală a reclamantului de a-și administra pădurea în mod complet, prin organele de specialitate, acesta a beneficiat de un contract de pază în care s-a stipulat expres necesitatea de a primi aceste rapoarte anual, primăvara și toamna. Este adevărat că inițiativa realizării lor trebuia să aparțină pârâtei, în calitate de paznic (în principal) al pădurii, însă, cu toate acestea, reclamantul a manifestat o atitudine de pură pasivitate.

Pârâta a recunoscut că nu a expediat prin poștă corespunzător procesele și a susținut că a contactat telefonic reclamantul cu ocazia acestor controale, aspect pe care nu l-a susținut cu probe.

Instanța de fond a reținut astfel doar parțial culpa pârâtei în neîndeplinirea acestei obligații, fără a ignora sau modifica în nici un mod constatările și concluziile de până la acest moment referitoare la întinderea obligațiilor pârâtei și culpa acesteia în executarea acestor angajamente contractuale.

Referitor la mențiunea compensației realizată de pârâtă în întâmpinare, instanța de fond a realizat că deși aceasta poate fi invocată pe cale de apărare, pârâta a înțeles doar să aducă la cunoștința instanței existența unor pretinse obligații reciproce, fără a realiza nici un fel de solicitări concrete sau probe cu privire la acest aspect.

Pentru totalitatea argumentelor anterior expuse, instanța de fond a admis în parte cererea reclamantului, cu privire la un unic aspect, a obligat pârâta la plata sumei de 7560 lei contravaloare degajări neefectuate pe durata de derulare a contractului de prestări servicii, în favoarea reclamantului și a respins ca neîntemeiate toate celelalte solicitări referitoare la acoperirea prejudiciilor ocazionate de nerespectarea obligațiilor născute prin contract.

Analizând solicitarea expertului de stabilire a unui onorariu definitiv, având în vedere unicele criterii la care OG 2/2000 face trimitere - complexitatea obiectivelor, numărul acestora, activitatea efectiv prestată, instanța de fond a reținut că expertiza realizată în prezenta cauză constituie o expertiză vastă, cu o complexitate ridicată, cu o sumă de obiective ce au necesitate studii numeroase, realizată cu răspundere de expert, detaliat, prin concluzii explicate cursiv, dar și detaliat, conducând instanța la stabilirea unui onorariu definitiv proporțional cu acest volum semnificativ de muncă al expertului, în valoare de 7500 lei din care a constatat achitată suma de 2500 lei. A pus în sarcina reclamantului diferența de 5000 lei, ce urmează a fi achitată în contul expertului.

Față de soluțiile promovate în privința capetelor principale de cerere, instanța de fond a admis doar în parte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată solicitate de reclamant, prin prisma culpei procesuale a pârâtei și a dispozițiilor art. 274 VCPC, în sensul că a obligat pârâta la plata sumei de 700 lei cu titlul de onorariu avocat, conform chitanței nr.157/5.11.2013, 570 lei taxă de timbru proporțională cu valoarea pretențiilor admise (calculată potrivit regulilor de la data achitării taxei de timbru), precum și 352,5 lei valoare proporțională din onorariul expertului, în total la plata către reclamant a sumei de 1595,5 lei, reținând totodată că aceasta din urmă nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.

Împotriva Sentintei civile nr._ din 20.11.2014, pronuntata de Judecatoria Iasi in dosarul_, a declarant APEL R. N. a Padurilor - Romsilva, prin Directia S. Iasi, in temeiul art.282 si urm. C., solicitând admiterea apelului si schimbarea sentintei atacate, in sensul respingerii actiunii ca nefondata, avand in vedere urmatoarele motive:

În fapt, prin Sentinta civila nr._ din 20.11.2014, Judecatoria Iasi a admis in parte actiunea intimatului, obligand apelanta la plata sumei de 7560 lei, reprezentand contravaloarea lucrarilor de degajare neefectuate pe durata derulării Contractului de prestari servicii de paza nr.1375/10.02.2010, încheiat cu Directia Silvică Iasi, valabil până la data de 01.10.2011.

