Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 784/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 784/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 04-06-2015 în dosarul nr. 21931/245/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 04 Iunie 2015
Președinte - S. F.
Judecător M. M.
Grefier E. D. B.
DECIZIA CIVILĂ NR. 784/2015
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe apelantul T. C. I. și pe intimata T. M. A., având ca obiect ordonanță președințială stabilire domiciliu minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședință publică din data de 02.06.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 04.06.2015, când,
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr._/3.11.2014, Judecătoria Iași a admis cererea formulată pe cale de ordonanță președințială de reclamanta T. M. A. în contradictoriu cu pârâtul T. C. I. și a stabilit domiciliul minorului T. M. la reședința mamei din Iași, .. 32, ., ., până la soluționarea definitivă a dosarului de divorț nr._/245/2014 al Judecătoriei Iași.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut în considerentele hotărârii următoarele:
„ Partile s-au căsătorit la data de 31.08.2002, iar din relația părților a rezultat minorul T. M., nascut la data de 10.11.2008.
In prezent partile sunt in proces de divort in dosar nr._/245/2014.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 996 Cod procedură civilă, prin ordonanță președințială se pot lua măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Așadar, pe lângă condițiile generale ce trebuie îndeplinite de orice cerere de chemare în judecată, pentru admiterea unei cereri de ordonanță președințială trebuie îndeplinite, cumulativ, trei condiții suplimentare.
Două condiții sunt prevăzute expres de text: urgența și caracterul vremelnic al măsurii, iar a treia a fost dedusă pe cale jurisprudențială din caracterul provizoriu al măsurii, și anume neprejudecarea fondului în analiza aparenței de drept pe care instanța o realizează în procedura de urgență pentru soluționarea unei astfel de cereri. Aceste condiții trebuie să existe cumulativ, inexistența uneia dintre ele făcând inadmisibilă cererea de ordonanță președințială.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 996 Cod procedură civilă, procedura ordonanței președințiale este o procedură specială și simplificată instituită de legiuitor pentru a se da posibilitatea ca, în situațiile cu caracter urgent, cei ce apelează la această procedură să poată obține luarea unor măsuri de natură a permite fie conservarea dreptului amenințat, fie prevenirea unei pagube iminente sau înlăturarea eventualelor obstacole la executare.
Totodată, instanța reține că pe tot timpul procesului de divorț, în conformitate cu dispozițiile art. 919 NCPC, pot fi luate măsuri vremelnice cu privire la stabilirea locuintei copiilor minori, la obligația de întreținere, la incasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei.
În cauza de față, verificând îndeplinirea condițiilor speciale de admisibilitate a ordonanței președințiale, se reține:
În ceea ce privește urgența măsurii, instanța constată că aceasta este prezumată de lege, mai precis de dispozițiile art.919 NCPC conform cărora „Instanța poate lua, pe timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri vremelnice cu privire la stabilirea locuintei copiilor minori, la obligația de întreținere, la incasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei.”
De asemenea, instanța constată că este îndeplinită și condiția referitoare la vremelnicia măsurilor, întrucât măsurile ce se solicită a fi luate – stabilirea locuinței minorului si plata pensiei de intretinere nu are caracter definitiv, întrucât pe de o parte masura este dispusa pana la solutionarea definitiva a dosarului de divort iar pe de alta parte, prevederile art. 403 Cod civil, permit instanței de tutelă, în cazul schimbării împrejurărilor, să modifice măsurile cu privire la drepturile și îndatorire părinților divorțați față de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituției de ocrotire, a instituției publice specializate pentru protecția copilului sau a procurorului.
Instanța apreciază că este îndeplinită și cerința neprejudecării fondului, în condițiile în care solicitarea reclamantei nu este de natură să transeze definitiv litigiul pe fond.
Verificând temeinicia cererii de ordonanta presedintiale, instanța reține ca la momentul promovarii prezentei cereri reclamanta este incadrata pe post de lector universitar la Facultatea de Stiinte ale Educatiei din cadrul Universitatii S. cel M. din Suceava si locuieste in Iasi, . camin tip garsoniera situata in Iasi, ..32, ., ..64.
