Ordin de protecţie. Decizia nr. 1389/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1389/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 22-10-2015 în dosarul nr. 1389/2015
Acesta este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 22 Octombrie 2015
Președinte - L. H.
Judecător E.-C. P.
Grefier F. L. I.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1389/2015
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror A. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelant B. M. și pe intimat B. D., B. A., intimat B. G.(căsătorită O.), având ca obiect ordin de protecție .
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat av. B. M., pentru apelantă, lipsind intimații.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Instanța constată lipsa apărătorului din oficiu al intimatului B. D. și, față de acest aspect, pune în discuție necesitatea continuării judecății în lipsa acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public solicită amânarea cauzei motivat de lipsa apărătorului intimatului B. D..
Av. B. solicită acordarea unui termen pentru ca judecata să se desfășoare în prezența și a apărătorului intimatului B. D..
Instanța urmează a acorda termen la data de 03.11.2015, punându-i în vedere apărătorului apelantei ca, în cazul în care ia legătura în cursul zilei de astăzi, cu apărătorul intimatului B. D., să ia legătura cu grefierul de ședință în vederea anunțării completului pentru a relua cauza.
Instanța constată că în timpul ședinței de judecată se prezintă doamna avocat Mindirigiu I., pentru intimatul B. D. și constată corectă procedura de desfășurare a prezentei cauze.
Instanța interpelează părțile cu privire la alte cereri de formulat în prezenta cauză.
Av. B., pentru apelantă, solicită instanței a se emite adresă spre a se obține plângerea formulată de familia apelantei împotriva intimatului, pentru a se constata dacă reclamația a fost determinată de starea de pericol în care se afla apelanta. Precizează că împotriva intimatului au fost formulate diverse petiții, înainte de Paști, întrucât acesta a avut un comportament violent fizic și verbal față de apelantă.
Av. Mindirigiu precizează că, într-adevăr împotriva intimatului a fost formulată o plângere la poliție, însă de către tatăl apelantei și nu personal de către această și apreciază că dacă apelanta s-ar fi simțit în vreun fel lezată de comportamentul intimatului, ar fi putut formula ea însăși o plângere în acest sens sau acest aspect ar fi fost cuprins în plângerea formulată de tatăl ei. Precizează că din acest punct de vedere, răspunsul emis de postul de Poliție Mogoșești Siret este suficient de clar. Solicită, pentru aceste considerente, respingerea cererii formulate de apărătorul apelantei.
Reprezentantul Ministerului Public solicită instanței respingerea cererii formulate de apărătorul apelantei motivat de faptul că din adresa emisă de P. de Poliție Mogoșești Siret rezultă clar că nu apelanta a formulat plângere împotriva intimatului, ci tatăl acesteia, iar apelanta ar fi avut posibilitatea de a formula personal plângere împotriva intimatului. Apreciază că apelanta trebuia să facă dovada demersurilor necesare obținerii reclamației menționate.
Av. B. precizează că în cadrul dosarului de divorț a solicitat organelor de poliție comunicarea acestei plângeri, însă răspunsul emis de către acestea a fost în sensul refuzului, motivat de faptul că un asemenea act poate fi înmânat numai la cererea instanței de judecată.
Instanța, văzând cererea formulată de apărătorul apelantei, precum și susținerile celorlalți participanți, o respinge, ca nefiind utilă cauzei.
Av. B. solicită instanței să dispună asupra necesității numirii unui apărător din oficiu și pentru intimata B. G..
Instanța învederează domnului avocat împrejurarea că intimata a avut calitatea de reclamantă în dosarul de fond, alături de apelanta din prezenta cauză, motiv pentru care nu se impune numirea unui apărător din oficiu și pentru aceasta, o astfel de măsură producându-și efectele doar în ce-l privește pe pârâtul din fața instanței de fond, respectiv B. D., intimat în prezenta cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra cererii de apel.
Av. B., pentru apelanta B. M., solicită instanței admiterea apelului, anularea hotărârii atacate ca netemeinică și nelegală, având în vedere și declarația martorului audiat în fața instanței de fond. Solicită admiterea cererii, instituirea unui ordin de protecție în favoarea reclamantei, astfel cum s-a solicitat, cu plata cheltuielilor de judecată.
