Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 624/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 624/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 26-05-2015 în dosarul nr. 4189/866/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 26 Mai 2015
Președinte – B. I. E.
Judecător – M. M.
Judecător – M. D.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 624
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurentul I. G. împotriva sentinței civile nr. 3763/16.12.2014 a Judecătoriei Iași, intimată I. L. A., autoritate tutelară P. M. P., având ca obiect ordonanță președințială .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Având în vedere lipsă părților la prima strigare, instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsă părțile.
Întrucât s-a solicitat judecata cauzei în lipsa părților conform dispozițiilor art. 411 NCPC, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra cererii de recurs de față reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3763/16.12.2014 Judecători Iași a dispus în sensul că:
Ia act de renunțarea la judecata cererii formulată, pe cale de ordonanță președințială, de reclamanta I. L. A. în contradictoriu cu pârâtul I. G..
Ia act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.07.2013, sub nr. _ , reclamanta I. L. A., în contradictoriu cu pârâtul I. G., a formulat cerere pe cale de ordonanță președințială cu privire la exercitarea autorității părintești asupra minorei I. M. L..
La termenul de judecată din data de 16.12.2014 reclamanta a arătat că renunță la judecata cererii, iar pârâtul a fost de acord cu renunțarea.
Față de cererea reclamantei, instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 406 Noul C.p.c. și va lua act de renunțarea la judecarea cererii de chemare în judecată.
Având în vedere principiul disponibilității, instanța va lua act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Privitor la cererea pârâtului de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, instanța constată că dovada existenței și întinderii lor trebuia făcută cel târziu până la data închiderii dezbaterilor asupra fondului, conform art. 452 NCPC, or pârâtul, prin apărător, a depus dovada onorariului de avocat, chiar dacă în timpul ședinței de judecată, dar după închiderea dezbaterilor și reținerea cauzei spre soluționare. De asemenea, în același sens sunt și dispozițiilor art. 394 alin. 3 NCPC potrivit cărora după închiderea dezbaterilor, părțile nu mai pot depune nici un înscris la dosarul cauzei, sub sancțiunea de a nu fi luat în seamă. În consecință, instanța nu poate ține seama de înscrisul privitor la onorariul apărătorului și, în consecință, urmează a respinge cererea pârâtului de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, acesta nefăcând dovada altor cheltuieli suportate de soluționarea prezentei cauzei, cererea de recuzare pentru care a achitat taxa de timbru fiindu-i respinsă.
Împotriva acestei hotărâri a promovat cerere de apel pârâtul I. G. solicitând modificarea în parte a sentinței civile nr. 3763/16.12.2014 a Judecătoriei P. în sensul obligării reclamantei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.
În motivare, apelantul a arătat că în mod corect Judecătoria P. a luat act de renunțarea la judecată a reclamantei însă în mod greșit a respins cererea pe care apelantul pârât a formulat-o în sensul obligării reclamantei la plata cheltuielilor de judecată. Arată că a depus dovada onorariului de avocat în timpul ședinței de judecată, deși după închiderea dezbaterilor și reținerea cauzei spre soluționare, în condițiile în care, cauza fiind strigată la începutul ședinței de judecată, la amânări fără dezbateri, cu toate că se afla în stadiu de soluționare a fondului, era necesar să se deplaseze din incita Judecătoriei până la autoturismul său parcat în fața acesteia pentru a aduce chitanța. Instanța de judecată a interpretat per saltum dispozițiile art. 452 C.proc.civ., în contextul în care partea are obligația de face dovada cheltuielilor de judecată în condițiile legii.
În drept, apelantul a indicat dispozițiile art. 231, art. 452 din C.proc.civ.
În privința probelor a solicitat instanței să dispună efectuarea unei adrese prin care să solicite de la Judecătoria P. transcrierea înregistrării ședinței de judecată din data de 16.12.2014.
Deși a fost legal citată, intimata-reclamantă nu a depus întâmpinare la dosar și nici nu a fost prezentă personal ori prin reprezentant în instanță.
În ședința de judecată din data de 03.03.2015, față de dispozițiile art. 406 alin. 6 din C.proc.civ. instanța a calificat ca fiind recurs calea de atac promovată, dispunând totodată aplicarea dispozițiilor art. 457 alin. 4 din C.proc.civ.
În consecință, prin cererea înregistrată la dosar la data de 25.03.2015 pârâtul a promovat recurs împotriva sentinței civile nr. 3763/16.12.2014, motivele de nelegalitate invocate fiind cele expuse în cererea de apel.
Examinând sentința civilă criticată, prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, în raport de dispozițiile legale incidente, tribunalul reține următoarele:
În fapt, rezultă din preambulul sentinței civile recurate că, în concluziile pe fondul cauzei, apărătorul pârâtului a menționat va depune chitanța privind plata onorariului de avocat până la terminarea ședinței de judecată.
Chitanța și factura privind onorariul apărătorului pârâtului au fost depuse la dosarul cauzei, astfel cum rezultă din rezoluția judecătorului, după închiderea dezbaterilor, fiind atașate în original la filele 62-63 din dosar.
În drept, conform dispozițiilor art. 452 raportat la art. 394 alin. 3 din C.proc.civ. partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu până la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei. După închiderea dezbaterilor, părțile nu mai pot depune nici un înscris la dosarul cauzei, sub sancțiunea de a nu fi luat în seamă.
În atare condiții, cum este incontestabil faptul că dovada achitării onorariului de avocat de către pârât a fost depusă la dosar după închiderea dezbaterilor în cauză, este evident că soluția instanței de fond privind respingerea solicitării pârâtului privind obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată este cea corectă, conformă cu dispozițiile legale imperative anterior citate. Prin urmare, criticile de nelegalitate privind interpretarea trunchiată a dispozițiilor art. 452 din C.proc.civ. la instanța de fond sunt nefondate, urmând a fi respinse.
În fine, nu poate fi primită solicitarea recurentului privind efectuarea adresei către instanța de fond în vederea solicitării transcrierii înregistrării ședinței de judecată din data de 16.12.2014, față de principiul disponibilității în procesul civil, părțile fiind cele cărora le revine sarcina probei, concursul instanței nefiind justificat cu atât mai mult cu cât, dincolo de faptul că revenea în sarcina recurentului obligația de a depune proba la dosar transcrierea înregistrării ședinței de judecată din data de 16.12.2014, o astfel de solicitare la instanța de fond era suspusă obligației de plată a taxei de timbru în conformitate cu dispozițiile OUG 80/2013.
Pentru toate considerentele expuse, nefiind identificate motive de nelegalitate în privința sentinței civil recurate, se va respinge ca fiind nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul I. G. împotriva sentinței civile nr. 3763/16.12.2014 a Judecătoriei Iași pe care o menține
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 26.05.2015
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
B.I.E. M.M. M.D. M.G.
Red./Tehnored. B.I.E.
2 ex/10.06.2015
Jud. fond O. A. C.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 784/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
