Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1172/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1172/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 15-12-2015 în dosarul nr. 1172/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 15 Decembrie 2015
Președinte - M. D.
Judecător – B. I. E.
Judecător – M. M.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 1172
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurentul B. I. C. împotriva sentinței civile nr. 760/18.06.2014 a Judecătoriei H. ,intimați B. I., B. N., având ca obiect revendicare imobiliară.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 08.12.2015 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi,15.12.2015, când
TRIBUNALUL
Asupra cererii de recurs de față reține urmatoarele:
Prin sentința civilă nr. 760/18.06.2014 a Judecătoriei H. s-a dispus în sensul că:
„Respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocată de pârât, ca nefondată.
Respinge excepția lipsei de interes a reclamanților, invocată de pârât, ca nefondată.
Admite în parte cererea formulată de reclamanții B. I. și B. N., domiciliați în .. Cotnari, jud. Iași, în contradictoriu cu pârâtul Budanu I. C., domiciliat în .. Cotnari, jud. Iași.
Obligă pârâtul să lase reclamanților, în deplină proprietate și liniștită posesie, terenul în suprafață de 2.980 mp. situat în T 4 intravilan ., identificat în Anexa 2 a la Raport prin punctele 10, 11, 12, 4, 10 (f. 169), dobândit conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 18/16.12.2004 autentificat de BNP E. Berzentu.
Ia act de renunțarea reclamanților la capătul de cerere având ca obiect pretenții.
Obligă pârâtul la plata către reclamanți a sumei totale de 1.600 cu titlul de cheltuieli de judecată.
Respinge cererea pârâtului de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.”
Pentru a decide astfel prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:
„Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei H. la data de 14.02.2013 sub nr._, reclamanții B. I. și B. N. au chemat în judecată pe pârâtul B. I. C. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea acestuia din urmă să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 3219 mp. teren situat în intravilan ., P 145/1, 144, 145/2, 145/3/1 și 143, precum și obligarea acestuia la plata sumei de 4.000 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat ca urmare a nefolosinței terenului pe ultimii 3 ani agricoli, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că au achiziționat de la numiții B. V. și C. suprafața de 9300 mp. teren situat în T 4, P 145/1, 144, 145/2, 145/3/1 și 143 conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 18/16.12.2004 iar, în mod nejustificat, pârâtul a ocupat o suprafață de 3219 mp. invocând faptul că ar avea act autentic pentru aceasta din anul 1998. Însă, vânzarea perfectată de pârât s-a realizat în lipsa unui titlu de proprietate, în baza unei adeverințe tip și a unui proces-verbal de punere în posesie în timp ce vânzătorii lor au avut titlul de proprietate nr._/2002.
În drept au fost indicate prev. art. 563 și urm. C. civ., art. 274 C. pr. civ.
Prin întâmpinarea depusă la termenul din 17.04.2013 (f. 56), pârâtul a invocat, în principal, excepția lipsei de interes și lipsa calității procesuale active a reclamanților iar, pe fond, respingerea cererii ca nefondată.
În motivare a arătat că reclamanții nu au fost parte în contractul lui de vânzare-cumpărare, astfel încât nu pot solicita anularea acestuia și nici nu justifică vreun interes legitim față de principiul relativității efectelor actului juridic civil. De asemenea, vânzătorului B. C. I. i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în baza legii nr. 18/1991, eliberându-se adeverința nr. 484/22.02.1992 și procesul-verbal de punere în posesie dar actele premergătoare emiterii titlului de proprietate fac dovada proprietății până la emiterea titlului. Astfel, actul de vânzare-cumpărare este perfect valabil și, în consecință, terenul a fost înscris în evidențele cadastrale.
În drept au fost indicate prevederile Legii nr. 18/1991, art. 2 alin. 2 din Legea nr. 1/2000, art. 1295 alin. 1 C. civ., art. 948, 953 și urm. C. civ., art. 967 și 1899 alin. 2 C. civ.
Instanța a unit cu fondul cauzei excepțiile lipsei de interes (f. 82) și a lipsei calității procesuale active (f. 202) invocate prin întâmpinare.