Pentru a pronunta soluția, instanta de fond a retinut urmatoarele:

- "Referitor la lucrarile de degajare neefectuate, costul total stabilit in supliment este de 7560 lei pentru 12,8 ha. In privinfa lucrarilor de ingrijire si conducere (produse secundare), din constatarile expertului a rezultat ca pana la incheierea contractului de prestari servicii din 2010, intre aceleasi parti, in baza contractelor anterioare au existat o . interventii (fila 107 vol. I ds. fond). Mai mult, expertul a tinut sa sublinieze ca si dupa incheierea contractului de catre reclamant cu OS Falticeni, ca administrator complet al padurii, degajarile ce se impuneau a fi realizate nu au fost materializate (ele trebuind a ft totusi puse in aplicare in cursul anului 2014. ca urmare a prevederilor amenajamenlului silvic). S-a mai mentionat ca in ciuda nerealizarii la timp a degajarilor, starea plantatiilor parcurse se prezinta bine (fila 107). S-a statuat cu titlu de concluzie ca singurele lucrari care nu au fost efectuate deloc de la momentul intrarii in vigoare a amenajamentului silvic sunt degajarile."(fila 10 par. ultim);

- "in privinta lucrarilor de ingrijire si conducere arborete, desi panata si-a asumat obligatia suplimentara de punere in valoare masa lemnoasa, aceasta nu a procedat conform mentiunilor din amenajament, neefectuand degajari pe o suprafala de 12,8 ha, degajari a caror costuri se ridica la suma de 7560 lei" (fila 11 par.3 alin.4).

Apelanta apreciază că în mod gresit a retinut instanta de fond obligatia sa de plata a sumei de 7560 lei, reprezentand contravaloarea lucrarilor silvice de degajare neefectuate pe proprietatea intimatului, intrucat:

Apreciază că nu exista nici o obligatie contractuala in sarcina apelantei privind executarea lucrarilor silvice de degajare sau a altor lucrari prevazute in amenajamentul silvic;

Consideră că instanța de fond nu a avut in vedere dispozitiile art. 2 alin. 1 la Anexa nr. 2 " -

Procedura de realizare a serviciilor silvice si de efectuare a controalelor de fond", la HG nr.861/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare si control al sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier proprietate privata a persoanelor fizice si juridice si a celui proprietate publică și privată a unităților administrativ-teritoriale și pentru aprobarea Procedurii de realizare a serviciilor silvice și de efectuare a controalelor de fond, în vigoare de la 18.08.2009, potrivit carora:

“Ocoalele silvice (...) sunt obligate, la cerere, să asigura pe baze contractuale administrarea sau asigurarea serviciilor silvice, dupa caz, pentru proprietarii de păduri, (…)”.

Potrivit alin. 6 al art. 2 alin. 1 la Anexa nr.2, "In tarifele prevazute la alin.(2) si (3) nu se includ: a) cheltuielile necesare pentru aprovizionarea materiala in vederea realizarii lucrarilor de impaduriri, a lucrarilor de combatere a daunatorilor forestieri si a unor lucrari a caror necesitate rezulta din aparitia unor situatii exceptionale; b) cheltuielile necesare pentru realizarea lucrarilor silvice.", alin.7 dispunand ca "Cheltuielile prevazute la alin. (6) se suporta de catre proprietar."

- din dispozitiile art.2 alin.1 la Anexa nr.2 la HG nr.861/2009, nu rezulta obligatia prestatorului de servicii de paza a padurii de a efectua si alte lucrari silvice, pentru celelalte lucrari efectuate fiind de asemenea, necesar a se incheia o conventie la cererea beneficiarului cu plata contravalorii serviciului, situatia fiind similara si pentru efectuarea lucrarilor de punere in valoare a masei lemnoase la cererea beneficiarului, contra cost;

Apelanta apreciază că nu poate datora contravaloarea lucrarilor de degajare, atat timp cat acesta este datorata de proprietar, conform legii;

Așa cum s-a precizat in raportul de expertiza, indiferent de tipul de lucrare de îngrijire - degajari, curațări, rarituri, igiena - amenajamentul silvic prevede doar numarul de interventii . si momentul cand se intervine cu acea lucrare;

Expertul a precizat faptul ca lucrarile de degajare pot fi executate in toata perioada de valabilitate a amenajamentului silvic, pana la sfarsitul anului 2014 (fila 12 raport), deci si dupa data rezilierii Contractului de servicii de paza nr. 1375/10.02.2010, respectiv 01.10.2011, acestea nefiind executate nici în prezent de către actuala structura silvică ce asigură administrarea terenului forestier (raspuns la obiectivul nr. 10 din raport);

Apelanta a arătat că nu s-a facut dovada existentei vreunui prejudiciu pentru neefectuarea lucrarilor de degajare, iar suma de 7560 lei indicată de expert reprezenta contravaloarea lucrarilor care, potrivit legii, se achita de proprietar si nu cuantumul unui pretins prejudiciu.

