Uzucapiune. Decizia nr. 34/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 34/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 13-01-2015 în dosarul nr. 2010/866/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 13 Ianuarie 2015
Președinte - M. C.
Judecător - S. F.
Judecător - O. I.
Grefier - O. S.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 34/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurenta U. A. TERITORIALĂ A COMUNEI RUGINOASA în contradictoriu cu intimatele D. G. și I. V., având ca obiect uzucapiune, REVIZUIRE CIVILĂ.
Susținerile intimatei D. G. au avut loc în ședința publică din data de 06.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 13.01.2015, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Prin sentința nr.3004/06.11.2013 Judecătoria P. a dispus:
Respinge cererea de revizuire formulată de U. A. TERITORIALA . legal, primarul comunei Ruginoasa, cu sediul în . în contradictoriu cu intimata D. G., dom. în ., județul Iași, ca inadmisibilă.
Obligă revizuenta U. A. TERITORIALA . legal la plata către intimata D. G. a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în acest sens prima instanță a reținut:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul instanței la data de 23.04.2013 UAT . a solicitat admiterea cererii de revizuire împotriva sentinței civile nr. 1341/21.05.2010 a Judecătoriei P. din dosarul nr._ prin care s-a constatat dobândirea ca efect al uzucapiunii a terenului de 1800 mp de către numita D. V..
În susținerea cererii revizuenta a susținut că prin sentința civilă menționată intimata D. V. a obținut în mod ilegal dreptul de proprietate asupra terenului de 1800 mp în loc de 1514 mp cât deținea în realitate prin folosirea declarațiilor martorilor Ș. T. și D. Saveta care au fost sancționați prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria P. din dosarul penal nr. 562/P/2012 cu amendă administrativă de 300 lei pentru săvârșirea infracțiunilor de mărturie mincinoasă.
De asemenea, revizuenta a arătat că între intimata D. V. și numiții H. L. și E. au existat mai multe litigii cu privire la grănițuirea terenului asupra căruia s-a constatat uzucapiunea, iar prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de către expertul R. P. în cadrul dosarului nr._ s-a constatat că intimata ar trebui să dețină în realitate o suprafață de 1519 mp.
În drept s-au invocat prevederile art. 509 și art. 511 alin. 1 Cod procedură civilă și s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, expertiză tehnică judiciară și martori, iar în susținerea cererii s-au anexat copii ale sentințelor civile nr. nr. 1341/21.05.2010 a Judecătoriei P. din dosarul nr._, ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și de aplicare a unor sancțiuni cu caracter administrativ al Parchetului de pe lângă Judecătoria P. din dosarul penal nr. 562/P/2012, raportul de expertiză tehnică judiciară din dosarul nr._, cererea de chemare în judecată a numiților H. L. și E. care formează obiectul dosarului_, titlul de proprietate nr._/1994 pe numele lui U. V., raportul de expertiză tehnică judiciară din dosarul nr._ al Judecătoriei P., sentința civilă nr. 3212/14.11.2011 al Judecătoriei P., sentința civilă nr. 548/21.02.2012 a Judecătoriei P..
La data de 14.06.2013 numiții H. L. și E. au depus la dosarul cauzei un memoriu prin care au solicitat admiterea cererii de revizuire ca întemeiată deoarece intimata D. V. a obținut în mode nelegal constituirea dreptului de proprietate ca urmare a uzucapiunii prin depășirea suprafeței de 1514 mp și folosindu-se de declarațiile false ale martorilor Ș. T. și D. Saveta și au depus copii ale documentației de reconstituire a dreptului de proprietate, planuri de situație și proces verbal de constatare cu privire la terenul în litigiu.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că cererea de revizuire formulată de către UAT . încadrează într-unul din cazurile de admisibilitate prevăzute de art. 322 și următoarele din vechiul Cod procedură civilă care este aplicabil raportat la data pronunțării sentinței civile a cărei revizuire se solicită.
Astfel, revizuirea unei hotarari ramase definitiva in instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotarari data de o instanta de recurs atunci cand evoca fondul, se poate cere daca un martor care a luat parte la judecata, a fost condamnat definitiv pentru o infractiune privitoare la pricina.