Paratul este incadrat pe postul de conferentiar universitar doctor in cadrul Facultatii de Economie si Administrare a Afacerilor din cadrul Universitatii Al I C. din Iasi.
Minorul T. M. s-a nascut la data de 10.11.2008 si a locuit impreuna cu parintii sai la Iasi, pana in anul 2011 cand partile s-au mutat pentru o perioada la Suceava, pana in anul 2012, . celor doi soti (fila 10), astfel cum rezulta si din referatul de ancheta sociala (fila 8-9).
In anul 2012 partile au revenit in Iasi unde au locuit impreuna la adresa din Iasi, ..32, ., ..68.
Sotii s-au despartit in fapt in martie 2014, cand reclamanta s-a mutat in acelasi imobil, in garsoniera aflata la numarul 64, in timp ce paratul locuieste impreuna cu minorul, la aceeasi adresa la apartamentul nr.68.
Din probatoriul administrat in cauza (declaratia martorului Sasalovici N. M. coroborat cu inscrisurile care atesta programul universitar al reclamantei) a rezultat faptul ca aceasta face naveta la Suceava in zilele de luni si marti in vederea desfasurarii activitatilor didactice la Universitatea S. cel M., iar in zilele de miercuri, joi si vineri revine in Iasi.
Dupa data separarii partilor intervenita in luna martie a acestui an, intre soti au existat discutii si s-a formulat o cerere . data de 04.04.2014 in fata notarului public M. C. din Suceava, cerere prin care partile au convenit ca locuinta minorului sa fie stabilita la mama. Aceasta procedura nu a fost finalizata cu emiterea unui certificat de divort motivat de lipsa partilor la termenul stabilit (filele 104-108).
Copilul se afla in prezent inscris la Colegiul C.N. in clasa 0, in anul scolar 2014-2015 (fila 17 dos conexat) si frecventeaza diferite activitati de divertisment dupa program, unde este condus de tatal sau.
Potrivit disp.art.496 NCC, „Copilul minor locuieste la parintii sai. Daca parintii nu locuiesc impreuna, acestia vor stabili, de comun acord, locuinta copilului. In caz de neintelegere intre parinti, instanta de tutela hotaraste, luand in considerare concluziile raportului de ancheta psihosociala si ascultandu-i pe parinti si pe copil, daca a implinit varsta de 10 ani. Dispozitiile art.264 raman aplicabile.”
De asemenea, potrivit disp.art.400 alin.3 din NCC, „In mod exceptional si numai daca este in interesul superior al copilului, instanta poate stabili locuinta acestuia la bunici sau alte rude ori persoane, cu consimtamantul acestora, ori la o institutie de ocrotire. Acestea exercita supravegherea copilului si indeplinesc toate actele obisnuite privind sanatatea, educatia si invatatura sa.”
Instanta apreciaza ca cererea reclamantei de stabilire a locuintei minorului la mama este intemeiata urmand a fi admisa, deoarece ocrotirea interesului superior al copilului impune ca minorul in varsta de 6 ani sa locuiasca cu mama sa.
Instanta nu pune la indoiala conditiile oferite minorului de tatal sau care l-a ingrijit corespunzator, care s-a implicat activ pentru asigurarea cresterii si supravegherii corespunzatoare a copilului insa prin conduita adoptata de acesta a urmarit in acelasi timp sanctionarea mamei reclamante, aducand atingere atat dreptului acesteia de a avea legaturi personale cu copilul sau, astfel cum a rezulta din depozitiile martorilor audiati in cauza, cat si dreptului copilului de a creste ., alaturi de ambii parinti, iar nu un mediu in care tatal sa-si exhibe frustrarile asupra mamei in prezenta copilului, chiar si atentionat fiind asupra acestui aspect, astfel cum rezulta din audierea inregistrarilor depuse la dosar.
Mai mult, din audierea minorului in Camera de Consiliu la data de 30.09.2014 (fila 284) apreciaza instanta in sensul ca acesta este puternic influentat de tatal sau care nu a impus distinctia necesara intre problemele de cuplu si relatia parinte-copil, ajungandu-se ca minorul sa faca judecati de valoare asupra atitudinii si caracterului parintilor, (nespecifice varstei) in sensul ca mama nu prea lucreaza, mama vine uneori acasa iar cand vine acasa el are exercitii de facut si nu sta cu ea, nu prea vorbeste cu mama, iar tata i-a spus ca trebuie sa spuna cu cine vrea sa ramana. El vorbeste mai mult cu tata si vrea sa ramana cu tata.
