Ordin de protecţie. Decizia nr. 1518/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1518/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 10-11-2015 în dosarul nr. 1518/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 10 Noiembrie 2015
Președinte - G. C.
Judecător - I. E. B.
Grefier - N. E.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1518/2015
Ministerul Public a fost reprezentat prin
PROCUROR – C. A.
Pe rol fiind pronunțarea apelului formulat de reclamanta N. C. – C. împotriva sentinței civile nr. 906/06.10.2015 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul B. V., având ca obiect ordin de protecție .
Cauza a rămas în pronunțare în ședința publică din data de 09.11.2015 susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru azi, 10.11.2015, când,
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 906 din 06.10.2015 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
„Respinge cererea de emitere a ordinului de protecție formulată de către reclamanta N. C. C., CNP_, cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat C. U., situat în mun. Iași, .. 24, .. D, parter, jud. Iași în contradictoriu cu pârâtul B. V., CNP_, cu domiciliul în mun. Iași, .. 17, ., ., ca neîntemeiată.
Dispune achitarea onorariului pentru avocat din oficiu, C. A., conform delegației nr._ emisă de Baroul Iași la data de 25.05.2015, în cuantum de 200 lei.
Obligă reclamanta să restituie Statului Român suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru pârât.”
Pentru a se pronunța în acest sens prima instanță a reținut:
„Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 12.05.2015 sub nr._ reclamanta, N. C. C., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B. V., emiterea unui ordin de protecție prin care să se dispună limitarea dreptului de folosință al pârâtului doar asupra unei părți a locuinței comune, astfel încât pârâtul să nu vină în contact cu victima, obligarea pârâtului agresor la păstrarea unei distanțe minime față de victimă, obligarea acestuia la păstrarea unei distanțe minime determinate față de copii victimei sau față de alte rude ale acestuia, obligarea pârâtului agresor la păstrarea unei distanțe minime determinate față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate, interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima, obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute.
În motivare, reclamanta a învederat instanței de judecată că părțile din cauză au locuit împreună timp de un an și șapte luni, în ca calitate de concubini. Din relația părților s-a născut minora B. S. M. în vârstă de 10 luni.
A arătat reclamanta că după nașterea minorei, pârâtul a început să aibă un comportament deviant în sensul că a început să sustragă diverse sume de bani din casa unde părțile locuiau. Reclamanta a susținut că imobilul de la adresa acesteia de domiciliu cât și locuința în care părțile au stat în marea majoritate a timpului sunt bunurile proprii ale acesteia.
Reclamanta a învederat instanței de judecată că pârâtul are mania jocurilor de noroc iar pentru a-și procura banii necesari, acesta a recurs la fapte cu conotații penale. S-a susținut că în anul 2014, cu o săptămână înainte de sărbătorile de Paști, pârâtul a venit acasă, a luat cardul bancar al reclamantei, a retras fără voia acesteia suma de_ lei, a furat toate bijuteriile de aur din casă, motiv pentru care reclamanta a formulat plângere penală.
Ca urmare a acestor fapte, reclamanta i-a solicitat pârâtului să părăsească locuința, moment în care au început violențele verbale, amenințările, teroarea psihologică, vizitele neanunțate, refuzul de a părăsi proprietățile reclamantei, acțiunile în forță de a intra în casă sau pe teren prin escaladarea împrejmuirii, scandaluri generate de insistențele reclamantei de a pleca.
În drept, cererea s-a întemeiat pe dispozițiile Legii 217/2003, pentru prevenirea si combaterea violenței în familie.
În dovedire, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și martori.
La cerere, au fost anexate în copie conform cu originalul, înscrisuri.
Pârâtul, legal citat, cu mențiunea formulării întâmpinării nu a depus acest act și, prezent în instanța la termenul din 28.07.2015, nu a formulat cerere de probe.
În cauză a fost încuviințată proba cu înscrisuri, martori pentru ambele părți și s-a încuviințat din oficiu efectuarea unei anchete psihosociale la domiciliul reclamantei.
La dosar a fost înaintată ancheta socială efectuată în cauză și atașată la filele 37-38.
S-au emis adrese, la solicitarea reclamantei, către P. de Poliție al Comunei M., răspunsul fiind atașat la dosar la filele 62-64.
În cadrul probei testimoniale a fost audiat martorul Papuțoaia D., martor înlocuit la termenul din 28.07.2015, declarația acestuia fiind atașată la dosar la fila 52.
