Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 700/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 700/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 700/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 19 Mai 2015
Președinte - M. A.
Judecător - C. A.
Grefier - I. B.
DECIZIA CIVILA Nr. 700/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelant G. P., apelant G. P. și pe intimat G. E. I., intimat R. M. -C., având ca obiect ordonanță președințială exercitarea autorității părintești; stabilire domiciliu minor; pensie de întreținere.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul ca s-a înaintata la dosar, de către apelanți, publicația prin care se face dovada citarii prin publicitate a intimatei G. E. I. și cerere prin care apelantul solicita judecata cauzei în lipsa părților.
Instanța, în temeiul art. 131 Cod procedură civilă constată că este competentă material, general și teritorial în soluționarea cauzei. Constată apelul formulat și motivat în termen, semnat, legal taxat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față.
Prin sentința civilă nr._/05.12.2014 Judecătoria Iași a respins ca inadmisibilă, cererea formulată de reclamantul G. P. în contradictoriu cu pârâta G. E. I..
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 03.06.2014 sub nr._ reclamantul G. P. a solicitat în contradictoriu cu pârâta G. E. I., pe calea ordonanței președințiale, exercitarea exclusivă a autorității părintești asupra minorului G. P. A., născut la data de 23.10.2009, stabilirea locuinței minorului la domiciliul lui și obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului, până la soluționarea cererii de divorț.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că s-a căsătorit cu pârâta la data de 28.08.2002 și după o perioadă au plecat să lucreze în străinătate. Minorul G. P. A. s-a născut la data de 23.10.2009 în Nicosia, Cipru, iar la o perioadă scurtă de timp a fost adus în România și îngrijit de bunica paternă. A precizat reclamantul că în anul 2013 s-au întors în România și au locuit împreună la domiciliul mamei reclamantului. În noaptea de 2 spre 3 ianuarie 2014 pârâta a plecat de acasă fără ca cineva din familie să știe și, când i-a telefonat, i-a spus că nu se va întoarce și nu o mai interesează căsătoria. Reclamantul a susținut că pârâta nu s-a mai interesat de copil.
În drept au fost invocate prevederile art.996, art.997 N.C.proc.civ., art.398 și art.499 C.civ.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat administrarea probelor prin înscrisuri și prin declarațiile martorilor. A depus la dosarul cauzei înscrisuri, în copie certificată.
Pârâta nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță, fiind citată prin publicitate.
Au fost încuviințate și administrate probele prin înscrisuri și prin declarațiile unui martor. A fost efectuată ancheta socială la domiciliul reclamantului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Din căsătoria părților a rezultat minorul G. P. A., născut la data de 23.10.2009, astfel cum rezultă din certificatul de naștere de la fila 7 din dosar.
Conform declarației martorei, mama reclamantului, în ianuarie 2014 pârâta a plecat de acasă fără niciun motiv. Părțile nu au avut discuții în contradictoriu și nici nu au avut probleme financiare, întrucât ambii au lucrat în străinătate, iar de copil s-a ocupat martora. În prezent, minorul se află în grija tatălui, a bunicii paterne și a unui nepot. De când a plecat, pârâta nu a mai luat legătura cu familia și nici cu minorul.
Din raportul de anchetă socială de la locuința reclamantului reiese că acesta locuiește împreună cu minorul și bunica paternă în casa proprietatea acesteia, formată din 3 camere, condițiile materiale fiind bune. Minorul este înscris la grădiniță, în grupa mijlocie.
Conform art.996 N.C.proc.civ., instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
În raport de aceste dispoziții legale, pentru a fi admisibilă, cererea de ordonanță președințială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții: aparența dreptului, caracterul provizoriu al măsurii solicitate a se lua pe această cale, existența unor cazuri grabnice și neprejudecarea fondului.
În ceea ce privește condiția urgenței măsurii solicitate, care trebuie să persiste pe toată durata procesului, până la pronunțarea hotărârii, instanța de fond a apreciat că aceasta nu este îndeplinită. Din probatoriul cauzei nu a rezultat existența unor împrejurări de fapt sau a unor fapte concrete abuzive, comise de către pârâtă, de natură să justifice necesitatea stabilirii pe calea ordonanței președințiale a modului de exercitare a autorității părintești asupra minorului și a locuinței acestuia. Faptul că pârâta a plecat de la domiciliul comun al părților și nu s-a mai interesat de minor din luna ianuarie 2014, nu reprezintă o situație care să reclame urgența în adoptarea măsurilor solicitate, nefiind de natură a conduce la pierderea unui drept în caz de întârziere sau de a produce o pagubă iminentă și care nu s-ar putea repara.
În consecință, având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art.996 N.C.proc.civ., instanța de fond a respins cererea reclamantului ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul G. P., considerând că hotărârea instanței de fond vine în contradicție cu dispozițiile privitoare la ocrotirea drepturilor minorilor așa cum este aceasta reglementată în legislația națională și comunitară, menționând că Noul Cod de procedură civilă stabilește condițiile de admisibilitate a unei astfel de cereri în art. 996.