Potrivit amenajamentului silvic și a concluziilor raportului de expertiza, lucrarile în valoare de 7560 lei puteau fi efectuate in toata perioada de valabilitate a amenajamentului silvic in perioada anilor 2004 - 2014, contravaloarea lucrarilor fiind astfel de 756 lei/an, ori raportul contractual dintre parti nu s-a derulat pe toata perioada de valabilitate a amenajamentului silvic, in ipoteza în care legea ar fi stabilit această obligatie in sarcina prestatorului.

Intimatul Ș. G. DE F. a depus la dosar ÎNTÂMPINARE prin care va solicit respingerea apelului si mentinerea ca legala si temeinca a Sentintei civile nr._/20.11.2014.

De asemenea, a solicitat obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecata.

Intimatul reclamant a arătat că prin cererea de chemare in judecata a solicitat:

1. Să se dispună rezilierea contractului de prestare a serviciilor silvice, pentru neîndeplinirea culpabila a obligatiilor contractuale (la care s-a renuntat ulterior, ca efect al rezilierii unilaterale de catre el);

2. Să se dispună obligarea pârâtei la achitarea sumei de 160.000 lei, reprezentând valoarea prejudiciului creat, adica contravaloarea lemnului afectat de molima;

3. Să se dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata.

La termenul din 28.11.2011, petitul actiunii a fost completat cu:

4. Obligarea pârâtei la achitarea sumei de1976,29 lei reprezentând

contravaloarea furtului a 13,541 mc masa lemnoasa, cantitate stabilită de

ITRSV Suceava in urma controlului de fond;

5. Obligarea pârâtei la suportarea contravalorii masei lemnoase doborate sau degradate, ca urmare a nerespectarii de catre parata a amenajamentului silvic;

6. Obligarea pârâtei la suportarea cheltuielilor legate de aducerea în stare de masiv a suprafețelor defrisate si replantate, înainte de punerea în posesie a sa, lasate in paragina de către pârâtă, după anul 2008;

7. Obligarea pârâtei la suportarea contravalorii pierderii suferite, prin neexecutarea lucrarilor de intretinere a plantatilor, respective pierderii suferite ca urmare sub forma creșterii arborilor in anul 2005, respective in anu 2006 (data plantarii lor) si 31.12.2011, dată la care s-a constatat neexecutarea obligatiilor legale de catre parata, timp de 7 ani, respectiv 6 ani.

Prima instanta, prin sentinta apelata a dispus: admiterea in parte a actiunii, respectiv obligarea pârâtei apelante la plata sumei de 7560 lei contravaloare degajari neefectuate pe durata de derulare a contractului de prestari servicii, in favoarea reclamantului. A admis în parte solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecata efectuate de reclamant și a obligat pârâta la plata sumei de 700 lei cu titlu de onorariu avocat, conform chitantei nr. 157/05.11.2013, 570 lei taxa de timbru proportional cu valoarea pretentiilor admise (calculată potrivit regulilor de la data achitarii taxei de timbru), precum si 325,5 lei valoare proporțional din onorariul expertului, în total la plata catre reclamant a sumei de 1595,5 lei.

Prin cererea de apel, Romsilva consideră solutia pronuntata ca fiind nelegala pentru că nu exista o obligatie contractuala in sarcina apelantei privind executarea lucrărilor silvice de degajare sau a altor lucrari prevazute de amenajamentul silvic; instanța de fond nu a avut in vedere dispozitiile HG nr.861/2009, apreciind că aceste obligatii incumbă proprietarului, nu s-a facut dovada existentei unui prejudiciu.

Pentru motivele expuse, intimatul consideră că solutia primei instante este corectă, temeinică și Iegală:

Intre parti a fost încheiat contractul de prestări servicii pază a fondului forestier la data de 10.02.2010, pentru suprafata de 882,38 ha proprietatea intimaului reclamant, contractul producandu-si efectele pana la data denunțării: 30.09.2011.

La data de 27.10.2011, pe baza procesului verbal nr.2686, terenul a fost predat catre OS Privat Falticeni, ocazie cu care s-a derulat un control fond efectuat de ITRSV Suceava, fiind transmise catre OS Hârlau evidenta lucrarilor silvice efectuate.