Toate aceste aspecte au condus instanta la concluzia ca locuinta minorului M. se impune a fi la mama sa, in contextul in care legatura cu aceasta risca sa fie iremediabil afectata din cauza influentei negative a tatalui.
Instanta retine ca practicile adoptate de parat constituie un semnal de alarma asupra modului în care acesta se comportă cu copilul lui: creează tensiuni între copil și mama (fila 303, 305); spune copilului totul despre relația de cuplu și motivele de divorț.(fila 308). Desi un argument al acestuia este dorința de a fi onest cu copilul, o astfel de practică este dureroasă pentru copil. Scopul real este ca copilul să se gândească mai puțin la celălalt părinte; evita sau refuza de a permite reclamantei accesul la copil, la școală, la activitățile extrașcolare, la fișa medicală etc. (din SMS-urile de raspuns ale paratului rezulta ca acesta obstructioneaza accesul mamei la exercitarea legaturii firesti cu copilul sau); blameaza pe mama pentru despărțire, si . nouă relație; a programat copilului o multitudine de activități, astfel ca celalalt părinte să nu-l poată vizita. (din declaratiile de martori rezulta ca minorul este implicat in diverse activitati extrascolare care limiteaza posibilitatea mamei de a relationa cu copilul ei); a solicitat copilului sa aleaga pe unul din părinți fapt ce cauzează acestuia distres, copilul este supărat pe mama; cand tatal care comunica tristețe sau reacționează ca și cum a fost rănit de faptul că copilul a petrecut plăcut o perioadă de timp cu mama îl determina pe acesta să se retragă și să nu comunice.(fila 303).
F. de aceste aspecte, criteriul timpului alocat de parinti copilului lor nu poate fi absolutizat in contextul in care tatal isi prezerva acest timp in defavoarea mamei.
Mai retine instanta -din declaratiile martorilor si inscrisurile depuse de parti-si disponibilitatea mamei care a ales sa-si stabileasca un program profesional condensat in doua zile ale saptamanii tocmai pentru a putea reveni in Iasi, alaturi de minor.
F. ca instanta sa faca o judecata asupra fondul dreptului si a relatiilor dintre parinti si copil, retine ca desi in cauza au fost dovedite relatiile de grija si afectiune ale tatalui parat fata de copil, precum si implicarea activa a acestuia in cresterea si educarea lui, totusi aceasta atitudine nu exclude de plano atasamentul si disponibilitatea de implicare in egala masura si a mamei in viata copilului ei, indiferent de contabilizarea pe care paratul a inteles sa o faca in ce priveste numarul de activitati in care este implicat minorul prin grija tatalui, in transportul copilului la scoala sau la medic. Nu este mai putin importanta afectivitatea, implicarea sufleteasca si consumul emotional al celuilalt parinte in problemele copilului, aspecte pe care reclamanta de asemenea le-a dovedit in cauza, astfel cum rezulta din intreg probatoriul administrat.
De altfel, in contextul divergentelor existente intre soti, paratul a inteles sa le transfere si in privinta relatiilor dintre mama si copil, actiunile acestuia fiind interpretate ca uzurpatoare ale relatiei mama-copil.
Retinand deci pe de o parte ca instanta a fost investita cu o cerere a mamei reclamante de stabilire a locuintei minorului la ea, ca nu exista motive justificate pentru care minorul sa nu poata locui cu parintele sau, ca aceasta prezinta garantii suficiente pentru respectarea interesului superior al minorului, urmand a fi admisa, iar pe de alta parte ca cererea conexa din partea tatalui parat, in sensul stabilirii locuintei minorului la tata nu este intemeiata pentru exact aceleasi considerente expuse anterior, la fel si programul de vizitare si pensia de intretinere care au ramas fara obiect, instanta apreciaza ca aparenta dreptului este in favoarea reclamantei, urmand a admite actiunea acesteia si a dispune ca locuinta minorului sa fie la mama, pana la solutionarea definitiva a raporturilor dintre soti in cadrul dosarului de divort.
