Ordin de protecţie. Decizia nr. 1564/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1564/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 16-11-2015 în dosarul nr. 1564/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 16 Noiembrie 2015
Președinte - I. D.
Judecător C. D.
Grefier D. C.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1564/2015
Ministerul Public a fost reprezentat prin
PROCUROR – C. A.
Pe rol se află judecarea cererii de revizuire formulată de către revizuentul G. B. - C. și pe intimat G. R., având ca obiect ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata asistată de av. Tanasievici, lipsă fiind revizuentul și apărătorul său.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, prin care se referă instanței că a fost înaintată la dosar, la data de 13.11.2015, întâmpinare însoțită de înscrisuri, din partea intimatei și dovada comunicării lor, prin fax, către revizuent.
Instanța procedează la legitimarea intimatei G. R. care are C.I. . nr._ și CNP_.
Instanța constată că dosarul a avut fixată ora 13,00 ca oră de începere a ședinței publice și nu este prezent nici revizuentul și nici apărătorul său și că nu a fost înaintată la dosar de către revizuent dovada achitării cauțiunii pusă în vedere la termenul de judecată anterior și nici poziția sa față de cererea de suspendare a efectelor deciziei a cărei revizuire a solicitat-o și acordă cuvântul pe admisibilitatea cererii de suspendare și pe fondul cererii de revizuire.
Se prezintă în sala de judecată și revizuentul asistat de av. C..
Instanța prezintă actele înaintate la dosar de către intimată, iar apărătorul revizuentului confirmă că i-au fost comunicate prin fax.
La interpelarea instanței, av. C. pentru revizuent, arată că nu mai insistă în cererea de suspendare.
Instanța procedează la consemnarea în scris a declarației revizuentului cu privire la împrejurarea că nu mai insistă în judecarea cererii de suspendare, declarația sa fiind semnată și atașată la dosarul cauzei.
Av. C. pentru revizuent copii conforme cu originalul după adresa nr.707/15.10.2015 și după două cereri de transfer nr. 522/07.09.2015 și 529/07.09.2015 prima emisă de Școala Gimnazială I. N. Iași, iar celelalte două înregistrate la această școală, câte un exemplar al acestora comunicându-l reprezentantului Ministerului Public.
Av. Tanasievici pentru intimată depune la dosar copie conformă cu originalul după raportul de vizită întocmit la data de 13.11.2015 ca urmare a vizitei la domiciliul intimatei a reprezentanților Direcției de Asistență Socială și Protecție a Copilului Iași, câte un exemplar al acestuia comunicându-l revizuentului și reprezentantului Ministerului Public.
Instanța acordă cuvântul la probe:
Av. C. pentru revizuent solicită încuviințarea probei cu înscrisurile astăzi depuse.
Av. Tanasievici pentru intimată solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, inclusiv cel depus astăzi.
Învederează instanței că vizita reprezentanților Direcției de Asistență Socială și Protecție a Copilului Iași la domiciliul intimatei a fost făcută la cererea revizuentului.
Arată că nu se opune probei cu înscrisuri solicitată de revizuent.
Procuror C. A., având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri pentru ambele părți.
Instanța încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de către părți.
Av. C. pentru revizuent, învederează instanței că întâmpinarea și cele două înscrisuri i-au fost comunicate prin fax la 13.11.2015, dar dânsa a le-a primit abia astăzi, deoarece toată săptămâna trecută a fost plecată din țară și nu a avut timpul necesar pentru a le studia și discuta împreună cu clientul său și având în vedere și înscrisul astăzi comunicat solicită acordarea unui termen scurt.
Instanța acordă cuvântul cu privire la cererea de amânare formulată de apărătorul revizuentului:
Av. Tanasievici arată că se opune admiterii termenului solicitat, precizează că întâmpinarea și înscrisurile atașate, precum și raportul de vizită astăzi comunicat, nu sunt așa voluminoase încât să necesite acordarea unui termen și că revizuentul și apărătorul său pot să le studieze în sala de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul arată că se opune acordării termenului solicitat, având în vedere că ne aflăm într-o revizuire a unei decizii ce are ca obiect „ordin de protecție”.
Instanța, față de cererea de amânare formulată de către revizuent pentru studierea raportului de vizită astăzi comunicat și discutarea împreună cu clientul său a întâmpinării și a înscrisurilor atașate ei, având în vedere și că ne aflăm într-o judecată a unei cereri de revizuire a unui ordin de protecție, respinge cererea de amânare și, pentru a da posibilitatea revizuentului și apărătorului său să ia cunoștință de raportul de vizită și să discute cu privire la întâmpinare și înscrisurile atașate ei, suspendă ședința de judecată pentru 15 minute.
