Ordin de protecţie. Decizia nr. 817/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 817/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 3775/245/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 10 Iunie 2015
Președinte - M. C.
Judecător E.-C. P.
Grefier O. S.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 817/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelantul U. O. în contradictoriu cu intimata U. L., având ca obiect ordin de protecție .
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 09.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a se înainta la dosar dovezile de comunicare către părți a sentinței civile apelate, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 10.09.2015, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 4602/02.04.2015 Judecătoria Iași dispune:
„Admite in parte cererea formulată de reclamanta U. L., CNP_, cu domiciliul legal în Iași, ..98, jud.Iasi si cu domiciliul procedural ales in Iasi, ., ., la fam C. I. si E. în contradictoriu cu pârâtul U. O., CNP_, cu domiciliul legal în Iași, ..98, jud.Iasi.
Dispune, pentru o perioada de 6 luni de la data pronuntarii prezentei sentinte:
- evacuarea pârâtului din locuința familiei situată în Iași, ..98, jud.Iasi.
-obligarea pârâtului de a păstra o distanță minimă de 50 m față de reclamantă si fata de minorul U. V. M., interzicerea oricărui contact cu aceasta, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, pe o perioadă de șase luni de la emiterea prezentului ordin.
- obligarea pârâtului de a păstra o distanta minima de 50 m fata de locul de munca al reclamantei, la C. Akademus situat in Iasi, . unitatea de invatamant pe care o frecventeaza minorul, respectiv Seminarul Crestin Ortodox Sf V. cel M. din Iasi, ..
Respinge cererea de stabilire a locuintei minorului la bunici.
Dispune achitarea onorariului apărătorului desemnat din oficiu, L. I., conform delegației nr._/2015 emisă de Baroul Iasi.
Obligă pârâtul la plata, către stat, a sumei de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
Prezenta hotarare se va comunica Poliției Mun. Iași in a carei raza teritoriala se afla domiciliul reclamantei precum si Poliției în a cărei rază se află domiciliul pârâtului.”
Pentru a se pronunța în acest sens instanța de fond reține următoarele:
„Reclamanta este casatorita cu paratul iar din casatoria partilor s-a nascut minorul U. V. M..
Retine instanța că potrivit art. 26 al.1 din Legea nr. 217 din 22 mai 2003 (*republicata*) pentru prevenirea si combaterea violentei in familie ,, Persoana a cãrei viațã, integritate fizicã sau psihicã ori libertate este pusã în pericol printr-un act de violențã din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlãturãrii stãrii de pericol, sã emitã un ordin de protecție, prin care sã se dispunã, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre urmãtoarele mãsuri - obligații sau interdicții …,,
Din această dispoziție legală rezultă că pentru a fi admisă cererea de emitere a ordinului de protectie trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții urgența luării măsurii, caracterul vremelnic al măsurii luate, existenta unei forme de violenta exercitata de unul din membrii familiei.
In cauza instanta constata că sunt îndeplinite conditiile anterior enumerate, fiind dovedita prin probele administrate violenta verbala si psihologica la care reclamanta și minorul au fost supusi.
Din coroborarea probatoriului administrat in cauza, respectiv depozitia martorei C. E., cu procesul-verbal de audiere minor si certificatele medico-legale a rezultat faptul ca reclamanta a fost pe tot parcursul casniciei agresata fizic de parat iar aproximativ acum doua luni, aceasta a fost nevoita sa plece de acasa, mutandu-se la parintii ei.
Toate aceste aspecte, coroborate, releva comportamentul agresiv si periculos al paratului fata de reclamanta si care au provocat acesteia suferințe fizice si psihice.
În consecință, instanta va dispune pentru o perioada de 6 luni de la data pronuntarii, evacuarea pârâtului din locuința familiei situată în Iași, ..98, jud.Iasi; obligarea pârâtului de a păstra o distanță minimă de 50 m față de reclamantă si fata de minorul U. V. M., interzicerea oricărui contact cu aceasta, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, pe o perioadă de șase luni de la emiterea prezentului ordin; obligarea pârâtului de a păstra o distanta minima de 50 m fata de locul de munca al reclamantei, la C. Akademus situat in Iasi, . unitatea de invatamant pe care o frecventeaza minorul, respectiv Seminarul Crestin Ortodox Sf V. cel M. din Iasi, . dar va respinge cererea de stabilire a locuintei minorului la bunici, urmand ca asupra acestui aspect sa statueze instanta care solutioneaza cererea de divort a partilor, in cauza neexistand un pericol direct si imediat indreptat asupra minorului.
Obliga pârâtul la plata în favoarea Statului R. a sumei de 200 lei reprezentând onorariul aparatorului desemnat din oficiu.
In temeiul disp. art. 27 7 din Legea nr. 217/2003 prezenta hotarare se va comunica Poliției Mun. Iași in a carei raza teritoriala se afla domiciliul reclamantului precum si Poliției în a cărei rază se află domiciliul pârâtului, organele de politie având îndatorirea de a supraveghea modul in care se respecta prezentul ordin de protecție.”
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul U. O. arătând că hotărârea este nelegală și netemeinică. Solicită apelantul suspendarea punerii în executare a sentinței până la soluționarea apelului. Motivele de apel au depuse de către apelant în ședința publică din data de 12.05.2015.
Intimata nu și-a precizat poziția procesuală față de cererea de apel formulată printr-o întâmpinare.
În apel nu s-au administrat alte probe.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma apelului formulat și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză Tribunalul reține următoarele:
Sentința civilă nr. 4602/02.04.2015 a fost comunicată către pârâtul U. O. la data de 15.04.2015, potrivit dovezii ce a fost înaintată Tribunalului Iași cu adresa înregistrată la 10.06.2015.
