Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Decizia nr. 510/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 510/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 27-04-2015 în dosarul nr. 14523/245/2012*
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 27 Aprilie 2015
Președinte - M. C.
Judecător - S. F.
Judecător - O. I.
Grefier - O. S.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 510/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurenta A.N.A.F - DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI (care a preluat prin absorbție A.N.A.F - A.N.V. DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE) în contradictoriu cu intimata M. (F. BARGAN) O., având ca obiect contestație la executare suspendare executare silită-rejudecare.
Susținerile intimatei au avut loc în ședința publică din data de 31.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 07.04.2015, pentru data de 14.04.2015, pentru data de 21.05.2015 și respectiv pentru astăzi, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra prezentului recurs:
Prin sentința civila nr 8622/18. 06. 2014 a Judecătoriei Iasi s-a admis contestatia la executare formulată de contestatoarea Bargan O. în contradictoriu cu intimata A.- Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași.
S-a constatat că în temeiul art XI din OG 30/2011 a intervenit anularea penalităților de întârziere în cuantum de_ lei datorate de contestatoare intimatei.
S-au anulat toate actele de executare din dosarul 4012/2005 al A., creanța intimatei râmânând fără obiect.
A fost obligata intimata la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 699 lei reprezentand onorariu avocat, taxa de timbru, timbru judiciar.
Pentru a se pronunța astfel prima instanța a reținut ca ,contestatoarea Bargan O. a solicitat, in contradictoriu cu intimata A.- A. – Directia Regionala pentru Accize si Operatiuni Vamale Iasi, anularea formelor de executare efectuate in dosar de executare nr.4021/2005 si a titlurilor executorii ce stau la baza acestei executari silite, precizate in cuprinsul somatiei nr.966/SJ/D.I./10.04.2012 si suspendarea executarii silite pana la solutionarea contestatiei.
Ulterior, contestatoarea a depus completare de actiune, prin care a aratat ca in mod nelegal si netemeinic intimata a revenit asupra scutirii (acordarii unui regim tarifar preferential) si a obligat-o sa achite debitul principal in valoare totala de 7860 lei, intrucat acordul dintre UE si Romania prevedea acordarea unui regim tarifar preferential si scutirea sa de la plata acestei sume, motiv pentru care solicita restituirea acestei sume in baza art.117 alin.1 lit. b si d C.pr.fisc. In virtutea principiului accesoriul urmeaza soarta principalului, a solicitat sa se constate ca, daca scutirea opereaza asupra debitului principal, atunci nu se justifica nici obligarea sa la plata accesoriilor aferente acestuia in cuantum de 13.380 lei ( dintre care accesorii taxe vamale, accesorii accize, accesorii TVA).
Contestatoarea a invocat exceptia prescriptiei extinctive a dreptului de a cere executarea silita intrucat coroborand data titlului executoriu ( 20.06.2005) cu data inceperii executarii silite odata cu emiterea somatiei nr.9667/SJ/D.I./10.04.2012, comunicata la 25.04.2012, termenul de prescriptie s-a implinit la data de 01 ianuarie 2011.
In subsidiar, contestatoarea a solicitat aplicarea prev.art. XI din OG 30/2011 de modificare a Codului Fiscal intrucat a achitat debitul principal, iar la 31.08.2011 se pretinde ca ar fi inca restanta cu obligatii fiscale catre intimata, a solicitat anularea/reducerea cu 50% a penalitatilor de intarziere si a majorarilor pentru care intimata a cerut inceperea executarii silite, dispunand totodata si desfiintarea, totala sau partiala, chiar daca impotriva acestora s-au exercitat sau nu cai de atac, a actelor administrative fiscale sau a titlurilor executorii prin care s-au stabilit creante fiscale accesorii aferente creantelor fiscale stinse.
