Obligaţie de a face. Decizia nr. 197/2015. Tribunalul IAŞI

Decizia nr. 197/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 16-02-2015 în dosarul nr. 17500/245/2013*

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI

SECȚIA I CIVILĂ

Ședința publică din 16 Februarie 2015

Președinte - E.-C. P.

Judecător - M. C.

Grefier - O. S.

DECIZIA CIVILĂ Nr. 197/2015

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelanta F. G. și pe intimata C. NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ SA, având ca obiect obligație de a face REJUDECARE.

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 20.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 27.01.2015, pentru data de 04.02.2015, pentru data de 11.02.2015 și respectiv pentru astăzi, când a hotărât următoarele:

TRIBUNALUL

Asupra apelului civil de față:

Prin sentința civilă nr._/30.10.2013 Judecătoria Iași dispune:

„Respinge acțiunea formulată de reclamanta F. G. – Iași, .. 7, .. D, ., prin Cabinet de Avocat M. T. - Iași, .. 15, . cu intimata C. Națională „Poșta Română” S.A. – București, ., sector 2.”

Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond reține următoarele:

„Art. 30 alin. 4 din Codul muncii face referire la persoanele neîncadrate (folosește termenul de încadrare) și la posturile vacante (nu la posturile ocupate și la persoanele încadrate). Or, decizia de concediere este ulterioară concursului din 20.06.2012 (fiind emisă la data de 04.07.2012). De asemenea, interviul a fost organizat în condițiile unei noi organigrame.

Prin urmare, nu a fost încălcat acest articol.

Art.7 din actul adițional la CCM 2008-2018 a fost respectat.

Procedura de ocupare a posturilor de execuție nr. 101/6444/1.04.2012, aprobată prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 31/30.03.2012 a vizat un număr redus de locuri față de numărul mare de salariați și s-a stabilit de directorul general (ale cărui atribuții nu au fost analizate de reclamantă și nici nu s-a făcut dovada că ar fi depășite în sensul celor prevăzute). S-a precizat că practic concursul constă într-un interviu inclusiv care ar avea ca tematică principală evaluarea aptitudinilor profesionale. Comisia de evaluarea ar fi desemnată de Directorul General (filele 25 și 55).

Reclamanta a acuzat prin participarea la concurs un modalitatea de organizare și desfășurare a acestuia.

Reclamanta a contestat rezultatele concursului fără ca aspectele invocate (verbal de studii), experiența, competența și cunoștințele ei speciale, să aibă legătură cu aceasta și nici nu a făcut dovada, că a fost apreciată greșit de comisie.

Referitor la rezultatele obținute de ceilalți candidați, în condițiile în care nu a înțeles să se judece și cu aceștia, nu sunt susținute de probe.

Declarația martorei M. D. este subiectivă, deoarece nici aceasta nu a reușit pentru postul pentru care a optat. Depoziția martorei nu conduce la concluzia că examenul organizat ar fi nul sau/și nelegal.

Procedura de ocupare a posturilor de execuție nu a fost contestată de partenerul de dialog social și nici de reclamantă).”

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta F. G. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Arată apelanta că începând cu data de 31.05.2012 au fost modificate structurile regionale prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 28/23.05.2012, astfel că Direcția Regională de Poștă Nord - Est Iași și-a schimbat denumirea în Centrul Operațional Regional Iași. pârâta a hotărât să efectueze concedieri colective, procedură în legătură cu care i-a comunicat adresa nr. 101/6444 din 01.06.2012 conținând procedura de ocupare a posturilor de execuție în noua structură organizatorică. Prin această procedură a fost stabilită o singură probă de concurs/examen pentru evaluarea aptitudinilor profesionale, în forma interviului.

A transmis pârâtei 3 opțiuni de ocupare a unui post de execuție, însă i s-a comunicat că poate formula o singură opțiune. La 08.06.2012 a transmis opțiunea pentru un post de execuție în cadrul compartimentului Activități Financiar – Bancare și de Asigurări.

Prin decizia nr. 209/15.06.2012 au fost numite comisiile de evaluare a aptitudinilor profesionale ale salariaților, pentru postul dorit de ea fiind desemnată Comisia nr. 3. Această decizie a fost modificată și completată prin decizia nr. 231/18.06.2012 conform căreia urma să fie evaluată de Comisia nr. 8.