La apelul nominal făcut în ședință publică după reluarea ședinței de judecată se prezintă revizuentul asistat de av. C. și intimata asistată de av. Tanasievici.
La interpelarea instanței, părțile, prin apărători, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Instanța acordă cuvântul cu privire la admisibilitatea cererii de revizuire raportat la art. 509 alin.1 pct.1 și pct.5 Cpr. civ.
Av. C. pentru revizuent, solciită admitereea cererii de revizuire pentru cele două motive dezvoltate pe larg în cererea de revizuire.
Arată instanței că, un prim motiv al cererii de revizuire este acela că, așa cum rezultă din cererea intimatei din dosarul de fond nr._ filele 75,76 reclamanta, în Anexa la cererea privind emiterea ordinului de protecție, a solicitat încredințarea creșterii celor trei minori și obligarea pârâtului să păstreze o distanță minimă determinată atât față de ea cât și față de cei trei copii ai lor, iar Tribunalul Iași a omis să se pronunțe și pe ordinul de protecție pentru minori.
Cel de al doilea motiv de revizuire este acela că revizuentul nu a cunoscut că intimata împreună cu cei trei copii și-au schimbat domiciliul, ulterior pronunțării decizie a cărei revizuire o solicită, el aflând despre aceasta din adresa emisă de școala unde învață copii.
Precizează că din adresa școlii rezultă o adresă incompletă a domiciliului actual al minorilor și de aceea a fost nevoie să se adrese SLEP Iași pentru a afla adresa completă.
Arată că, este adevărat că revizuentul la formulat cererea de vizitare a minorilor la Direcția de Asistență Socială și Protecție a Copilului Iași, pentru a verifica adresa domiciliului minorilor și că, așa cum rezultă din raportul de vizită care a fost semnat de o vecină în calitate de martor, aceasta confirmă că minorii locuiesc cu mama lor la adresa din M.., dar precizează că revizuentul că aceasta nu face dovada deplină a domiciliilor minorilor, astfel încât revizuentul nu știe unde locuiesc în prezent cei trei copii ai săi.
Nu solicită plata cheltuielilor de judecată
Av. Tanasievici pentru intimată solicită respingerea cererii de revizuire motivând că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de lege și obligarea revizuentului la plata cheltuielilor de judecată.
Precizează că, analizând cu foarte mare atenție, față de primul motiv de revizuire întemeiat pe disp. art. 509 al.1 pct. 1 C. pr. civ., în sensul că instanța nu s-a pronunțat asupra solicitării reclamantei de a emite ordin de protecție și față de minorii familiei G., arată că dacă s-ar analiza cu mare atenție cererea reclamantei – intimate de emitere a ordinului de protecție prin care să se dispună evacuarea temporară a pârâtului din locuință și obligarea acestuia la a păstra o distanță minimă determinată față de reclamantă, nu și față de minori.
Cu atât mai mult, pe tot parcursul judecării acestui dosar atât la fond, cât și în apel, nu s-a pus necesitatea clarificării obiectului acțiunii, nici măcar de către pârât.
Precizează că, chiar în condițiile în care lucrurile ar fi stat așa cum le prezintă revizuentul și ar fi existat un minus petita, doamna G. – intimata ar fi avut un motiv de revizuire și nu revizuentul.
Astfel că instanța de apel a respectat cadrul procesual stabilit de reclamantă și a admis apelul, instituind ordinul de protecție, iar cererea de revizuire a deciziei pronunțate, întemeiată pe acest motiv, nu este admisibilă, fiind lipsită de interes.
Față de cel de al doilea motiv de revizuire întemeiat pe disp. art. 509 alin.1 pct. 5 C. pr. civ., în sensul că după emiterea deciziei a descoperit un înscris nou .
Arată că, în condițiile în care înscrisul nou pe care își întemeiază revizuentul cererea, respectiv adresa de la SLEP Iași nr._/03.11.2015, care atestă domiciliul intimatei, a fost ascuns instanței de judecată, iar el nu a avut posibilitatea de a intra în posesia lui, fiind un act personal.
Precizează că, în condițiile în care, această adresă de la SLEP Iași este „înscrisul nou”, arătă ca actul invocat nu îndeplinește condițiile prev.de art.509 pct.5 C.p.c, pentru ca, pe de o parte, este emis după pronunțarea hotărârii atacate prin revizuire, iar pe de alta parte, constata o situație cunoscuta revizuentului in timpul judecații. Astfel, in concluziile formulate la data de 22.10.2015 in fata instanței de apel, chiar apărătorul revizuentului susține, printre altele " Sa se observe ca reclamanta a mutat copiii de la o scoală la alta, in acest sens aceasta schimbându-și domiciliul"( pag.5 ultimul alineat al hotărârii), in timp ce in cererea de revizuire, la pag.4 alin.6, susține ca "ulterior pronunțării sentinței supusa revizuirii am aflat ca intimata împreuna cu minorii si-au schimbat domiciliul".