A mai solicitat ca, in ipoteza in care se va retine ca accesoriile nu sunt stinse si sunt individualizate corect, sa se dispuna prin sentinta esalonarea platii datorate in mai multe transe lunare, dat fiind faptul ca este o suma foarte mare, pentru care nu are posibilitatea financiara de a o achita integral ..
Intimata a depus precizari la termenul din 12.09.2012, prin care a solicitat respingerea contestatiei ca ramasa fara obiect, motivat de faptul ca D.R.A.O.V. a emis decizia nr.281/08.08.2012 prin care s-a dispus inchiderea dosarului de executare, intrucat suma datorata a fost incasata.
Prima instanta a retinut ca prin sentința civilă cu nr_ din 19.12.2012 prima instanță a admis excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită invocată de contestatoare,a fost admisă contestația la executare, au fost anulate actele de executare din dosarul 4012/2005 al A. A.- Direcția pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, intimata fiind obligată la plata unor cheltuieli de judecată.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, cale de atac care a fost admisă și cauza a fost trimisă spre rejudecare. În considerentele hotărârii date în recurs, instanța de control judiciar a reținut că nu a intervenit prescripția, mai exact cursul prescripției de 5 ani prevăzut de OG 92/2003 a fost întrerupt, impunându-se soluționarea cauzei pe fond de către prima instanță de judecată.
În rejudecare prima instanța a reținut următoarele:
Ca urmare a achizitionării de catre contestatoarea Bargan O. a unui autoturism marca VW Passat din Germania, introdus in România in anul 2003, s-a incheiat de catre Directia Generala a Vămilor actul constatator privind taxele vamale si alte drepturi cuvenite bugetului de stat nr.431/20.06.2005 retinându-se ca autovehiculul nu beneficiaza de regim tarifar preferential. S-a stabilit obligatia achitării unei sume totale de 7860 lei cu titlu de taxă vamală. In baza acestui act s-a intocmit procesul – verbal privind calculul penalităților de intârziere din 20.06.2005, prin care s-au calculat majorări taxe vamale, TVA, majorări la TVA, accize, majorări la accize.
Prin somația 4319/07.03.2007, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași a înștiințat creditoarea că s-a pornit executarea silită pentru debitul de 7860 lei și accesorii în sumă de 8601 lei calculate până la 06.03.2007 în baza actului constatator 431/2005 a procesului – verbal privind calculul majorărilor de întârziere și Decizia 557/23.01.2007, contestatoarea achitând la data de 03.11.2008 debitul de 7860 lei, (conform chitantei nr._ -f.117 dosar fond). rămânând suma de 13.380 lei reprezentând accesorii aferente taxelor vamale, taxei pe valoare adăugată și accizelor.
În cadrul somației contestate nr. 9667/10.04.2012 emisă de intimată, s-a prevăzut ca titlu executoriu și decizia nr._/09.04.2012 care cuprinde dobânzi de întârziere în sumă de 770 lei calculate în baza actului constatator 431/2005 pe perioada 07.03.2007 – 03.11.2008. Prin adresa nr._/03.11.2008 emisă de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, a fost încunoștințată contestatoarea că are de achitat suma de 13.380 lei reprezentând accesorii din taxe vamale, din TVA și din accize, conform actului constatator nr. 431/2005, sume stabilite ca urmare a achitării debitului de 7860 lei la data de 03.11.2008, contestatoarea primind un exemplar de pe această înștiințare la 04.11.2008.
Prin decizia nr. DGc 253/29.03.2012 emisă de A. – DGFP Iași s-a soluționat contestația formulată de Bargan I. împotriva deciziei nr._/19.12.2011 prin care s-a stabilit că are de achitat suma de 13.438 lei reprezentând majorări și penalități de întârziere aferente taxelor vamale, accizelor și TVA-ului, calculate pentru perioada 30.07.2003 – 30.11.2011 aferente drepturilor vamale stabilite prin actul constatator 431/2005, în sensul desființării acestei decizii cu consecința ca organele vamale să procedeze la emiterea unei noi decizii ținând cont de prescripția dreptului de stabilire a obligației fiscale.
