Ordin de protecţie. Decizia nr. 732/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 732/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 25-05-2015 în dosarul nr. 732/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 25 Mai 2015
Președinte - D. M.
Judecător - A. M. C.
Grefier - O. S.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 732/2015
Ministerul Public a fost reprezentat prin
PROCUROR – A. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelantul S. V. în contradictoriu cu intimata S. S., având ca obiect ordin de protecție .
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat apelantul, personal și asistat de avocat Zuza A. L., cu împuternicire avocațială la dosar (fila 5), și intimata, prin mandatar H. L., și prin avocat desemnat din oficiu, A. A., care depune delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că la fila 30 dosar fond se află procura judiciară prin care intimata S. S. a împuternicit-o pe d-na H. L. pentru a o reprezenta inclusiv în prezenta cauză. Reține calitatea de mandatar a d-nei H. L. pentru intimată, care nu este incompatibilă și cu prezența d-nei avocat A., în calitate de apărător din oficiu.
Mandatar H., pentru intimată, precizează că este de acord și cu prezența d-nei avocat desemnate din oficiu pentru intimată.
Avocat Zuza, pentru apelant, depune la dosarul cauzei un extras de pe portalul Judecătoriei Iași cu privire la soluția pronunțată în dosarul nr._/245/2014 la data de 21.05.2015, căsătoria părților fiind desfăcută prin divorț prin acord. Precizează că nu mai are alte solicitări.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de apel.
Avocat Zuza, pentru apelant, solicită admiterea apelului, apreciind că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică. Precizează că situația de fapt dintre părți este diferită de cea reținută de prima instanță, apelantul și intimata petrecând timp unul cu celălalt, și împreună cu copilul lor minor, ocazional intimata cerând ajutorul apelantului pentru diferite reparații la domiciliu sau material. În cele trei luni de la instituirea ordinului de protecție, părțile s-au întâlnit la solicitarea intimatei. Chiar dacă părțile au divorțat, căsătoria acestora nemaiputând continua din cauza neînțelegerilor existente, motivele pentru care s-a promovat prezenta acțiune sunt cu totul altele. În realitate, fiica dintr-o altă căsătorie a intimatei a revenit în țară și nu are unde locui, în plus având și anumite probleme medicale, iar intimata a introdus această acțiune pentru a-l înlătura pe apelant din apartament, pentru ca fiica sa să poată locui cu ea. Apelantul s-a opus acestui fapt, având în vedere că fiica intimatei este majoră și este căsătorită într-un alt stat, considerând că aceasta putea să își găsească o altă locuință și nu să vină în locuința comună a părților, care este destul de mică. Mai arată că și desfacerea căsătoriei dintre părți s-a realizat amiabil, din culpa ambelor părți, deși inițial se solicitase desfacerea din culpă exclusivă. Instanța de fond nu a analizat corespunzător probele administrate la dosar. Astfel, din înscrisurile depuse rezultă că și apelantul a apelat de câteva ori Poliția, întrucât intimata nu-i permitea accesul în locuință. Aceste lucruri se întâmplau de obicei după termenele de judecată, atât în prezentul dosar, cât și în dosarul de divorț, momente în care existau replici mai acide între părți și intimata se răzbuna pe apelant în acest mod. Într-una dintre fișele intervenției la eveniment chiar s-a consemnat de către organul de poliție că nu s-a putut discuta cu intimata, aceasta nedeschizând nici măcar ușa. Instanța de fond a ținut cont de o anchetă socială în care s-a consemnat declarația copilului intimatei dintr-o altă căsătorie. În opinia apelantului, acesta este un copil-problemă, care nu frecventează școala, și a declarat împotriva apelantului întrucât acesta a încercat, chiar dacă nu era tatăl natural al minorului, să îl aducă pe calea cea bună. Avocat Zuza, pentru apelant, precizează că a încercat să discute cu părțile pentru ca acestea să ajungă la o înțelegere, pentru binele copiilor, însă d-na S. nu a colaborat, continuând să-i reproșeze apelantului nemulțumiri din trecut. Consideră că nu există niciun motiv pentru ca apelantul să fie îndepărtat din locuința comună, aceasta fiind doar o modalitate a intimatei de a-l șicana. Nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
La interpelarea instanței, apelantul, personal, precizează că imobilul este cumpărat de ambii soți, în timpul căsătoriei, și încă nu s-a introdus o acțiune de partajare a acestuia.