În ședința publică din data de 05.10.2015, reclamanta, prin apărător a învederat că măsurile ce se solicită a fi luate față de pârât sunt: să se dispună obligarea pârâtului agresor la păstrarea unei distanțe minime față de victimă, obligarea acestuia la păstrarea unei distanțe minime determinate față de copii victimei sau față de alte rude ale acestuia, obligarea pârâtului agresor la păstrarea unei distanțe minime determinate față de reședința, locul de muncă a persoanei protejate, interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima.
S-au depus la dosar înscrisuri în copie conform cu originalul.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217 din 22 mai 2003 (*republicata și actualizată*) pentru prevenirea si combaterea violenței în familie, persoana a cãrei viațã, integritate fizicã sau psihicã ori libertate este pusã în pericol printr-un act de violențã din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlãturãrii stãrii de pericol, sã emitã un ordin de protecție, prin care sã se dispunã, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre urmãtoarele mãsuri - obligații sau interdicții …
În conformitate cu dispozițiile art. 5 din același act normativ, se stabilește că în sensul prezentei legi, prin membru de familie se înțelege: a) ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin adopție, potrivit legii, astfel de rude; b) soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție; c) persoanele care au stabilit relații asemãnãtoare acelora dintre soți sau dintre pãrinți și copii, în cazul în care conviețuiesc; d) tutorele sau altã persoanã care exercitã în fapt ori în drept drepturile fațã de persoana copilului; e) reprezentantul legal sau altã persoanã care îngrijește persoana cu boalã psihicã, dizabilitate intelectualã ori handicap fizic, cu excepția celor care îndeplinesc aceste atribuții în exercitarea sarcinilor profesionale.”
Mai mult, prevederile articolului 3 din Legea 217/2003 stabilesc că, în sensul prezentei legi, violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale sau psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.
În cauză, instanța reține că părțile au avut o relație de concubinaj de un an și 7 luni, astfel cum susține reclamanta în cerere, relație din care s-a născut minora B. S. M. la data de 27.05.2014 (potrivit certificatului de naștere de la fila 10), că acestea au locuit împreună până în anul 2014, în jurul sărbătorilor de P., când pârâtul, la insistențele reclamantei a părăsit locuința comună iar relația lor de concubinaj s-a încheiat, fapte necontestat de către pârât și pe care instanța le reține ca fiind dovedite, potrivit dispozițiilor art. 255 alin. 2 C. pr. Civ.
Instanța va verifica dispozițiile cuprinse în litera c a art. 5 din Legea nr. 217/2003, care se refera la concubini. Analizând din punct de vedere literar textul amintit, s-a reținut că verbele folosite în acest text sunt utilizate la timpul trecut și, respectiv, prezent. Mai exact, când legiuitorul se referă la persoanele cu relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii folosește verbul la timp perfect compus iar când se referă la conviețuirea lor folosește verbul la timpul prezent, respectiv "conviețuiesc". Pentru ca reclamanta din prezenta cauză să aibă calitate procesual activă ar trebui sa fie îndeplinite două condiții cumulative: 1) să fi stabilit cu reclamanta relații asemănătoare celor dintre soți, condiție îndeplinită în cauza și 2) conviețuirea să fie actuală, condiție neîndeplinită în cauză, conform susținerilor părților.
Cele reținute anterior, sunt întărite de modul în care legiuitorul, referindu-se la situația dintre soți la litera b din art. 5 din legea 217/2003, folosește pentru a defini noțiunea de membru de familie următoarea formulare: "soțul /soția si sau fostul soț/fosta soție". Este ușor de observat că prin tehnica legislativă folosita, legiuitorul, definind noțiunea de membru de familie cu privire la persoanele ce la un moment dat s-au căsătorit, nu mai folosește ca în cazul situației concubinilor sintagma finală "în cazul în care conviețuiesc". În consecință, dacă legiuitorul ar fi dorit ca sfera subiectelor active, respectiv, pasive ale acțiunii de emitere a unui ordin de protecție să includă și foștii concubini, ar fi folosit ca în cazul soților noțiunile de "fost/fosta" or, ar fi folosit verbul a conviețui la formele de perfect compus și prezent alternativ, respectiv " au conviețuit/conviețuiesc". Astfel, este evident că reclamanta în cauză nu are calitate procesual pasivă cât timp nu mai conviețuiește cu pârâtul, legiuitorul reglementând expres situațiile pe care le-a apreciat ca fiind supuse domeniului de aplicare a noțiunii de membru de familie cu privire la alte categorii de persoane, chiar dacă legătura dintre persoane nu mai este actuală, prin folosirea noțiunii de "fost/fostă".