Angajatorul a dorit să lase impresia că prin reorganizare a desființat toate posturile vechii structuri regionale, fapt care echivalează cu operarea concedierii colective, ipoteză în care trebuia să respecte prevederile speciale din Codul muncii și din CCM, a căror încălcare ar atrage anularea actelor realizate în cadrul concedierii colective, deci și a concursului/examenului organizat la data de 20.06.2012.

La concursul/examenul organizat la data de 20.06.2012 pentru ocuparea unui post la compartimentul Activități Financiar – Bancare și de Asigurări au fost încălcate criteriile de bază în selecția personalului, cum ar fi: educația – nivelul de studii, experiența profesională, competența specifică postului, caracteristicile personale.

A solicitat, atât prin Contestația nr. 270._ din 26.06.2012 cât și prin adresa nr. 270._ din 10.07.2012, înființarea unei alte comisii de examinare care procedeze la examinarea obiectivă a candidaților înscriși la concurs/examen. La adresa înaintată nu a primit nici un răspuns.

Cu privire la concursul/examenul propriu-zis și la rezultatul final al acestuia a reclamat vicii de formă și de fond, după cum urmează:

1. încălcarea prevederilor art. 7 din actul adițional la CCM 2008-2018 (art. 9 din CCM actualizat). În alineatul 5 acest articol prevede că ocuparea posturilor printr-un altfel de concurs decât cel reglementat în acest articol este lovită de nulitate.

Concursul/examenul nu a respectat prevederile CCM, viciu sancționat cu nulitatea actului juridic.

Concursul/examenul este invalid și din cauza faptului că regulamentul nu a fost aprobat prin hotărâre a Guvernului, așa cum cere art. 30 alin. 4 din Codul muncii.

2. inexistența unui anunț de concurs sau a unei adrese care să conțină informațiile înscrise în CCM 2008 – 2018 – Regulamentul privind organizarea concursurilor – anexa 2, precum:

- elemente de identificare a postului;

- descrierea postului;

- specificațiile postului;

- probele de concurs și media minimă obligatorie;

- tematica și bibliografia;

- criterii de evaluare obiectivă profesională și punctajele maxime stabilite de comisie pentru aceste criterii, stabilite prin planul de interviu;

- criterii de competență, precum abilități de comunicare și de lucru în echipă, capacitate de analiză și sinteză, abilități de redactare a textelor, calități personale;

- procedura de contestare.

3. nelegalitatea procedurii de evaluare a candidaților

În realitate, angajatorul a realizat un interviu, nicidecum un concurs/examen așa cum a r fi fost legal conform Regulamentului privind organizarea concursurilor, care constituie anexa 2 la contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.

Examinarea prin interviu s-a făcut fără tematică ori subiecte pregătite în prealabil, întrebările de la interviu nu au fost comune candidaților și nu a existat barem de notare. În realitate, nu s-a efectuat vreo notare și nu s-a creat posibilitatea verificării ulterioare a corectitudinii evaluării.

Concursul/examenul și rezultatul acestuia sunt invalide și din cauza inexistenței unei comisii de contestații, desemnată anterior începerii concursului, a unei proceduri de soluționare a contestațiilor și mai ales a faptului că tot examinatorii au soluționat și contestațiile.

Răspunsul nr. 101/7616 din 03.07.2012 pe care pârâta l-a dat contestației sale a fost unul formal, la fel cum a fost pentru toți cei care au formulat contestații, fără a rezolva în concret nici un punct de contestație. Răspunsul a fost semnat de directorul general și nu de președintele Comisiei de soluționare a contestațiilor, cum ar fi fost procedural, dacă ar fi existat acea comisie. Deși rezolvarea contestației urma a se face în termen de 2 zile lucrătoare, răspunsul la contestație l-a primit după 14 zile.

Față de art. 30 alin. 4 reținut de instanța de fond, consideră că pârâta a organizat concurs/examen pentru posturi noi, conform organigramei aprobate prin hotărârea Consiliului de administrație nr. 31/30.05.2012, dar a condiționat înscrierea de deținerea calității de salariat în cadrul CN Poșta Română SA. În această situație regulamentul de concurs/examen trebuia să respecte prevederile art. 30 alin. 4 Codul muncii.