Prin incheierea din 06. 12. 2012 a Judecatoriei Iasi s-a dispus lamurirea dispozitivului sentintei civile nr._/30.10.2008 in sensul de a se constata perimata cererea de chemare in judecata a contestatoarei Bargan O. având ca obiect contestație la executare împotriva procesului verbal privind calculul majorărilor de întârziere și a Deciziei nr. 557/23.01.2007,privind calculul accesoriilor, întocmite de Biroul vamal Iasi in dosarul de executare nr. 4012/2007. Instanța de control judiciar a reținut că s-a întrerupt cursul prescripției privind termenul de 5 ani prevăzut de OG 92 /3003, titlurile executorii indicate in somatia contestata nr. 9667/10.04. 2012 respectiv procesul verbal privind calculul majorărilor de întârziere intocmit in anul 2005 și a Deciziei nr. 557/23.01.2007, privind calculul accesoriilor fiind contestate la data de 28. 03. 2007 in dosarul nr._ al Judecatoriei Iași. Tribunalul a stabilit că și in ce priveste decizia nr._/09. 04. 2012, in raport de data formularii contestatiei, 09. 05. 2012, aceasta se afla in termenul de prescriptie de 5 ani .
Odată stabilit că nu a intervenit prescripția dreptului de a cere executarea silită, se impune a se analiza incidența dispozițiilor art XI din OG 30/2011, dispoziții invocate de contestatoare.
Potrivit actului normativ indicat. Art. XI. — (1) Pentru obligațiile fiscale restante la 31 august 2011, penalitățile de întârziere se anulează sau se reduc, astfel:
a) penalitățile de întârziere se anulează dacă obligațiile principale și dobânzile aferente acestora se sting prin plată voluntară sau compensare până la 31 decembrie 2011;
b) penalitățile de întârziere se reduc cu 50% dacă obligațiile principale și dobânzile aferente acestora se sting prin plată voluntară sau compensare până la 30 iunie 2012.
(2) Pentru dobânzile datorate până la data stingerii și stabilite prin decizii comunicate după această dată, condiția se consideră îndeplinită dacă dobânzile se sting până la termenul de plată prevăzut la art. 111 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
(3) În cazul prevăzut la alin. (1), se desființează, total sau parțial, chiar dacă împotriva acestora s-au exercitat ori nu căi de atac, actele administrative fiscale sau titlurile executorii prin care s-au stabilit creanțe fiscale accesorii aferente creanțelor fiscale principale, stinse potrivit alin. (1).
Instanța constată că debitul pentru care a fost pornită executarea silită are caracter de penalitate de întârziere a unei obligații restante fiscale. Totodată, din probele administrate rezultă un aspect necontestat de intimată, și anume acela al achitării restanței fiscale de 7860 lei la data de 03.11.2008, (conform chitantei nr._ -f.117 dosar fond).
Reținând astfel incidența art XI din OG 30/2011, pentru motivele de fapt și de drept arătate, instanța de fond a admis contestația la executare formulată de Bargan O., si a anulat penalitățile de întârziere în cuantum de_ lei datorate, precum si toate actele de executare din dosarul 4012/2005 al A., creanța rămânând fără obiect.
În temeiul art 274 Cod proc civ, prima instanta a obligat intimata la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 699 lei reprezentând onorariu de avocat, taxă de timbru și timbru judiciar.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs intimatii Agenția Națională de Administrare Fiscală București reprezentată de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași și de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași (ce a preluat prin fuziune prin absorbție Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași) motivând ca in mod greșit prima instanța a admis contestația la executare întrucât prevederile art. XI din O. G. Nr 30 /2011 nu sunt aplicabile in cauza.
