Pretenţii. Decizia nr. 235/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 235/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 28365/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 23 Februarie 2015
Președinte - G. C.
Judecător - I. E. B.
Grefier - N. E.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 235/2015
Pe rol fiind judecarea apelului promovat de reclamantul Ș. P. împotriva sentinței civile nr. 5367/10.04.2014 a Judecătoriei Iași, în contradictoriu cu intimata D. E., având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde avocat P. C. pentru intimată, lipsă fiind apelantul.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care arată că pentru termenul de azi apelantul a fost citat cu mențiunea de a se prezenta personal în instanță, sau de a preciza în scris, dacă își însușește cererea de apel formulată împotriva sentinței civile nr. 5367/10.04.2014 a Judecătoriei Iași pronunțată în cauza cu nr._, în contradictoriu cu D. E., având ca obiect pretenții, respectiv dacă semnătura de pe cererea de apel îi aparține și dacă își însușește această cerere.
La dosar a fost atașată fișa de evidență a apelantului listată din baza de date a Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date din care rezultă că apelantul are domiciliul la adresa la care a fost citat.
Avocat P. precizează că insistă în a susține că semnătura de pe cererea de apel nu aparține apelantului. Solicită instanței să facă aplicarea dispozițiilor art. 303 Cod procedură civilă în sensul de a se verifica semnătura apelantului de pe cererea de apel prin comparație cu semnătura acestuia de pe alte înscrisuri necontestate și asumate de acesta. În acest sens, prezintă instanței, în original, înscrisurile aflate în copie la filele 4 și 36 din dosarul de fond, care i se restituie după verificare.
În ceea ce privește cererea apărătorului intimatei cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 303 Cod procedură civilă, instanța constată că această instituție a verificării de scripte nu este aplicabilă în cauză, aceasta referindu-se la înscrisuri care au fost încuviințate ca mijloace de probă în soluționarea unui litigiu. Ori, în cauza de față se contestă semnătura de pe un act de procedură, respectiv de pe cererea de apel.
Având în vedere că, deși citat cu mențiunea de a se prezenta personal pentru a-și preciza poziția față de cererea de apel sau de a înainta la dosar un înscris în acest sens, apelantul nu a îndeplinit această obligație, instanța pune în discuție nulitatea cererii de apel raportat la disp.art. 470 alin. 1 lit. e Cod procedură civilă.
Avocat P. apreciază că apelul este nul, solicitând anularea cererii de apel cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată conform chitanței depusă la dosar.
Instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 5367 din 10.04.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
„Respinge acțiunea formulată de reclamantul Ș. P., cu domiciliul procesual ales în Iași, ..30, ., ap.6, .. G. C., în contradictoriu cu pârâta D. E., cu domiciliul procesual ales în Iași, . nr.8, ..
Obligă reclamantul să plătească pârâtei 1000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.”
Pentru a se pronunța în acest sens prima instanță a reținut:
„Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr. de dosar_, reclamantul Ș. P. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va fi pronunțată în contradictoriu cu pârâta D. E., să dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 750 lire sterline.
În fapt, a motivat că la data de 06.01.2013 a încheiat cu pârâta un act sub semnătură privată denumit „Zdelcă” prin care au căzut de acord să vândă și respectiv să cumpere un imobil situat pe ., ..
Vânzarea-cumpărarea nu a mai intervenit, deși vânzătoarea-pârâtă a încasat suma de 2000 lire din care a restituit doar 1250 lire sterline, rămânând o diferență de 750 lire sterline.
În drept, a invocat disp. generale ale NCC și C.pr.civ.
A anexat înscrisuri, în copie certificată, f.3-6.
Pentru plata taxei de timbru, reclamantul a beneficiat de ajutor public judiciar.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
A invocat nulitatea cererii de chemare în judecată, în conformitate cu prevederile art.194 lit. d) C.pr.civ., pentru lipsa temeiului de drept al acțiunii.
Pe fond, a arătat că acțiunea este neântemeiată, motivat, în esență, de următoarele: reclamantul, promitent-cumpărător, a fost notificat la 14.02.2013 și 10.04.2013, să se prezinte la notariat în vederea perfectării contractului de vânzare-cumpărare, acesta refuzând să se prezinte. Reclamantul stăpânea imobilul de la data de 06.01.2013, data promisiunii de vânzare-cumpărare și a refuzat să părăsească imobilul, proprietatea pârâtei, până în luna iunie 2013 a locuit abuziv în locuința pârâtei.
În luna iunie 2013 a primit de la pârâta D. E., în două tranșe, parte din suma de 2000 lire sterline, prima tranșă de 1000 lire iar cea de-a doua în valoare de 250 lire sterline, sens în care între părți au fost încheiate două înscrisuri denumite „chitanță”, ambele cuprinzând și declarația reclamantului că nu are nici o pretenție asupra sumei de 750 lire, deoarece aceasta reprezintă chiria și cheltuielile de întreținere aferente perioadei în care a locuit în casa pârâtei.
A anexat în copie certificată înscrisuri, f.28-39.