Nu se arată în hotărâre de ce s-a considerat că procedura de ocupare a posturilor de execuție putea fi stabilită de Directorul general și de ce această procedură putea încălca regulamentul din CCM, după cum nu se arată motivele pentru care a hotărât că este valabilă selecția prin interviu, chiar dacă acest interviu avea ca tematică principală evaluarea aptitudinilor profesionale, cum se menționează în considerentele sentinței, dar instanța reține că art. 7 din CCM a fost respectat, ignorând obligația de a motiva această apreciere, având în vedere referirea clară la alineatul 1 din acest articol.

Instanța se referă la aspecte privitoare la temeinicia evaluării reclamantei și la afirmațiile reclamantei privitoare la pregătirea sa superioară, făcând o referire de neînțeles la nechemarea în judecată a celorlalți participanți la examen/concurs, fapt ce denotă superficialitate în analiza cazului dedus judecății.

Instanța nu a analizat deloc susținerile privitoare la inexistența unui anunț de concurs sau a unei adrese care să conțină informațiile înscrise în CCM 2008 – 2018 – Regulamentul privind organizarea concursurilor – anexa 2, la fel cum nu a analizat deloc susținerile privitoare la nelegalitatea procedurii de evaluare a candidaților, realizată prin interviu, nicidecum prin concurs/examen.

Examinarea prin interviu s-a făcut fără tematică ori subiecte pregătite în prealabil, întrebările nu au fost comune candidaților, în realitate neefectuându-se vreo notare și necreându-se posibilitatea verificării ulterioare a corectitudinii evaluării.

Prin întâmpinarea formulată, intimata CN Poșta Română SA a solicitat respingerea apelului, arătând că procedura de ocupare a posturilor de execuție nr. 6444/01.06.2012 a fost o procedură specială dată urmare a Hotărârii Consiliului de Administrație al CN Poșta Română SA prin care s-a stabilit o nouă organigramă. În structura nou creată posturile de conducere au fost suprimate, iar cele de execuție au fost diminuate. Procedura respectivă a fost stabilită de către partenerii de dialog social, respectiv Administrația și Sindicatul reprezentativ din unitate și nefiind contestată de nimeni a reprezentat legea părților.

Prin aprobarea organigramei din 30.05.2012 s-a procedat la desființarea posturilor de conducere din cadrul sucursalelor, iar pentru a nu se proceda la concedierea directă a persoanelor ale căror posturi au fost desființate, unitatea a decis împreună cu sindicatul reprezentativ ca acestea să poată opta pentru posturile existente în cadrul altor compartimente.

În această situație s-a aflat și reclamanta, care a participat la concursul organizat în data de 20.06.2012 pentru ocuparea unui post de inspector exploatare poștală.

Reclamanta, la data respectivă nu a avut nici o obiecție cu privire la modul de desfășurare a concursului, semnând în acest sens. Aspectele invocate în contestație nu au nici o legătură cu respectivul concurs. Reclamanta, în acțiune, a insistat mai mult pe calitățile membrilor comisiei și ale celorlalți candidați și mai puțin pe modalitatea efectivă de evaluare.

În ședința publică din data de 23.04.2014, față de înregistrarea căii de atac pe rolul Tribunalului Iași ca recurs, instanța de control judiciar a calificat calea de atac căreia îi este supusă hotărârea pronunțată de judecătorul fondului ca fiind cea a apelului. Au fost avute în vedere dispozițiile art. 2811 și art. 84 Cod procedură civilă.

Prin decizia civilă nr. 344/30.04.2014 Tribunalul Iași a respins cererea de apel formulată de reclamanta F. G. împotriva sentinței civile nr._/30.10.2013 a Judecătoriei Iași.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs apelanta F. G.. Curtea de Apel Iași a pronunțat la data de 24.09.2014 decizia civilă nr. 624. Prin aceasta a fost admis recursul declarat de F. G., a fost casată decizia civilă nr. 344/30.04.2014 a Tribunalului Iași și s-a dispus trimiterea cauzei la Tribunalul Iași, Secția I Civilă, pentru rejudecare.