S-a motivat ca contestatoarea nu a figurat cu obligații fiscale principale la data de 31.08. 2011 acestea fiind deja achitate cu chitanța nr_ astfel ca nu s-a pus problema sa se facă plați ale debitului principal pana la data impusa de O.G. nr. 30/2011, respectiv 31. 12. 2011 iar in ce privește dobânzile datorate pentru plata cu întârziere a debitului principal contestatoarea nu a achitat voluntar acestea ci cu întârziere si știa de existenta acestor datorii fiscale, accesoriile respective fiind executate in 2012 prin poprire ,potrivit referatului nr._/SJ/TP/09. 11. 2012.
S-a motivat ca in mod greșit prima instanța a anulat toate actele de executare din dosarul nr. 4012 /2005 al A.N.A.F., creanța intimatei ramanand fără obiect deoarece prin aceasta dispoziție s-a acordat mai mult decât a cerut contestatoarea care a solicitat doar anularea somației nr. 9667/S.J./D.I./10.04.2012 .
S-a precizat ca prima instanța trebuia sa retina ca acțiunea a rămas fără obiect întrucât sumele datorate de contestatoare au fost achitate integral dosarul de executare finind închis prin decizia nr. 281/08.08.2012.
Un alt motiv de recurs vizează plata cheltuielilor de judecata deoarece nu exista vreo culpa a institutiei intimate pentru a fi obligata la plata acestora iar in baza O.U.G nr 80 /2013 sumele ce reprezintă taxa de timbru si timbru judiciar pot fi recuperate după soluționarea definitiva si irevocabila a cauzei.
S-a motivat ca prima instanța a menționat greșit numele intimatei întrucât noua instituție este Direcția Generala a Finanțelor Publice Iasi înființata potrivit H. G. nr 520/2013 si care a preluat prin fuziune Direcția Regionala pentru Accize si Operațiuni Vamale Iasi, astfel ca A. nu poate sa figureze ca fiind obligata la plata cheltuielilor de judecata.
De asemenea, recurenta Agenția Naționala de Administrare Fiscala, reprezentata de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a A. intrucat instanța de fond a considerat in mod greșit ca acțiunea contestatoarei este îndreptata si împotriva A.N.A.F., a Autorității Naționale a Vămilor si împotriva Direcției Regionale pentru accize si Operațiuni Vamale lași (fiind trecute în dispozitiv toate instituțiile ce apăreau in antetul lucrărilor depuse de Direcția Regionala pentru accize si Operațiuni Vamale lași), aceste institutii nu mai exista si nu mai trebuia sa fie citate in cauza.
Contestatoarea si-a întemeiat cererea de chemare in judecata având ca obiect contestației la executare împotriva actelor de executare emise de Direcția Regionala pentru Accize si Operațiuni Vamale lași, instituție care nu mai exista si ale cărei atribuții au fost preluate (in urma reorganizării prin din HG nr. 520/2013) de Direcția Generala Regională a Finanțelor Publice lași iar cererea de chemare in judecata a fost înregistrata in contradictoriu cu intimatele A.N.A.F, Autoritatea Naționala a Direcția Regionala Vamala lași.
Potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 3 din O.U.G. nr. 74/26.06.2013 privind unele măsuri pe îmbunătățirea și reorganizarea activității A.N.A.F., precum și completarea unor acte normative, pe litigiile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată Agenția si directiile generale regionale ale finanțelor publice se subrogă în toate drepturile și obligațiile Autorității Naționale a Vămilor și ale direcțiilor generale ale finanțelor publice, după caz, și dobândesc calitatea procesuală a acestora, începând cu data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzută la art. 13 alin. (1).