Prin urmare, având în vedere că ordinul de protecție constituie un mijloc procedural aflat la dispoziția unui membru de familie împotriva altui membru de familie care se face vinovat de săvârșirea unei acțiuni sau inacțiuni prin care se provoacă sau se poate provoca un prejudiciu sau suferințe astfel cum sunt ele descrise în cuprinsul dispozițiilor art. 3 alin. 1 din Legea 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie iar între părți nu există relații, astfel cum sunt ele reglementate în prevederile art. 5 din actul normativ menționat anterior, despărțirea acestora datând din primăvara anului 2014, instanța urmează a respinge cererea de emitere a ordinului de protecție formulată de către reclamanta N. C. C., în contradictoriu cu pârâtul B. V., ca neîntemeiată.
În ceea ce privește onorariul apărătorului din oficiu pentru pârât, instanța va dispune achitarea onorariului pentru avocat din oficiu C. A., conform delegației nr._ emisă de Baroul Iași la data de 25.05.2015, în cuantum de 200 lei, cu obligarea reclamantei să restituie Statului Român suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru pârât.”
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal reclamanta N. C. C. care admiterea apelului, modificarea sentinței apelate, iar pe fond admiterea cererii de instituire a unui ordin de interdicție față de pârâtul B. V..
Consideră că au fost demonstrate toate susținerile referitoare la atitudinea pârâtului, solicitând ca toate probele administrate în fața primei instanțe să fie reevaluate și să se constate că există o stare de pericol ce o îndreptățește să beneficieze de minima protecție oferită de dispozițiile legale în materia ordinului de protecție.
Pârâtul, legal citat nu a depus întâmpinare, dar prin apărător a solicitata respingerea apelului și menținerea hotărârii primei instanțe ca legală și temeinică.
Verificând stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță pe baza probelor administrate in relație cu criticile formulate prin cererea de apel și apărările expuse in întâmpinare in condițiile art. 479 Cod pr.,civilă Tribunalul constată fondat apelul pentru motivele ce succed.
Prin adresată primei instanțe reclamanta N. C. C. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B. V., emiterea unui ordin de protecție prin care să se dispună limitarea dreptului de folosință al pârâtului doar asupra unei părți a locuinței comune, astfel încât pârâtul să nu vină în contact cu victima, obligarea pârâtului agresor la păstrarea unei distanțe minime față de victimă, obligarea acestuia la păstrarea unei distanțe minime determinate față de copii victimei sau față de alte rude ale acestuia, obligarea pârâtului agresor la păstrarea unei distanțe minime determinate față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate, interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima, obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute.
În cauză, Tribunalul reține că părțile au avut o relație de concubinaj de un an și 7 luni, astfel cum susține reclamanta în cerere, relație din care s-a născut minora B. S. M. la data de 27.05.2014, că acestea au locuit împreună până în anul 2014, în jurul sărbătorilor de P., când pârâtul, la insistențele reclamantei a părăsit locuința comună iar relația lor de concubinaj s-a încheiat,.
Analizând soluția primei instanțe cu privire la aspectul că reclamanta nu este beneficiara protecției oferite de Legea nr. 217/2003, Tribunalul constată că aceasta este nelegală pentru următoarele considerente:
Prin Legea nr. 217/2003 a fost creat un instrument de protecție al persoanelor care sunt victime ale violenței în familie si care pot astfel, beneficia de protecție în scopul garantării integrității și libertății personale, atât fizice cât și psihice, față de agresor.
În acest caz, cercul în care victima și agresorul se încadrează este unul prestabilit, calificat de legiuitor sub noțiunea de „membru de familie”, fără însă a stabili limitativ aplicabilitatea ordinului de protecție la cadrul familial așa cum a fost stabilit de legea civilă în genere, ci la un cadru extins ce are în vedere persoane care conviețuiesc.
În textul art. 5 legiuitorul definește noțiunea de membru de familie conferindu-i un înțeles special și extensiv față de legea civilă în general, și anume :• ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin adopție, potrivit legii, astfel de rude;• soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție;• persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc;• tutorele sau altă persoană care exercită în fapt sau în drept drepturile față de persoana copilului;• reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijește persoana cu boală psihică, dizabilitate intelectuală sau handicap fizic, cu excepția celor care îndeplinesc aceste atribuții în exercitarea sarcinilor profesionale.