D-na H., mandatara intimatei, arată că urmează a se promova și o acțiune de partaj, în realitate această locuință fiind cumpărată din banii intimatei, proveniți dintr-un partaj anterior. Solicită respingerea apelului formulat de Silverstru V.. Arată că, în ceea ce privește relațiile dintre părți, hotărârea de divorț este definitivă. Arată că și în prezent, apelantul este extrem de violent, atât verbal cât și fizic, față de toți membrii de familie. Acesta a bătut-o atât pe intimată, cât și pe copii, inclusiv pe minora rezultată din căsătoria părților. În privința minorului R. D., nu trebuie confundată cauza cu efectul: minorul a ajuns într-o stare de depresie și de suprasolicitare nervoasă pentru că apelantul avea un comportament inadecvat în familie. Apelantul nu a avut loc de muncă, intimata fiind cea care întreținea întreaga familie. Când a fost chemată Poliția pentru că intimata nu îi permitea accesul în locuință, în realitate acesta era înarmat cu un cuțit și este bine că intimata a avut prezența de spirit să nu îl lase înăuntru. La interpelarea instanței, d-na H. precizează că nu este de acord ca apelantul să revină în locuință chiar și după expirarea ordinului de protecție. Precizează că locuința practic reprezintă o cameră de cămin, este mică, și acolo locuiește intimata împreună cu copiii, inclusiv fiica sa din altă căsătorie, care este bolnavă, mama sa dorind să o ajute. Nu acesta este însă motivul solicitării ordinului de protecție, întrucât conduita apelantului era preexistentă acestei împrejurări.
Avocat A., pentru intimată, solicită respingerea apelului și păstrarea sentinței Judecătoriei Iași ca legală și temeinică. În baza art. 26 din Legea nr. 217/2003, așa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, s-a reținut că apelantul este o persoană violentă care pune în pericol viața și integritatea fizică și psihică atât a intimatei, cât și a minorei rezultate din căsătoria părților.
Reprezentantul Ministerului Public, procuror A., solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii primei instanțe, care a făcut o corectă interpretare a probelor administrate.
În replică, avocat Zuza, pentru apelant, precizează că această măsură a ordinului de protecție trebuie luată nu în baza unor indicii, ci în baza unor probe clare, care să contureze ideea că apelantul prezintă un pericol. Ori la dosar nu există nicio plângere penală împotriva acestuia, nefiind suficiente apelurile către Poliție în situațiile în care părțile ajungeau să se certe. În plus, este cunoscut că intimata are probleme de ordin psihic, având repetate internări la spitalul de psihiatrie, certurile fiind uneori provocate de aceasta. Mai arată că intimata nu i-ar mai solicitat apelantului prezența și ajutorul dacă acesta ar fi reprezentat un pericol pentru familia sa. La interpelarea instanței, arată că nu cunoaște stadiul soluționării dosarului înaintat la P. cu privire la infracțiunea de amenințare.
Instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr. _, reclamanta S. S. a chemat în judecată pe pârâtul S. V., solicitând instanței emiterea un ordin de protectie împotriva acestuia.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că soțul său, persoana denunțată, recurge din ce în ce mai des la acte de violență extremă.
Arată reclamanta că actele de violență se manifestă prin agresiuni fizice, amenințări cu moartea, lovituri cu pumnul, amenințări cu cuțitul, bătăi asupra fiicei însărcinate, pe fondul consumului excesiv de alcool.
Se solicită luarea următoarelor măsuri prin ordinul de protecție: evacuarea pârâtului din locuința comună, obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă și față de copiii victimei, obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate, interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu victima.
Prin sentința civilă nr. 2505/19.02.2015 Judecătoria Iași a admis în parte acțiunea, a dispus pentru următoarele 6 luni de la pronunțarea hotărârii, evacuarea temporară a pârâtului S. V. din imobilul situat în Iași, ., tronson 1, .. O obligat pârâtul, în această perioadă, să păstreze o distanță minimă de 200 de metri față de reclamantă, față de copiii minori R. D. născut în data de 4.07.1998 și S. E. născută în data de 9 mai 2009, față de reședința acestora(Iași, ., tronson 1, ..) și locul de muncă al reclamantei (Universitatea Tehnică Gh A. Iași). A respins cererea de interzicere pentru pârât a oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu victima.