Totodata instanta retine si faptul ca aspectele legate de stabilirea autoritatii parintesti si stabilirea unei pensii de intretinere in favoarea minorului vor fi solutionate, chiar din oficiu, in cadrul dosarului de divort, intrucat in aceasta procedura a ordonantei presedintiale instanta dispune cu caracter temporar doar asupra aspectelor solicitate in mod expres de parti.
Față de cele arătate mai sus, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 919 raportat la art. 996 NCPC, va admite cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta, și, pe cale de consecință, va dispune ca, până la soluționarea definitiva a cauzei cu nr._/2314/2014 având ca obiect desfacerea căsătoriei părților, locuința minorului să fie stabilită la mamă, cu consecinta respingerii cererii conexe ca neintemeiate.
Cat priveste adresa efectiva unde mama va locui cu minorul, instanta retine ca desi reclamanta a solicitat ca locuinta minorului sa fie la Suceava, dat fiind caracterul temporar al unei astfel de masuri, instanta apreciaza ca interesul superior al minorului reclama in acest moment continuarea cursurilor scolare si a tuturor activitatilor extrascolare in Iasi, in vederea cauzarii unui disconfort minim pentru copil. Avand in vedere ca din probele dosarului (planse foto) rezulta posibilitatile locative ale mamei si in Iasi, . de camin cu care minorul s-a obisnuit si care se afla in folosinta acesteia, instanta apreciaza oportuna stabilirea locuintei minorului la mama reclamanta, insa in Iasi, fara ca aceasta decizie sa poata fi interpretata ca fiind un caz de extra petita, cata vreme obiectul prezentei cereri este stabilire locuinta minor in care prioritar este interesul superior al minorului.
În temeiul prevederilor art. 451 Cod procedură civilă, instanta va obliga paratul la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 2020 lei reprezentand taxa de timbru `si onorariu avocat conform chitantei nr.41 din 04.08.2014.
Împotriva acestei hotărâri a promovat apel T. C. I. criticând-o ca nelegală și netemeinică. A invocat apelantul nulitatea hotărârii apelate solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre soluționare Judecătoriei Iași.
Cu privire la netemeinicia a precizat că prima instanță a apreciat greșit probatoriile administrate și a pronunțat o soluție contrară situației de fapt stabilite.
Instanța de fond s-a pronunțat depășind limitele investirii deoarece a stabilit domiciliul minorului la reședința din Iași a mamei deși aceasta în cererea de chemare în judecată a solicitat stabilirea domiciliului minorului la locuința din Suceava, ., . putea admite acțiunea reclamantei ignorând cererea de chemare în judecată și limitele investirii. Prima instanță a dat ceea ce nu s-a cerut, încălcându-se principiul disponibilității prev. De art. 5 C. proc.civ. Ne aflăm într-o situație de EXTRAPETITA lucru ce duce la nulitatea hotărârii pronunțate. Prima instanță a ignorat complet acțiunea formulată de apelantul reclamant T. C. I. ce a format obiectul dosarului_/245/2014 având ca obiect ordonanță președințială ( conexat la cauza prezentă).
Nu există nici o probă concretă, nemijlocit percepută, care să ateste că este necesar ca minorul să plece la Suceava.
De asemenea, admițând acțiunea, greșit a considerat instanța că trebuie să fie obligat la cheltuieli. Consideră că este contradictorialitate între probatoriu și dispozitiv, neputând fi executată sentința.
Intimata T. M. a solicitat prin întâmpinare respingerea apelului formulat . A motivat în esență intimata că la pronunțarea soluției, instanța a avut în vedere interesul superior al minorului, criteriu care prevalează în toate demersurile și deciziile care privesc copiii.
Invocarea unei situații de extrapetita este nefondată, întrucât chiar dacă reclamanta a solicitat stabilirea provizorie a minorului în Suceava, a arătat că dispune de posibilitatea de a locui în Iași, în camera de cămin pe care o are în folosință. Instanța a apreciat că interesul minorului poate fi protejat doar prin stabilirea locuinței sale alături de mamă, pentru ca acesta să își poată continua studiile.