Av. Mindirigiu, pentru intimatul B. D., solicită instanței respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de prima instanță, precizând că prin întreg probatoriul administrat în fața instanței de fond nu s-a făcut dovada violenței intimatului față de apelantă, nefiind îndeplinite condițiile necesare emiterii unui ordin de protecție. Precizează că intimatul nu este singurul cu care apelanta are o stare conflictuală, arătând că soția are o relație de concubinaj, cei doi soți nemailocuind împreună.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului motivat de faptul că instanța de fond a administrat în mod corect toate probele necesare formării convingerii ce a stat la baza respingerii ordinului de protecție, reținând în concret că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de Legea nr. 217/2003. Apreciază că motivele de apel nu sunt dovedite și solicită respingerea apelului, precum și menținerea sentinței pronunțate de prima instanță.
Instanța reține cauza spre deliberare și pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de fală, constată:
Prin sentința civilă nr.1698 din 1.07.2015 pronunțată de Judecătoria P. s-au dispus următoarele:
„Respinge cererea de emitere ordin de protecție formulată de reclamantele B. M., și B. G., în contradictoriu cu pârâtul B. D..
Obligă reclamantele B. M. și B. G. să restituie statului suma de 300 lei cu titlu de onorariu avansat pentru apărătorul din oficiu al pârâtului B. D..”
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că instituirea ordinului de protecție impune existența stării de pericol, caracter urgent și provizoriu.
Pentru că ingerința asupra drepturilor fundamentale ale celui împotriva căruia se emite ordinul este foarte serioasă, legea nu a permis luarea măsurilor respective pe o perioadă nedeterminată. Astfel, în conformitate cu art. 27 din Legea nr. 217/2003, durata măsurilor dispuse prin ordinul de protecție se stabilește în mod expres de către judecător.
Din depoziția martorului audiat în cauză, propus de reclamante, din înscrisurile depuse la dosar, dar și din susținerile părților rezultă că aceștia din urmă se află într-o stare conflictuală și că reclamanta B. M. a introdus acțiunea de divorț - Dosar nr._ al Judecătoriei P..
Părțile nu mai conviețuiesc împreună, așa cum relatează și martorul M. M., audiat în prezenta cauză și se reține în ancheta socială – filele 38-40, reclamanta B. M., împreună cu copiii săi, reclamanta B. G., majoră și minorul B. D.-M. s-au mutat la părinții reclamantei B. M., respectiv M. V. și M. M..
Probele administrate în prezenta cauză nu conduc spre ideea că în prezent pârâtul este singurul responsabil de situația conflictuală existentă în familia părților, iar reclamantele nu au dovedit existența unei stării de pericol în care s-ar afla împreună cu minorul.
Situația părților se arată a fi tensionată, dar se dovedește a fi rezultatul culpei comune și din probe rezultă că reclamanta B. M. a inițiat o relație de concubinaj cu un alt bărbat, de circa un an de zile, de când s-a despărțit în fapt de soțul său, pârâtul B. D..
Din depoziția martorului audiat în prezenta cauză nu rezultă că în prezent pârâtul ar exercita acte de violență asupra vieții, integrității fizice sau psihice ori libertății reclamantei, asupra copiilor părților, amenințări care să reclame o stare de pericol înlăturată prin instituirea ordinului de protecție. De altfel, chiar martorul propus de reclamante arată că în prezent copiii vorbesc cu pârâtul, nu au o stare de temere față de acesta. Reclamanta B. G. este plecată din . de concubinaj cu un bărbat în Stolniceni P., jud. Iași. Martorul a menționat că nu are cunoștință ca pârâtul să le fi sunat la telefon pe reclamante sau minor și să-i fi amenințat.
Este adevărat că pârâtul a fost sancționat contravențional pentru că ar fi provocat scandal, încercând să o vadă pe reclamanta – soția sa la casa părinților ei, dar potrivit referatului de anchetă socială și celor declarate de tatăl reclamantei, numitul M. V., pârâtul nu a provocat scandal. De asemenea, în referatul de anchetă socială se menționează că pârâtul B. D. nu este perceput și cunoscut de vecinii săi ca fiind o persoană agresivă.