S-a reținut în cuprinsul acestei decizii că instanța de apel s-a limitat în a constata că procedura de ocupare a posturilor a fost una specială, fără a analiza punctual cauzele de nulitate invocate în cererea de chemare în judecată. Poziția reclamantei și opțiunile sale pe durata organizării și desfășurării concursului/ examenului, a participării nu poate constitui o prezumție a legalității organizării și desfășurării acestuia. Instanța de apel trebuie să verifice, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, ceea ce a omis. Astfel, nu s-a pronunțat asupra motivelor ce vizează incidența sau nu în speță a art. 7 (art.9) din actul adițional la CCM 2008 – 2018, a art. 30 alin. 4 Codul muncii, a Regulamentului privind Organizarea Concursurilor și respectiv a sancțiunii din art. 9 alin. 5 din actul adițional înregistrat sub nr. 140/187/13.04.2012. Fiind invocată nulitatea absolută, instanța are obligația de a stabili dacă normele pretins încălcate invocate de reclamantă sunt de ordine publică, fie aduc atingere interesului privat al acesteia.

Ca urmare a casării deciziei civile nr. 344/2014, cererea de apel a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._ .

După casarea deciziei civile și trimiterea spre rejudecare intimata CN Poșta Română SA a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași în soluționarea cererii contestatoarei F. G..

Se arată că, deși Curtea de Apel Iași a apreciat la judecarea recursului că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Iași, tot Curtea de Apel Iași, atunci când a soluționat dosarul nr._, a stabilit competența de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei Iași.

În apel s-au depus la dosar înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma cererii de apel formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, tribunalul reține următoarele:

Excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași în soluționarea cererii contestatoarei F. G. nu poate fi primită.

Prin sentința civilă nr. 1010/27.02.2013, pronunțată în dosarul înregistrat sub nr._, Tribunalul Iași a declinat în favoarea Judecătoriei Iași competența de soluționare a cererilor formulate de reclamanta F. G. privind anularea concursului/examenului din 20.06.2012, a rezultatului obținut și a soluției date la contestația sa nr. 270._ din 26.06.2012, ca urmare a admiterii excepției necompetenței sale materiale de soluționare a acestor cereri.

În contestația formulată de F. G. împotriva deciziei de concediere nr. 93/04.07.2012 precum și în cererea acesteia de obligare a pârâtei CN Poșta Română SA la plata daunelor morale, Tribunalul Iași a respins, prin aceeași sentință civilă nr. 1010/2013, excepția necompetenței sale materiale, disjungând judecata acestor cereri și dispunând formarea unui nou dosar care a fost repartizat manual la același complet de judecată, dosar în care s-a acordat termen la data de 17.04.2013. Pentru termenul astfel acordat s-a dispus citarea părților cu mențiunea de a pune concluzii pe o eventuală suspendare a judecății până la soluționarea definitivă a cererilor în privința cărora Tribunalul Iași a declinat competența, raportat la art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă.

La baza pronunțării acestei sentințe civile a stat respectarea principiului securității raporturilor juridice în a cărui aplicare s-a reținut că practica instanței de control judiciar se impune judecătorului de la instanța inferioară.

Prin decizia nr. 4/17.02.2012 pronunțată în dosarul nr._ Curtea de Apel Iași a stabilit în conflictul de competență ivit că cererea având ca obiect verificarea legalității concursului organizat de CN Poșta Română SA este de competența Judecătoriei Iași.

Însăși intimata invocă această decizie în susținerea excepției de necompetență materială a Tribunalului Iași, ignorând împrejurarea că în prezentul litigiu Tribunalul Iași a fost învestit cu analiza legalității și temeiniciei sentinței pronunțate de instanța de fond competentă în condițiile reglementate de art. 282 Cod procedură civilă. Potrivit acestui text de lege, hotărârile date în primă instanță de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal.

Pornind de la chiar susținerile intimatei, potrivit cărora Judecătoria Iași este competentă material să soluționeze prezentul litigiu și făcând aplicarea art. 282 alin. 1 Cod procedură civilă, excepția necompetenței materiale nu poate fi primită, Tribunalul Iași fiind chemat legislativ să soluționeze cererea de apel formulată de reclamanta F. G. împotriva sentinței civile nr._/30.10.2013 pronunțată de Judecătoria Iași.