Susținerile revizuentului in sensul ca și-ar fi schimbat domiciliul împreuna cu copiii, si ar fi ascuns acest lucru instanței de judecata, sunt total nefondate, din probele administrate in cauza rezultând cu certitudine faptul ca domiciliul său si al copiilor, atât in fapt, cat si in drept, este in comuna M., .. 155B3, jud. Iași, viza de flotant fiindu-i necesara pentru înscrierea copiilor la Scoală Gimnaziala "I. N." Iași.
Faptul că revizuentul știa de acest lucru rezulta atât din susținerile apărătorului sau, dar si din adresa nr.862/_ emisa de Scoală Gimnaziala "I. N." Iași, in care se arata ca instituția școlara i-a comunicat, la solicitarea acestuia, încă din 16.10.2015, documentele de transfer ale copiilor la aceasta scoală, in cererile de înscriere fiind precizată adresa de reședința.
Pe de alta parte, înscrisul depus nu este determinant (in sensul ca daca ar fi fost cunoscut de instanța a cărei hotărâre este atacata, ar fi putut duce la pronunțarea unei alte soluții).
În concluzie, nici acest motiv de revizuire nu îndeplinește condițiile admisibilității.
Solicită obligarea revizuentului la plata cheltuielilor de judecată și depune la dosar dovada achitării onorariului avocat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită a se lua act de cererea revizuentului de renunțare la cererea de suspendare și pe fondul cererii de revizuire, solicită respingerea, motivând că instanța de apel s-a pronunțat pe ceea ce apelanta a solicitat prin cererea inițială (clar nu și pentru minori) și că este evident că această reședință reclamanta a solicitat-o doar pentru a putea să își înscrise minorii la o școală anume și necesita ca domiciliul ei și al minorului să fie situat în tr-o zonă arondată acelei școli.
Pe de altă parte, învederează instanței că, interesul de a anunța schimbarea domiciliului său și al minorilor, era în interesul său, pentru că ea a fost cea care a solicitat emiterea ordinului de protecție.
În replică, av. C. pentru revizuent, având cuvântul, precizează că înscrisul nou nu este acea adresă de la SLEP Iași, ci actul de identitate al intimatei, care și-a schimbat domiciliul, iar în ce privește reședința intimatei, precizează că prin aceasta, intimata duce în eroare toate instituțiile statului.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 30.10.2015 pe rolul Tribunalului Iași sub nr._ revizuentul G. B. C. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 1397/22.10.2015 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, solicitând și suspendarea executării deciziei civile nr. 1397 din 22.10.2015.
În motivarea acțiunii au fost invocate următoarele aspecte: primul motiv de revizuire privește incidența art. 509 al.1 pct.1 C.pr.civ., instanța nepronunțându-se asupra solicitării reclamantei de a se emite ordin de protecție în ceea ce-i privește pe minori, deși din cuprinsul cererii rezultă explicit solicitarea reclamantei. Din punctul său de vedere este absolut necesar ca instanța să clarifice și acest aspect motivat de faptul că reclamanta îi interzice orice contact cu minorii. Se mai arată faptul că, prin această omisiune, este încălcat și interesul superior al minorilor. Mai sunt invocate aspecte ce țin de autoritatea părintească comună. În final se arată faptul că intimata a extins efectele hotărârii și cu privire la minori.
Al doilea motiv de revizuire privește incidența art. 509 al.1 pct. 5 C.pr.civ. raportat la faptul că intimata împreună cu minorii și-au schimbat domiciliul, situație de fapt ascunsă instanței de judecată. În aceste condiții a efectuat o solicitare către Serviciul de Evidență a Persoanelor pentru a-i elibera o copie de pe cartea de identitate a intimatei; se arată că acest înscris nou atestă domiciliul intimatei, fiind reținut de intimată și ascuns instanței, revizuentul neputând intra în posesia lui, fiind un act personal.
În dovedire se solicită proba cu acte.
Cererea a fost formulată în termen legal, motivată, semnată, fiind scutită de la plata taxei de timbru.
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii pentru următoarele motive: din analiza cererii cu care reclamanta-intimata a investit instanța de judecata, se constata ca obiectul acesteia l-a constituit emiterea unui ordin de protecție prin care sa se dispună evacuarea temporara a paratului din locuința si obligarea acestuia de a păstra o distanta minima determinata fata de reclamanta. In niciun moment al judecații in fond si apel nu s-a pus problema necesitații clarificării obiectului cauzei, nici măcar de către parat.