La termenul din 22.05.2013 (f. 82), instanța a încuviințat probele cu înscrisuri (documentație B. V. - f. 97 dosar, documentație B. C. I., f. 141, documentația contractului de vânzare-cumpărare nr. 18/16.12.2004 – f. 120, documentație comisia Locală – f. 137 și urm.), cu interogatoriu (răspunsuri reclamant - f. 87, iar reclamanții au renunțat la proba cu interogatoriul pârâtului la termenul din 19.06.2013, f. 92), precum și proba cu expertiză tehnică specialitatea cadastru și topografie (raportul de expertiză fiind depus la f. 162 și urm., răspuns l obiecțiuni – f. 205 și urm).
În ședința publică din 11.06.2014 reclamanții au renunțat la capătul de cerere având ca obiect pretenții.
Față de natura și efectele excepțiilor invocate, instanța va analiza cu prioritate excepția de fond a lipsei calității procesuale active invocată de pârât prin întâmpinare și amintește că, prin calitate procesuală activă, se înțelege identitatea între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului.
Or, așa cum arată și reclamanții, acțiunea lor are ca obiect revendicare, iar nu anulare contract de vânzare-cumpărare cum susține pârâtul și și-au dovedit calitatea procesuală activă prin depunerea unui titlu de proprietate ce se susține a fi nerespectat de partea adversă.
În acest context, instanța reține că excepția invocată este nefondată și o respinge în consecință.
Examinând în continuare excepția lipsei de interes invocată prin întâmpinare, se impune subliniat faptul că, pentru a declanșa orice proces civil, este necesar ca reclamantul să îndeplinească în mod cumulativ o . cerințe, precum: să formuleze o pretenție, să aibă un interes, să aibă calitate procesuală activă și, nu în ultimul rând, capacitate procesuală. Condiția existenței interesului la promovarea unei acțiuni în justiție urmărește evitarea introducerii de cereri abuzive în scop pur șicanator și asigură, pe cale de consecință, chiar realizarea scopului acțiunii civile, acela de a proteja efectiv drepturile subiective și situațiile juridice ocrotite de lege.
Interesul constă în folosul practic urmărit de cel ce pune în mișcare acțiunea civilă și el trebuie, la rândul lui, să fie legitim, născut și actual, personal și direct. Aceste condiții trebuie, de asemenea, să fie îndeplinite în mod cumulativ, lipsa oricăreia dintre ele atrăgând respingerea acțiunii formulate ca lipsită de interes.
În prezenta cauză, instanța reține că reclamanții invocă nerespectarea de către pârât a titlului lor de proprietate reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare nr. 18/16.12.2004 autentificat de BNP E. Berzentu, sens în care acțiunea lor justifică un interes legitim, născut și actual, personal și direct, excepția invocată apărând ca nefondată (mai ales în contextul în care reclamanții nu au solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare al pârâtului).
Pe fondul cauzei, analizând materialul probator administrat, instanța reține următoarele:
Astfel cum rezultă din copia contractului de vânzare-cumpărare nr. 18/16.12.2004 autentificat de BNP E. Berzentu (f. 8), reclamanții au cumpărat de la numiții B. Vasiole și B. C. suprafața de 9300 mp. teren situat în intravilan .. Cotnari, jud. Iași, T 4, parcelele 145/1, 144, 145/2, 145/3/1 și 143, suprafața reală rezultată la măsurători fiind de 7.388 mp. (Raport de expertiză topo, f. 164). Terenul cumpărat a fost identificat de expert în Anexa nr. 2 la Raport (f. 169) prin punctele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 1.
De asemenea, în înscrisul menționat mai sus se arată că terenul ce face obiectul contractului a fost dobândit de vânzători de la prin reconstituirea dreptului de proprietate conform titlului de proprietate nr._/22.08.2002 eliberat de Comisia Județeană de fond funciar Iași (f. 5).