Pe fondul litigiului, tribunalul reține că a data de 30.05.2012, prin hotărârea nr. 31, pârâta CN Poșta Română SA a aprobat organigrama noii structuri a companiei negociate cu Sindicatul Lucrătorilor Poștali din România, potrivit art. 18 alin. 2 din Actul constitutiv și desființarea efectivă a posturilor care nu se mai regăsesc în noua structură organizatorică. Directorul General a fost mandatat să ia măsurile legale pentru implementarea structurii organizatorice aprobate, potrivit art. 1, începând cu data de 31.05.2012 și finalizarea procedurii de concediere colectivă.

Intenția pârâtei de efectuare a concedierii colective a fost notificată cu adresa nr. 101/6416/01.06.2012 Sindicatului Lucrătorilor Poștali din România. Prin aceasta sindicatul a fost convocat la consultări în vederea diminuării consecințelor sociale generate de concedierea colectivă, precum și pentru identificarea metodelor și mijloacelor de evitare a concedierilor colective și de reducere a numărului de salariați care vor fi concediați.

Rezultatul negocierilor este cuprins în procesul-verbal încheiat la data de 01.06.2012, înregistrat de pârâtă sub nr. 101/6445/01.06.2012. De comun acord s-a stabilit că criteriul de selecție a salariaților afectați de concediere va avea în vedere pregătirea profesională a acestora și se va aplica prin verificarea competențelor pe bază de interviu de către o comisie numită la nivel central de către Directorul General al CN Poșta Română SA. La nivelul Centrelor Operaționale Regionale se va aplica aceeași metodă de selecție cu mențiunea că Sindicatului Lucrătorilor Poștali din România își poate desemna în cadrul Comisiei de evaluare un reprezentant cu statut de observator, fără drept de notare. Acest criteriu de selecție se va aplica numai după departajarea salariaților ținând cont de rezultatele consemnate în fișele de evaluare a realizării obiectivelor de performanță valabile pe anul 2011.

Demararea măsurilor necesare pentru implementarea structurii organizatorice a CN Poșta Română SA corespunzătoare organigramelor aprobate prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 31/30.05.2012 a început la data de 31.05.2012, astfel cum rezultă din decizia nr. 140/30.05.2012 a Directorului General al CN Poșta Română SA. La aceeași dată, 30.05.2012, CN Poșta Română SA prin Directorul General emite decizia nr. 139 prin care desființează toate posturile vacante existente în Structura Organizatorică a Companiei.

Procedura de ocupare a posturilor de execuție – astfel cum aceasta a fost convenită prin negocierea cu Sindicatul Lucrătorilor Poștali din România – a făcut obiectul adresei nr. 101/6444/01.06.2012 semnată de Directorul General. Potrivit acesteia, ocuparea posturilor de execuție aferente fiecărei structuri se va face prin interviu și va avea ca tematică principală evaluarea aptitudinilor profesionale. Salariații interesați de ocuparea unui post de execuție urmau să depună o cerere scrisă adresată Directorului General până la data de 07.06.2012, ora 16,30. Locul, data și ora de desfășurare a interviurilor urmau a fi anunțate în timp util.

Cu cererea nr. 270.2/1/401 din 06.06.2012 reclamanta F. G. a solicitat participarea la concurs pentru ocuparea unui post în cadrul activității financiar-bancare și de asigurări – Centrul Operațional Regional Iași.

După numirea Comisiilor de evaluare a aptitudinilor profesionale a salariaților care au depus cerere de ocupare a unui post în cadrul Centrului Operațional Regional respectiv CRT prin decizia nr. 209/15.06.2012, modificată prin decizia nr. 231/18.06.2012 și intervievarea salariaților, au fost întocmite fișa de notare centralizatoare pentru proba interviu, precum și procesul-verbal din 22.06.2012 privind rezultatele concursului pentru ocuparea posturilor din cadrul C. Iași, CRT Bacău și CRT Iași, desfășurat în data de 20.06.2012 la sediul C. Iași, precum și fișa de notare centralizatoare pentru proba interviu și procesul-verbal din 27.07.2012 privind rezultatele concursului pentru ocuparea posturilor de execuție în cadrul Departamentului Resurse Umane – dispersie Iași, desfășurat în data de 27.07.2012 la CNPR.