Având în vedere că părțile nu locuiesc împreună, că nu s-au dovedit prezente acte de violență ale pârâtului asupra reclamantelor sau asupra minorului, instanța apreciază că în cauza de față nu se impune instituirea ordinului de protecție care să conțină măsurile cerute de reclamante.
Instanța va obliga reclamantele să restituie statului suma de 300 lei cu titlu de onorariu avansat pentru apărătorul din oficiu al pârâtului B. D..”
* * *
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta B. M. solicitând anularea sentinței primei instanțe, admiterea acțiunii, înlăturarea dispoziției privind obligarea sa și a fiicei sale la plata cheltuielilor de judecată, să fie obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de recurs a arătat că a formulat cererea de emitere a ordinului de protecție întrucât pârâtul reprezintă un pericol la adresa sa și a copiilor săi, că acesta fiind sub influența băuturilor alcoolice a încercat de mai multe ori să o agreseze fizic. A agresat și pe propriul fiu și doar intervenția poliției a oprit producerea altor consecințe grave. A fost insultată în dese rânduri, amenințată de către pârât, atât direct cât și prin telefonul fiicei sale căreia i-a transmis cuvinte jignitoare. Și în prezent are o stare de teamă provocată de conduita brutală a pârâtului, stare care s-a accentuat după aprilie 2015 când pârâtul a venit de trei ori cu intenția de a o agresa fizic, iar băiatul său a fost amenințat și lovit. Poliția din Mogoșești Siret l-a amendat și i-a întocmit dosar pentru violență în familie. A solicitat Tribunalului Iași să se adreseze poliției din această localitate pentru a oferi detalii cu privire la dosarul penal în care pârâtul este anchetat și cu privire la sancțiunea contravențională ce i s-a aplicat acestuia.
A solicitat acordarea unui termen în luna august 2015.
În drept a invocat art. 483 – 502 din Codul de Procedură Civilă.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
La solicitarea Tribunalului Iași, Poliția Mogoșești-Siret a comunicat prin adresa nr._ din 4.09.2015 că recurenta B. M. nu a depus plângere împotriva soțului său, neexistând nici un dosar penal în care recurenta să aibă calitatea de persoană vătămată. Singurul dosar penal care este înregistrat la postul de poliție este dosarul penal 1455/P/2015 din 16.04.2015 format ca urmare a plângerii depuse de M. V., tatăl numitei B. M. care l-a reclamat pe B. D. pentru săvârșirea infracțiunilor de violare domiciliu și amenințare.
Nu s-au solicitat alte probe.
La termenul din 6 octombrie 2015 calea de atac formulată de reclamantă a fost recalificată ca apel, raportat la dispozițiile art. 457 cu referire la art. 152 din NCPC.
Nu s-au administrat probe noi in apel.
Analizând actele și lucrările dosarului, sub aspectul motivelor de apel invocate și al dispozițiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constată că apelul este neîntemeiat motivat de considerentele ce succed.
În prezenta cauză Tribunalul constată ca prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei P. la data de 27.05.2015 sub nr._, reclamantele B. M. și B. G. au solicitat instanței emiterea unui ordin de protecție împotriva numitului B. D. prin care acesta să fie obligat la păstrarea unei distanțe minime de 100 metri față de soție și copii, față de locuința, locul de muncă și școala la care învață minorul, si se dispună interzicerea oricărui contact inclusiv telefonic cu victima. A solicitat reclamanta B. M. încredințarea minorului și stabilirea locuinței acestuia la mamă.
Potrivit art. 23 din Legea nr. 217 din 2003, „persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții:
a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate; b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei; c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima; d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate; e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic; f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima; g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute; h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora.
(2) Prin aceeași hotărâre, instanța poate dispune și suportarea de către agresor a chiriei și/sau a întreținerii pentru locuința temporară unde victima, copiii minori sau alți membri de familie locuiesc ori urmează să locuiască din cauza imposibilității de a rămâne în locuința familială.
(3) Pe lângă oricare dintre măsurile dispuse potrivit alin. (1), instanța poate dispune și obligarea agresorului de a urma consiliere psihologică, psihoterapie sau poate recomanda luarea unor măsuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.”
Conform art. 10 și art. 249 din Noul Cod de procedură Civilă cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile prevăzute de lege.