Practica instanței a statuat ca, in caz de minus petita, nepronuntarea instanței trebuie sa vizeze un "lucru cerut", prin aceasta intelegand numai cererile care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia si au stabilit obiectul pricinii deduse judecații. Or, instanța de apel a respectat cadrul procesual stabilit de reclamanta si admițând apelul, a admis cererea de instituire ordin de protecție, dispunând ca, pentru următoarele 3 luni de la pronunțarea deciziei, paratul G. B. C. sa păstreze o distanta minima de 100 de metri fata de reclamanta G. R. si evacuarea acestuia pentru următoarele 3 luni, din domiciliul situat in com. M., ..155 B3, jud. Iasi.
Consideram ca cererea de revizuire intemeiata pe acest motiv, nu este admisibila, fiind si lipsita de interes ( daca situația ar fi cea pretinsa de către revizuent, G. R. ar fi avut interes sa promoveze o astfel de cerere, in niciun caz intimatul-parat).
În ceea ce privește al doilea motiv de revizuire intimata arată că nu înțelege exact care este "inscrisul nou" la care face referire revizuentul, acesta arătând in cererea sa ca " inscrisul nou care atesta domiciliul intimatei a fost reținut de aceasta si ascuns instanței de judecata, iar eu nu am avut posibilitatea de a intra in posesia lui fiind un act personal", depunand in instanța adresa nr. 98282din 03.11.2015 emisa de DLEP Serviciul de evidenta a persoanelor. Daca aceasta adresa constituie "inscrisul nou", arătam ca actul invocat nu îndeplinește condițiile prev.de art.509 pct.5 C.p.c, pentru ca, pe de o parte, este emis dupa pronunțarea hotărârii atacate prin revizuire, iar pe de alta parte, constata o situație cunoscuta revizuentului in timpul judecații Astfel, in concluziile formulate la data de 22 10.2015 in fata instanței de apel, chiar apărătorul revizuentului susține, printre altele "Sa se observe ca reclamanta a mutat copiii de la o scoală la alta, in acest sens aceasta schimbandu-si domiciliul"( pag.5 ultimul alineat al hotărârii), in timp ce in cererea de revizuire, la pag.4 alin.6, susține ca "ulterior pronunțării sentinței supusa revizuirii am aflat ca intimata împreuna cu minorii si-au schimbat domiciliul".
Susținerile revizuentului in sensul ca și-ar fi schimbat domiciliul impreuna cu copiii, si ar fi ascuns acest lucru instanței de judecata, sunt total nefondate, din probele administrate in cauza rezultând cu certitudine faptul ca domiciliul său si al copiilor, atat in fapt, cat si in drept, este in corn. M., .. 155B3, jud. Iasi, viza de flotant fiindu-i necesara pentru inscrierea copiilor la Scoală Gimnaziala "I. N." Iasi.
Ca revizuentul stia de acest lucru rezulta atat din susținerile apărătorului sau, dar si din adresa nr.862/_ emisa de Scoală Gimnaziala "I. N." Iasi, in care se arata ca instituția școlara i-a comunicat, la solicitarea acestuia, inca din 16.10.2015, documentele de transfer ale copiilor la aceasta scoală, in cererile de inscriere fiind precizata adresa de reședința.
Pe de alta parte, inscrisul depus nu este determinant (in sensul ca daca ar fi fost cunoscut de instanța a cărei hotărâre este atacata, ar fi putut duce la pronunțarea unei alte soluții).
La ultimul termen revizuentul a precizat că nu mai insistă în cererea de suspendare a executării deciziei civile nr. 1397 din 22.10.2015.
În cauză a fost administrată proba cu acte, ce au fost depuse în copie.
Analizând cererea de revizuire,raportat la motivele de fapt și de drept invocate precum și la dispozițiile art. 509 și urm. C.pr.civ. tribunalul reține următoarele aspecte:
Prin decizia civilă nr. 1397/22.10.2015 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ s-a dispus admiterea apelului formulat de apelanta G. R. împotriva sentinței civile nr. 150/22.05.2015 a Judecătoriei Iasi, ce a fost schimbată în tot. A fost admisă cererea de instituire ordin de protectie, formulata de reclamanta G. R. în contradictoriu cu pârâtul G. B. C., dispunându-se, pentru următoarele 3 luni de la pronunțarea acestei hotarâri, ca pârâtul G. B. C., CNP_, să păstreze o distanță minimă de 100 de metri față de reclamanta G. R., CNP_.
S-a mai dispus, pentru următoarele 3 luni de la pronunțarea acestei hotarâri, evacuarea pârâtului G. B. C. din domiciliul situat în com. M., .. 155 B3, jud. Iași.