Se observă astfel că legiuitorul extinde noțiunea de membru de familie chiar și asupra unor persoane care nu au astfel de legături cu victima, tocmai în vederea conferirii unei protecții sporite față de toți cei care conviețuiesc cu sau fără existența unor raporturi de rudenie ori afinitate.
Cu toate că în dreptul nostru, de regulă, nu se conferă efecte juridice relațiilor care nu îmbracă o formă prevăzută de lege (căsătorie, rudenie), așa cum rezultă și din cuprinsul art. 277 NCC care interzice și nu echivalează alte forme de conviețuire în afară de căsătorie, ordinul de protecție se referă și la aceste categorii de persoane. În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care, în interpretarea art. 8 din Convenție referitor la viața privată, recunoaște nu numai relațiile de natură biologică ci și relațiile de ordin afectiv în baza cărora se creează raporturi asemănătoare celor de familie.
Prin urmare, disp. art. 5 din Legea nr. 217/2003, republicată, trebuie interpretată în sensul că prin membru de familie se înțelege și „persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc” ,adică acele persoane care au avut o relație de concubinaj, aceștia având o relație asemănătoare aceleia dintre soți.
Sintagma „ care conviețuiesc„ nu trebuie interpretată în sensul că legiuitorul a instituit cerința ca victima să conviețuiască cu agresorul la data solicitării ordinului de protecție, o asemenea condiție fiind greu de îndeplinit in condițiile în care, intre cele doua părți exista relații tensionate, conflictuale care determină de cele mai multe ori victima să-și părăsească locuința.
Legiuitorul a stabilit in art. 5 lit. c faptul ca protecția conferită de lege se extinde și asupra celor care s-au aflat la un moment dat într-o relație de concubinaj, indiferent dacă la data solicitării ordinului de protecție mai conviețuiau sau nu împreuna, sintagma arătată în precedent fiind destinată să definească în mod clar categoria de persoane ce intra sub incidenta art. 5 lit. c, respectiv a concubinilor.
O alta interpretare ar fi de natură să excludă din sfera de protecție a legii o categorie importantă de persoane, deși relațiile pe care acestea le-au stabilit au natura unor relații de familie, în interpretarea art. 8 din Convenție recunoscându-se relațiile de ordin afectiv în baza cărora se creează raporturi asemănătoare celor de familie.
Prin urmare, soluția adoptata de către instanța de fond, de respingere a cererii de emitere a unui ordin de protecție, pe aceste considerentul că părțile nu mai conviețuiesc este nelegală si este rezultatul unei interpretări greșite a legii.
In ce privește fondul cauzei, Tribunalul constata ca cererea formulata de către reclamanta a fost dovedita, in condițiile in care susținerile acesteia au fost confirmate de către martora audiată in cauza, care a asistat personal la împrejurări petrecute anterior și după sărbătorile de Paști, in care reclamanta a fost amenințată și lovită de pârât, acesta distrugându-i portiera de la mașină, aspectele fiind reclamate la P. de Poliție M. conform plângerii înregistrată la data de 17.04.2015. De asemenea, instanța de apel, reține că acest comportament agresiv dinainte de sărbătorile de Paști a avut loc la domiciliul reclamantei și în prezența minorei părților, fiind repetat și la locul de muncă al reclamantei.
Prin urmare, având in vedere gravitatea faptei comise de către pârât, respectiv lovire, amenințarea și distrugerea bunurilor reclamantei, creează convingerea instanței că reclamanta se află . pericol ce impune adoptarea unor masuri de protecție, astfel cum au fost stabilite prin Legea 217/2003 actualizata.
Legea definește în art. 2 alin. (1) înțelesul juridic al conceptului de violență în familie ca reprezentând "orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate", pentru ca în alin. (2) al aceluiași articol noțiunea să se completeze dispunându-se că reprezintă violență în familie și "împiedicarea femeii de a-și exercita drepturile și libertățile fundamentale".
Așadar, instanța constată că reclamanta din prezenta cauză este supusă unor forme de violenta verbala prin folosirea amenințărilor, unei violente psihologice prin provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică si nu în ultimul rând unei violente fizice.
Urgența măsurii se impune pentru înlăturarea stării de pericol creată de către pârât pentru securitatea personală a reclamantei, respectiv refacerea echilibrului emoțional al minorei, a securității domiciliului reclamantei, măsură stabilirea unei distanțe minime intre parat și reclamantă având rolul de a înlătura pericolul recidivei stărilor de fapt sancționate in cauză.