Nota de inspectie întocmita cu aceasta ocazie a relevat deficientele si neîndeplinirea obligațiiior contractuale și încălcarea amenajamentului de catre Romsilva în ceea ce priveste lucrarile obligatorii ce trebuiau efectuate (filele 25-32 volumul I din dosarul cauzei).

Intimatul apreciază că instanța de fond a reținut corect că interpretarea clauzelor contractuale trebuie subsumata vointei reale a părților, simpla mentiune a unui singur obiect nefiind întotdeauna restrictiva ca interpretare; instanța nu poate sa nu observe ca înșiși reprezentanții pârâtei apelante au semnalat in iunie 2010 existența unui atac al gandacilor de scoarță, aspect ce trebuie să conduca la concluzia corecta a înțelegerii obligației de pază în sens larg.

Proprietarii fondului forestier au următoarele obligații în aplicarea regimului silvic (..), In cazul administrarii pădurilor prin ocoale silvice autorizate, obligațiile aparțin acestora.” (art.17 Codul silvic).

Referitor la lucrarile de degajare neefectuate, costul total stabilit în suplimentul de expertiza este de 7560 lei pentru 12,8 ha, lucrari ce trebuiau efectuate ca urmare a amenajamentului silvic. Singurele lucrări, conform expertizei, care nu au fost efectuate deloc de la momentul intrarii în vigoare a amenajamentului, în 2005, sunt degajările.

Desi pârâta și-a asumat obligatia contactuala suplimentara de punere in valoare masă lemnoasa, lucrarile de îngrijire si conducere arborete, parata nu a procedat conform mențiunilor din amenajament, neefectuând degajari pe o suprafata e 12,8 ha, a caror costuri se ridica la suma de 7560 lei.

In privinta lucrarilor efective de rarituri, degajari, in considerarea intelegerilor anterioare expertul a stabilit o culpă a pârâtei in privinta nerealizarii nici unui fel de degajari, in perioada de referință. Apelanta nu a criticat la instanta de fond aceste concluzii ale expertizei.

Pe cale de consecinta, instanța de fond a apreciat ca întemeiat acest capat de cerere, pe fondul raporturilor comerciale si a înțelegerii survenite intre parti prin intermediul actului aditional. Simplul fapt că aceste lucrari puteau fi efectuate si cu intarziere si in perioada ulterioara derularii contractului dintre parti nu justifica motivul pentru care ele nu au fost efectuate la timp, în cursul derularii relatiilor contractuale, cu atat mai mult cu cat aceste lucrari au fost efectuate dupa un grafic corect pana in anul 2009.

De asemenea, consideră că in mod temeinic instanța de fond a înlăturat solicitarea pârâtei la aplicarea compensatiei, retinand ca parata nu a formulat un capat de cerere, ci doar a adus la cunostinta instantei existenta unor obligatii reciproce.

Respectand partea din actiune admisa, în conformitate cu prevederile art.274 C.p.c, instanța de fond a calculat procent din cheltuielile de judecata acordate, raportat la pretentiile admise.

Intimaul reclamant consideră că suntem in fata unei neîndepliniri culpabile a contractului de catre parata, cu ignorarea atributiilor de serviciu de catre personalul silvic.

Conform Codului silvic, amenajamentul silvic odată intrat in vigoare, reprezinta o obligatie și nu o facultate aflata la dispozitia proprietarului sau a paratei. Conform procesului verbal ITRSV Suceava se constate ca sunt mai multe partide de masa lemnoasa care, desi trebuiau taiate la ras, in vederea refacerii padurii in acele zone, nu au fost efectuate lucrarile silvice prevazute in amenajament, ceea ce a dus la degradarea totala a masei lemnoase.

Conform afirmațiilor pârâtei, s-ar fi facut doar o extragere selectiva a molidului, la solicitarea reclamantului proprietar. NU a exista o astfel de solicitare din partea sa, de vreme ce până la data litigiului nu a avut cunoștință de situația reală din pădure și pârâta nu a depus dovada acestei afirmații.

Tot in procesul verbal ITRSV Suceava se mentioneaza ca exista doua plantatii, in total 6,8 ha lasate in paragina de pârâtă dupa anul 2008, cand intre el si parata nu a mai existat un contract de administrare, ci doar de prestare servicii silvice. Taierea s-a produs înainte ca el să fi fost pus in posesie.