La data de 03.03.2014, reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a arătat ca temei de drept al cererii disp. art.1349, 1381, 1386 NCPC. A anexat înscrisuri, în copie certificată, f.43-49.
La termenul de judecată din 27.02.2014, pârâta a invocat excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a mandatarului reclamantului.
Prin încheierea interlocutorie din 05.03.2014, instanța s-a pronunțat asupra excepției nulității cererii de chemare în judecată, în sensul respingerii acesteia.
A fost administrată proba cu înscrisurile aflate în copie la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 06.01.2013, reclamantul Ș. P., în calitate de promitent-cumpărător și pârâta D. E., promitent-vânzător, au încheiat un act sub semnătură privată, f.4 dosar, prin care au căzut de acord să cumpere și respectiv să vândă imobilul situat în Iași, ., ..
La data încheierii convenției, pârâta a primit suma de 2000 lire sterline, reprezentând parte din prețul vânzării, astfel cum se menționează în cuprinsul acestui act.
Reține instanța, din probatoriul administrat, că la data de 14.02.2013, respectiv 12.04.2013, reclamantul a fost notificat de către pârâtă, prin executor judecătoresc, să se prezinte la notariat în vederea perfectării actului de vânzare-cumpărare în formă autentică.
Prin acțiunea promovată, reclamantul a învederat instanței că vânzarea-cumpărarea nu a mai intervenit, situație în care instanța reține că, deși părțile nu au încheiat un act scris prin care să convină asupra încetării efectelor promisiunii de vânzare-cumpărare, ambele recunosc încetarea acestora.
Mai mult, în luna iunie 2013 reclamantul a primit de la pârâtă suma de 1250 lire sterline din avansul de 2000 lire sterline achitat la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, în două tranșe, respectiv 1000 lire sterline și 250 lire sterline, pentru care a semnat înscrisurile sub semnătură privată denumite „chitanță” aflate în copie la f.35-36 dosar.
Potrivit mențiunii făcută de reclamant în cuprinsul celor două acte sub semnătură privată, acesta nu mai are nici o pretenție asupra diferenței de 750 lire sterline, reprezentând cheltuieli de întreținere pentru perioada: 06.01._13 plus chiria pentru perioada în care a stat în casă.
La interpelarea instanței, în ședința publică din 03.04.2014, reclamantul a recunoscut că a semnat chitanțele aflate în copie la f.35-36 dosar.
Reține instanța că pârâta a dovedit prin înscrisurile sub semnătură privată denumite „chitanță” aflate în copie la f.35-36 dosar, plata sumei datorată reclamantului, respectiv 1250 lire sterline, în sensul disp. art.1499-1500 NCC, aplicabile în cauză, diferența de 750 lire sterline fiind stinsă prin compensarea obligațiilor reciproce, astfel cum reiese din mențiunea făcută de reclamant în cuprinsul celor două chitanțe.
Față de probatoriul administrat, instanța constată stinsă datoria pârâtei, izvorâtă din antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 06.01.2013, față de reclamant, prin urmare, acțiunea acestuia de obligare a pârâtei la plata sumei de 750 lire sterline este neîntemeiată și urmează a fi respinsă.
În temeiul disp. art.453 alin.1 NCPC, reținând culpa procesuală a reclamantului, va dispune obligarea acestuia să plătească pârâtei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial dovedit cu chitanță.”
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal reclamantul care a criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie.
La termenul din 26.01.2015, având în vedere că apărătorul intimatei a susținut că înțelege să conteste semnătura de pe cererea de apel, instanța a pus în vedere apelantului să se prezinte personal în instanță, sau să precizeze în scris, dacă își însușește cererea de apel formulată împotriva sentinței civile nr. 5367/10.04.2014 a Judecătoriei Iași pronunțată în cauza cu nr._, în contradictoriu cu D. E., având ca obiect pretenții, respectiv dacă semnătura de pe cererea de apel îi aparține și dacă își însușește această cerere.
Reținând faptul că semnătura de pe cererea de apel nu coincide cu cea de pe cererea de chemare în judecată și actul sub semnătură privată depus de apelant ca probatoriu în faza primei judecăți, aspecte care demonstrează veridicitatea susținerilor intimatei, în sensul că semnătura de pe cererea de apel nu aparține apelantului, motivat de aspectul că acesta nu a înțeles să se conformeze dispozițiilor instanței, Tribunalul va da incidență prevederilor art. 470 alin 3 alin. 1 Cod procedură civilă care prevăd că sancțiunea aplicabilă în acest caz este cea a nulității cererii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția privind lipsa semnăturii.
Anulează apelul promovat de reclamantul Ș. P. în privința sentinței civile nr. 5367/10.04.2014 a Judecătoriei Iași, pentru lipsa semnăturii.
Obligă apelantul să plătească intimatei D. E. cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23.02.2015.
Președinte, G. C. | Judecător, I. E. B. | |
Grefier, N. E. |
Red/tehnored. C.G.
08.04.2015/4ex.
Jud. fond: T. M. G.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 239/2015. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 255/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