Pe de altă parte, pârâtul depune la dosar copia contractului de vânzare-cumpărare nr. 5717/decembrie 1998 autentificat de BNP E. Berzentu (f. 9) din care rezultă că a achiziționat de la vânzătorul B. C. I. suprafața de 3.219 mp. teren situat în intravilan .. Cotnari, jud. Iași, având ca vecini: la N – proprietatea lui B. V., la S – proprietatea lui M. D., la E – drum sătesc și la V – pădure. Terenul cumpărat de pârât a fost identificat de expert în Anexa nr. 2 la Raport (f. 169) prin punctele 4, 8, 9, 10, 4.
Se menționează în contract faptul că terenul a fost dobândit de vânzător prin reconstituirea dreptului de proprietate conform adeverinței de proprietate nr. 484/22.02.1992 și a procesului-verbal de punere în posesie nr. 294/08.12.1997 eliberate de Comisia Locală de fond funciar Cotnari, jud. Iași și depuse în copie la f. 10 dosar.
În acest context, instanța amintește că proprietarul care a pierdut posesia bunului său, poate cere restituirea acestuia în condițiile art. 563 NCC (aplicabil conform art. 6 alin. 6 din NCC) de la posesorul neproprietar.
Or, în urma expertizei topografice efectuate în cauză a rezultat că titlurile de proprietate ale părților se suprapun pe o suprafață de 2980 mp. delimitată în Anexa 2 la Raport (f. 169) prin punctele 10, 11, 12, 4, 10.
Prin urmare, așa cum s-a arătat și în practica judiciară, daca titlurile provin de la autori diferiți, instanța va compara titlurile părților si va avea câștig de cauza celui care a dobândit de la autorul al cărui drept este preferabil; sarcina probei că autorul său a avut un drept preferabil revine reclamantului.
Mai arată expertul desemnat în cauză (f. 165, răspunsul la obiectivul nr. 3) faptul că terenul de 9300 mp. figurează în rolul agricol al numitului B. I. V. (copie extras rol agricol, f. 6), fiind primit ca zestre de la B. C. I. (conform mențiunilor făcute în rolul agricol al acestuia, f. 111, care în anii 1959 – 1960 s-a diminuat de la 5,58 la 2,65 în timp ce terenul din rolul lui B. I. V. a crescut de la 1,83 la 2,66, informații confirmate de reprezentanții Primăriei, așa cum arată expertul la fila 166 dosar, pct. 6 alin. 3).
Mai mult decât atât, are în vedere instanța faptul că, prin Hotărârea Comisiei Județene de fond funciar nr. 1016/20.11.2002 (f. 105), așa cum arată și reclamantul în cadrul interogatoriului (f. 87, pct. 1), Anexa nr. 2 a, poziția nr. 9 din Hotărârea Comisiei Județene de fond funciar nr. 36/1991 (f. 147, 148) a fost anulată parțial, rămânând înscrisă și validată numitului B. C. I. numai suprafața de 2,44 ha. teren situat pe raza .> Prin urmare, constatând că titlul de proprietate al reclamanților (contractul de vânzare-cumpărare autentificat de BNP E. Berzentu sub nr. 18/16.12.2004) este preferabil celui invocat de pârât dat fiind că autorul lor, vânzătorul B. I. V., figura înscris în rolul agricol din anii 1959 – 1962 cu respectiva suprafață de teren reconstituită, ulterior, conform titlului de proprietate nr._/22.08.2002, instanța va admite în parte acțiunea și va obliga pârâtul să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 2980 mp. identificat în Anexa 2 a la Raport prin punctele 10, 11, 12, 4, 10 (f. 169).
Împrejurarea că pârâtul și-a înscris deja terenul în cartea funciară (încheiere nr. 455/16.03.2009 a OCPI Iași, dosar nr. 455/02.03.2009, f. 23) nu prezintă relevanță de vreme ce titlurile părților provin de la autori diferiți.
Cât privește diferența de 239 mp. revendicată și identificată prin punctele 9, 11, 12, 8, 9 instanța constată că reclamanții nu prezintă titlu de proprietate, conform concluziilor expertului de la f. 165 alin. 2, astfel încât cererea lor nu poate fi admisă și pentru această suprafață, iar pentru terenul de 624 mp. deținut fără acte de către pârât conform Anexei nr. 1 la obiecțiuni (f. 207) se reține că nu s-a formulat nicio cerere (de modificare sau de precizare) din partea reclamanților, acțiunea lor vizând exclusiv suprafața de teren menționată în contractul de vânzare-cumpărare al pârâtului.