Potrivit art. 470 alin. 5 Cod Procedură Civilă în cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeași durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii. Pentru ipoteza în speță, termenul de apel este de 3 zile de la pronunțare, astfel cum dispune art. 30 din Legea nr. 217/2003 coroborat cu art.7 din Legea nr. 76/2012. Motivarea de către apelant a căii de atac declarate a fost făcută la data de 12.05.2015, deci cu transgresarea termenului de 3 zile reglementat legislativ și calculat de la data comunicării hotărârii, respectiv de la data de 15.04.2015. Ca atare, devin incidente dispozițiile art. 470 alin. 3 Cod Procedură Civilă potrivit cărora cerința motivării în fapt și în drept a apelulului este prevăzută sub sancțiunea decăderii.
În acest context juridic Tribunalul are a analiza cererea de apel a pârâtului U. O. numai pe baza celor invocate la prima instanță, făcând aplicarea art. 476 alin. 2 Cod Procedură Civilă. Potrivit textului de lege, în cazul în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanța de apel se va pronunța, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță.
Pentru soluționarea de către instanță a cererii apelantului de suspendare a punerii în executare a sentinței apelate i s-a pus în vedere acestuia obligația de a achita taxa judiciară de timbru de 50 lei, în conformitate cu art. 10 alin. 1 lit. b din OUG nr. 80/2013. În ședința publică din data de 12.05.2015 reprezentantul apelantului a declarat că nu înțelege să achite taxa judiciară de timbru aferentă cererii de suspendare a executării hotărârii primei instanțe. În aceste condiții sunt aplicabile dispozițiile art. 197 teza a doua Cod Procedură Civilă, potrivit cărora netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată.
Cererea de apel declarată de pârâtul U. O. este neîntemeiată. Situația de fapt rezultată din testimoniile administrate în cauză a fost în mod corect reținută și sancționată de judecătorul fondului prin recurgerea la dispozițiile art. 23 al.1 din Legea nr. 217 din 22 mai 2003.
Depoziția martorei C. E., audiată la solicitarea reclamantei U. L., vine să confirme susținerile acesteia din actul de învestire relative la comportamentul violent al pârâtului atât fizic cât și verbal manifestat față de reclamantă, comportament în urma căruia reclamanta a fost nevoită, ca împreună cu minorul rezultat din căsătoria părților, să părăsească domiciliul comun în luna ianuarie a anului 2015. Minorul V. M., audiat în camera de consiliu la data de 10.03.2015, arată că locuiește împreună cu mama sa la bunicii materni, că tatăl său consumă aproape zi de zi băuturi alcoolice și că este vilent fizic cu mama sa. Aceste testimonii se coroborează cu referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași la data de 03.07.2013 pentru fiul părților acum în litigiu, numitul U. C. A., condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat. Se reține în cuprinsul acestui referat comportamentul inadecvat al tatălui pe fondul consumului cronic de băuturi alcoolice, manifestat prin reacții agresive verbale și fizice față de membrii familiei, comportament ce a marcat evoluția copilului soților, C. A..
Toate aceste probe vin să infirme susținerile pârâtului cuprinse în întâmpinarea depusă de acesta înaintea judecătorului fondului și depoziția martorului P. I., audiat la solicitarea pârâtului. Împrejurarea că martorul, în calitatea sa de vecin, nu a auzit niciodată discuții aprinse între soți, nu este de natură a da valoare juridică afirmațiilor pârâtului, câtă vreme consumul de către pârât de băuturi alcoolice și comportamentul violent al acestuia pe fondul consumului de alcool sunt relevate de toate celelalte probe administrate în cauză și analizate anterior. De asemenea, martorul nici măcar nu are cunoștință despre contextul în care a intervenit plecarea reclamantei și a minorului părților din domiciliul comun, singurul apect relevant situației litigioase fiind cel relativ la faptul că reclamanta nu mai locuiește împreună cu pârâtul.
Contextul factual reținut de instanța de fond, căruia Tribunalul îi alătură cele mai sus precizate, conduc instanța de apel spre aceeași concluzie reținută și la fond, în conformitate cu care dispozițiile art. 23 al.1 din Legea nr. 217 din 22 mai 2003 sunt activate în prezentul litigiu. Integritatea fizică și psihică a reclamantei precum și integritatea psihică a minorului V. M. sunt puse în pericol de către pârât prin comportamentul său agresiv manifestat pe fondul consumului în mod frecvent de băuturi alcoolice. Această afectare a echilibrului psihic și a integrității fizice dă un caracter urgent măsurilor dispuse de instanța de fond pe o durată limitată în timp, de 6 luni. Dreptul de proprietate asupra apartamentului ce constituie domiciliul comun al soților, clamat de către pârât, nu este atins în substanța lui, anularea temporară a atributului posesiei fiind consecința directă și nemediată a propriului comportament al pârâtului, pe care acesta este dator a și-o asuma.
În considerarea celor mai sus expuse, în baza art. 480 Cod Procedură Civilă, Tribunalul urmează a dispune conform celor cuprinse în prezenta decizie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrată cererea apelantului U. O. de suspendare a executării provizorii a sentinței civile nr. 4602/02.04.2015.
Respinge apelul declarat de pârâtul U. O. împotriva sentinței civile nr. 4602/02.04.2015 pronunțată de Judecătoria Iași pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 10.06.2015.
Președinte, M. C. | Judecător, E.-C. P. | |
Grefier, O. S. |
Red/Tehnored. CM/ 2 ex./21.07.2015
Judecător fond: C. D. B.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 703/2015. Tribunalul IAŞI | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