Împotriva rezultatului concursului desfășurat la data de 20.06.2012, reclamanta F. G. a formulat contestația înregistrată sub nr. 270._ /26.06.2012 ce a fost soluționată în sensul respingerii sale ca neîntemeiată, astfel cum rezultă din adresa nr. 101/7616/03.07.2012 comunicată reclamantei.

În prezentul litigiu reclamanta înțelege a contesta concursul/examenul susținut de ea pe data de 20.06.2012 organizat pentru ocuparea unui post de execuție în cadrul compartimentului Activități Financiar – Bancare și de Asigurări la C. Iași, rezultatul acestui concurs/examen și soluția dată contestației sale. Obiect al litigiului nu îl constituie și examenul/concursul la care reclamanta a participat pe data de 27.07._ la CNPR.

Tribunalul are a răspunde punctual, în cele ce urmează, criticilor aduse de apelantă hotărârii judecătorului fondului, față și de cuprinsul deciziei civile nr. 624/2014 a Curții de Apel Iași.

Încălcarea prevederilor art. 7 alin. 5 din Actul adițional la CCM 2008 – 2018 (art. 9 din CCM actualizat ) înregistrat sub nr. 140/187 din 13.04.2012 respectiv 55 din 13.04.2012, nu poate fi reținută.

Acest text, precum arată apelanta, sancționează cu nulitatea ocuparea posturilor vacante fără organizarea unui concurs, precum și ocuparea acestor posturi în urma organizării unui concurs altfel decât este prevăzut în articolul prezent.

Clauzele contractelor colective de muncă produc efecte – potrivit art. 133 alin. 1 din Legea 62/2011 – pentru toți angajații, executarea contractului colectiv de muncă fiind obligatorie pentru părți.

Fac parte din contractele colective de muncă și convențiile dintre părțile semnatare ale acestora prin care se soluționează conflictele colective de muncă, astfel cum dispune art. 128 alin. 1 din Legea 62/2011. În aplicarea principiului recunoașterii reciproce, art. 153 din același act normativ, prevede că orice organizație sindicală legal constituită poate încheia cu un angajator sau cu o organizație patronală orice alte tipuri de acorduri, convenții sau înțelegeri, în formă scrisă, care reprezintă legea părților și ale căror prevederi sunt aplicabile numai membrilor organizațiilor semnatare.

În aplicarea acestor texte de lege tribunalul reține că prin procesul-verbal încheiat la data de 01.06.2012 părțile semnatare ale acestuia au înțeles. ca în vederea reducerii numărului de salariați care vor fi concediați și în acord cu norma cuprinsă în art. 69 din Codul muncii, să insereze drept criteriu de avut în vedere pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere procedura interviului.

Cum s-a arătat în expunerea situației de fapt, părțile semnatare ale procesului-verbal din 01.06.2012 au convenit ca după departajarea salariaților, ținând cont de rezultatele consemnate în fișele de evaluare a realizării obiectivelor de performanță pentru anul 2011, criteriul de selecție a salariaților afectați de concediere să aibă în vedere pregătirea profesională a acestora și să se aplice prin verificarea competențelor pe bază de interviu de către o comisie numită la nivel central de către Directorul General al CNPR.

Înțelegerea părților - intervenită ca urmare a consultării cu Sindicatul Lucrătorilor Poștali din România, impusă de efectuarea de către pârâtă a concedierii colective - transpusă în cuprinsul procesului-verbal din 01.06.2012, constituie legea părților și, ca atare, se impune acestora, efectele sale fiind obligatorii.

În vederea analizării legalității desfășurării sale instanța nu are a eficientiza, astfel cum solicită apelanta, prevederile art. 7 alin. 5 din Actul adițional la CCM 2008 - 2018 (art. 9 din CCM actualizat) înregistrat sub nr. 140/187 din 13.04.2012 respectiv 55 din 13.04.2012. Aceasta întrucât art. 7 invocat reglementează exclusiv modul de ocupare, metoda de evaluare în vederea ocupării posturilor vacante din Administrația centrală, precum și pentru personalul de conducere din cadrul sucursalelor și modul soluționării contestațiilor. Ipoteza premisă a art. 7 este aceea a existențe unor posturi vacante pentru a căror ocupare s-a stabilit ca unică metodă concursul.