Or, în prezenta cauză, urmărirea penală a numiților Ș. T. și D. Saveta pentru comiterea infracțiunilor de fals intelectual și uz de fals a fost oprită prin aplicarea art. 11 pct. 1 lit. b raportat la art. 10 lit. b/1 din Codul de procedură penală deoarece faptele comise nu prezentau gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Prin urmare, nu poate fi vorba de existența unei condamnări definitive date de către o instanță penală prin trimiterea în judecată a inculpaților prin intermediul unui act de sesizare prevăzut de lege care să se finalizeze printr-o sentință penală definitivă.
În considerentele ordonanței Parchetului de pe lângă Judecătoria P. se reține în mod expres faptul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de fals intelectual și uz de fals sub aspectul laturii subiective datorită lipsei intenției făptuitorilor, cu atât mai mult cu cât aceștia au revenit asupra adreselor eliberate inițial de către Primăria comunei Ruginoasa.
Deoarece prevederile art. 322 alin. 1 pct. 4 Cod procedură civilă sunt de strictă interpretare, iar noțiunea de „condamnare definitivă” presupune desfășurarea completă a unui proces penal finalizat prin pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare, soluția de netrimitere în judecată și aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ nu poate fi asimilată unei sentințe judecătorești.
Chiar dacă sentința civilă nr. 1341/21.05.2010 a Judecătoriei P. din dosarul nr._ s-a întemeiat pe relații eronate care au provenit de la Primăria Ruginoasa și au adus atingere dreptului de proprietate al numiților H. L. și E., stabilirea titlului de proprietate preferabil și a traseului pe care urmează să îl parcurgă hotarul dintre părți urmează a fi soluționat pe calea unor acțiuni în revendicare și grănițuire.
În baza art. 274 și următoarele Cod procedură civilă revizuenta va fi obligată la plata către intimata D. G. a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs revizuienta U. A. Teritorială . Iași arătând că declarațiile mincinoase făcute de Ș. T. și D. Saveta au fost de natură să contribuie în mod major la pronunțarea sentinței civile nr. 1341/21.05.2010 în favoarea numite D. V.. Chiar dacă P. de pe lângă Judecătoria P. nu a dispus prin rechizitoriu punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva învinuiților pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. și ped.de art.260 C. pen și sesizarea instanței, nu înseamnă că fapta nu ar fi fost suficient probată sau că nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii. Având în vedere și că rareori pentru învinuiții de mărturie mincinoasă rareori se dispune trimiterea în judecată, cererea de revizuire se încadrează în cazul de admisibilitate prevăzut de art. 322 alin.1 pct.4 C.proc.civ
În drept art. 299-308 C.proc.civ.
Intimatul D. G. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului. Nu există o condamnare definitivă pentru mărturie mincinoasă, și, așa cum în mod corect a reținut prima instanță, în considerentele ordonanței Parchetului se reține neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor de fals și uz de fals prin lipsa intenției. Primăria Comunei Ruginoasa a comunicat cu adresă în dosarul nr._ că terenul de 1800 mp dobândit de intimat prin uzucapiune a fost stăpânit neîntrerupt de autoarea sa D. V.. Pentru acest teren intimatul a plătit impozit, s-a făcut expertiză, Primăria a fost parte în dosarul nr._ și nu a depus nici un înscris care infirme solicitarea autoarei intimatului de stabilire a dreptului de proprietate iar acum înțelege să își schimbe poziția la sugestia unor persoane care stăpânesc fără nici un titlu parte din terenul de 1800 mp. Nu s-a adus atingere dreptului numiților H. L. și E. pentru că aceștia stăpânesc terenul proprietatea loc potrivit documentației topo cadastrale.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând lucrările cauzei, Tribunalul reține:
Potrivit art. 322 alin.1 pct.4 C.proc.civ se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs ce evocă fondul dacă un martor care a luat parte la judecată a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină.
În speță este vizată sentința nr.1341/21.05.2010 a Judecătoriei P., prin care s-a constatat că numita D. V. a dobândit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 1800 mp în intravilanul comunei Ruginoasa, sentință pronunțată în dosarul nr._ în care au fost audiați martorii Ș. T. și D. Saveta. La baza cererii de revizuire stă faptul că prin ordonanța din 26.03.2013 în dosarul nr.562/P/2012 P. de pe lângă Judecătoria Iași a dispus în privința celor doi martori scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 Cod penal cu referire la declarațiile date în dosarul nr._ în baza art. 11 pct.1 lit.b rap. la art. 10 lit b. ind.1 Cod procedură penală cu referire la art. 18 ind.1 și 91 Cod penal și a aplicat fiecăruia câte o sancțiune cu caracter administrativ.