In privința măsurilor ce se vor dispune Tribunalul va avea in vedere împrejurarea cumulul formelor de violență conduce la agravarea efectelor lor asupra reclamantei și minorei și obligă la acordarea măsurilor de protecție pe o durata maximă prevăzută de lege, adică 6 luni, și obligarea la păstrarea unei distanțe minime de 100 metri.
Cu privire la măsurile deinterzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima și obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute, instanța de apel apreciază că prima măsură nu se impune având în vedere că nu s-a demonstrat un comportament necorespunzător al pârâtului prin contactarea reclamantei, măsura nefiind necesară în contextul impunerii păstrării unei distanțe minime, iar pentru cea de a doua măsură reclamanta a renunțat la solicitarea de a se dispune această măsură, în prima fază procesuală.
Față de toate cele reținute, Tribunalul urmează a admite apelul declarat de către reclamanta N. C. C. împotriva sentinței civile nr. 906 din 06.10.2015 pronunțată de Judecătoria Iași, pe care o schimbă o va schimba în tot.
Va admite în parte cererea formulată de către reclamanta N. C. C., CNP_, cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat C. U., situat în mun. Iași, .. 24, .. Iași în contradictoriu cu pârâtul B. V., CNP_, cu domiciliul în mun. Iași, .. 17, ., .,
Va emite Ordin de protecție cu privire la persoana victimei N. C. C. cu următoarele măsuri:
1.Va obliga pârâtul B. V. să păstreze o distanță minimă de 100 m față de victima N. C. C. pe durata a 6 luni de la data emiterii ordinului.
2.Va obliga pârâtul B. V. să păstreze o distanță minimă de 100 m față de minora B. S. M. născută la data de 27.05.2014 pe durata a 6 luni de la data emiterii ordinului.
3Va obliga pârâtul B. V. să păstreze o distanță minimă de 100 m față de domiciliul victimei N. C. C. situat în Iași, Șoseaua N., nr. 89, ., ., jud. Iași și locuința din localitatea Horpaz, jud. Iași pe durata a 6 luni de la data emiterii ordinului.
4. Va obliga pârâtul B. V. să păstreze o distanță minimă de 100 m față de locul de muncă al victimei N. C. C. pe durata a 6 luni de la data emiterii ordinului.
Onorariile din oficiu ale apărătorilor C. A. în cuantum de 200 lei conform delegației_/25.05.2015 și Zorila C. în cuantum de 260 lei conform delegației_/28.10.2015 vor fi suportate din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Va lua act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de către reclamanta N. C. C. împotriva sentinței civile nr. 906 din 06.10.2015 pronunțată de Judecătoria Iași, pe care o schimbă în tot.
Admite în parte cererea formulată de către reclamanta N. C. C., CNP_, cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat C. U., situat în mun. Iași, .. 24, .. D, parter, jud. Iași în contradictoriu cu pârâtul B. V., CNP_, cu domiciliul în mun. Iași, .. 17, ., jud. Iași,
Emite Ordin de protecție cu privire la persoana victimei N. C. C. cu următoarele măsuri:
1.Obligă pârâtul B. V. să păstreze o distanță minimă de 100 m față de victima N. C. C. pe durata a 6 luni de la data emiterii ordinului.
2.Obligă pârâtul B. V. să păstreze o distanță minimă de 100 m față de minora B. S. M. născută la data de 27.05.2014 pe durata a 6 luni de la data emiterii ordinului.
3Obligă pârâtul B. V. să păstreze o distanță minimă de 100 m față de domiciliul victimei N. C. C. situat în Iași, Șoseaua N., nr. 89, ., ., jud. Iași și locuința din localitatea Horpaz, jud. Iași pe durata a 6 luni de la data emiterii ordinului.
4. Obligă pârâtul B. V. să păstreze o distanță minimă de 100 m față de locul de muncă al victimei N. C. C. pe durata a 6 luni de la data emiterii ordinului.
Onorariile din oficiu ale apărătorilor C. A. în cuantum de 200 lei conform delegației_/25.05.2015 și Zorila C. în cuantum de 260 lei conform delegației_/28.10.2015 vor fi suportate din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Ia act de faptul că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.11.2015.,
Președinte, G. C. | Judecător, I. E. B. | |
Grefier, N. E. |
Red./Tehnored.C.G.
5ex./11.11.2015
Jud. fond: C. L. M. Ș.
| ← Evacuare. Decizia nr. 1678/2015. Tribunalul IAŞI | Tutelă - autorizări date tutorelui. Decizia nr. 827/2015.... → |
|---|