Intimata M. (fosta Bargan) O. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului întrucât faptul că un debit a fost executat nu conduce în mod automat la concluzia că o anumită contestație la executare nu ar putea fi judecată, căci, pe calea contestației la executare se urmărește de către persoana interesată a se verifica de către instanța de judecată tocmai legalitatea actelor de executare efectuate și întocmite în faza de executare
S-a precizat de către intimata ca a achitat voluntar debitul de 7860 lei, conform chitanței nr._/03.11.2008 (fila 117 dosar fond) si din actele întocmite de organul vamal rezultă ca figura la data de 31.08.2011 cu obligații fiscale restante în cuantum de 13.380 lei reprezentând: majorări/dobânzi taxe vamale de 9.967 lei, penalități taxe vamale de 928 lei, majorări/dobânzi accize de 302 lei, penalități accize de 28 lei, majorări/dobânzi T.V.A. de 1.972 lei și penalități T-V.A. de 183 lei (potrivit somației nr. 9667/SJ/D.I./10.04.2012) .
S-a precizat ca legiuitorul s-a exprimat în textul art. XI din O.G. nr. 30/2011 în legătură cu acele obligații cu care ar trebui să figureze o persoană restantă la 31.08.2011 pentru a beneficia de prevederile acestui articol, acesta făcând trimitere la obligații fiscale, nedistingând prin această exprimare în sensul că restanțele înregistrate ar trebui să fie doar obligațiile principale, iar unde legea nu distinge, atunci nici interpretul nu trebuie să distingă.
S-a precizat ca intrucat prin sentință s-a reținut incidența art. XI din O.G. nr. 30/2011, în mod corect prima instanță (conform celor solicitate de subsemnata în cadrul contestației la executare), a dispus și anularea actelor de executare, nefăcându-se în cauză decât aplicarea dispozițiilor alin. (3) al art. XI din actul normativ reținut, conform cărora: "în cazul prevăzut la alin. (1), se desființează, total sau parțial, chiar daca împotriva acestora s-au exercitat ori nu căi de atac, actele administrative fiscale sau titlurile executorii prin care s-au stabilit creanțe fiscale, accesorii aferente creanțelor fiscale principale, stinse potrivit alin. (1)".
Cu privire la cheltuielile de judecată ocazionate de acest litigiu și acordate la fond de prima instanță în cuantum de 699 lei, acestea au fost efectuate, solicitate și dovedite de contestatoare în conformitate cu dispozițiile art. 274 C.proc.civ., astfel încât nu se impune cenzurarea acestora, în mod legal acestea fiind acordate din moment ce s-a reținut culpa instituției emitente.
S-a solicitat si respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a A.N.A.F. având în vedere prevederile legale pe care recurenta le invocă în cererea, respectiv art. 11 alin. (3) din O.U.G. nr. 74/26.06.2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității A.N.A.F.
In recurs s-a administrat proba cu acte.
Tribunalul, analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, constata ca, contestatoarea Bargan (M.) O. a formulat contestație la executare împotriva executării silite pornită la cererea intimatei A. – A. – Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, solicitând anularea formelor de executare în dosarul nr. 4102/2005 aflat pe rolul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași și a titlurilor executorii ce stau la baza acestei executări în cuprinsul somației nr. 9667/SJ/DI/10.04.2012, precum și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației.
Recurenta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.A.F. în motivele de recurs, excepție care este întemeiată având în vedere dispozițiile art. 11 alin. 3 din OUG 74/2013, precum și disp. art. 23 alin. 2 din H.G. 520/2013 în care se precizează că direcțiile generale regionale ale finanțelor publice preiau prin fuziune direcțiile regionale pentru accize și operațiuni vamale din județe, astfel că contestatoarea a formulat contestație la executare în contradictoriu cu o persoană care nu mai are atribuții fiscale, neexistând identitate între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.
În ce privește motivul de recurs că în mod greșit prima instanță a făcut aplicarea prevederilor art. XI din O.G. 30/2011, Tribunalul constată că este fondat deoarece somația emisă în dosarul de executare 4012/2005 privește ca titlu executoriu decizia nr. 557/23.01.2007, precum și decizia nr._/09.04.2012 și procesul-verbal de calcul nr._/20.07.2005, reprezentând majorări și penalități în sumă de 13,380 lei.