În condițiile în care nu s-a făcut dovada că această soluție a procurorului ar fi fost modificată în privința temeiului de drept al scoaterii de sub urmărire penală, speța ridică problema admisibilității unei cereri de revizuire în condițiile în care în privința unui martor nu există o condamnare definitivă pentru o infracțiune privitoare la pricină ci numai o constatare de săvârșire a unei fapte care nu prezintă pericolul social al unei infracțiune care a determinat organul de urmărire penală să nu dispună trimiterea în judecată, încât nu se poate ajunge la o hotărâre de condamnare, ci scoaterea de sub urmărire penală cu aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Tribunalul reține că prin ordonanța respectivă s-a reținut că cei doi martori au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală( mărturie mincinoasă), cu întrunirea elementelor constitutive ale respectivei fapte și în lipsa oricărei cauze care să înlăture caracterul penal al faptei. Această concluzie rezultă față de temeiul scoaterii de sub urmărire penală si constatările de fapt ale procurorului în sensul că cei doi martori au făcut afirmații mincinoase declarând că D. V. a stăpânit suprafața de 1800 mp și că aceste afirmații au vizat o împrejurare esențială respectiv posesia terenului, posesie care a dus la constatarea dobândirii proprietății prin uzucapiune. Singura împrejurare care a făcut să nu se rețină o infracțiune ci numai o faptă prevăzută de legea penală a fost gradul de pericol social prea mic pentru a fi vorba despre o infracțiune.
Dacă este incontestabil caracterul ilicit al conduitei martorilor și este adevărat că gradul de pericol social redus nu a permis ca această constatare să poată produce consecințe penale, nu există nici un motiv pentru ca ea să nu producă aceleași consecințe procesual civile pe care le-ar fi produs constatarea unei infracțiuni cât timp rezultatul produs în plan procesual civil de respectiva conduită a fost același, respectiv o prezumată viciere a judecății acțiunii în constatarea uzucapiunii. Din punct de vedere procesual civil există identitate de rațiune între a deschide calea revizuirii în situația unei condamnări definitive și a deschide calea revizuirii în situația în care netrimiterea în judecată penală și implicit lipsa unei hotărâri de condamnare se datorează ( exclusiv) gradului de pericol social redus al faptei. Pe cale de consecință, în interpretarea teleologică și în lumina principiului ”unde există aceeași rațiune trebuie să existe aceeași soluție (ubi eadem est ratio, eadem solutio esse debet )” a art. 322 pct.4 C.proc.civ, se impune a considera că și în ultima situație cererea de revizuire este admisibilă. În caz contrar s-ar crea o diferență de tratament nejustificată între persoana prejudiciată prin hotărârea civilă judecătorească prezumat viciată de afirmații mincinoase care au atras condamnarea penală și o persoană prejudiciată de afirmații mincinoase care nu atrag condamnarea penală pentru singurul motiv că, în considerarea unor elemente extrinseci procesului civil respectiv, precum în speță lipsa antecedentelor penale, nu au gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Pentru aceste motive, în baza art. 304 pct.9, 312 alin.3 C.proc.civ și considerând că prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului, Tribunalul va admite recursul, va casa în tot sentința, va respinge excepția de inadmisibilitate și va trimite cauza spre rejudecare, în sensul judecății pe fond, primei instanțe. Față de apărările intimatului din cuprinsul întâmpinării la recurs care exced problemei de drept analizate mai sus, Tribunalul precizează că admisibilitatea cererii de revizuire nu echivalează cu admiterea ei în fond ci prima instanță urmează să rejudece acțiunea în uzucapiune și să verifice în ce măsură, în lumina întregului probatoriu legal valid, se impune sau nu schimbarea soluției inițiale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul promovat de recurenta U. A. Teritoriala . prin reprezentant legal, Primarul Comunei Ruginoasa, jud Iasi impotriva sentintei civile nr.3004/06.11.2013 pronunțată de Judecatoria P., sentinta pe care o caseaza in tot.
Respinge exceptia inadmisibilitatii .
Trimite cauza spre rejudecare primei instante, respectiv Judecatoria P.
Irevocabila.
Pronunțată în ședință publică azi 13.01.2015
Președinte, M. C. | Judecător, S. F. | Judecător, O. I. |
Grefier, O. S. |
O.I.I. 23.04.2015 2 EX
Jud. fond V. B.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 29/2015. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 105/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