S-a dispus comunicarea hotărârii secțiilor de politie în a căror rază de competentă se află domiciliile părților.
A fost obligat intimatul G. B. C. să plătească apelantei G. R. suma de 1200 lei cu titlu de onorariu avocat apel.
Au fost reținute următoarele aspecte:
„Din analiza probelor administrate în fața primei instanțe și în apel, Tribunalul reține faptul că reclamanta a fost supusă unor acte de violență atât fizică, cât și psihică. Incidentele violente care au avut loc între părți la data de 23.02.2015 și 22.03.2015 sunt dovedite cu certificatele medico-legale depuse la dosarul cauzei. Tribunalul reține și incidentul din data de 19.02.2015 când pârâtul a mers la unitatea școlară unde învață copiii, a ieșit din școală fără copii, a mers la mașina reclamantei, a umblat la roată și a scos aerul din anvelopă în mod intenționat. Acest episod este descris pe larg în raportul de investigații întocmit de societatea de detectivi particulari la care a apelat reclamanta. Conform aceluiași raport, pârâtul frecventează adesea adresa de domiciliu din M., chiar și atunci când copiii nu sunt acasa, este foarte recalcitrant și are exprimări nervoase, uneori trece prin zonă fără să oprească, iar când ajunge în dreptul casei claxonează continuu, fără să existe vreun pericol în față.
Martora P. C. a afirmat faptul că reclamanta i-a vorbit despre comportamentul agresiv al pârâtului și i-a relatat cel puțin două situații în care pârâtul a lovit-o. De asemenea, reclamanta i-a spus martorei că pârâtul a distrus bunuri din locuință, iar atunci când vine să vadă copiii, filmează. Martora a declarat și faptul că unul dintre copii i-a spus bunicii materne că îi va da un pumn în spate, așa cum a făcut tatăl mamei lui.
Această declaratie, chiar dacă se referă și la fapte despre care martora a luat cunoștință în mod indirect de la reclamantă, se coroborează cu certificatele medico legale și cu rapoartele de eveniment întocmite de firma de pază pe care reclamanta a angajat-o tocmai pentru a preveni alte acte de violență din partea pârâtului. Reține instanța un incident din data de 19.10.2015 când pârâtul s-a deplasat la locuința reclamantei și a filmat cu telefonul mobil echipajul și mașina de intervenție.
Martora P. C. a învederat și faptul că pârâtul i-a cerut să îl anunțe când merge să ia copiii părților de la unitatea școlară, întrucât nu are acest drept. De remarcat este faptul că martora a botezat pe fiica părților, fiind în relații de cumetrie cu părțile, iar pe de altă parte, această solicitare venită din partea pârâtului a fost percepută de martoră ca fiind un act de agresiune.
Față de numeroasele extrase din convorbirile părților depuse la dosarul cauzei, instanța constată că între părți există discuții nesfârșite cu referire la situația copiilor, reținând faptul că pârâtul, deși nu își manifestă clar, neechivoc și fără alte pretenții, ajutorul și disponibilitatea pentru a duce și a lua copiii de la unitatile scolare, de a sta împreună cu aceștia atunci când reclamanta are de efectuat gărzi la serviciu, se arată totuși nemulțumit atunci când reclamanta apelează la alte persoane pentru a o ajuta la aceste activități, formulând chiar voalat diverse amenințări la adresa lor pentru a le descuraja.
Declarația martorei Judeanu E. în sensul că pârâtul nu este o persoană violentă este contrazisă de probatoriul administrat așa cum a fost analizat până la acest moment.
Mai mult, planșele foto depuse la dosar, ce o înfățișează pe mama reclamantei cu echimoze pe braț, coroborate cu plângerea penală formulată de aceasta împotriva pârâtului prin care se solicită efectuarea de cercetări pentru actele de violență săvârșite de pârât în locuința reclamantei și cu certificatul medico-legal, sunt o dovadă în plus a comportamentului agresiv al pârâtului.
În condițiile art. 26 din Legea nr.217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu luarea unor măsuri, obligații sau interdicții.
Pentru luarea acestei măsuri legale este suficient să se produs un singur act de violență care poate fi verbală, fizică sau psihică și care este de natură să provoace o stare de pericol pentru victimă. Ori, în speță, apelanta a demonstrat prin probele administrate faptul că este victima unor agresiuni repetate din partea pârâtului, care se manifestă atât prin acte verbale, fizice, cât mai ales prin acte de violență psihologică.
Declaratia martorei P. C. este relevantă sub acest aspect, martora învederând instanței că reclamanta este speriată și evită să fie singură în prezența pârâtului.