La pronunțarea acestei sentințe prima instanță a avut în vedere următoarele argumente:
,,Părțile din prezenta cauză sunt căsătorite din data 11 mai 2009, din căsătorie rezultând minora S. E. născută la data de 9 mai 2009.Reclamanta mai are trei copii rezultați dintr-o căsătorie anterioară, dintre care unul singur mai este minor- R. D., născut la data de 4.07.1998. Din ansamblul probatoriu administrat în cauză rezultă că pârâtul a avut pe tot parcursul căsniciei dar în special in ultimul timp, un comportament extrem de agresiv față de familia sa, în special asupra soției dar și asupra copiilor- atât al său propriu, E. cât și copiii vitregi- minorul R. D. și Deeb M. G. născută la data de 18.02.1989 Potrivit declarației martorului audiat pentru reclamantă și a înscrisurilor depuse, precum și din declarația minorului dată în Camera de Consiliu rezultă că pârâtul s-a manifestat prin violențe fizice și verbale constante la adresa soției și a copiilor. Au fost evocate mai multe episoade de violență fizică finalizate prin apelarea agentilor de poliție. A arătat reclamanta că nu a avut suficiente resurse financiare pentru a apela la un medic legist, însă din câteva înscrisuri medicale rezultă că în anul 2012 a fost internată în spital pentru investigarea unui sindrom vertiginos acut instalat în urma unui traumatism cranio-facial produs prin agresiune. Potrivit răspunsului la adresa instanței din 3.02.2015, în evidențele secției a V-a de Poliție au figurat două dosare penale unul din 2012, altul din 2012, înaintate la P. de pe lângă Judecătoria Iași în care partea vătămată figurează reclamanta, iar persoana reclamată figurează pârâtul. Totodată, se arată în adresă, că în cursul anului 2015 reclamanta a apelat de două ori la numărul de urgență 112, conform fișelor de intervenție anexate. Prin prisma probelor administrate, instanța și-a format convingerea că susținerile reclamantei sunt adevărate atât în ceea ce privește violența fizică și verbală asupra ei și a copiilor, fie ei minori sau majori, care au locuit la un moment dat cu părțile cât și în ceea ce privește . de natură psihologică prin amenințările repetate și prin prezența minorilor R. D. și E. S. la actele de agresiune fizică asupra mamei lor.
Notează instanța că declarația martorului propus de pârât nu reflectă adevărul, în primul rând din cauza inconsecvențelor în declarație, în al doilea rând deoarece aceste acte de violență, pe fondul consumului de alcoool s-au petrecut în familie, în lipsa unor martori oculari.
Potrivit art. 26 al.1 din Legea nr. 217 din 22 mai 2003 (*republicata*)
pentru prevenirea si combaterea violentei in familie ,,Persoana a cãrei viațã, integritate fizicã sau psihicã ori libertate este pusã în pericol printr-un act de violențã din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlãturãrii stãrii de pericol, sã emitã un ordin de protecție, prin care sã se dispunã, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre urmãtoarele mãsuri - obligații sau interdicții …,,
Din această dispoziție legală rezultă că pentru a fi admisă cererea de emitere a ordinului de protectie trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: urgența luării măsurii, caracterul vremelnic al măsurii luate, existenta unei forme de violenta exercitata de unul din membrii familiei . In cauza instanta constata ca sunt indeplinite conditiile anterior enumerate, fiind dovedita prin probele administrate violenta fizică și psihologică la care reclamanta a fost supusa de catre pârât precum și violența de natură fizică și psihologică asupra minorilor R. D. și S. E., atitudine de natura a concluziona că masurile solicitate de catre aceasta sunt, în parte, justificate. Urgența este de necontestat, având în vedere că în prezent reclamanta și minorii sunt practic lipsiți de folosința propriei locuințe și se impune luarea unor măsuri pentru a evita o vătămare iremediabilă a integrității acestora, fie ea de natură fizică sau psihică. Faptele reclamate prin cererea de emitere a acestui ordin de protecție, de altfel dovedite prin mijloacele de probă administrate constituie, cu certitudine, un pericol real și concret pentru integritatea fizică și psihică a reclamantei și a celor doi copii minori.