În speță însă, în discuție nu este existența unor posturi vacante a căror ocupare să reclame organizarea unui concurs. Dimpotrivă, în noua structură a pârâtei CN Poșta Română SA posturile de execuție existente în organigramă au impus o reducere de personal prin concedierea colectivă a acestuia. În vederea concedierii, salariații pârâtei urmau a fi evaluați cu privire la realizarea obiectivelor de performanță, iar ulterior departajați pe baza interviului având ca obiectiv verificarea competențelor și pregătirii personale a acestora.

În acest context factual și juridic nu se poate reține că spre stabilirea ordinii de prioritate la concediere pârâta trebuia să recurgă la proba concursului, astfel cum procedura acestuia este reglementată prin CCM 2008 – 2018 exclusiv pentru ipoteza ocupării posturilor vacante.

Nefiind incident CCM 2008 – 2018, nu poate fi reținută nici sancțiunea nulității stipulată de art. 7 alin. 5 (actual art. 9).

De asemenea, nu poate fi reținută nici nesocotirea normei inserate în art. 30 alin. 4 din Codul uncii.

Articolul 30 din Codul muncii reglementează necesitatea organizării unui concurs/examen pentru ipoteza în care instituțiile, autoritățile publice și ale unități bugetare au a face încadrări ale salariaților pe posturile vacante existente în Statul de funcții. Condițiile de organizare și modul de desfășurare a concursului/examenului se stabilesc prin regulament aprobat prin hotărâre a Guvernului exclusiv în ipoteza premisă în care au loc încadrări pe posturi vacante.

Cum s-a arătat deja, verificarea competențelor pe baza interviului a fost necesară și hotărâtă de comun acord de Sindicatul Lucrătorilor Poștali din România și CN Poșta Română SA în vederea efectuării concedierii colective, astfel că ipoteza premisă a textului art. 30 din Codul muncii nu se regăsește în prezentul litigiu.

Nici celelalte susțineri ale apelantei relative la necesitatea existenței unui anunț de concurs sau adresă care să conțină informațiile înscrise în CCM 2008 – 2018 – anexa 2; nelegalitatea procedurii de evaluare a candidaților; nelegalitatea decurgând din absența tematicii ori a subiectelor pregătite în prealabil; neefectuarea unei notări și necrearea posibilității de verificare ulterioară a corectitudinii evaluării; inexistența unei comisii de contestații desemnată anterior începerii concursului și a unei proceduri de soluționare a contestațiilor, fundamentate pe prevederile CCM 2008 – 2018 – Regulament privind Organizarea Concursurilor, nu pot fi primite de tribunal. Rațiunea lipsei de relevanță sub aspectul valabilității interviului organizat la data de 20.06.2012, a regulilor statornicite de CCM pentru organizarea concursurilor este identică cu cea expusă în analiza primei critici aduse de apelantă în cuprinsul căii de atac.

Reține totodată tribunalul că prin procesul-verbal din 01.06.2012 părțile semnatare nu au înțeles să reglementeze în mod strict criteriul de selecție constând în interviul pentru verificarea competențelor profesionale. Absența unei astfel de reglementări limitează putința instanței de a verifica legalitatea interviului sub orice alte aspecte decât cel relativ la susținerea acestuia înaintea unei comisii numită la nivel central de către Directorul General al CNPR.

În egală măsură, valabilitatea interviului poate fi pusă în discuția contradictorie a părților raportat criteriilor avute în vedere pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere în cadrul contestației formulate împotriva deciziei nr. 93/04.07.2012.

Reținând invocarea de către reclamantă a unor motive de nelegalitate ce-și găsesc aplicarea în procedura angajării, precum și argumentarea cererilor adresate pe aspecte ce au relevanță în stabilirea legalității procedurii concedierii, în baza art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul urmează a dispune conform celor cuprinse în prezenta decizie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge exceptia de necompetență materiala a Tribunalulul Iasi, invocata de intimată.

Respinge apelul formulat de reclamanta F. G. impotriva sentintei civile nr._/30.10.2013 a Judecatoriei Iasi, sentința pe care o păstrează.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată azi, 16.02.2015, în ședință publică.

Președinte,

E.-C. P.

Judecător,

M. C.

Grefier,

O. S.

Red. M.C.

Tehn. M.M.D.

4 ex./06.05.015

Judecător fond D. P.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Decizia nr. 197/2015. Tribunalul IAŞI