Cu priire la motivul de nulitate vizând nepronunțarea asupra cererii formulate de C. T. ( dosarul conex nr._/245/2014), sub acest aspect apelul este inadmisibil. Instanța a arătat în cuprinsul hotărârii ( paragraful final, fila 5 ) că a respins cererea conexă ca neîntemeiată. A omis într-adevăr instanța să menționeze acest aspect în dispozitivul sentinței, dar pentru lămurirea acestei situații pârâtul avea deschisă procedura prevăzută de art. 442 N Cod proc.civ.,
Instanța de apel urmează a respinge și criticile apelantului vizând fondul cauzei. Prin soluția pronunțată, Judecătoria Iași a avut în vedere protejarea interesului superior al minorului pe care l-a corelat cu anchetele sociale depuse și cu toate celelalte probe administrate în dosar.
Hotărâtoare în soluționarea litigiului a fost și audierea în Camera de Consiliu a minorului în urma căreia instanța a constatat că minorul a fost puternic influențat de tatăl său care nu a impus distincția necesară între problemele de cuplu și relația copil părinte ajungându-se ca minorul să facă judecăți de valoarea asupra mame sale, nespecifice vârstei.
Instanța în mod corect a reținut faptul că pârâtul creează tensiuni între copil și mamă, și că nu permite accesul mamei la minor.
Potrivit probelor administrate, instanța a interpretat acțiunile pârâtului ca uzurpatoare ale relației mamă copil și a apreciat că se impune stabilirea locuinței minorului la mamă, în contextul în care legătura acestuia cu mama riscă să fie iremediabil afectată din cauza influenței negative a tatălui. Același comportament abuziv al tatălui continuă și în prezent și afectează starea minorului creîndu-i sentimente confuze.
Prin răspunsul al întâmpinare, apelantul T. C. I. a reiterat susținerea potrivit căreia mama minorului nu a cerut niciodată ca domiciliul minorului să fie stabilit în Iași, ci în Suceava, acolo unde aceasta are și domiciliul și locul de muncă. Mai mult, reședința din Iași, este închiriată de către apelant sub forma unei locuințe de serviciu. Faptul că intimata mai locuiește în Iași, la această adresă, se face cu acordul apelantului. A mai precizat apelantul că este de acord cu respectarea interesului superior al minorului, dar instanța a lăsat o incertitudine asupra titularului dreptului de folosință asupra imobilului unde a fost stabilit domiciliul minorului. Domiciliu minorului trebuie să fie în Iași însă la domiciliul tatălui care este titularul dreptului de folosință asupra celor două camere de cămin.
Intimata nu deține nici un drept de folosință asupra imobilului. Aspectele invocat sunt chestiuni de fond care presupun reanalizarea probatoriului administrat în cauză în calea de atac și nu pe calea cererii de îndreptare materială a hotărârii. Pe fond, apreciază apelantul că singurul care poate să-i ofere la acest moment minorului o locuință în Iași, este tatăl.
La termenul de judecată din data de 21.04.2015 intimata T. M. A. a formulat și depus apel incident împotriva sentinței civile nr._/3.11.2014 a Judecătoriei Iași în temeiul disp. art. 472 NCPC.
Apelantul T. C. a solicitat respingerea ca tardivă a cererii de apel incident.
Prin încheierea motivată din data de 21.04.2015 instanța a respins ca tardiv apelul incident.
Părțile au depus la dosar înscrisuri.
Analizând legalitatea și temeinicia soluției civile recurate, motivele de apel invocate și dispozițiile legale aplicabile, Tribunalul constată nefondat apelul promovat în cauză.
Principiul interesului superior al copilului este consacrat în legislația internă în cuprinsul Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului cât și în cuprinsul Noului cod civil ( art. 263) . Acest principiu impune ca, orice măsură luată în privința minorului, să aibă în vedere cu prioritate nevoile de dezvolte fizice, psihologice, de educație și sănătate, de securitate, stabilitate și apartenență la o familie.
În cazul de față Tribunalul constată că prima instanță nu a pronunțată o ulta sau extrapetita când a stabilit locuința minorului la mamă în Iași, .. 32, ., ., chiar dacă în cererea de chemare în judecată se indică locuința acesteia din Suceava.