Nu în ultimul rând, instanța subliniază faptul că prezenta hotărâre nu este în măsură să afecteze întinderea dreptului de proprietate validat numitului B. C. I. prin Hotărârea Comisiei Județene de fond funciar nr. 36/1991 astfel cum a fost modificată prin Hotărârea Comisiei Județene de fond funciar Iași nr. 1016/20.11.2002, ci doar amplasamentul terenului.
De asemenea, în prezenta cauză, instanța nu s-a raportat la sent. civ. nr. 287/23.05.2006 pronunțată de Judecătoria H. în ds. nr. 821/2005, rămasă irevocabilă (f. 41) de vreme ce în respectiva hotărâre de grănițuire nu s-a pus problema comparării celor două acte de proprietate, ci doar s-au stabilit, din punct de vedere formal, limitele acestora.
Față de disp. art. 274 alin. 1 C. pr. civ. și având în vedere culpa procesuală stabilită în sarcina pârâtului, instanța îl va obliga pe acesta din urmă la plata către reclamanți a sumei de 1.600 lei cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând cota de 80% (față de cota parte a pretențiilor admise) din totalul cheltuielilor de 2.001,1 lei reprezentând taxă timbru pentru capătul I de cerere de 171 lei, timbru judiciar aferent de 3 lei și onorariu expert de 1.827,1 lei (reclamanții fiind obligați la plata către expert a diferenței de 1125 lei prin încheiere executorie la data de 26.03.2014, f. 218) și va respinge cererea pârâtului de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată. ”
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs B. I. C., criticând sentința și arătând faptul că în mod greșit a fost admisă acțiunea, instanța neținând seama de faptul că la data de 10 mai 2002 recurentul a fost pus în posesie cu suprafața de teren în litigiu, la data încheierii contractului său de vânzare cumpărare nefiind întocmit titlul de proprietate, actul fiind perfectat în baza adeverinței tip de proprietate și a procesului verbal de punere în posesie, acte premergătoare care fac dovada dreptului de proprietate. În plus, a înscris terenul în evidențele cadastrale, fiind aplicabile în cauză dispozițiile art. 1675 cod civil și cele ale art. 30 din Legea 7/1996, recurentul fiind cumpărător de bună credință.
Mai susține recurentul faptul că expertiza topo nu elucidează aspecte legate de evidența terenului în rolul agricol al lui B. C. I. la momentul emiterii adeverinței 484/1992, iar această adeverință este legală, nu a fost anulată, astfel că trebuie înlăturate concluziile expertizei
De asemenea, instanța nu a avut un rol activ și nu a dat preferință recurentului, deși acesta este cel care are posesia terenului din 1998, principiu aplicabil în cauză în compararea titlurilor. La fel, instanța nu a avut în vedere buna credință a recurentului.
Solicită, în consecință, admiterea recursului.
Intimatul B. I. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, totodată solicitând și suspendarea cauzei până la soluționarea definitivă a dos._ al Judecătoriei H. având ca obiect constatarea nulității absolute a adeverinței tip de proprietate, proces-verbal de punere in posesie si contract de vânzare-cumparare nr. 5717/1998 incheiat intre B. I. C. si B. C. I..
În recurs s-a administrat proba cu înscrisuri
La data de 03.02.2015 Tribunalul Iași a dispus suspendarea cauzei până la soluționarea definitivă a dos._ al Judecătoriei H., cauza fiind repusă pe rol la data de 08.12.2015.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, Tribunalul constată că recursul este neîntemeiat, astfel că îl va respinge, pentru considerentele ce succed:
În prezenta cauză reclamanții B. I. și B. N. au chemat în judecată pe pârâtul B. I. C. solicitând instanței să dispună obligarea acestuia să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 3219 mp. teren situat în intravilan ., P 145/1, 144, 145/2, 145/3/1 și 143, precum și obligarea acestuia la plata sumei de 4.000 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat ca urmare a nefolosinței terenului pe ultimii 3 ani agricoli, cu cheltuieli de judecată.