Parata avea obligatia de intretinere a acestor plantatii, conform prevederii legale: "R. N. a Padurilor - Romsilva, plătește administratorului sau ocolului silvic care asigura serviciile silvice pentru pădurea retrocedată sumele din fondul de conservare si regenerare a padurilor aferente valorii masei lemnoase recoltate prin taieri rase, defrișări sau accidente, reactualizate la data punerii in posesie, diminuate cu sumele cheltuite pentru regenerare pana la data punerii in posesie".

Deci, chiar daca nu ar fi existat un contract de administrare al padurii, pârâtei îi revenea obligatia de întretinere a acestei plantatii, iar toate aceste cheltuieli urmau sa fie decontate de catre Romsilva.

Pârâta a ignorat si aceste prevederi legale.

Tot cu ocazia controlului de fond efectuat de ITRSV Suceava s-a constatat că cele doua plantatii de 6,8 ha au fost lăsate în paragina de catre DS Iasi, dupa anul 2008, impunându-se refacerea plantației,

Prejudiciul său a constat în faptul că pârâta, desi avea o obligatie legala de întretinere până la starea de masiv a plantatiei, nu si-a respectat obligatiile, ci a abandonat pur si simplu plantatia.

Prejudiciul constă în faptul că a fost lipsit de beneficiul celor 6, respectiv 7 ani de crestere a materialului lemnos, amânând astfel data de maturare a puieților in perioada in cauza dar si pentru faptul ca in prezent trebuie să efectueze el ca reclamant in locul Romsilva replantarea întregii suprafete de 6,8 ha (5000 puieti la ha x 6,8 ha = 34 000 puieti x 450 lei/1000 puieti =_ lei la care se adauga mâna de lucru pentru plantare_ puieti x 0,30 lei/puiet =_ lei. Deci un prejudiciu de_ lei).

Conform art.1080 C.civ., titularul obligatiei trebuia să dea dovada de diligență în îndeplinirea obligațiilor sale contractuale, însă parata a dat dovada doar de o grava neglijenta.

H.G. nr.861/2009 priveste situatiile normale, dar aceste lucrari trebuiau efectuate prin structurile paratei, respectiv OS Hârlau anterior predarii padurii catre proprietar în iulie 2007, ca urmare a hotărârii CJFF de reconstituire a dreptului de proprietate din 05.06.2006 și până la rezilierea contractului din 30.09.2011 cu Romsilva.

Deci la data la care lucrarile trebuiau efectuate, proprietar al pădurii era Statul R., prin Romsilva.

La obiectivul nr.8 expertul enumeră, potrivit amenajamentului silvic in vigoare obligatiile care îi reveneau paratei. Din tabelele centralizatoare se constata că acestea nu au fost realizate potrivit obligatiilor.

De exemplu, din 34 de u.a. s-a intervenit cu lucrari doar in 10, in 24 nu. Sau, din 2 interventii impuse de amenajament, s-a realizat doar 1. Din 12 curatiri s-au efectuat 3, din 7 manevre de degajare nici una din 89 de rarituri, doar 32, pana la sfarsitul anului 2009.

Afirmă expertul că odata cu reconstituirea dreptului de proprietate, lucrarile de control anual al regenerarilor au fost oprite, desi obligatia impusa de Codul Silvic si de amenjamanet, cade in sarcina paratei.

Potrivit devizului de îngrijiri-degajari, valoarea numai pentru 2011 se ridica la 480,856 lei, prejudiciu creat, sumă ce a fost precizata prin suplimentul la raport la 7560,1752 lei.

Dincolo de neîndeplinirea obligatiilor contractuale de catre parata, apreciază ca fiind încalcata si obligatia legala, instituită de art.55 din Codul silvic: Supravegherea starii de sanatate a padurilor si stabilirea lucrarilor necesare pentru prevenirea si combaterea bolilor si a daunatorilor se realizeaza prin serviciul de specialitate din cadrul autoritatii publice centrale care raspunde de silvicultura.

Apreciază ca in prezenta cauza, suntem la imbinarea raspunderii contractual cu cea delictuala: actele o dovedesc inca o data, că între parti au existat raporturi contractuale, atat in forma scrisă, cat si in forma simplificata, facturi, sau executari de facto. De asemenea, reamintește obligatia paratei din art.8 contract (Prestatorul se obligă:

1. Să asigure, prin personal silvic de specialitate, paza padurii. împotriva taierilor ilegale, dlstrugerii, degradarii vegetatiei forestiere si a pasunatului.