În cauzele care îi privesc pe minori, interesul superior la minorului trebuie privit din prisma tuturor elementelor indicate mai sus, iar principiul disponibilității consacrat de art. 9 NCPC și aprecierea de plus( extra) petita se subordonează în mod imperios acestui interes.
Astfel în literatura de specialitate s-a apreciat că instanța de divorț nu săvârșește o plus petita dacă acordă, în limitele stabilite de lege, o pensie de întreținere mai mult decât solicitase reclamantul ( (I. S. J. N. 11/1964) . De asemenea, în alte cazuri instanțele au stabilit că nu există o plus petita dacă instanța a acordat reclamantului o altă modalitate de vizitare a minorului decât cea care fusese solicitată întrucât s-a ținut cont cu prioritate de interesul superior al copilului ( cauza M. O. D. împotriva României ) neputându-se invoca astfel nelegalitatea hotărârii.
În cauză, reclamanta T. M. a formulat pe calea ordonanței președințiale o cerere privind stabilirea domiciliului la mamă, în localitatea Suceava, dar arătând și aspectul că dispune de posibilitatea de a locui în Iași, în același imobil ( de fapt chiar la același etaj ) cu pârâtul reclamant T. C., tatăl copilului și soțul său. Din actele dosarului a rezultat că două zile pe săptămână mama copilului are deplasări în localitatea Suceava unde își are locul de muncă ( fiind lector universitar la Facultatea de Științe ale Educației „Ș. cel M.”), în acest interval de timp copilul fiind îngrijit de către tatăl său care locuiește la apartamentul nr. 68 din același imobil. Se constată faptul că minorul beneficiază de prezența ambilor părinți nefiind nevoit să fie transportat de la un părinte la altul. E benefic pentru dezvoltarea copilului faptul că părinții locuiesc atât de aproape unul de altul cât și faptul că ambii părinți sunt preocupați de îngrijirea și educarea lui.
Pe lângă această preocupare, părinții trebuie să aibă înțelegerea necesară de a-l plasa pe minor în afara problemelor lor de cuplu și de a nu exercita influențe și presiuni de natură a-l determina „ să aleagă” pe unul dintre ei cu excluderea evidentă a celuilalt .
Copilul are nevoie de ambii părinți, iar dacă un „străin” ( psiholog, asistent social, magistrat) „înțelege” acest lucru cu atât mai mult trebuie să-l înțeleagă părintele său. Părinții sunt datori să pună interesul copilului înaintea celui propriu.
Din acest punct de vedere constată Tribunalul că instanța de fond a apreciat corect că atitudinea tatălui a fost una de uzurpare a relației mamă copil, iar stabilirea locuinței ( în mod provizoriu ) la mamă este corectă în contextul în care legătura copilului cu mama riscă să fie iremediabil afectată din cauza influenței negative a tatălui.
În ceea ce privește nepronunțarea de către prima instanță asupra cererii de ordonanță președințială formulată de către T. C. I. ( din dosarul conex nr._/245/2014), acesta nu poate constitui un motiv de nulitate a hotărârii, pârâtul având la îndemână procedura prevăzută de NCPC – art 442 -447, care se referă la „Îndreptarea, lămurirea și completarea hotărârii”.
Referitor la cheltuielile de judecată acestea au fost admise în mod evident pe principiul culpei procesuale prevăzut de art. 451 -453 NCPC, instanța de fond admițând cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta T. M..
Față de toate aceste considerente, Tribunalul va respinge ca vădit nefondat apelul promovat în cauză, păstrând sentința Judecătoriei Iași care este legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul promovat de apelantul T. C. -I. împotriva sentintei civile nr._/03.11.2014 pronunțată de Judecătoria Iasi, sentinta pe care o păstrează.
Definitivă
Pronuntata azi 04.06. 2015 si pusa la dispoziția parților prin mijlocirea grefei instanței
Președinte, S. F. | Judecător, M. M. | |
Grefier, E. D. B. |
Red. M.M. tehnored. B.E.D.
2 ex. /24.06.2015
Jud. fond C. D. B.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 624/2015. Tribunalul IAŞI | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 703/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