Probatoriul administrat la prima instanță, referatul de anchetă socială, depoziția martorei M. M., procesul verbal de audiere a minorului B. D.-M., nu confirmă starea de temere sau pericol invocată de reclamantă. Martora M. M. a arătat că pârâtul a venit în vinerea Paștelui în 2015 la locuința sa, căutând motiv de ceartă. A precizat martora că reclamanta i-a relatat că în trecut pârâtul a amenințat-o dar că acest lucru nu se mai întâmplă în prezent. În declarația dată în fața primei instanțe, martora M. M. a precizat că nu a asistat la nici un episod în care pârâtul să fi amenințat sau lovit pe reclamantă sau pe copilul celor doi. Cu privire la plângerea depusă de tatăl reclamantei la Poliția Mogoșești Siret, tribunalul reține cele învederate de lucrătorii de poliție potrivit cărora reclamanta nu are calitatea de persoană vătămată în respectiva cauză.
Tribunalul reține că atât din concluziile anchetei sociale efectuate în cauză, cât și din susținerile reclamantei și depoziția martorei M. M. rezultă că episodul din 16.04.2015 ce a avut loc la locuința părinților reclamantei B. M., atunci când pârâtul a provocat scandal, a fost unul singular, reclamanta nefiind afectată în mod direct cu acea ocazie. Nici o probă administrată nu a confirmat susținerile reclamantei în sensul că aceasta sau minorul ar fi fost amenințați sau agresați de către pârât. Este indubitabil că relațiile dintre părți sunt tensionate, având în vedere că în prezent se află în procedura divorțului, însă neînțelegerile își pot găsi rezolvarea în cadrul acestei proceduri.
Întrucât ingerința asupra drepturilor fundamentale ale celui împotriva căruia se poate emite ordinul este una foarte serioasă, instanța este chemată să aprecieze asupra acestora cu deosebită atenție și în urma administrării unui probatoriu suficient de clar care să justifice astfel de măsuri. Astfel, temerile reclamantei nu sunt suficiente pentru a dovedi pretinsa violenta verbala si fizica a pârâtului, care să conducă la limitarea dreptului acestuia de a circula sau comunica.
În consecință întrucât nu există probe certe că reclamanta s-ar afla în situația de a-i fipusă în pericol viața, integritatea fizica sau psihica ori libertatea printr-un act de violență al pârâtului, tribunalul apreciază că dispoziția primei instanțe privind respingerea cererii este una corectă.
În ce privește obligarea reclamantei la plata onorariului apărătorului din oficiu, se reține faptul că statul asigură din oficiu asistența juridică a pârâtului motivat de măsurile drastice ce pot fi luate cu privire la îngrădirea drepturilor acestuia. Cu toate acestea, în cazul respingerii cererii de emitere a ordinului de protecție, este firesc ca partea aflată în culpă procesuală să suporte costurile procedurii speciale, conform art. 451 al. 1 și 453 din Codul de Procedură Civilă.
Pentru considerentele expuse, raportat la dispozițiile art. 480 C.pr.civ., tribunalul va respinge apelul declarat de reclamanta B. M. împotriva sentinței civile nr. 1698 din 1.07.2015 pronunțată de Judecătoria P., sentință pe care o va păstra.
Având în vedere soluția adoptată, raportat la art. 451 și 453 din Codul de procedură Civilă, urmează a se dispune obligarea apelantei B. M. să plătească statului onorariul avocatului din oficiu Mindirigiu I., în cuantum de 260 lei, avansat de către stat, conform delegației nr._ din 31.08.2015 emisa de Baroul Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de către reclamanta B. M. împotriva sentinței civile nr. 1698 din 1.07.2015 pronunțată de Judecătoria P., pe care o păstrează
Obligă apelanta B. M. să plătească statului onorariul avocatului din oficiu Mindirigiu I., în cuantum de 260 lei, avansat de către stat, conform delegației nr._ din 31.08.2015 emisa de Baroul Iasi.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.10.2015.
Președinte, L. H. | Judecător, E.-C. P. | |
Grefier, F. L. I. |
Red./tehnored.: jud. L.H.
6 ex./26.10.2015
Jud. fond: A. A.
| ← Ordin de protecţie. Decizia nr. 1565/2015. Tribunalul IAŞI | Ordin de protecţie. Decizia nr. 1638/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