2.Să despagubeasca proprietarul pentru taierile ilegale de arbori, conform legislatiei silvice in vigoare, in cazul in care fapturitorii nu sunt cunoscuti.

3.Să efectueze anual cel putin doua inspectii de fond, una de primavara si una de toamna, pentru a constata eventualele pagube produse. Proprietarului îi va fi comunicata in scris data inceperii inspectiei, pentru desemnarea unui delegat. Un exemplar din actul de inspectie va fi trimis de catre ocolul silvic proprietarului, in termen de 10 zile de la terminarea controlului.) si art. 55 din Codul silvic ((i)Supravegherea stării de sanatate a padurilor si stabilirea lucrarilor necesare pentru prevenirea si combaterea bolilor si a daunatorilor se realizeaza prin serviciul de specialitate din cadrul auiorității publice centrale care răspunde de silvicultura. . (2)Măsurile dispuse de serviciul prevăzut la alin. (I) sunt obligatorii pentru toti detinatorii de fond forestier.).

Intimatul menționează că justifică interes personal si legitim in promovarea prezentei cereri, determinat de necesitatea de a-i fi reparate prejudiciile create prin executarea necorespunzatoare a obligatiilor, avand ca elect instalarea de boli, neefectuarea manoperelor instituite de amenajamentul silvic in vigoare, fiind astfel împiedicat în normala folosire a terenului proprietate personala, pe care îl deține și pe care nu îl poate utiliza, exploata conform destinatiei sale. A facut dovada că este titularul dreptului de proprietate exclusiv pentru suprafata de teren - padure, conform titlului de proprietate.

Este recunoscut dreptul titularului unui drept real posibilitatea recurgerii la calea acțiunii în obligatie a face pentru apararea dreptului sau care, fiind amenintat, are nevoie de protectie din partea instantei.

Dreptul de proprietate este izvorul legal care-i permite formularea acestei actiuni si apărarea continutului sau.

Nu în ultimul rand, dreptul de proprietate este garantat de art.480 si urm. C.civ., de Constituție si de articolul 1 din primul Protocol adițional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului ("Conventia"). Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunuriior sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica, si in condidile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international, dreptul de proprietate fiind un drept garantat de Constitutia Romaniei.

Pentru toate aceste considerente, a solicitat respingerea apelului si menținerea ca legală și temeinică a sentinței apelate.

În drept a invocat dispozițiile art. 115 și urm - C.p.c.și a solicitat proba cu înscrisuri.

Analizând apelul de față, tribunalul reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată inițială, reclamantul Ș. G. DE F. a chemat în judecată pe pârâta R. Națională a Pădurilor Romsilva, Direcția Silvică Iași, solicitând obligarea pârâtei la achitarea sumei de 160.000 lei, reprezentând contravaloare prejudiciu creat - a lemnului afectat de molimă, rezilierea contractului de prestare a serviciilor silvice și plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea completatoare reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1976,29 lei contravaloare furt a 13,541 mc masă lemnoasă, cantitate stabilită de ITSRV Suceava, în urma controlului de fond, obligarea pârâtei la plata contravalorii masei lemnoase doborâte sau degradate ca urmare a nerespectării angajamentului silvic, la aducerea în stare de masiv a suprafețelor defrișate și replantate, înainte de punerea în posesie a reclamantului, după anul 2008 și obligarea pârâtei la suportarea contravalorii pierderii suferite prin neexecutarea lucrărilor de întreținere plantații( sub forma creșterii arborilor între 2005 și 2006 și octombrie 2011, dată la care s-a constatat neexecutarea obligațiilor legale de către pârâtă 7 ani și respectiv 6 ani.

Prima instanță a luat act de renunțarea reclamantului la capătul de cerere referitor la rezilierea contractului de prestări servicii încheiat cu pârâta la data de 10.02.2010, conform precizărilor de la 16.11.2012, a admis în parte cererea precizată de reclamant, a respins ca neîntemeiat capătul de cerere referitor la acordarea contravalorii masei de lemn sustrase, astfel cum a fost solicitată de reclamant, în cuantum de 1976,29 lei, a obligat pârâta la plata sumei de 7560 lei contravaloare degajări neefectuate pe durata de derulare a contractului de prestări servicii, în favoarea reclamantului, a respins ca neîntemeiate toate celelalte solicitări referitoare la acoperirea prejudiciilor ocazionate de nerespectarea obligațiilor născute prin contract, a stabilit onorariul definitiv expert la suma de 7500 lei.

Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat apel pârâta R. Națională a Pădurilor ROMSILVA prin Direcția Silvică Iași apel care vizează doar obligarea pârâtei la plata sumei de 7560 lei contravaloare degajări neefectuate pe durata de derulare a contractului de prestări servicii.

Apelanta apreciază că în mod gresit a fost obligată la plata sumei de 7560 lei - contravaloarea lucrarilor silvice de degajare neefectuate pe proprietatea intimatului, considerând că nu exista nici o obligatie contractuala in sarcina sa privind executarea lucrarilor silvice de degajare sau a altor lucrari prevazute in amenajamentul silvic.

Între parti s-a încheiat contractul de prestări servicii pază a fondului forestier înregistrat sub nr. 1375 din 10.02.2010, pentru suprafata de 882,38 ha proprietatea reclamantului, contractul producandu-și efectele până la data de 30.09.2011, când a fost denunțat de către proprietar.

În baza procesului verbal nr. 2686, terenul a fost predat la 27.10.2011 către OS Privat Falticeni, când s-a efectuat și un control de fond de către Ministerul Mediului și Pădurilor – Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Suceava, fiind transmise catre OS Hârlau evidența lucrarilor silvice efectuate.

Nota de inspecție întocmita a evidențiat deficiențele și neîndeplinirea obligațiiior contractuale, precum și încălcarea amenajamentului de catre Romsilva în ceea ce priveste lucrarile obligatorii ce trebuiau efectuate.

Deși pârâta, conform reglementărilor legale care guvernează materia (Codul silvic și celelalte acte normative în vigoare în perioada de referință) avea obligația punerii în valoare a masei lemnoase, de la momentul intrarii în vigoare a amenajamentului, în 2005, nu a efectuat deloc degajările, lucrările de îngrijire și conducere arborete, nu a procedat conform mențiunilor din amenajament, pe o suprafata e 12,8 ha. În același mod a concluzionat și expertul care a efectuat lucrarea de specialitate la fond, iar RNP Direcția Silvică Iași nu a criticat aceste aspecte la fond.

Având în vedere probele dosarului, înscrisurile depuse și expertiza efectuată în cauză, în mod corect a reținut instanța de fond că în privința lucrărilor efective de rărituri, degajări, în considerarea înțelegerilor anterioare, expertul a stabilit o culpă a pârâtei în privința nerealizării nici unei fel de degajări, în perioada de referință, considerând ca fiind întemeiat acest capăt de cerere, pe fondul raporturilor comerciale și a înțelegerii survenite între părți în temeiul actului adițional, lucrări în valoare stabilită de expert la 7560 lei. Potrivit amenajamentului silvic și concluziilor raportului de expertiza, contravaloarea lucrarilor este de 756 lei/an.

Chiar dacă aceste lucrări mai puteau fi efectuate „ cu întârziere” și în perioada ulterioară derulării contractului dintre părți, aceasta nu reprezintă un motiv pentru care să nu fi fost efectuate la timp, în cursul derulării relațiilor contractuale, mai ales că anterior au fost efectuate după un grafic corect o perioadă.

Față de aceste considerente, tribunalul, în baza dispozițiilor art. 296 din Codul de procedură civilă, va respinge apelul declarat de pârâta R. Națională a Pădurilor ROMSILVA prin Direcția Silvică Iași, împotriva sentinței civile nr._/20.11.2014 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o va păstra.

Întrucât până la data pronunțării prezentei, intimata nu a făcut dovada privind cheltuielile de judecată din apel, tribunalul va respinge această cerere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de pârâta R. Națională a Pădurilor ROMSILVA prin Direcția Silvică Iași, împotriva sentinței civile nr._/20.11.2014 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o păstrează.

Respinge cererea intimatei privind cheltuielile de judecată din apel.

Definitivă.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 28.04.2015.

Președinte Judecător Grefier

A.C. A.M. B.I.

Redactat: A.C./4 EX

Judecător de fond: I. I., Judecătoria Iași

← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină....		Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 579/2015.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 579/2015. Tribunalul IAŞI Fond funciar. Decizia nr. 519/2015. Tribunalul IAŞI Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 571/2015. Tribunalul IAŞI Contestaţie la executare. Decizia nr. 573/2015. Tribunalul IAŞI