Pentru înlăturarea acestei situații, tribunalul apreciază că se impune emiterea ordinului de protecție, astfel că în temeiul disp. art. 480 Cod procedură civilă, va admite apelul formulat de reclamanta G. R. împotriva sentinței civile nr. 150/22.05.2015 a Judecătoriei Iasi, pe care o va schimba în tot, în sensul că se va institui ordin de protecție împotriva pârâtului și se va dispune, pe o perioada de 3 luni, evacuarea pârâtului din domiciliu, cu obligarea acestuia să păstreze o distanță minimă de 100 de metri față de reclamantă.
Apărarea intimatului – pârât în sensul că nu se poate dispune evacuarea sa întrucât el nu mai locuiește în imobil nu poate fi reținută deoarece, atât timp cât nu se dispune pe cale judecătorească măsura evacuării, pârâtul, în calitate de proprietar, are dreptul legal de a exercita atributele dreptului de proprietate, cu obligația corelativă a autorităților publice de a nu interveni în exercitarea acestui drept.
Ori, în conformitate cu art.7 din Lege nr. 217/2003,
(1) Autoritatile administratiei publice centrale si locale au obligatia sa ia masurile necesare pentru prevenirea violentei în familie si pentru preîntâmpinarea unor situatii de încălcare repetată a drepturilor fundamentale ale victimelor violentei in familie, impunându-se pentru protejarea reclamantei să se ia în cauză și măsura evacuării pârâtului din locuință.
În temeiul dispozițiilor art. 453 Cod procedură civilă, Tribunalul va obliga intimatul la plata cheltuielilor de judecată.”.
Conform art. 509 al.1 C.pr.civ. intitulat „Obiectul și motivele revizuirii
(1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:
1. s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;…
5. după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților;”
Conform art. 513 al. 3 C.pr.civ. dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.
În ceea ce privește primul motiv de admisibilitate a cererii de revizuire tribunalul apreciază că nu este întemeiat, motivat de faptul că reclamanta nu a solicitat, prin cererea de chemare în judecată, eliberarea ordinului de protecție și cu privire la minori; în acest sens este relevantă fila 8 din cererea de chemare în judecată, unde se precizează expres faptul că se dorește emiterea ordinului față de reclamantă (întreaga cerere de chemare în judecată este motivată pe violențele exercitate de pârât cu privire la reclamantă și la mama acesteia, nici măcar în motivarea acțiunii nefăcându-se trimitere la violențele exercitate față de minori). De asemenea relevantă este și „anexa - cererea privind emiterea ordinului de protecție” depusă la filele 70-77 dosar fond, în special pct. VIII, litera d) precum și cererea de apel formulată de reclamantă împotriva soluției date de Judecătoria Iași (respectiv, completarea motivelor de apel – filele 19-22 dosar apel), cerere prin care solicită cu claritate admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și admiterea cererii apelantei reclamante în sensul emiterii ordinului de protecție față de aceasta și evacuarea intimatului din locuința comună.
Nu pot fi omise din analizarea acestui motiv de revizuire concluziile formulate de apărătorul intimatului din dosarul de apel din data de 24.09.2015: „Avocat C. A. pentru intimat …Cu privire la raportul de evaluare psihologică a minorilor arată că se opune, la dosarul cauzei sunt depuse acele fișe de caracterizare întocmite, iar ordinul de protecție vizează relațiile dinte părți și nu relația dintre intimat și minori. „.
În final tribunalul reține și concluziile orale formulate de apărătorul intimatei (apelante în acel dosar): „Avocat Tanasevici C. pentru apelantă având cuvântul solicită admiterea apelului, emiterea unui ordin de protecție prin care să se dispună cu caracter provizoriu, evacuarea temporară din domiciliu a pârâtului și obligarea pârâului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de reclamantă”, pentru toate aceste considerente apreciindu-se faptul că instanța de apel a respectat cadrul procesual stabilit de reclamantă. A se pronunța, din oficiu, pe o astfel de situație ar conduce la încălcarea principiului disponibilității, reglementat de art. 9 C.pr.civ.
În acest sens, invocăm și practica Înaltei Curte de Casație și Justiție ce a hotărât – prin decizia nr. 1412 din 21 mai 2015 pronunțată în recurs de Secția a II-a civilă - că motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. (art. 509 alin. 1 pct. 1 NCPC) poate fi invocat atunci când instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut și este consecința nerespectării principiului disponibilității, potrivit căruia cel care stabilește limitele judecății este reclamantul, prin obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv pretenția concret formulată. În acest sens, Înalta Curte a a precizat că prin sintagma „lucru cerut” trebuie să se înțeleagă numai acele cereri care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia, au stabilit obiectul dedus judecății.