În ceea ce privește cererea de evacuare temporară a pârâtului din locuința comună, instanța urmează să o admită, pentru motivele indicate în paragrafele anterioare.
Capetele de cerere privind obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime (stabilită la 200 m.) determinate față de reclamantă, copiii minori, și reședința acestora, locul de muncă al reclamantei sunt apreciate de instanță ca justificate, pentru a impiedica exercitarea de catre parat a altor acte de violenta fizică și psihologică asupra victimelor și care s-ar putea solda cu consecinte mult mai grave.
Reține instanța că reclamanta nu a indicat unitatile de învățământ ale minorilor, astfel încât nu poate fi obligat pârâtul la păstrarea unei distanțe față de o unitate de învățământ nenominalizată.
În ceea ce privește interzicerea contactului telefonic sau prin corespondență, se constată că nu au fost administrate dovezi privind existența unei agresiuni provocată reclamantei de către pârât pe această cale,urmând a fi respins acest capăt de cerere’’.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul S. V. solicitând respingerea acțiunii; arată că reclamanta nu a făcut dovada unor acte de violență; existența unor plângeri penale nu duce la concluzia că pârâtul s-ar face și vinovat de faptele de care e acuzat. Unul din apelurile formate la serviciul de urgență a aparținut chiar pârâtului pentru că reclamanta a blocat ușa pe interior refuzând să permită accesul pârâtului. Reclamanta a refuzat să discute cu polițiștii care s-au prezentat la domiciliu. Prima instanță trebuia să verifice starea psihică a reclamantei care a fost internată de mai multe ori la Spitalul de psihiatrie Socola cu tulburări de comportament, schizofrenie. Majoritatea scandalurilor au fost provocate de reclamantă datorită stării ei de sănătate. Minorul R. D. a încercat să acrediteze ideea că pârâtul este violent întrucât pârâtul a încercat să îl educe, minorul rămânând repetent de 4 ori.
Prin întâmpinare S. S. a cerut respingerea apelului arătând că pârâtul a exercitat violențe verbale și fizice multă vreme asupra tuturor membrilor familiei. Spațiul în care locuiește familia este extrem de restrâns iar pârâtul prezintă un real pericol, fapt dovedit de declarația minorului, apelurile la poliție, ancheta socială, actele medicale, declarația minorei S. E.. Depresia de care suferă membrii familiei este consecința comportării violente a apelantului care nu are loc de muncă, consumă alcool.
În apel a fost administrată proba cu acte.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată că apelul nu este fondat urmând a fi respins pentru următoarele motive:
În mod corect a reținut prima instanță că pârâtul se face vinovat de exercitarea unor agresiuni verbale și fizice asupra reclamantei și membrilor familiei.
Astfel prima instanță a evaluat în mod corect probatoriu dosarului reținând că actele de violență rezultă nu doar din susținerile reclamantei dar și din actele medico-legale (biletul de ieșire din spital care face referire la un traumatism cranio-facial-agresiune, scrisoarea medicală referitoare la R. D. care atestă un abuz emoțional), din discuțiile purtate cu membrii familiei în cadrul anchetei sociale, din declarația minorului R. D., plângerile penale formulate împotriva pârâtului, fișele de intervenție a organelor de poliție la sesizările reclamantei, declarația martorului R. S..
Comportamentul agresiv al pârâtului, consumul excesiv de alcool face ca prezența acestuia alături de ceilalți membri ai familiei, care se simt abuzați fizic și emoțional, într-o cameră de cămin, să fie un focar pentru nașterea unor conflicte ce pot pune în pericol siguranța reclamantei și a celorlalți membri ai familiei, impunându-se în consecință, limitarea accesului pârâtului în locuință și limitarea legăturilor acestuia cu membrii familiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de pârâtul S. V. împotriva sentinței civile nr. 2505/19.02.2015 pe care o păstrează.
Obligă apelantul să plătească statului suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu (delegația nr._/25.05.2015, av. A. A.) desemnat pentru intimata S. S., sumă care va fi avansată către Baroul Iași din fondul special al Ministerului de Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.05.2015.
Președinte, D. M. | Judecător, A. M. C. | |
Grefier, O. S. |
Red.: M.D.
6 ex. / 11.06.2015
Judecător fond: P. V. Ș.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Hotărâre... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1070/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