Prima instanță a admis în parte cererea formulată, obligând pârâtul să lase reclamanților, în deplină proprietate și liniștită posesie, terenul în suprafață de 2.980 mp. situat în T 4 intravilan .. Cotnari, jud. Iași, identificat în Anexa 2 a la Raport prin punctele 10, 11, 12, 4, 10 (f. 169), dobândit conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 18/16.12.2004 autentificat de BNP E. Berzentu, luând act de renunțarea reclamanților la capătul de cerere având ca obiect pretenții.
Prin motivele recursului pârâtul B. I C. critică soluția dată de instanță cererii de revendicare, invocând faptul că instanța nu a ținut seama de faptul că la data de 10 mai 2002 recurentul a fost pus în posesie cu suprafața de teren în litigiu, contractul său de vânzare cumpărare fiind întocmit în baza adeverinței tip de proprietate și a procesului verbal de punere în posesie, acte premergătoare care fac dovada dreptului de proprietate.
Însă situația de fapt invocată în apărare de recurent, care nu va mai fi analizată de instanță din punctul de vedere al temeiniciei apărării pentru că nu mai subzistă, s-a modificat prin soluționarea definitivă a dosarului_ al Judecătoriei H..
Astfel, prin sentința civilă nr. 451/04.06.2015 a Judecătoriei H., definitivă prin respingerea apelului prin decizia civilă nr. 1468/02.1.2015 a Tribunalului Iași, a fost admisă acțiunea reclamanților B. V. I. și B. N. în contradictoriu cu pârâții B. I. C. și B. V. și s-a constatat nulitatea absolută a procesului-verbal de punere în posesie nr. 294/08.12.1997 și a Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5717/ 1998 la B.N.P. E. Berzentu, reținându-se că în mod greșit și nelegal această suprafață de teren a fost inclusă în procesul-verbal de punere în posesie nr. 294/1997, întrucât defunctul B. C I. nu era îndreptățit la această reconstituire a dreptului de proprietate întrucât terenul respectiv a fost primit ca zestre de către B. I. V. de la tatăl său, B. C. I., conform mențiunilor făcute în josul acestui rol agricol, precum și a înscrisurilor și adreselor care confirmă acest lucru și care au provenit de la Comisia Locală de Fond Funciar Cotnari județul Iași, coroborate în mod corespunzător cu declarațiile martorilor audiați la propunerea reclamanților în cursul cercetării judecătorești. De asemenea, s-a reținut faptul că rolul agricol al defunctului B. C I. (autorul pârâților) s-a diminuat în mod corespunzător în anii 1959-1960 de la suprafața de 5,58 ha la suprafața de 2,65 ha, în timp ce rolul agricol al luiBudeanu I. V. (autorul redamanților) a crescut în aceeași perioadă în mod corespunzător de la suprafața de 1,83 ha la suprafața de 2,66 ha, astfel că, la momentul colectivizării, autorul reclamanților, B. I. V., figura în rolul agricol din anii 1959-1962 cu respectiva suprafață.
Prin urmare, la acest moment, pârâtul recurent B. I. C. nu mai deține nici un titlu pentru stăpânirea terenului, atât procesul-verbal de punere în posesie nr. 294/08.12.1997, cât și Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5717/ 1998 la B.N.P. E. Berzentu fiind anulate.
Pentru aceste considerente, urmează ca Tribunalul, în temeiul disp. art. 312 alin 1 cod procedură civilă, să respingă recursul formulat de B. I. C. împotriva sentinței civile nr. 760/18.06.2014 a Judecătoriei H., sentință pe care o va menține.
În temeiul dispozițiilor art. 274 cod procedură civilă, Tribunalul va obliga recurentul la plata către intimații B. I. și B. N. a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de B. I. C. împotriva sentinței civile nr. 760/18.06.2014 a Judecătoriei H. pe care o menține.
Obligă recurentul la plata către intimații B. I. și B. N. a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.12.2015.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
M.D B.I.E. M.M. M.G.
Red./Tehnored. M.M.
2 ex/15.01.2016
Jud. fond O. M.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1808/2015. Tribunalul IAŞI | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