Relevantă, în acest sens este și decizia nr. 224 din 28 ianuarie 2015 pronunțată în recurs de Secția a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție ce a hotărât că repunerea în situația anterioară a părților contractante, ca efect al dispunerii rezoluțiunii judiciare, reprezintă o cerere distinctă, de sine stătătoare, cu care trebuie sesizată instanța de judecată, în lipsa căreia instanța nu poate aplica principiul restitutio in integrum. Înalta Curte a precizat că, în ipoteza în care, în urma admiterii cererii de rezoluțiune judiciară, instanța de judecată ar pronunța repunerea în situația anterioară a părților contractante, în lipsa unei solicitări exprese a reclamantului, s-ar înfrânge atât principiul disponibilității, cât și principiul contradictorialității și al dreptului la apărare al părții adverse, care ar fi în imposibilitatea de a-și face apărări pe alte cereri decât cele care figurează în petitul cererii de chemare în judecată.
În ceea ce privește al doilea motiv de revizuire tribunalul apreciază că este, de asemenea, nefondat pentru următoarele considerente: în primul rând trebuie subliniat faptul că, deși articolul indicat de revizuent privește existența unui înscris nou, acesta nu a fost identificat în cuprinsul cererii (aspect invocat, de altfel, și de intimată în cuprinsul întâmpinării). Acest act nou a fost depus la primul termen de judecată (fila 17 dosar – adresa nr._ din 3.11.2015); trecând peste această situație (ce ar echivala cu o completare, peste termen a cererii) tribunalul reține că prin adresa nr._ din 3.11.2015 Municipiul Iași, Direcția Locală de Evidență a Persoanelor, Serviciul de Evidență al Persoanelor aduce la cunoștința revizuentului faptul că minorii „…figurează cu domiciliul în .) Iași, .. 155/B. Din data de 27.08.2015 minorul G. C. figurează împreună cu mama sa G. R. cu viză de reședință în Mun. Iași, ., ..4, . valabilă până la data de 26.08.2016.”
De reținut este faptul că, pentru a fi admisibilă revizuirea în temeiul textului legal evocat, se cer a fi îndeplinite cumulativ mai multe condiții:
- partea interesată să se bazeze pe un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată;
- înscrisul invocat să fi existat la data pronunțării hotărârii ce se cere a fi revizuită, ceea ce înseamnă că înscrisurile constituite ulterior nu pot servi ca temei al revizuirii.
- înscrisul să nu fi putut fi invocat în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, așa încât exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege. Statuând că se poate cere revizuirea pentru motivul mai sus arătat, legiuitorul s-a referit la acele înscrisuri care, nefiind cunoscute, nu au putut fi verificate de instanța care a judecat, fapt care a permis săvârșirea unei erori de fapt involuntare ce se impune a fi corectată și care este de natură să conducă la schimbarea soluției pronunțată.
Astfel, în sensul textului legal enunțat, poate fi invocat ca act nou pentru revizuirea hotărârii numai un înscris care a existat la data când s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere și pe care partea nu l-a putut prezenta instanței pentru că a fost reținut de partea adversă ori dintr-o împrejurare de forță majoră și care este apt să conducă, prin el însuși, la anularea deciziei atacate, întrucât confirmă o situație fundamental deosebită de aceea care a fost reținută de instanță ca determinantă în darea soluției.
Analizând condițiile ce trebuie întrunite cumulativ, tribunalul reține faptul că niciuna din aceste condiții nu este îndeplinită: deși este act nou (ce nu a fost depus în apel) nu se poate reține faptul că descrie o situație nouă; în acest sens tribunalul reține concluziile formulate de apărătorul revizuentului în dosarul de apel: „Să se observe că reclamanta a mutat copii de la o școală la alat, în acest sens acesta schimbându-și și domiciliul”. Practic este o situație de fapt cunoscută la momentul judecării apelului dar cuprinsă într-un act nou – emis la o dată ulterioară judecării apelului.
Cunoașterea acestei situații reiese și din actele depuse în dosarul de revizuire, aspectul invocat de revizuentul (faptul că adresa comunicată era incompletă) neavând relevanță, motivat de faptul că formularul completat de mama minorilor nu cuprindea decât ..
Tribunalul mai reține faptul că înscrisul să nu fi putut fi invocat în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
În speță, revizuentul nu a dovedit că o împrejurare mai presus de voința sa l-a împiedicat să procure actul în timpul procesului (cu atât mai mult cu cât cunoștea de existența unei alte adrese), situație ce nu este de natură să justifice admiterea cererii de revizuire deoarece, în caz contrar, un proces definitiv câștigat ar putea fi supus revizuirii pe bază de acte și dovezi posterior confecționate, iar autoritatea de lucru judecat ar deveni iluzorie.