Apelantul a subliniat faptul că cererea formulată avea trei capete și cel puțin două dintre ele: stabilirea domiciliului minorului la el și obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere acțiunea era și este total întemeiată.
Apelantul consideră că există aparență de drept, el fiind tatăl minorului; există o măsură provizorie solicitată, respectiv până la pronunțarea divorțului dintre părți și este îndeplinită și condiția necesității păstrării unui drept și, respectiv, prevenirea unei pagube.
Așa cum a constatat și instanța din ancheta socială, pârâta este plecată fără adresă, nu se interesează de copil, condiții în care legal este necesar să se stabilească domiciliul minorului la el, împrejurare necesară la ridicarea alocației de stat, a altor drepturi cuvenite copilului, înscrierea pentru asistență medicală și pentru măsuri educaționale.
A menționat că în prezent va trebui să aștepte până se va pronunța divorțul, ceea ce presupune o perioadă lungă de timp.
Apelantul a mai menționat că este evident că sunt afectate drepturile copilului, iar el este împiedicat să ia măsurile strict necesare în ceea ce privește minorul.
De asemenea, a menționat că, în ceea ce privește contribuția la întreținere, în loc să poată obține de îndată, contribuția se va încasa după mai multe luni, perioadă în care minorul are nevoie de îngrijire, alimentație, îmbrăcăminte, iar încasarea unei pensii după jumătate de an, retroactiv, nu acoperă necesitățile copilului.
Prin cererea de apel s-au solicitat probele cu înscrisuri și martori.
Pentru termenul acordat în cauză, apelantul a solicitat judecata în lipsă și admiterea apelului așa cum a fost formulat, făcând dovada citării intimatei pârâte prin publicitate.
Intimata G. E., a fost citată prin publicitate, nu a depus la dosar întâmpinare și nici nu s-a prezentat în instanță.
Analizând apelul de față, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea formulată în cauză, reclamantul G. P. a chemat-o în judecată pe pârâta G. E., solicitând, pe calea ordonanței președințiale, exercitarea exclusivă a autorității părintești asupra minorului G. P. A., născut la data de 23.10.2009, stabilirea locuinței minorului la domiciliul lui și obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului, până la soluționarea cererii de divorț.
Conform datelor din sistemul informatic ECRIS, cererea de divorț a părților înregistrată sub nr._ a fost anulată, fiind respinsă și cererea de reexaminare împotriva încheierii de anulare. Astfel, în prezent, pe rolul instanțelor, nu mai este înregistrată nici o cerere pendinte de divorț a părților.
Potrivit dispozițiilor art.996 din Noul Cod de procedură civilă, instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Așa cum a reținut și instanța de fond, pentru a fi admisibilă, cererea de ordonanță președințială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții: aparența dreptului, caracterul provizoriu al măsurii solicitate a se lua pe această cale, existența unor cazuri grabnice și neprejudecarea fondului.
Din probele administrate în cauză, respectiv: declarația martorei audiate la fond, referatul de anchetă socială de la locuința reclamantului și înscrisuri reiese că minorul locuiește numai cu tatăl său și bunica paternă în casa proprietatea acesteia, în condiții materiale bune, copilul frecventând grădinița din localitate, iar situația este aceasta din ianuarie 2014, de la plecarea mamei copilului.
În mod corect a apreciat instanța de fond că, în ceea ce privește condiția urgenței măsurii solicitate, care trebuie să persiste pe toată durata procesului, până la pronunțarea hotărârii că aceasta nu este îndeplinită.
Din probele solicitate și administrate la fond, nu rezultă existența unor împrejurări de fapt sau a unor fapte concrete abuzive care să justifice necesitatea stabilirii pe calea ordonanței președințiale a modului de exercitare a autorității părintești asupra minorului și a locuinței acestuia.
Faptul că pârâta a plecat de la domiciliul comun al părților și nu s-a mai interesat de minor din luna ianuarie 2014, nu reprezintă o situație care să reclame rezolvarea situației pe calea ordonanței președințiale, ci pe calea dreptului comun.
Mai mult, nici condiția caracterului provizoriu al măsurilor solicitate nu mai este îndeplinită, părțile neavând înregistrată pe rolul instanțelor o acțiune de divorț până la finalizarea căreia să se ia măsurile solicitate.
Față de aceste considerente, tribunalul, în baza dispozițiilor art. 480 din Noul Cod de procedură civilă va respinge apelul declarat de G. P. împotriva sentinței civile nr._/05.12.2014 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o va păstra.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de G. P. împotriva sentinței civile nr._/05.12.2014 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată azi 19.05. 2015; soluția va fi pusă la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.
Președinte Judecător Grefier
A.M. A.C. B.I.
Redactat: A.C./22.05.2015/Judecător de fond:S. A. T., Judecătoria Iași
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1070/2015. Tribunalul IAŞI | Ordin de protecţie. Decizia nr. 1564/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