Tribunalul reține că deciziile cu nr._/09.04.2012 se referă la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale din anul precedent, respectiv dobândă de întârziere în sumă de 3891 lei calculată pentru suma de 6400 lei și pentru un număr de 608 zile și în sumă de 118 lei calculată pentru 608 zile la suma de 194 lei și dobândă de întârziere în sumă de 670 lei calculată pentru 608 zile la suma de 1266 lei.
Aceste sume au fost calculate pentru perioada 07.03.2007 – 03.11.2008.
De asemenea, decizia privind calculul accesoriilor nr. 557/23.01.2007 a fost întocmită de Biroul Vamal Iași și comunicată contestatoarei, iar toate aceste acte au la bază actul constatator nr. 431/20.06.2005 prin care s-a menționat că autoturismul achiziționat de contestatoare marca VW Passat nu este originar în sensul acordului România – UE și nu beneficiază de regim tarifar preferențial, fiind anexat și un proces-verbal privind calculul majorărilor de întârziere până la 20.06.2005 în sarcina contestatoarei și stabilindu-se în sarcina contestatoarei plata debitului de 78.601.592 ROL (7860 ron), reprezentând taxe vamale.
Tribunalul reține că, contestatoarea a făcut dovada achitării debitului de 7860 lei dispus prin actul constatator 431/20.06.2005, la data de 03.11.2008 prin chitanța_, iar O.G. 30/2011, pentru modificarea și completarea Legii 571/2003, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, se referă în capitolul XI la obligații fiscale restante la 31.08.2011.
Textul de lege, respectiv art. XI alin 1 lit. a, prevede anularea penalităților de întârziere dacă obligațiile principale și dobânzile aferente acestora se sting prin plată voluntară sau compensare până la 31.12.2011.
În speță, contestatoarea a făcut dovada achitării debitului principal la 03.11.2008, iar O.G. 30/2011 este publicată în Monitorul Oficial 627/02.09.2011, referindu-se la obligații fiscale restante la 31.08.2011 și nu la obligații fiscale restante din anul 2005 plătite de contestatoare în anul 2008.
În mod greșit prima instanță a făcut și aplicarea dispozițiilor alin. 2 respectiv alin. 3 din art. XI din O.G. 30/2011, cât timp debitul care a creat majorările de întârziere stabilite prin somația nr. 9667/10.04.2012, privește o perioadă cu mult anterioară facilităților acordate prin O.G. 30/2011, termenul de plată pentru creanța fiscală fiind împlinit anterior acestei ordonanțe, contestatoarea datorând sumele de bani pentru plata cu întârziere a debitului.
Având în vedere că hotărârea primei instanțe a avut în vedere aplicarea O.G. 30/2011, iar motivul de recurs privește aplicarea greșită a acestei ordonanțe, Tribunalul constată că recursul este fondat și, în consecință, îl va admite și va modific în tot sentința recurată, în sensul respingerii pentru lipsa calității procesuale pasive contestația la executare formulată de contestatoarea Bargan O. în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală București.
De asemenea, va respinge ca nefondată contestația la executare formulată de contestatoarea Bargan O. în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Admite cererea de recurs formulată de intimații Agenția Națională de Administrare Fiscală București reprezentată de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași și de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași (ce a preluat prin fuziune prin absorbție Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași) împotriva sentinței civile nr. 8622/18.06.2014 pronunțată de Judecătoria Iași pe care o modifică în tot și în consecință:
Respinge pentru lipsa calității procesuale pasive contestația la executare formulată de contestatoarea Bargan O. în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală București.
Respinge ca nefondată contestația la executare formulată de contestatoarea Bargan O. în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în sedință publică azi, 27.04.2015.
Președinte, M. C. | Judecător, S. F. | Judecător, O. I. |
Grefier, O. S. |
Red. S.F.
Tehn. S.F./M.M.D.
2 ex./30.09.2015
Judecător fond V. Ș. P.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 573/2015. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 532/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