Întemeindu-și cererea de revizuire pe aceste acte, revizuentul solicită de fapt o rejudecare a apelului fără a argumenta și dovedi de ce nu a depus diligențele necesare înfățișării acestor înscrisuri în timpul soluționării procesului pe fond.
Revizuentului îi incumbă dovada fie a conduitei obstrucționiste a adversarului, conduită de natură a nu-i fi permis să intre în posesia înscrisului pe durata soluționării procesului în fond fie a unei împrejurări, cu același impact, ivite mai presus de voința sa.
Or, în speța dedusă judecății, revizuentul nu a probat o astfel de ipoteză, la dosarul cauzei neexistând dovezi privind efectuarea unor demersuri succesive, făcute în formă scrisă, prin care revizuentul să fi încercat în faza judecății apelului, obținerea înscrisurilor de care a înțeles să se folosească în faza revizuirii, demersuri despre care face vorbire în prezenta cale de atac.
Admisibilitatea cererii de revizuire este condiționată nu numai de descoperirea ulterior judecății a unor acte noi și de imposibilitatea înfățișării lor în instanță datorită unor împrejurări mai presus de voința părții, dar și de caracterul determinant al acestor înscrisuri. Pentru ca înscrisurile să fie „înscrisuri determinante” în sensul dispozițiilor art. 509 pct. 5 C. proc. civ., este necesar ca ele, dacă ar fi fost cunoscute de instanță cu ocazia judecării pricinii, să fi putut duce la altă soluție decât cea pronunțată.
Așa cum rezultă din expunerea rezumată a cauzei, înscrisurile invocate ca fiind noi puteau fi solicitate în orice moment al judecății de fond, partea nefiind împiedicată cu nimic să o facă, astfel încât nesolicitarea acestor acte nu constituie motiv de revizuire (în acest sens este și decizia Înaltei Curte De Casație și Justiție, Secția I civilă, nr. 3145/2014, Dosar nr._, decizie pronunțată în ședință publică, astăzi 13 noiembrie 2014).
Mai mult, nu se poate reține caracterul determinant al acestui act motivat de considerentele expuse în analizarea primului motiv de revizuire.
Partea era în situația de a-l putea procura și înfățișa în cadrul procedurii judiciare desfășurate, în măsura în care îl considera relevant pentru obținerea de consecințe juridice. Altminteri, prezentând un mijloc de probă nou - în sensul de înscris procurat ulterior judecății - și pretinzând ca pe baza acestuia să fie revizuită hotărârea, părțile tind, de fapt, la nesocotirea autorității de lucru judecat a celor statuate irevocabil.
Or, funcția revizuirii, de cale extraordinară de atac, nu este aceea de a conduce la reevaluarea judecăților definitive în afara condițiilor strict reglementate procedural. În sens contrar, dacă procurarea unui simplu mijloc de probă - fără ca partea să dovedească împrejurările excepționale, mai presus de voința sa, care au împiedicat-o să-l înfățișeze în cadrul procesului, ar fi suficientă pentru retractarea unei hotărâri, atunci stabilitatea juridică și puterea de lucru judecat de care trebuia sa se bucure hotărârile, ar rămâne fără niciun fel de eficiență (în acest sens invocăm decizia Înaltei Curte De Casație și Justiție, Secția II civilă, nr. 2167/2012, Dosar nr._, decizie pronunțată în ședința publică de la 26 aprilie 2012 precum și Decizia nr. 3145 din 13 noiembrie 2014 pronunțată de Secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție având ca obiect revizuire).
Pentru considerentele expuse se va reține faptul că nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute de legiuitor pentru admisibilitatea cererii de revizuire, motiv pentru care – raportat la dispozițiile prevăzute de art. 513 C.pr.civ. - va fi respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul G. B. C. împotriva deciziei civile nr. 1397/22.10.2015 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ .
Va fi obligat revizuentul la plata către intimata G. R. a sumei de 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată raportat la cererea formulată expres de intimată, soluția dată de prezenta instanță, dispozițiile art. 451-453 C.pr.civ. precum și faptul că au fost depuse acte doveditoare în acest sens – chitanța privind plata onorariului de avocat nr. 53 din 16.11.2015, depusă în original.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul G. B. C. împotriva deciziei civile nr. 1397/22.10.2015 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ .
Obligă revizuentul la plata către intimata G. R. a sumei de 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă și executorie.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.11.2015.
Președinte, I. D. | Judecător, C. D. | |
Grefier, D. C. |
Red/tehnored - D.I./D.I.
5 EX – 19.11.2015
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 700/2015. Tribunalul IAŞI | Ordin de protecţie. Decizia nr. 1565/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
